Speta Legea 10/2001. Decizia 219/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 219/
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de contestatoarea, domiciliată în B,-, -.7,.2,.251, sector 6, împotriva sentinței civile nr.520 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind Instituția Prefectului Județului V și Prefectul Județului V, ambii cu sediul în Râmnicu V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru apelanta-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.486/2008, emisă de Baroul V-Cabinet individual și consilier juridic pentru intimații-pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului Instituția Prefectului Județului V referitoare la precizarea cererii de apel și că s-a comunicat copia acesteia apărătorului apelantei-contestatoare.
Părțile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, punând în discuție și excepția privind inadmisibilitatea precizării cererii de apel formulată în scris de intimatul Instituția Prefectului Județului
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-contestatoare, consideră că excepția invocată de pârâți nu poate fi primită întrucât nu este vorba de modificare a cererii de apel, ci este vorba de modificarea câtimii; în consecință, solicită respingerea excepției ca nefondată.
În ce privește apelul, îl susține oral așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată. Legea 10/2001 nu poate fi interpretată în mod restrictiv așa cum a făcut Tribunalul Vâlcea, art.16 1 se referă la imobile, fără a se face vreo distincție între construcții și terenuri. Doar art.6 1 definește noțiunea de imobil, care înseamnă teren cu sau fără construcții. În cauza de față este vorba de un imobil teren ocupat de construcții în care funcționează instituții publice. Apreciază că plângerea formulată de contestatoare trebuia admisă, anulat Ordinul Prefectului și dispusă restituirea imobilului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații-pârâți solicită admiterea excepției privind inadmisibilitatea la precizarea cererii de apel, iar în subsidiar respingerea acesteia ca nefondată. Cu privire la apel, solicită a fi respins ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, menținerea sentinței și implicit a Ordinului Prefectului. Precizează că suprafețele S1 și S2 sunt parcări betonate pe care se află edificate 5 garaje și 3 boxe care sunt destinate Atelierului de fabricat plăci cu numere de înmatriculare Suprafața în litigiu este afectată de dotări edilitare subterane și consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 1 din Legea nr.10/2001. Contestatoarea a avut o casă care s-a demolat și s-a făcut propunere de despăgubiri, terenul este atribuit însă Instituției Prefectului. Mai arată că suprafața de 123,30 mp care a aparținut autorului contestatoarei se află în proprietatea SC SRL.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.07.2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatoarea, în contradictoriu cu intimații Instituția Prefectului Județului V și Prefectul Județului V, a solicitat anularea Ordinului Prefectului nr.235 din 07 iunie 2007, emis în baza Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 1758,22. situat în Râmnicu V, str.G-ral nr.17, ce a aparținut autorului său și obligarea instituțiilor pârâte la restituirea în natură a terenului de 1758,22. situat în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, conform notificării nr.79/2002.
În motivarea contestației a arătat că i-a fost respinsă cererea de restituire a terenului în natură pe motiv că este cuprins în domeniul public de interes național, fiind afectat de amenajări de utilitate publică și parțial de Palatul Administrativ al Prefecturii.
Se susține că ordinul atacat este nelegal, iar faptul că terenul face parte din domeniul public de interes național nu are nicio relevanță privind obligația de restituire în natură. Sunt invocate dispozițiile exprese ale art.6.1 2 din Normele metodologice din 2007 pentru aplicarea Legii nr.10/2001.
Contestatoarea arată că obligația de restituire în natură a terenului solicitat este impusă în mod expres și de art.16 (1) din Legea nr.10/2001.
Anexa 2 la această lege, lit.a) cuprinde "Lista imobilelor ce intră sub incidența art.16 din Legea nr.10/2001, republicată", la pct.3 enumerând "imobilele ocupate de administrații financiare, trezorerii, ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, parchete, judecătorii, tribunale, curți de apel, poliție, poliție de frontieră, jandarmerii, servicii publice comunitare pentru situații de urgență, sedii vamale, arhive naționale, direcții județene, case de asigurări de sănătate, primării, prefecturi, consilii locale și județene, inspectorate școlare".
