Speta Legea 10/2001. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 220/A/2009 | |
Ședința publică din 8 iulie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta, de intervenientul în nume propriu -, și respectiv de intervenienții -, și - împotriva sentinței civile nr. 596 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ C-N, precum și pe intervenienții - și -, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată depuse la dosar. La data de 7 iulie 2009, concluzii scrise, din partea reclamantei-apelante, a intervenienților-intimați - și - precum și din partea intervenienților-apelanți - și -.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de1 iulie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 596/7.11.2008 fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive intervenienților forțați și, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale intervenienților forțați și, fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta și intervenienții și.
A fost admisă în parte acțiunea reclamantei împotriva și s-a dispus anularea Deciziei civile nr. 446/23.09.2003 pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C- și a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie prin care să dispună restituirea în natură cotei de 1/3 din terenul în suprafață de 273 stjp, situat în C-N,-, cu nr. top 12172, înscris inițial în CF 19257 C-N, transcris în CF 20254 C-
A fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul. În contradictoriu cu reclamanta, cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C- și cu intervenienții forțați și ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală, cererea de intervenție formulată de intervenientul în contradictoriu cu intervenineții forțați și.
A fost obligată pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N și intervenienții - și -, în solidar, să achite reclamantei suma de 4383 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului și onorariul avocațial.
A fost obligat intervenientul - să achite intervenientului forțat - suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Imobilul înscris în CF 19257 C cu nr.topo. 12172, casă din lemn, acoperită cu șindrilă, cu camere, o bucătărie, curte și gradină în - -ului nr.19, în suprafață de 273 stj.p. s-a aflat în proprietatea tabulară a soției lui, născută si.Prin încheierea CF nr.179/1966, în baza Decretului nr.450/1965 a Consiliului de Stat al imobilul a fost transcris în CF 20254, în favoarea Statului Român, în administrarea Institutului C, cu titlu de expropriere.
Prin sentința civilă nr. 6665/2005 a Judecătoriei Cluj -N, irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, si, s-a constatat ca antecesorul reclamanților defunctul, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 19257 cu nr.topo. 12172, anterior apariției Decretului de expropriere nr.450/1965 si s-a dispus rectificarea CF 19257 C Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că, proprietarul imobilului în litigiu, a fost căsătorit cu, decedată în anul 1972, cei doi având 4 copii:, decedată în anul 1959, decedat în anul 1999, decedat în anul 1987. Intervenientul este fiul lui, iar, si sunt soția, respectiv copiii defunctului Conform certificatului suplimentar de moștenitor nr.31 la certificatul de moștenitor nr.16/2000 eliberat de BNP, moștenitorii defunctului, decedat la 02.07.1999, sunt reclamanta, in calitate de soție si intervenientii forțați si, în calitate de descendenți.
Prin decizia nr.446/23.09.2003 a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N s-a respins notificarea formulată de reclamanta privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 273 stânjeni situat în C-N-, înscris în CF 19257 cu nr.topo. 12172 și s-a propus reclamantei să opteze pentru una dintre modalitățile de restituire prin echivalent prevăzute de art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Prin decizia nr.331/10.07.2001 a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N s-a respins notificarea formulată de intervenientul principal privind restituirea în natură a aceluiași teren. Această decizie a fost completată prin decizia nr.486/27.09.2002, prin care s-a propus intervenientului să opteze pentru una dintre modalitățile de restituire prin echivalent prevăzute de art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001. Prin sentința civilă nr.420/2003 a Tribunalului Clujs -a admis în parte contestația formulată de, s-a dispus anularea deciziei nr.486/2002 emisă de pârâtă, aceasta fiind obligată să emită o decizie prin care sa restituie în natură terenul în litigiu.Prin decizia civila nr.186/2003 a Curții de Apel Clujs -a admis apelul declarat de pârâtă, sentința civilă nr. 420/2003 a Tribunalului Cluj fiind schimbată, în sensul respingerii plângerii formulate de, soluție menținută prin decizia civilă nr.4969/2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția Civilă si de Proprietate Intelectuală s-a respins recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.186/2003 a Curții de Apel Cluj.
Prin decizia nr.141/14.03.2002 a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N, completată prin decizia nr.568/31.10.2002, s-a respins notificarea formulată de numita si de intervenientii forțați si privind restituirea în natură a terenului în litigiu si s-a propus ca aceștia să opteze pentru una dintre modalitățile de restituire prin echivalent prevăzute de art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001.Prin sentința civilă nr.1165/2002 a Tribunalului Clujs -a respins contestația formulată de, si impotriva deciziei nr.141/14.03.2002 a Universitatii de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N, completată prin decizia nr.568/31.10.2002. Această hotărâre a fost menținută prin decizia civilă nr.52/2003 a Curții de Apel Cluj prin care s-a respins apelul declarat de, și.Prin decizia nr.8772/2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Civilă și de Proprietate Intelectuală s-a admis recursul declarat de, și și decizia civilă nr.52/2003 a Curtii de Apel Cluj, a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.Cauza a fost inregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr- iar la data de 14.12.2007 judecarea apelului a fost suspendată în baza art.244 pct.1 proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.3974/2003 al Judecătoriei Cluj N.
