Speta Legea 10/2001. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 226/A/2009 | |
Ședința publică din 7 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N împotriva sentinței civile nr. 318/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind reclamantul și Pârâții MUNICIPIUL C- N și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- N, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului-intimat, avocat, lipsă fiind reprezentanții pârâților- apelanți, și ai pârâților- intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23 septembrie 2009, întîmpinare, prin care solicită respingerea apelului dedus judecății ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de azi, reprezentanta reclamantului-intimat depune la dosar în copie planul de situație al imobilului cu nr. top 13996/2/2, cu titlu de practică a comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, în sensul că altei persoane i s-a restituit terenul considerat spațiu de către primărie.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantului-intimat apărările invocate prin memoriul cuprinzând motivele de recurs referitoare la faptul că pârâții-apelanți au formulat la fondul cauzei obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de către dl. expert, care însă nu au fost încuviințate de către instanță și obiecțiuni față de evaluarea terenului în suprafață de 90,55 mp, cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat nici prin încheiere și nici în considerentele sentinței, motive pentru care au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reanalizării valorii de circulație a terenului în litigiu, raportat la obiecțiunile pe care le-au formulat.
Reprezentanta reclamantului-intimat învederează instanței faptul că pârâtul-apelant Primaul Municipiului C-N prin cererea depusă la instanța de fond aflată la fila 157 din dosarul acesteia arată că înțelege să formuleze obiecțiuni la expertiza efectuată de dl., cerere la care a fost anexată în copie nota internă nr. 58611/26.03.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 (fila 158 din același dosar) din care rezultă faptul că sunt de acord cu identificarea făcută de acest expert, nu formulează obiecțiuni la metoda pentru stabilirea valoarii de circulație a imobilului în litigiu, și nici nu formulează obiecțiuni referitoare la soluția aleasă pentru stabilirea prețului de circulație pentru imobilul în litigiu. În ceea ce privește valoarea de piață a terenului în litigiu, se consideră că ing. a stabilit corect prețul ca fiind de 505,5 lei/mp. La data de 15 mai 2009, pârâtul-apelant Primarul municipiului C-N a depus la fondul cauzei obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză de către d-na expert care au fost respinse de către instanță așa cum rezultă și din practicaua hotărârii atacate (fila 202 verso din dosarul tribunalului), astfel că cererea formulată de pârâtul-apelant în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea reanalizării valorii de circulație a terenului în litigiu sunt nefondate.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelurile formulate.
Reprezentanta reclamantului-intimat susține motivele depuse în scris prin întîmpinare, solicitând respingerea apelului dedus judecății, ca fiind nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.318 din 19 mai 2009, s-a respins cererea de repunere în termen.
S-a respins excepția tardivității acțiunii.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului C-N și în consecință, s-a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acest pârât.
S-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul, împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, MUNICIPIUL C-N și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și în consecință, s-a dispus anularea dispoziției nr.3367/26.09.2003 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 27 mp din imobilul teren înscris în CF nr.32492 C, nr.top 13996/4/2/1 în suprafață de 27 mp, conform expertizei tehnice efectuate de expertul.
S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului asupra parcelei în suprafață de 27 mp, ca bun propriu, cu titlu de drept de restituire, conform expertizei care face parte integrantă din sentință.
S-a stabilit îndreptățirea reclamantului la despăgubiri bănești pentru suprafața nerestituită de 473 mp din imobilul înscris inițial în CF nr.22981, nr.top 13996/4/1, ținând cont de valoarea de circulație actuală, de 135 euro a unui metru patrat, precum și de despăgubirile primite la expropriere, reactualizate.
A fost obligat pârâtul Primarul municipiului C-N să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2.480 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut că potrivit copiei CF nr.22981 C, nr.top 13996/4/1 loc de casă în str.G în suprafață de 228 stjp, a constituit proprietatea numiților și soția.
În baza Decretului de expropriere nr.270/1970 și a planului de situație, imobilul existent a fost împărțit în nr.top 13996/4/1/1 teren pentru strada G în suprafață de 30 mp, nr.top 13996/4/1/2 loc de casă în- cu suprafața de 420 mp și nr.top 13996/41/1/3 teren pentru construcții în-/A în suprafață de 470 mp; parcelele cu nr.top nou 13966/4/1/1 și nr.top 13966/4/1/3 în suprafață totală de 500 mp s-a transcris în favoarea Statului Român, iar parcela cu nr.top nou 13996/4/1/2 în suprafață de 420 mp a rămas înscrisă pe vechii proprietari.
Pe parcela cu nr.top 13966/4/1/2, s-a înscris construcția casă compusă din 2 camere, bucătărie, pivniță, de alimente, baie, antreu, hol și garaj auto. În baza certificatului de moștenitor nr.1751/1988, cota de parte a defunctului, a trecut în favoarea moștenitorilor, și. Ulterior, imobilul a devenit proprietatea reclamantului și soției, prin cumpărare de la ceilalți moștenitori.
