Speta Legea 10/2001. Decizia 223/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 223/
Ședința publică din 05 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase Dedecător
JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în P, str. -, -.7,.A,. 18, județul A, împotriva sentinței civile nr. 125 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.--.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul- reclamant, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 330/2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual și intimata- pârâtă MUNICIPIUL PITEȘTI -PRIN PRIMAR prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se complinește cauza de nulitate absolută prin semnarea apelului de către apelantul- reclamant în ședință publică.
Părțile prezente susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelul în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul- reclamant susține pe larg apelul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și acordarea despăgubirilor potrivit legii, cuantificate la nivelul precizat în expertize, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului- pârât, având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele invocate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar pe care a susținut-o pe larg în ședință publică.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 22.12.2006, contestatorul în contradictoriu cu Municipiul P - prin Primar, în termen legal, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.28949/27.11.2006, comunicată acestuia la 08.12.2006, pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând admiterea acțiunii în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor bănești ce urmează le primi potrivit normelor europene.
În motivare, contestatorul a arătat că prin dispoziția sus menționată i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri bănești, cu motivarea că au fost demolate construcțiile, iar terenul este afectat integral de construcții autorizate - blocul, legea neprevăzând despăgubiri bănești.
Astfel, în mod greșit s-a apreciat în acest sens, motiv pentru care se impune administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate pentru a se evalua construcțiile și terenul în funcție de normele europene și constatarea sumelor bănești la care acesta este îndreptățit.
Contestația a fost întemeiată în drept pe dispoziții Legii nr.10/2001.
Intimatul Municipiul P prin Primar nu a formulat întâmpinare potrivit art.115 Cod procedură civilă.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.125 din 22.05.2008, a respins contestația, potrivit art.26 al.3 din Legea nr.10/2001, republicată, reținând următoarele:
Prin notificarea formulată la data de 13.07.2001, contestatorul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul compus din suprafața de teren de 252, împreună cu construcțiile în suprafață de 112,32, imobil situat în municipiul P,-, județul A, în calitate de proprietar al acestuia.
Prin dispoziția cu nr.28949/27.11.2006, emisă de Municipiul P, prin Primar, s-a respins cererea notificatorului privind acordarea despăgubirilor bănești pentru imobil, cu motivarea că legea nu prevede această modalitate de despăgubiri, fiind propusă acordarea de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente terenului de 252 și construcții în prezent demolate de 112,32
S-a dispus ca dosarul conținând notificarea și actele doveditoare să fie înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B spre competentă soluționare.
Imobilul teren a fost identificat prin schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert, stabilindu-se valoarea terenului în raport de cererea și oferta în zonă și de standardele europene la suma totală de 409.000 RON, iar valoarea construcțiilor preluate de stat prin expropriere și demolare, precum și a garajului, la suma de 103.373 RON conform expertizei, iar prin expertiza întocmită de exp. s-a stabilit, după actualizarea sumei primite cu titlu de despăgubiri, că reclamantul este îndreptățit să primească măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 490.682 RON.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, restituirea în natură a bunurilor preluate abuziv nu este posibilă, iar în situația în care unitatea deținătoare nu are bunuri disponibile sau servicii care să poată fi acordate în compensare, ori acestea nu sunt acceptate de persoana interesată, unitatea deținătoare sau entitatea investită prin lege cu soluționarea notificării prin decizie sau dispoziție motivată este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr.247/2007.
În cauză, unitatea notificată a reținut îndreptățirea persoanei la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, republicată, astfel că instanța de judecată nu mai poate analiza legalitatea și temeinicia cuantumului despăgubirilor oferite, deoarece această analiză revine, conform art.16 alin.2 din titlul VII din Legea nr.247/2005, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, căruia se înaintează decizia, sau după caz, dispoziția, ordinele conducătorilor Administrației Publice Centrale investite cu soluționarea notificărilor prin care se propune acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr.247/2005. Aceasta, întrucât în speță este vorba de o notificare admisă în cadrul fazei administrative în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În aceste condiții, instanța de judecată trebuie să țină seama de disp.art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, conform căreia intervenția instanței de judecată este limitată, fie la situația în care notificarea se respinge în întregul ei, fie la ipoteza în care se respinge cererea de restituire în natură, ori cea de restituire în echivalent sub forma compensării cu alte bunuri sau servicii, soluție rezultată din analiza prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată și art.16 alin.1 din titlul VII din Legea nr.247/2005.