Prin sentinta civilă nr.408/2006 a Tribunalului Clujs -a admis cererea formulată si precizată de intervenientul ( cerere disjunsă din prezentul dosar în ședința publică din 14.04.2006 ) si s-a dispus obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N să emită decizie motivată pentru soluționarea notificării înregistrată sub nr.969/12.10.2005 la Biroul executorului judecătoresc pentru imobilul în litigiu.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp. rezultă că terenul cu nr.topo. 12172 în suprafață de 982 mp se află în incinta Universității de Știinte Agricole și Medicină Veterinară C, având front la -. Din acest teren, suprafața de 728 mp nu este ocupată de nicio constructie definitivă sau servitute legală, iar pe suprafața de 254 mp este ocupată cu lucrări de amenajare-taluzare a canalului existent în incinta instituției.
In cauză au formulat în termen notificări pentru restituirea în natură a terenului reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului, fiul proprietarului tabular, succesibil îndreptățit la cota parte de din mostenire, intervenientul -, în calitate de moștenitor al defunctei, fiica proprietarului tabular, succesibilă îndreptățită la cota parte de din mostenire, precum și numita și intervenientii forțați si, în calitate de moștenitori ai defunctului, fiul proprietarului tabular, succesibil îndreptățit la cota parte de din mostenire.
, al patrulea descendent direct al proprietarului tabular nu a formulat notificarea în termenul legal prevazut de art. 22 alin.1 si 5 din Legea nr.10/2001 republicată, conform căruia persoana îndreptățit ă va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin <LLNK 12001 109180 301 0 46>Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin <LLNK 12001 145180 301 0 46>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001 cu încă 6 luni, astfel încât ultima zi in care se puteau depune notificările a fost 14.02.2002.
Totodată, trebuie observat ca Legea nr. 247/2005 nu cuprinde nici o dispoziție prin care să se instituie un nou termen în care să poată fi depuse notificări prevăzute de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
In consecință, instanța având în vedere art. 4 din 10/2001 considerat că pentru terenul în litigiu au calitatea de persoane îndreptățite să solicite măsuri reparatorii, în temeiul prevederilor Legii nr.10/2001, reclamanta pentru cota parte de 1/3, intervenientul - pentru cota parte de 1/3, numita și intervenientii forțați si pentru cota parte de 1/3 împreună, aceștia profitând de cota parte de pentru care ar fi avut calitatea de persoană îndreptățită, dacă ar fi formulat notificarea în termen.
De asemenea, instanța a considerat nefondate susținerile reclamatei privind lipsa calitatii de mostenitor a intervenientului, raportat la renuntarea acestuia la succesiunea defunctului consemnată în sentința civilă nr. 7480/1981 a Judecătoriei Cluj N, întrucât prin decizia nr.331/10.07.2001 a Universitatii de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N, completat prin decizia nr.486/27.09.2002 s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea acestui intervenient pentru terenul în litigiu, astfel încât implicit i-a fost recunoscută calitatea de mostenitor al proprietarului tabular. Această decizie nu a fost desființată, astfel încât face dovada deplină a calității intervenientului de persoană îndreptățită să solicite masuri reparatorii pentru terenul în litigiu.
In ceea ce îi privește pe intervenientii forțați si, si acestora li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite să solicite masuri reparatorii pentru terenul in litigiu, atât timp cât prin decizia nr.141/14.03.2002 a Universitatii de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N, completată prin decizia nr.568/31.10.2002 s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea lor. Intervenientii au atacat aceste decizii, solicitând restituirea în natură a terenului în litigiu, cauza fiind pe rolul Curtii de Apel Cluj în faza apelului, existând posibilitatea să se solicite conexarea acesteia cu prezenta cauză.
de cele ce preced, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a intervenienților forțați - și -, întrucât aceștia nu au formulat notificari pentru terenul în litigiu.
De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesuale a intervenienților forțați - și -, raportat la împrejurarea că aceștia au formulat în termen notificare pentru teren.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, raportat la hotărârile judecătorești menționate mai sus, pronunțate în dosarele privind plângerile formulate de, respectiv, - și - împotriva deciziilor pârâtei prin care s-a propus acordarea de despăgubiri bănești, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 civ. obiectul acelor dosare fiind diferit de obiectul prezentului dosar, motiv pentru care a respins această excepție.
In baza art.26 alin.3 raportat la art. 11 din Legea nr.10/2001 instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N, a dispus anularea deciziei nr.446/23.09.2003 a pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N si a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie prin care să dispună restituirea în natură a cotei de 1/3 din terenul în suprafață de 273 stj.p. situat în C-N,-, cu nr.top.12172, înscris inițial în nr.19257 C-N, transcris în nr.20254 C-
Întrucât reclamanta este îndreptățită sa solicite restituirea în natură doar a cotei părți de 1/3 din teren, iar din raportul de expertiză tehnică judiciara efectuat în cauză rezultă că din terenul revendicat suprafața de 728 mp nu este ocupată de nicio construcție definitiva sau servitute legală, iar suprafața de 254 mp este ocupată cu lucrări de amenajare-taluzare a canalului existent in incinta instituției, chiar dacă aceste lucrări ar putea fi considerate de utilitate publică, instanța a considerat că reclamantei i se poate restitui în natură cota parte de 1/3, care reprezintă mai puțin decât suprafața liberă de construcții, urmând ca ulterior, cu ocazia ieșirii din indiviziune, să se stabilească parcela din teren care îi revine efectiv reclamantei.