Astfel, prin art.16 1 și trimiterea la anexa 2 la această lege, lit.a), a fost delimitată o categorie de imobile care se restituie, fără excepție, în natură, printre care se înscriu și imobilele deținute de consiliile județene și prefecturi, față de această dispoziție legală, Ordinul Prefectului nr.235/07 iunie 2007, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului de 1758,22. fiind nelegal.
Prin întâmpinarea formulată, Instituția Prefectului Județului V și Prefectul Județului V, au solicitat respingerea contestației și menținerea Ordinului Prefectului nr.235/07 iunie 2007 ca legal și temeinic, întrucât terenul este afectat de amenajări de utilitate publică, parțial fiind ocupat de Palatul Administrativ (Corpul B - Clădirea Consiliului Județean V).
Se mai arată că pentru acest teren s-au făcut propuneri pentru acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale, iar o suprafață de 123,65. nu este deținută de această instituție, cu adresa nr.12360/7 iunie 2007, o copie a notificării contestatoarei și documentația aferentă au fost înaintate către Primăria Municipiului Râmnicu V, pentru identificarea unităților deținătoare.
S-au invocat dispozițiile art.10 (2) și art.11 (3) din Legea nr.10/2001 și s-a considerat că sintagma "amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate să deservească nevoile comunității (căi de comunicație, dotări tehnice edilitare subterane, amenajări de spații verzi, etc.).
Se susține că nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 (1) din Legea nr.10/2001, raportate la anexa 2 la această lege, lit.a), pct.3, invocate expres de către contestatoare, care se referă la construcții ocupate de instituții publice și nu la terenurile de pe care au fost demolate construcțiile foștilor proprietari și au fost edificate construcții autorizate afectate instituțiilor publice, situație în care, contestatoarea este îndreptățită la despăgubiri.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate în topografie și cadastru, prin intermediul expertului ing., care a identificat terenul deținut de autorul și modul în care este afectat în prezent de Palatul Administrativ al Județului V (Clădirea Consiliului Județean, garajele acestei instituții și ale Prefecturii, precum și un spațiu afectat Direcției Județene privind Regimul de conducere și Înmatricularea autovehiculelor), fiind demarcate pe Planul de situație și rețelele de utilități publice subterane, pentru energie electrică, telefonie, gaz metan, agent termic, apă și canalizare ce afectează parțial terenul în partea de est (55-57 și 81-82 dosar).
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.520 din 12 iunie 2008, respins ca neîntemeiată contestația, reținând, în esență, că autorul contestatoarei, a dobândit terenurile de 837. prin actul de vânzare nr.1521/01 aprilie 1940, transcris la Grefa Tribunalului Vâlcea și de 890. prin actul de vânzare nr.332/05 iulie 1948 (31-35 dosar), acestea fiind naționalizate conform Decretului nr.92/1950, poziția nr.277 din anexă (38-39 dosar).
Prin notificarea nr.79/11 februarie 2002, moștenitoarea - a solicitat restituirea în natură și despăgubiri, atât pentru teren, cât și pentru construcțiile demolate, preluate abuziv de la bunicul său, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 lit.a raportat la art.4 2 din Legea nr.10/2001, contestatoarea fiind îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege.
Construcțiile deținute de autorul contestatoarei pe acest teren, ca și alte construcții din zona respectivă, au fost demolate integral, fiind construit, cu autorizațiile cerute de legislația în vigoare, Palatul administrativ al Județului V, în care funcționează Consiliul Județean, Prefectura și alte instituții publice de interes județean, printre care și Direcția Județeană privind Regimul de conducere și Înmatricularea autovehiculelor.