Reclamantul, este fiul proprietarilor inițiali și, iar la apariția Legii nr.10/2001 i-a comunicat primarului prin executorul judecătoresc, notificarea nr.1807/24.10.2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 115 mp din imobilul expropriat prin Decretul nr.270/1970, parte din parcelele cu nr.top 13966/4/1/1 și nr.top 13996/4/1/3, iar pentru diferența de suprafață, acordarea de despăgubiri.
Pârâtul Primarul municipiului C-N prin dispoziția nr.3367 din 26.09.2003, i-a respins notificarea petentului, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Din actele depuse la dosar, a rezultat că dispoziția primarului i-a fost comunicată petentului doar la data de 13.03.2008, astfel că acțiunea reclamantului înregistrată anterior, la data de 11.03.2008, nu este tardivă raportat la dispozițiile art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului C-N, deoarece nu întrunește condiția capacității juridice conform art.21 din Legea nr.215/2001, pentru a fi parte în proces.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că din parcela cu nr.top 13996/4/1/1 în suprafață de 30 mp, expropriată în scopul modernizării străzii G, îi poate fi restituită reclamantului, suprafața de 27 mp.
Întrucât diferența de 473 mp expropriată, nu poate fi restituită în natură reclamantului, deoarece este ocupată de blocul vecin, de alei și de spații verzi, s-a stabilit dreptul acestuia la despăgubiri în sumă de 135 euro pentru un metru patrat, conform expertizei tehnice efectuate de expertul, în temeiul art.11 alin. (4) din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâții Primarul municipiului C-N și Consiliul local al municipiului C-
În apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N, s-a solicitat admiterea apelului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în temeiul art.296 pr.civ. modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul-apelant a susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea legii.
Stabilirea despăgubirilor pentru suprafața de 473 mp, în temeiul art.11 alin. (4) din Legea nr.10/2001, s-a făcut pe baza evaluării făcute de expertul la 135 euro/1 mp, iar la cel de-al doilea raport efectuat de expert, pârâtul a formulat obiecțiuni care nu au fost încuviințate.
Obiecțiunile au vizat faptul că nu a fost de acord cu restituirea suprafeței de 90,55 mp întrucât are destinația de spațiu și de gardă față de traficul intens al străzii; evaluarea terenului în suprafață de 90,55 mp la suma de 135/1 mp este exagerată, fiindcă valoarea unui metru patrat nu poate depăși 50 de euro; nu a fost de acord nici cu restituirea suprafeței de 30 mp, necesară față de traficul intens al străzii.
Întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la aceste obiecțiuni la termenul din 19.05.2009 și nici în considerentele sentinței apelate, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reanalizării valorii de circulație a terenului în litigiu, raportat la obiecțiunile mai sus-menționate.
Pârâtul a mai criticat sentința apelată, deoarece nu este indicat temeiul de drept în baza căruia a procedat instanța la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Apoi, a mai susținut că hotărârea apelată este nelegală și prin prisma faptului că reclamantul nu a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, așa cum a dispus instanța, ci a solicitat doar ca "pentru restul suprafeței de teren să mi se acorde despăgubiri".
De asemenea, reclamantul a solicitat numai administrarea unei probe cu expertiza topografică, nu și a unei expertize tehnice de evaluare a imobilului în litigiu, iar în cursul procesului, nu s-a formulat vreo precizare sau completare a acțiunii introductive, astfel că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Potrivit art.19 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, instanța chemată să se pronunțe asupra cuantumului și a modului de calcul al despăgubirilor, este curtea de apel atunci când este sesizată cu o plângere împotriva deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Competența judecării litigiilor având ca obiect cuantumul despăgubirilor este curtea de apel ca prima instanță și în procedura prevăzută de Legea nr.554/2004, iar nu secția civilă a tribunalului.
Or, prima instanță a stabilit cuantumul despăgubirilor în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, în contradictoriu cu emitentul dispoziției și nu cu instituția în sarcina căreia a stabilit legiuitorul obligația de calcul al cuantumului despăgubirilor.
Titlul VII din Legea nr.247/2005, reglementează regimul de stabilire și plată a despăgubirilor și prevede în art.13 alin. (1) că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, se constituie Comisia Centrală. Potrivit sentinței apelate, ar urma ca municipiul C-N prin Primar, să emită o nouă dispoziție care împreună cu întreg dosarul de revendicare, se transmite Comisiei Centrale, conform OUG nr.81/2007; această comisie va trebui să emită o decizie de acordare a despăgubirilor, în baza unei sentințe ce nu îi este opozabilă.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar 14-18, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelurile sunt nefondate.