Instanța a considerat că cererea de interventie formulată de intervenientul -, in contradictoriu cu reclamanta, cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N și cu intervenienții forțați - și - este neîntemeiată, întrucât notificarea formulată de acest intervenient a fost soluționată în mod irevocabil prin propunerea de acordare de despăgubiri bănești, iar - și - nu au formulat cereri proprii pentru restituirea in natura a terenului.
Totodată, având în vedere admiterea excepției lipsei calității procesuale a intervenienților forțați - și -, instanța a respins cererea de interventie în contradictoriu cu aceștia, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
In baza art.274 proc.civ. pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N și intervenienții - și - au fost obligați, în solidar, să achite reclamantei suma de 4383 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expertului și onorariul avocațial, iar intervenientul - a fost obligat să achite intervenientului forțat - suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel intervenientul, solicitând modificarea, pentru următoarele motive:
Intervenientul a arat că asupra excepției lipsei calității procesuale active reclamantei instanța nu s-a pronunțat. Această excepție a fost invocată și de către pârâta C și a rămas nesoluționată. Reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită, deoarece nu este moștenitoare legală persoanei fizice îndreptățite, și-a creat vădit o confuzie de nume cu privire la antecesorul acestora.
În mod nelegal s- admis excepția lipsei calității procesuale intervenienților față de și, deoarece petitele 1,2,3,5 din cererea de intervenție care îi privea au fost disjunse, iar asupra calității procesuale a acestora urma să se pronunțe instanța competentă să soluționeze dosarul nou format.
Singurul petit care rămas de soluționat din cererea de intervenție era petitul privind restituirea în natură a imobilului situat în C-N,-, în favoarea moștenitorilor îndreptățiți, în măsura în care fac dovada că au solicitat imobilul în termenele prevăzute de Legea nr.10/2001. Apelantul apreciază că era evident că nu au chemat ca intervenienți forțați pe și și pentru petitul patru, deoarece ei nu au solicitat imobilul în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, ci doar pentru petitele disjunse.
În al treilea motiv de apel intervenientul a apreciat că în mod greșit s-a respins cererea de intervenție, întrucât notificările trebuie să fie soluționate unitar potrivit art. 4 din Legea nr.10/2001. Astfel, în acest dosar s-a analizat posibilitatea restituirii în natură și aceasta trebuia să vizeze imobilul în ansamblul său, nu poate fi restituit în natură pentru una/unele din persoanele care au formulat notificări și în echivalent altora.
Intervenientul apreciat că modul de soluționare contestațiilor emise de pârâtă prezintă relevanță numai sub aspectul persoanelor îndreptățite la restituire, nu și asupra modalității de restituire. Sub acest aspect, hotărârile judecătorești chiar definitive nu au autoritate de lucru judecat, având în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005, care stabilesc în sarcina Comisiei Centrale de Stabilire a Dreptului la despăgubiri, obligativ de verifica legalitatea respectivei restituiri în natură și pronunțarea unei decizii, dacă este posibil, expunându-se procedura de centralizare dispozițiilor emise și analizarea acestora.
În motivele suplimentare de apel, intevenientul a solicitat respingerea cererii reclamantei de obligare la cheltuielile de judecată, deoarece chitanța nr. 3105/31.08.2007 în valoare de 2380 RON aflată la fila 178 în original, este atașată și la dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, tot în original. Nici chitanța de la 179 dosar în valoare de 400 lei (achitată de reclamantă) și o copie de pe această chitanță a fost depusă în dosarul nr- aflat la Judecătoria Cluj - Apoi, la pagina 181 este depus Ordinul de Plată nr. 2/20.12.2006 în copie color, care ar fi putut fi folosit și în alte dosare. A solicitat constarea nulității absolute a acestor documente de plată și sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a apreciat că instanța s- antepronunțat cu privire la obiecțiunile stabilite expertului, întrucât cererile intervenienților au fost excluse din obiectivele expertizei.
Apelantul invocat și lipsa calității de reprezentat a avocatei, pentru reclamanta, deoarece nu a existat o împuternicire de reprezentare.
Reclamanta declarat apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând schimbarea în parte în sensul obligării pârâtei să restituie în natură cota de din terenul de 273 stjp.situat în C-N-, nr top. 1217, înscris inițial în 19257 C-N și transcris în 20254 C-N, să fie obligată pârâta la plata sumei de 2.710 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 1.070 lei onorariu expert și 1640 lei onorariu avocațial, proporțional cu culpa procesuală proprie iar intervenienții și obligați la plata sumei de 5000 lei reprezentând onorariul avocațial, proporțional cu culpa lor procesuală. S-a reiterat excepția autorității de lucru judecat, în mod greșit respinsă de instanța de fond. Pentru intervenientul există autoritate de lucru judecat, întrucât prin decizia civilă 4969/23.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil că intervenientul nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul 10/2001.