Potrivit art.16 alin.2 din titlul VII din Legea nr.247/2005, decizia sau, după caz, dispoziția prin care se propune acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii nr.247/2005, se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură, respectiv a cuantumului propus al despăgubirilor, în 30 de zile de la data rămânerii definitive a acesteia, astfel că numai această entitate are competența analizării cuantumului despăgubirilor pe baza raportului de evaluare care îi este transmis de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată să stabilească cuantumul despăgubirilor în limita cărora se vor acorda titluri de despăgubire.
În cauză, contestatorul, a cărei calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent a fost reținută prin dispoziția contestată, a solicitat inițial despăgubiri bănești, care însă nu sunt prevăzute de Legea în vigoare la data emiterii dispoziției nr.28949/2006, iar ulterior, prin concluziile formulate la închiderea dezbaterilor a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de lege specială, al căror cuantum însă nu poate fi stabilit, întrucât competența exclusivă în acest sens o are Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca și organ administrativ, ce urmează să se pronunțe prin decizia ce poate fi atacată cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, fără a se încălca astfel liberul acces la justiție al persoanelor îndreptățite, de vreme ce decizia Comisiei Centrale prin care se stabilește cuantumul final al despăgubirilor este supusă cenzurii instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că a solicitat doar să se constate cuantumul despăgubirilor ce urmează să le primească, în condițiile legii speciale și nu obligarea la plata acestora, contestatorul urmărind să obțină doar o probă necesară în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor potrivit legii speciale, de către autoritatea competentă, respectiv Comisia Centrală.
S-a arătat că persoana notificată era în măsură să cuantifice nivelul despăgubirilor deoarece putea acorda bunuri în compensare, compensare ce nu s-ar fi putut face fără stabilirea valorii despăgubirilor.
Contestatorul a mai arătat că respingerea acțiunii sale, prin care urmărea până la urmă asigurarea unei dovezi, a unei probe utile în procedura de acordare a acestor despăgubiri, ar putea fi încadrată în dispozițiile art.3 Cod civil.
Apelul este fondat.
În analiza legalității și temeiniciei sentinței apelate trebuie avute în vedere două elemente esențiale și anume faptul că, în cauză, nu se contestă dreptul contestatorului de a primi despăgubiri în condițiile legii speciale pentru proprietatea ce i-a fost preluată abuziv în 1986 și obiectul acțiunii, respectiv acela de a se constata cuantumul acestor despăgubiri, hotărârea ce se va pronunța constituind doar o probă utilă în procedura de acordare a despăgubirilor de către autoritatea competentă.
În aceste condiții și având în vedere și faptul că în fața instanței de fond s-au și încuviințat și administrat probele necesare soluționării cauzei, respingerea acțiunii reclamantului, prin raportare doar la dispozițiile Legii nr.10/2001, contravine dreptului de acces liber al contestatorului la justiție, reglementat de art.21 din Constituția României, republicată, și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Mai mult, o asemenea soluție ar putea constitui o ingerință în dreptul contestatorului de a primi despăgubiri și deci implicit de a propune probe în stabilirea cuantumului despăgubirilor ce-i vor fi acordate, incompatibilă cu reglementarea dată protecției proprietății prin art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Trebuie reținut și faptul că la momentul încuviințării și administrării probelor necesare soluționării cauzei, mai exact expertizele efectuate în cauză pe cheltuiala contestatorului, instanța de fond a recunoscut implicit dreptul contestatorului de a-și preconstitui probe în vederea stabilirii cuantumului final al despăgubirilor ce-i vor fi acordate potrivit legii speciale, de către Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor.
Față de toate aceste considerente și având în vedere și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, precum și cele ale art.1 al.2 și art.11 al.4 din Legea nr.10/2001, curtea va admite apelul și va schimba sentința apelată, în sensul că va admite contestația și va constata că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri în condițiile legii speciale, în cuantum de 490.682 lei, stabilit potrivit expertizei contabile aflată la filele 103-107 din dosar.
În baza art.274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat la 200 lei cheltuieli de judecată în apel contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatorul, domiciliat în municipiul P, str.-, - 7,.A,.18, județul A, împotriva sentinței civile nr.125 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr.-, intimat fiind MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județul
Schimbă sentința, în sensul că admite contestația și constată că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri în condițiile legii speciale, în cuantum de 490.682 lei.
Obligă pe intimatul Municipiul P - prin Primar să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/07.11.2008.
Jud.fond: -.
Președinte:Irina Tănase DedecătorJudecători:Irina Tănase Dedecător, Lică Togan