Având în vedere această afectațiune specială, de interes public județean, tribunalul a constatat că, în condițiile în care construcțiile deținute de autorul contestatoarei au fost demolate integral, iar noile edificii publice au fost construite cu autorizațiile cerute de lege, moștenitoarea fostului proprietar nu poate obține restituirea terenului în natură, conform art.16 1 din Legea nr.10/2001, raportat la anexa 2, lit.a, pct.3.
A mai reținut prima instanță că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.10 (2) și art.11 (3) din Legea nr.10/2001, potrivit cărora a fost emis Ordinul Prefectului nr.235 din 07 iunie 2007, contestatoarea fiind propusă în mod legal și temeinic pentru despăgubiri, potrivit legii speciale, Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, a formulat apel contestatoarea, invocând următoarele motive:
Într-o primă critică se susține că în mod greșit tribunalul a înlăturat dispozițiile art.16 1 din Legea nr.10/2001, considerând că nu sunt aplicabile în speță.
În dezvoltarea criticii sunt citate statuările acestui text de lege, ale art.6 1 și se susține, din coroborarea celor două articole, că prevederile Legii nr.10/2001 se aplică și terenurilor ocupate de instituții publice deoarece în înțelesul acesteia, în categoria imobile sunt cuprinse terenurile cu sau fără construcții, nu doar construcțiile fără teren, cum greșit s-a reținut.
Apelanta precizează că nu a cerut să i se restituie în natură construcțiile în care se află Consiliul Județean și Prefectura, ci doar terenul ocupat de aceste instituții publice. Restituirea în natură a terenului nu implică restituirea în proprietate a sediilor instituțiilor publice ce ocupă acest teren și evacuarea sau închiderea acestor instituții. În plus, potrivit art.16 1 din Legea nr.10/2001, are obligația să mențină destinația imobilului restituit în natură încă 3 ani de la data restituirii.
Al doilea motiv de apel reia textele de lege citate, arătând că sunt supuse restituirii în natură nu numai terenurile libere, ci și cele ocupate de instituții publice.
Un alt motiv de apel vizează greșita aplicare în cauză a prevederilor art.10 2 și art.11 3 din Legea nr.10/2001, care nu sunt incidente în cauză, întrucât imobilul în litigiu este inclus expres în anexa 2 lit.a pct.3, anexă care reglementează lista imobilelor ce intră sub incidența art.16 din această lege.
În ultima critică se susține că sentința apelată nu este legală nici din perspectiva dispozițiilor art.10 2 și art.11 3 din Legea nr.10/2001, deoarece, potrivit acestor texte legale, în situația terenurilor preluate de stat pe care s-au edificat construcții noi, ce ocupă terenul parțial, se restituie în natură terenul liber de construcții. În cauză, așa cum rezultă din expertiza efectuată, există două suprafețe de teren care nu sunt ocupate de construcții, respectiv 4 de 336,29. și 1 de 504,01. Fiind libere de construcții, aceste suprafețe de teren ar fi trebuit restituite în natură chiar și în temeiul art.10 2 și art.11 3 din Legea nr.10/2001.
Față de cele arătate se solicită admiterea apelului, cu consecința modificării în tot a sentinței apelate și pe fond a admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03 octombrie 2008, intimatul Prefectul județului V solicită respingerea apelului, cu motivarea că emiterea ordinului contestat s-a făcut în temeiul dispozițiilor art.10 2 și art.11 3 din Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 09 octombrie 2008 contestatoarea și-a precizat cererea de apel, în sensul anulării în parte a Ordinului nr.235/07.06.2007 și obligarea pârâților-intimați la restituirea în natură doar a suprafeței de 799,06. identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv 1 în suprafață de 504,01. colorată cu și 2 în suprafață de 295,02. colorată cu mov.
Se arată că pentru restul suprafeței în litigiu de 738,86. urmează să primească despăgubiri, în condițiile legii speciale, potrivit ordinului contestat.
Prin întâmpinarea din 24 octombrie 2008, intimatul Prefectul Județului Vas olicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de precizare a apelului în raport de dispozițiile art.194 1 Cod procedură civilă, iar în subsidiar respingerea apelului ca neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate.