Apelanta recurentă a apreciat că atâta timp cât există autoritate de lucru judecat, i se cuvine cota de din terenul stabilit prin expertiză.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, recurenta a apreciat că pârâta trebuia să achite suma de 2710 lei (onorariu expert 1070 lei și 1640 lei onorariu avocat - chitanțele 153, 154 și 178 volumul II; iar intevenienții urmau să suporte cheltuielile de judecată în cuantum de 5000 lei, constând în onorariu avocat conform chitanțelor -/2006,-/2006și -/2006( 178-180 vol. II).
Împotriva acestei sentințe au promovat apel și intervenienții, și, însă motivele de apel au fost formulate numai de,.
Primul motiv de apel vizează excepția de conexitate cu dosarul nr- al Curții de Apel Cluj. Acest dosar vizează plângerea împotriva deciziei nr.141/2003 emisă de pârâtă, separat pentru intervenienți, deși în mod legal ar fi fost ca Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară să emită o singură decizie, fiind vorba de același teren solicitat de mai multe persoane.
Al doilea motiv de apel a vizat excepția lipsei calității procesuale reclamantei deoarece reclamanta are calitatea de soție supraviețuitoare a lui și nu poate avea calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul 10/2001. Soțul reclamantei nu a deținut în patrimoniu său, la data decesului, terenul în litigiu, ca să poată fi inclus în masa succesorală a acestuia, la care să aibă o cotă și reclamanta.
Apoi, s-a invocat faptul că reclamanta formulat o primă notificare nr. 48036/3/14.08.2001 pentru imobilul situat în C-N,-A, apoi prin notificarea nr- s-a formulat o altă notificare pentru imobilul în litigiu, care a depășit cu mult termenul prevăzut de 10/2001, fiind tardivă.
S-a mai invocat împrejurarea că reclamanta depus cu concluziile scrise și unele scripte care nu i-au fost comunicate, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Intervenienții apelanți au apreciat că prin sentința civilă prin care s-a dispus restituirea în natură cota de 1/3 din imobil este greșită, deoarece această modalitate prin care instanța stabilit o cotă parte, ca o cotă distinctă, individualizată, reprezintă o depășire cererii cu care instanța a fost investită. Legea prevede că instituția notificată va emite o decizie de restituire în natură, limitându-se la cotele ideale ce li se cuvin lor, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări, profitând ceilalți moștenitori care au depus în termen cererea de restituire. Abia ulterior emiterii acestei decizii, coproprietarii vor ieși din indiviziune pe calea dreptului comun, instanța încălcând și aceste dispoziții privind partajul.
Apelanții intervenienți forțați au considerat că în mod greșit, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, întrucât fiind intervenienți forțați nu se justifică obligarea lor la cheltuielile de judecată. Mai mult, chitanța nr. 3105/31.08.2007 în sumă de 2.380 lei aflată la fila 128 fost folosită și în dosarul nr- la fila 50.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și și în motivele de apel a solicitat modificarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și admiterii cererii de intervenție a lui în nume propriu și în calitate de reprezentant a lui tatăl său. În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta nu are calitate de moștenitoare legală sau testamentară a persoanei fizice îndreptățite și din această perspectivă, nici calitate procesuală activă, deoarece soțul supraviețuitor nu vine în reprezentarea soțului său, decedat. Susținerea, potrivit căreia antecesorul apelantei, nu a notificat în baza 10/2001 nu poate fi primită deoarece a fost împuternicită verbal de tatăl său. De asemenea se arată că antecesorul său a solicitat restituirea în natură a acestui teren la data de 06.03.1991.
Analizând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, curtea reține următoarele:
Criticile formulate de reclamanta apelantă vizează nelegalitatea respingerii excepției autorității de lucru judecat a Deciziei civile 4969/23.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin aceasta reținându-se că reclamantul din acel dosar, nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001
Deoarece prin această hotărâre opozabilă erga omnes s-a stabilit irevocabil că intervenientul nu are calitate de persoană îndreptățită, reclamanta apreciază că pentru terenul în litigiu au calitate de persoane îndreptățite și pot solicita măsuri reparatorii: reclamanta pentru cota de și intervenienții, și pentru cota de parte. Deși au existat patru succesori după defunctul, cota de 1/3 parte pentru care ar fi fost îndreptățit dacă ar fi făcut notificare în termen, le-ar reveni reclamantei și intervenineților forțați, iar, deși a formulat în termen notificarea, s-a stabilit că nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, după cum rezultă din decizia civilă nr. 4962/23.10.2006.
În al doilea motiv de apel se critică modul în care s-au distribuit obligațiile privind cheltuielile de judecată, întrucât nu au fost corect aplicate dispozițiile art. 274 Cod proc.civ.