În ceea ce privește apelul pârâtului Primarul municipiului C-N, referitor la solicitarea de desființare a sentinței cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, "în vederea reanalizării valorii de circulație a terenului în litigiu, raportat la obiecțiunile aduse raportului de expertiză", curtea reține că în practicaua sentinței apelate, prima instanță a constatat că obiecțiunile la expertiza efectuată de expertul, depuse la dosar de pârâtul Primarul municipiului C-N, primele două puncte reprezintă poziția procesuală a acestui pârât, iar punctul 3 vizează valoarea terenului stabilită de expertul.
"La raportul de expertiză întocmit de expertul, în termenul legal de depunere a obiecțiunilor, la data de 30 martie 2009, pârâtul Primarul municipiul C-N a depus un script prin care s-a calculat corect valoarea terenului pe care o consideră corectă, și nu înțelege să formuleze obiecțiuni.
Ca urmare, tribunalul respinge obiecțiunile ca fiind tardive".
Sentința civilă nr.318/19 mai 2009 a Tribunalului Cluj, i-a fost comunicată pârâtului-apelant la data de 17 iunie 2009, 206, dar pârâtul nu și-a delegat un reprezentant în instanță și nici nu a citit practicaua sentinței, pentru a se lămuri că obiecțiunile formulate de acesta, au fost analizate de tribunal, dar au fost respinse motivat și nu au mai fost trimise experților ca să răspundă la ele. Prin urmare, criticile apelantului sunt neîntemeiate.
Apelul fiind devolutiv, pârâtul putea cere în această cale ordinară de atac, trimiterea obiecțiunilor la experți pentru a răspunde la ele, sau efectuarea unei (unor) noi expertize cu obiectivele dorite, plătind onorariile pentru experți, ceea ce nu a făcut.
Instanța de apel nu putea dispune din oficiu efectuarea unei noi expertize nesolicitate, privind stabilirea valorii de circulație a terenului în litigiu, deoarece expertul nu începe efectuarea expertizei dacă nu i se plătește în prealabil un avans din onorariu.
Apelantul a mai criticat sentința apelată, pe motiv că instanța ar fi dat ceea ce nu s-a cerut.
Prin capătul 3 de cerere al acțiunii (plângerii) introductive de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Primarul municipiului C-N "să emită în baza Legii nr.10/2001, o dispoziție de admitere a notificării nr.1807/24.10.2001 înregistrată la, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 115 mp din suprafața totală de 500 mp expropriată în baza Decretului nr.270/1970, iar pentru restul suprafeței de teren să i se acorde despăgubiri".
Așa fiind, și câtă vreme reclamantul a solicitat prin aceeași acțiune introductivă "efectuarea unei expertize de specialitate" și ulterior în instanță, tribunalul nu putea respinge cererea în probațiune, iar stabilirea cuantumului despăgubirilor după ce reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței disponibile și acordarea de despăgubiri pentru restul suprafeței ce nu poate fi restituită în natură, numai în optica eronată a apelantului poate constitui "ceea ce nu s-a cerut", dar nu și în dreptul procesual civil.
O altă critică adusă sentinței se referă la neindicarea de către prima instanță a temeiului de drept în baza căruia a acordat despăgubirile. Tribunalul a menționat dispozițiile art.11 alin. (4) și art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, republicată.
Legea nr.10/2001 a stabilit o procedură administrativă de soluționare a notificărilor formulate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora cu privire la imobilele preluate abuziv, numai că așa cum este în speță, unitatea deținătoare respinge notificarea persoanei îndreptățite cu o motivare sumară, trimițând petentul să își rezolve problema în justiție, căreia apoi nu-i recunoaște îndreptățirea de a se pronunța asupra raporturilor juridice deduse judecății.
Apelantul a mai susținut că potrivit art.19 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, instanța chemată să se pronunțe asupra modului de calcul al despăgubirilor este curtea de apel, atunci când este sesizată cu o plângere împotriva deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor, iar nu în procedura prevăzută de art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001.
Dar tribunalul nu a soluționat o contestație împotriva deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care într-adevăr este de competența în prima instanță a secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, în baza art.19-20 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, ci o acțiune (plângere, contestație), în temeiul art.26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, republicată și a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul de acces la un tribunal competent.
Sentința tribunalului este legală și temeinică, deoarece reclamantului i-a fost restituită în natură suprafața de 27 mp care este liberă, iar pentru restul terenului în suprafață de 473 mp s-a stabilit îndreptățirea reclamantului la despăgubiri. Suma de 135 euro/mp teren în zona străzii, este una rezonabilă, nicidecum exagerat de mare, așa cum susține în mod neîntemeiat apelantul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge apelul pârâtului Primarul municipiului C-N împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
Pârâtul Consiliul local al municipiului C-N a declarat apel doar formal și nu l-a motivat. Oricum, prin sentința apelată s-a respins acțiunea reclamantului față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Așa fiind, în baza art.296 pr.civ. se va respinge apelul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului C-N împotriva sentinței tribunalului.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr.318 din 19 mai 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red.DT: 16.10.2009
Dact.CA: 19.10.2009 - 7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
