Speta Legea 10/2001. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.220
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant împotriva Sentinței civile nr.2584 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul apelant asistat de avocat G și consilier juridic pentru pârâtul intimat Primarul Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apel declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic, în reprezentarea pârâtului intimat Primarul Municipiului T, depune la dosar delegație și întâmpinare, care având în vedere că nu a fost depusă cu 5 zile înainte de termen, este calificată ca fiind concluzii scrise.
Reclamantul apelant prin apărător solicită administrarea probei cu expertiza în specialitate topografie.
Reprezentanta pârâtului intimat consideră ca neîntemeiată cererea de probațiune și solicită respingerea ei, față de tardivitatea formulării de către reclamant a notificării.
Curtea respinge cererea de probațiune, considerând-o inutilă și neconcludentă soluționării cauzei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat,m instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul apelant prin apărătorul ales solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-a soluționat fondul cauzei, hotărârea fiind pronunțată pe excepție, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului pentru considerentele arătate în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar la acest termen de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.2584 din 25 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, tribunalul Timișa respins acțiunea principală și subsidiară formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Notificarea nr.234 emisă la data de 30.04.2002, reclamantul a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, în sensul acordării unui teren la schimb sau de despăgubiri în echivalent bănesc, pentru suprafața de 950 mp, teren expropriat, situat în T,-/A, având nr.top 13140/1/2.
Conform art.22 al.1 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată succesiv prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, reclamantul trebuia să depună notificarea până cel mai târziu la data de 14.02.2002, sub sancțiunea prevăzută de al.6 din textul menționat, sancțiune constând în pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Rezultă că notificarea depusă la data de 30.04.2002 nu respectă termenul de decădere instituit de Legea nr.10/2001, motiv pentru care Dispoziția nr.468/11.02.2008 emisă de pârât este legală și temeinică.
Nu se poate reține susținerea reclamantului, în sensul că adresa nr.1519/22.01.2002, depusă la fila 18 dosar fond, reprezintă dovada faptului că notificarea a fost depusă în termen, întrucât din conținutul acestei adrese rezultă că la data de 09.02.2008 reclamantul a solicitat stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, cererea fiind adresată, însă, Comisiei Municipale T pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor, respectiv Comisia Municipală de Fond Funciar. Aceasta înseamnă că reclamantul a apreciat, la vremea respectivă, că terenul intră sub incidența Legii nr.18/1991, așa cum a fost modificată prin Legea 169/1997, iar cererea nu poate fi apreciată ca notificare, în înțelesul dat și procedura stabilită de Legea nr.10/2001, fiind formulată anterior intrării în vigoare, la 14.02.2001. cu atât mai puțin, se poate afirma că cererea trebuie apreciată ca fiind formulată în baza Legii nr.112/1995, cât timp aceasta din urmă a privit doar locuințele, iar nu și terenurile, care constituie obiect al pretențiilor reclamantului. Rezultă că pentru soluționarea favorabilă a pretențiilor reclamantului asupra terenului situat în T,-/A, având nr.top 13140/1/2, acesta trebuie să reia procedura începută în baza Legii 18/1991, dacă aceasta nu a fost deja finalizată. În cadrul acestei proceduri, are posibilitatea de solicita trimiterea dosarului la Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, în cazul în care Comisia Locală de Fond Funciar nu ar fi organul competent să soluționeze cererea formulată de reclamant.
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal a declarat apel reclamantul, solicitând, în principal, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea fondului cauzei și pentru efectuarea unei expertize topografice, iar în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii apelate, încuviințarea unei expertize topografice pentru stabilirea suprafeței de teren ce poate fi restituită și a valorii celei care nu poate fi restituită și, în fond, admiterea acțiunii.
În motivare, reclamantul apelant a susținut că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor legale și a probelor administrate, fapt ce a condus la darea unei hotărâri netemeinice și nelegale, precizând că în mod greșit a reținut că singura sa cerere privind restituirea terenului sau acordarea de despăgubiri a fost notificarea nr.234/30.04.2002, când, în fapt, această notificare a fost o revenire la cererile sale anterioare, în special la cea depusă la data de 09.02.1998.
Apelantul a mai învederat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu mai este în termen, chiar dacă a avut în vedere notificarea nr.234 din 30.04.2002, din moment ce a intrat în vigoare o nouă lege, Legea nr.247/2005, acordând alte termene pentru depunerea notificării.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea apelului declarat în cauză, cu motivarea că reclamantul apelant nu a depus notificarea în termenul prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001 - republicată, adică până la data de 14.02.2002, ci a depus-o abia la data de 30.02.2002.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.22 din Legea nr.10/2001 - republicată, Curtea apreciază că este neîntemeiat apelul declarat de reclamant, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art.22 al.4 și 5 din Legea nr.10/2001 - republicată, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice a respectării termenului prevăzut la al.1 (termenul de 6 luni), iar nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării (prelungit prin OUG nr.109/2001 și OUG 145/2001 până la 14.02.2002) atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent.
Or, termenul de depunere a notificării prevăzut de art.22 al.1, 4 și 5 din Legea nr.10/2001 - republicată este un termen de decădere și nu de prescripție, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen, astfel, încât în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului având ca obiect anularea Dispoziției nr.468/11.02.2008 emisă de pârâtul intimat, prin care a fost respinsă notificarea nr.234/30.04.2002 ca nefiind depusă în termenul legal.
Pe de altă parte, contrar susținerii reclamantului apelant, Legea nr.247/2005 aduce, într-adevăr, o serie de modificări Legii nr.10/2001, însă acestea nu se referă la art.22 (fost art. din lege, care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
Așa fiind, Curtea apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, astfel încât, în baza art.296 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către reclamant în această cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.2584 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
Grefier,
- -
Red.GO/21.10.2008
Tehnored.MM/2 ex/04.11.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud.
Se comunică:
Reclamant apelant: - T,-A, jud.
Pârât intimat - Primarul Municipiului T - T, B-dul - nr.1
Emis 2 comunicări
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