În ședința publică din 1.07.2009 reclamanta, precum și intervenientul forțat au renunțat la cererea privind obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole și medicină Veterinară C-N și intervenieților la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit disp. art. 246 Cod proc.civ. conform căruia reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere această dispoziție legală, curtea în temeiul art. 296 Cod proc.civ. va admite în parte apelul reclamantei și va modifica în parte, sentința civilă nr. 596/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul că va constata că reclamanta și intervenientul forțat au renunțat la petitul privind obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole Și Medicină Veterinară C-N și a intervenienților - și - a plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, criticile formulate în al doilea motiv de apel vizând cheltuielile de judecată nu va mai fi analizat, ca rămas foră obiect, având în vedere actul de dispoziție a reclamantei și intervenientului de a renunța la obligarea pârâtei și intervenienților la plata cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește primul motiv de apel formulat de reclamantă, curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:Nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201C. civil potrivit căruia "există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiat pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin decizia nr. 4969/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 186/2003 Curții de Apel Cluj prin care s-a respins plângerea formulată de acesta împotriva deciziei civile nr. 486/2002 emisă de pârâta Universitatea de Științe Agricole Și Medicină Veterinară C- Din cele mai sus reținute, rezultă că în acea cauză s- judecat intervenientul cu pârâta Universitatea de Științe Agricole Și Medicină Veterinară C-N, însă s-a cerut anularea deciziei nr. 486/2002 emisă de pârâtă, iar în prezenta cauză chiar dacă are calitate de parte și, acesta este intervenient în plângerea formulată de către reclamanta împotriva aceleiași pârâte Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N, însă se contestă altă decizie, respectiv nr. 446/23.09.2003 emisă de pârâtă în favoarea reclamantei. Rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile triplei identități de părți, obiect, cauză.Prin urmare, excepția autorității de lucru judecat nu poate să fie primită.
Este real că în decizia nr. 4969/23.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerente se reține că intervenientul nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, însă, cu toate acestea, dispoziția nr. 486/2002 emisă de către pârâtă, prin care intervenientului i se stabilește dreptul de i se acorda despăgubiri pentru terenul în litigiu, nu a fost desființată.
Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut că pentru terenul în litigiu au formulat notificări reclamanta, intervenientul, căruia i s- soluționat irevocabil plângerea împotriva deciziei nr. 486/2002, meținându-se această decizie prin care se stabilește dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, precum și, și și, notificare soluționată în sensul acordării despăgubirilor pentru întreg terenul, însă judecarea plângerii formulată de acestea a fost suspendată în faza apelului.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond considerat că, pentru terenul în litigiu au calitate de persoane îndreptățite să solicite măsuri reparatorii după defunctul, reclamanta pentru cota de 1/3 parte, intervenientul pentru cota de 1/3 parte, și pentru cota de 1/3 parte, acestora profitându-le cota de parte, pentru care ar fi avut calitate de persoană îndreptățită dacă ar fi formulat notificare în termen.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei că au calitate de persoane îndreptățite numai reclamanta și intervenienții, și, deoarece dispoziția prin care s- stabilit dreptul de persoană îndreptățită la despăgubiri în favoarea lui este irevocabilă prin respingerea plângerii împotriva acesteia. Potrivit doctrinei și practicii judiciare în autoritatea de lucru judecat intră acele argumente din considerentele hotărârii, care nu contrazic dispozitivul. Or, prin respingerea recursului împotriva deciziei civile nr. 186/2003 s- menținut în întregime conținutul acestei decizii prin care s-a respins plângerea formulată de împotriva deciziei nr. 486/2002, care a rămas nemodificată.
Prin urmare, susținerea că au calitate de persoane îndreptățite potrivit disp.art. 4 din Legea nr.10/2001 numai reclamanta și intervenienții, și, este nefondată, în mod corect reținându-se calitate de persoană îndreptățită și pentru intervenientul pentru cota de 1/3 parte, raportat la probatoriul administrat în cauză. Corect a reținut tribunalul că, în calitate de moștenitor al defunctului P, nu are calitate de persoană îndreptățită deoarece nu a formulat notificare în termenul prevăzut de 10/2001. Acesta a formulat notificare în baza 247/2005, care nu modifică termenul de notificare stabilit de 10/2001.
Curtea apreciază că apelul declarat de intervenientul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Apelantul susține că instanța de fond omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei prin dispozitiv, deși fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Este real că instanța de fond nu s- pronunțat prin dispozitivul sentinței cu privire la această excepție, însă nici nu trebuia să o facă, întrucât în prin încheierea din 25.11.2005 ( 232), instanța de fond respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.Așadar, nu poate fi primită critica apelantului că instanța nu s- pronunțat cu privire la o excepție cu care a fost investită.
În considerentele deciziei contestată de intervenient, instanța de fond arată motivele pentru care reclamanta are calitate procesuală activă și este persoană îndreptățită pentru solicita măsuri reparatorii după defunctul. Din actele de stare civilă depuse rezultă că proprietarul imobilului în litigiu a decedat în 1972, acesta având 4 copii: (decedat în timpul procesului), decedată în 1959, decedat în 1999 și decedat în 1987.