Prin precizarea de la fila 124, contestatoarea a înțeles, în conformitate cu prevederile art.132 (2) Cod procedură civilă, să micșoreze câtimea obiectului cererii, fără a se schimba însă calitatea părților, cauza sau obiectul cererii inițiale. Această micșorare a câtimii suprafeței terenului solicitat a fi restituit în natură nu echivalează cu o cerere nouă.
În consecință, excepția inadmisibilității cererii prin care a fost precizată suprafața terenului din cererea de apel este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Examinând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, cât și de criticile formulate, se constată că este nefondat.
În calitate de entitate investită cu soluționarea notificării nr.79/2002, instituția pârâtă s-a pronunțat doar în legătură cu terenul aflat în administrarea sa, emițând în acest sens Ordinul nr.235/07.06.2007, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului deținut în administrare de Instituția Prefectului, fiind afectat de amenajări de utilitate publică și parțial ocupat de Palatul Administrativ.
Pentru această suprafață (1603,35.) ce nu poate fi restituită în natură s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Cu actele de vânzare-cumpărare din 1940 și respectiv 1948, autorul contestatoarei, a dobândit în proprietate un teren în suprafață totală de 1758,22.
Conform expertizei tehnice efectuată în cauză de ing., așa cum a fost completată (55-57 și 81-82), din această suprafață intimata ocupă terenul astfel: 502,57. sediul Consiliului Județean V, 295,05. garajele instituțiilor din Palatul Administrativ, iar conform Protocolului nr.43803/30.01.2008 o parte din spațiul cu destinație de garaje a fost cedat spre folosință Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, compus din 3 încăperi în suprafață de 82,74.
Terenul solicitat a fi restituit în natură, 1 și 2, în suprafață de 504,01. și 205,05. este ocupat în prezent de parcare betonată și afectate de rețelele de utilitate publică, respectiv rețea de canalizare menajeră, rețea electrică subterană de 20 kw. și respectiv de 0,4 kw.
Prima instanță, în adoptarea soluției atacate, a avut în vedere și dispozițiile nr.HG525/1996 privind Regulamentul general de urbanism, conform căreia fiecare instituție publică trebuie să beneficieze atât de spațiu de parcare, cât și de garaje pentru parcul auto, în vederea bunei utilizări și funcționări a acestora.
Cum terenul litigios este afectat de amenajări de utilitate publică, de servituți legale și de construcții noi, singura modalitate prevăzută de lege pentru restituire este doar cea prevăzută prin echivalent.
De aceea, în mod legal au fost aplicate în speță dispozițiile art.10 2 din Legea nr.10/2001, întrucât pe terenul preluat abuziv s-au edificat construcții noi autorizate, iar potrivit expertizei nu există teren liber ce poate fi restituit în natură.
Aceste prevederi legale au fost completate cu dispozițiile art.11 3 din Legea nr.10/2001, întrucât construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul în totalitate, nemaifiind rămasă liberă vreo parte din acest teren.
4 al acestui text de lege statuează că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Criticile formulate de către apelantă vizează în esență același motiv, respectiv neaplicarea în speță a prevederilor art.16 1 din Legea nr.10/2001, posibilitatea restituirii în natură a celor două suprafețe, 1 și 2, și sunt privite ca neîntemeiate.
În toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea). În acest sens sunt și prevederile art.10 pct.3 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților rurale și urbane are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv cele supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele).
Art.1 (2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
În interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr.10/2001 este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu poate fi decât acela de a se retroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, în caz contrar urmând a se acorda măsuri reparatorii, foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință, dispoziții ce concordă cu principiul respectării proprietății prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Întrucât terenul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de detalii de sistematizare, apelul este privit ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în B,-, -.7,.2,.251, sector 6, împotriva sentinței civile nr.520 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI V și PREFECTUL JUDEȚULUI V, ambii cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./18.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