Reclamanta este soția supraviețuitoare a lui decedat în 1999 și are calitate de moștenitoare a acestuia, potrivit certificatului de moștenitor nr. 16/2000 și certificatului suplimentar nr. 31/2000 la același certificat, alături de intervenienții forțați și, în calitate de descendenți.
După cum rezultă din cele mai sus reținute, reclamanta are calitate de moștenitoare a fiului proprietarului tabular, care decedat anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
Potrivit disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. În cazul de față, reclamanta nu a formulat notificarea în calitate de moștenitoare proprietarului tabular, ci în calitate de moștenitoare fiului acestuia, fiind vorba de două succesiuni succesive. Sunt invocate de către intervenient dispozițiile art. 13 din Regulamentul privind procedura de constituire și funcționare comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și modurile de atribuire a titlului de proprietate adoptată prin HG 890/4.08.2005, însă acest act normativ vizează modul de funcționare comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate a terenurilor solicitate în baza Legii nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, și în consecință, nu are nicio legătură cu prezenta cauză care este reglementată de Legea nr.10/2001.
Nu poate fi primită critica potrivit căreia reclamanta venit la moștenirea proprietarului tabular prin reprezentare, deoarece în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile reprezentării. Pentru ca o persoană să vină la moștenire prin reprezentare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: persoana reprezentată să fie decedată la deschiderea succesiunii, locul persoanei să fie util și reprezentantul să aibă vocație proprie la moștenirea defunctului. Reclamanta nu a venit la succesiunea lui prin reprezentare, deoarece era în viață la decesul tatălui său și în consecință nu era îndeplinită prima condiție necesară reprezentării, prevăzute de art. 668 Cod Civil. Din starea de fapt reținută a rezultat că soțul reclamantei a decedat ulterior tatălui său, acesta moștenindu-l în nume propriu, nefiind incidentă instituția reprezentării.
Prin urmare, curtea constată că reclamanta este persoană îndreptățită, datorită transmisiunilor succesorale succesive și nu reprezentării succesorale.
Prin cererea de intervenție formulată a solicitat introducerea forțată lui și și au solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 16/2001 și certificatului suplimentar nr. 31/2000 defunctului și eliberarea unui alt certificat după; recunoașterea calității de moștenitor după a lui în calitate de fiu în cotă de, nepot în cotă de parte, și nepoți, în cotă de parte, și, nepoți în cotă de parte; constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului aparținând lui; menținerea petitului de restituire în natură asupra acestui imobil înscris în Cf 19257 C în favoarea moștenitorilor îndreptățiți, în măsura în care aceștia au făcut dovada că au solicitat restituirea imobilului în termenul prev. de Legea nr.10/2001; intabularea în cote egale în favoarea moștenitorilor îndreptățiți.
În ședința publică din 25.11.2005, s-a dispus disjungerea petitelor 1,2,3 și 5 din cererea de intervenție mai sus arătată, tribunalul rămânând investit cu cererea privind restituirea în natură imobilului înscris în Cf 19257 C în favoarea moștenitorilor legal îndreptățiți. Prin urmare, intervenienții forțați și și-au păstrat această calitate și în prezentul dosar, având în vedere că a rămas de soluționat petitul 4 privind restituirea în natură imobilului în litigiu. Raportat la această solicitare intervenientului apelant, tribunalul în mod corect a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale intervenienților forțați, deoarece aceștia nu au formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001.
Susținerea apelantului că pentru petitul 4 nu a chemat în judecată pe intervenienții forțați și nu are suport probator, fiind formulată o singură cerere de intervenție și introduși în cauză ca și intervenienți forțați și pentru toate cele 5 petite cu care intervenientul investit instanța. Împrejurarea că o parte a cererii de intervenție a fost disjunsă și a făcut obiectul altui dosar, reprezintă doar o modalitate în care este administrată justiția, disjungerea unei cereri fiind posibilă dacă sunt întrunite disp. art. 165 Cod proc.civ. Cu toate acestea cererea de intervenție care a rămas în prezentul dosar nu s-a modificat sub aspectul părților chemate în judecată și în consecință, corect a admis instanța de fond excepția lipsei calității procesuale a intervenienților forțați și.
Intervenientului i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri bănești, după cum am arătat în cele mai sus reținute, prin decizia 486/2002 emisă de pârâtă.
Potrivit disp. 4 pct. 1 din Legea nr.10/2001, în ipoteza în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, dreptul de proprietate asupra imobilului se constată asupra cotelor părți ideale potrivit dreptului comun, dispoziție care fost respectată de instanța de fond când a admis plângerea reclamantei și constatat că imobilul poate fi restituit în natură, iar reclamantei i se cuvine cota de 1/3 parte din acesta. Instanța a ținut seama de toate notificările formulate pentru acest imobil și hotărârile pronunțate de către instanțe pentru a stabili cota parte ce i se cuvine reclamantei.
Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniule proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, se stabilește procedura de verificare a legalității dispozițiilor sau deciziilor emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, de respingere a cererii de restituire în natură. Chiar dacă s-a propus stabilirea despăgubirilor, dacă imobilul este restituibil în natură, Comisia centrală prin decizie motivată procedează la restituirea acestuia în natură, deoarece prevalează restituirea în natură. De asemenea, este verificată legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și pentru deciziile sau dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor și rămase definitive chiar în urma respingerii contestațiilor formulate împotriva lor în instanță potrivit dispozițiilor art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Aceste obligații sunt stabilite în sarcina Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, însă această procedură specială prevăzută de Legea nr. 247/2005 se finalizează cu o dispoziție de restituire în natură a imobilului dacă este posibil. Dispozițiile emise de Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De această cale de atac poate beneficia persoana căreia i s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, dacă apreciază că imobilul putea fi restituit în natură. În cauza de față, s-a stabilit față de o persoană îndreptățită care a formulat notificare că suprafața de 273 stjp din imobilul înscris inițial în Cf 19257 C și apoi transcris în Cf nr. 20.254 C-N, poate fi restituit în natură, iar față de altă persoană îndreptățită, intervenientul s-a stabilit că este îndreptățit doar la măsuri reparatorii în echivalent, ceea ce contravine spiritului legii deoarece este vorba de același imobil.
Considerăm că pentru a solicita restituirea în natură persoanele cărora li s-a soluționat irevocabil notificarea și s-a stabilit că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, ar trebui să uzeze de procedura prevăzută de art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 și în contradictoriu cu instituția abilitată să verifice și să constate că imobilul poate fi restituit în natură - Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor și această cerere să fie introdusă la instanța competentă să soluționeze astfel de acțiuni.
Cererea de intervenție formulată de prin care se solicită restituirea în natură imobilului este defectuos formulată, în sensul că nu este introdusă instituția abilitată pentru constata admisibilitatea restituirii în natură imobilului-Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor; se intervine într-o plângere la Legea nr.10/2001 care se judecă în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Științe Agricole Și Medicină Veterinară C-N, care nu mai are calitate să se pronunțe cu privire la cererea de restituire în natură deoarece decizia care-l privește pe intervenient este irevocabil soluționată, așadar în asemenea circumstanțe în mod corect instanța de fond respins ca neîntemeiată cererea de intervenție.
Prin motive suplimentare intervenientul a solicitat respingerea cererii de a fi obligat la cheltuieli de judecată ( 42-44), deoarece chitanțele folosite în acest dosar au fost folosite și în alte dosare, fiind nule absolut aceste documente de plată și s-a solicitat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, potrivit căruia partea care investește instanța stabilește petitele cu care investește instanța, poate să extindă sau să restrângă cadrul procesual sau să-și restrângă cererile renunțând la unele pretenții. Reclamanta și interveninetul forțat au renunțat la plata cheltuielilor de judecată, în ședința publică din 1.07.2009, motiv pentru care aceste critici formulate în motivele suplimentare de apel au rămas fără obiect.
În ceea ce privește sesizarea Parchetului, curtea constată că intervenientul formulat personal plângere împotriva intervenientei forțate, care face obiectul dosarului nr. 60/P/2009 înregistra la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ( 186). Pe de altă parte deși s-a solicitat instanței sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, aceasta nu se impune, deoarece prin renunțarea la pretențiile privind cheltuielile de judecată în fond, cererea respectivă a rămas fără obiect, iar reclamanta și intervenientul nu se mai folosesc de înscrisurile care dovedesc cheltuielile de judecată și, în consecință, acestea vor fi înlăturate potrivit disp. art. 182 alin. 2 Cod proc.civ. Lipsa calității de reprezentantă a reclamantei, pentru av. nu poate fi primită, deoarece s-a depus contractul de asistență nr. 74/2006 încheiat între reclamantă și fiica sa( 72) și în ședința publică din 06.05.2009 reclamanta a ratificat toate actele pe care doamna avocat le-a făcut în acest dosar, anterior depunerii contractului de asistență judiciară.
Împotriva aceleiași sentințe au formulat apel intervenienții forțați, și ( 2), însă acest apel a fost susținut numai de către și, care au motivat apelul.
Intervenienții au invocat excepția de conexitate cu dosarul nr-, în care aceștia au formulat plângere împotriva deciziei pronunțate de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N, cu privire la același imobil. Această cerere fost respinsă de instanță, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile conexării, dosarul nr- aflat în apel este suspendat. Nu poate fi conexat un dosar suspendat la un dosar care se judecă, atâta vreme cât nu s-a dispus repunerea pe rol sau nu s-a exercitat calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a suspendat.
Este îndreptățită observația că pârâta trebuia să soluționeze toate notificările privind imobilul în litigiu printr-o singură decizie, însă dacă aceasta nu conexat toate notificările, puteau să solicite intervenienții conexarea în fața instanței de fond când ambele dosare se aflau în stare de judecată, nu în apel, când dosarul care-i provește pe intervenienții forțați este suspendat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, curtea constată că acest motiv de apel este nefondat pentru considerentele pentru care fost respinsă și excepția invocată de intervenientul.
Se mai invocă tardivitatea notificării formulată de reclamantă, deoarece prin notificarea nr. 48036/3/14.08.2001 fost solicitat imobilul situat imobilul în C-N, - - nr. 19, iar ulterior, prin notificarea nr- s- făcut referire la imobilul în litigiu, însă ultima zi în care se putea formula notificarea era 14.02.2002. Nici această excepție nu este fondată, întrucât prin notificarea nr. 1499/13.08.2001 formulată de reclamanta, fost solicitată restituirea în natură a terenului în suprafață de 273 stjp, aferent imobilului situat în C-N,-, înscris în Cf 19257, nr. top 12172, iar înscrisul înregistrat la Primărie sub nr. 3699/45/14 mai 2003 nu este o notificare, ci este o adresă din partea cabinetului individual av., prin care reclamanta a depus acte la notificarea nr. 1499/2001 ( 10-11). Prin urmare, excepția tardivității notificării este nefondată, deoarece reclamanta solicitat restituirea imobilului înscris în C-N, - - nr. 19 în termenul legal prevăzut de Legea nr.10/2001.
Modalitatea în care instanța de fond a stabilit cota parte a reclamantei este corectă, fiind respectate disp. art. 4 din Legea nr.10/2001, întrucât s-au depus toate notificările făcute de persoanele îndreptățite să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu și au fost stabilite de instanța de fond cote părți ideale raportat la probatoriul administrativ, așa încât critica intervenienților este nefondată.
În ceea ce privește modalitatea în care s-a stabilit cheltuielile de judecată și susținerea că nu puteau fi obligați la cheltuieli de judecată a rămas fără obiect, datorită faptului că reclamanta și intervenientul forțat au renunțat la petitul prin care au solicitat cheltuieli de judecată de la pârâtă și intervenienți.
Prin urmare, pentru aceste considerente, curtea va constata că și apelul declarat de intervenienții forțați -, și este nefondat, iar apelul declarat de intervenienta este nesusținut.
Împotriva sentinței arătate a formulat apel și, moștenitoarea intervenientului.
l- mandatat pe să formuleze cerere de intervenție în prezentul dosar, cerere care a fost înregistrată în 6.04.2004. Această cerere de intervenție fost precizată de către mandatar ( 80-82). În ședința publică din 25.11.2005 instanța de fond disjuns petitele 1,2,3 și 5 din cererea de intervenție formulată de către și, care are calitate de mandatar a lui cât și calitate de intervenient, instanța rămânând investită cu petitul 4 din cererea de intervenție precizată în numele celor doi intervenienți ( 233).
Ulterior, în ședința publică din 14.04.2006 instanța disjunge cererea de intervenție formulată de intervenientul - respectiv petitul 4 din cererea de intervenție precizată ( 6 verso vol. II dosar nr. 9816/2003) și rămâne investită numai cu cererea de intervenție formulată de intervenientul. Ulterior, în ședința publică din 9.03.2007 reprezentantul intervenientului a depus la dosar certificatul de deces al intervenientului (decedat la 2 martie 2007) și copie după certificatul de naștere al fiicei acestuia, . Corect instanța de fond arată că cererea de intervenție principală formulată de a fost disjunsă (în două etape și soluționată în alt dosar) și prin sentința apelată nu se mai pronunță pe cererea de intervenție formulată în numele lui.
Prin urmare, apelul declarat de moștenitoarea defunctului, numita este declarat de o persoană care nu are calitate de parte în acest dosar, deoarece cererile de intervenție formulate în numele antecesorului său au fost disjunse și au făcut obiectul altor dosare. Petitul 4 din cererea de intervenție, disjuns în a doua etapă, a fost soluționat și s-a pronunțat sentința civilă nr. 408/2006 a Tribunalului Cluj, însă modalitatea în care s- pronunțat Tribunalul Cluj asupra acestei cereri nu face obiectul acestui apel.
Prin urmare, curtea având în vedere principiul legalității căii de atac, va respinge ca inadmisibil apelul declarat de numita moștenitoarea lui, deoarece cererea de intervenție formulată de antecesorul acesteia a fost disjunsă din acest dosar și antecesorul acesteia nu a mai avut calitate de parte în cauză. Apelant poate fi numai acela care a fost parte în proces.
Pentru considerentele mai sus reținute, în temeiul art. 296 Cod proc.civ. curtea a admis în parte apelul reclamantei numai cu privire la constatarea împrejurării că reclamanta și intervenientul forțat au renunțat la petitul privind obligarea intervenienților și a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și au fost respinse, ca nefondate celelalte motive de apel invocate de reclamantă precum și apelurile intervenienților - și -, și ca inadmisibil apelul declarat de -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 596/07.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- (nr. în format vechi 9816/2003) pe care schimbă după cum urmează:
Constată că reclamanta a renunțat la petitul privind obligarea pârâtei Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară C-N și a intervenienților: - și - la plata cheltuielilor de judecată.
Constată că intervenientul forțat a renunțat la petitul privind obligarea intervenientului - la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de intervenientul - și apelul declarat de intervenienții -, împotriva aceleași sentințe.
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de - (moștenitoarea lui ) pentru lipsa calității procesuale.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/24.07.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
