Expropriere. Speță. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/A/2009
Ședința publică din 07.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror:
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA B împotriva sentinței civile nr. 24 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă și pe intimații intervenienți, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul intimaților, și, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcu referatul cauzei după care, reprezentantul intimaților, avocat, depune la dosar note de ședință.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, solicită respingerea apelului declarat în cauză de reclamantul Statul român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA
Reprezentantul intimaților, avocat, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, solicitând a se înlătura în totalitate argumentele pârâtei apelante cu privire la inadmisibilitatea cererilor de anulare a hotărârii de stabilire a despăgubirilor ca fiind lipsite de suport legal. Referitor la solicitarea privind recalcularea cuantumului despăgubirilor, legea este foarte clară privitor la modul de calcul, întrucât despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat, iar, la calcularea lor, instanța și experții trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială art. 26 alin.2 din Legea 33/1994, la data întocmirii raportului de expertiză. Experții au reținut în mod corect că terenul este situat în intravilanul comunei, așa cum rezultă din adeverința nr. 1656/21.02.2008 emisă de Primăria comunei. Referitor la susținerile pârâtei apelante, că ar fi obligați intimații la plata taxei de timbru, consideră că raportat la prevederile legale aplicabile, sunt scutiți de plata taxei de timbru.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 24 din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj,a fost respinsă excepția inadmisibilității, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantelor, excepții invocate de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA B, fiind admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, înregistrată sub nr-, cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- formulată de reclamanta și cererile de intervenție in interes propriu formulate de intervenienții, formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și, în consecință, a fost anulată parțial Hotărârea nr. 15/27.08.2007 emisă de Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-Comisia de aplicare a Legii 198/2004 a comunei, respectiv in ceea ce privește art. 2, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirii, stabilindu-se că valoarea despăgubirii cuvenită părților pentru terenul in suprafață de 1491. situat in localitatea, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 18/3 parcela 111, identificat prin nr. cadastral 2544 este de 92.001,26 lei, pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantei suma de 969 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de aplicare a Legii 198/2004, fiind respinsă acțiunea față de această pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, prin Hotărârea nr. 15 emisă la data de 27.08.2007 de către Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 constituită la nivelul Comunei, art. 1, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul situat în comuna categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua 18/3 parcela 111 în suprafață de 1491 mp, identificat prin nr. cadastral 254 și s-a stabilit că valoarea despăgubirii pentru terenul supus exproprierii este de 51.035, 36 lei reprezentând echivalentul sumei de 15655, 50 Euro, raportat la cursul euro-leu al Băncii Naționale a României din data de 24.08.2007- art. 2.
În cuprinsul hotărârii, s-a mai stabilit că persoanele îndreptățite la despăgubire sunt reclamantele și, în calitate de succesoare ale numitului
Potrivit titlului de proprietate nr. 26113/845/17.06.1999, terenul în suprafață de 2800 mp situat în tarlaua 18/3 parcele 111, arabil în extravilanul satului, a fost dobândit cu titlu de reconstituire de către numitul
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 30/25.01.1996 emis de BNP, Gad ecedat la data de 26.01.1995, iar moștenitorii defunctului sunt copii, cărora le revine moștenirea în cote de 2/8 parte și nepoatele de fiu predecedat și în cote de 1/8 cote fiecare.
Prin certificatul de moștenitor nr. 91 emis la data de 14.10.2002 de BNP, s-a stabilit că moștenitorii defunctei, decedată la data de 18.11.1999, sunt și, fiii defunctei, cărora le revine moștenirea în cote egale de parte.
În opinia instanței, din starea de fapt reținută mai sus, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că reclamantele și, precum și intervenienții, și sunt persoane îndreptățite la acordarea despăgubirii pentru terenul supus exproprierii, pe care l-au dobândit prin moștenire de la autorul lor
În aceste condiții, legitimarea procesuală activă a acestora de a contesta valoarea despăgubirii stabilită pentru expropriere, precum și interesul lor în promovarea unui astfel de demers procesual sunt indiscutabile raportat la dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea 198/2004 și nu mai necesită argumente suplimentare.
Cu această motivare, văzând dispozițiilor art. 137 alin. 1. proc. civ. au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, invocate de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
De asemenea, excepția inadmisibilității cererii de anulare parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirii a fost apreciată ca neîntemeiată.
Nulitatea nu este o sancțiune aplicabilă doar actului juridic bilateral, cum sugerează pârâtul, ci și actului juridic unilateral, și intervine în condițiile încheierii actului cu încălcarea dispozițiilor legale, chiar fără a fi prevăzute expres într-un text legal.
Reclamantele și intervenienții invocă încălcarea dispozițiilor legale la emiterea hotărârii atacate, iar aceste dispoziții sunt cele din Legea 33/1994, ce prevăd că exproprierea se face cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, susținând că despăgubirea stabilită de expropriator este mult inferioară valorii reale a imobilului.
În conformitate cu dispozițiile art. 25 - 26 din Legea 33/1994, tribunalul a dispus administrarea unei expertize de evaluare de către o comisie de experți alcătuită din expert - numită de instanță, - desemnat de expropriator și - desemnat de persoanele expropriate.
Prin raportul de evaluare, s-a stabilit că valoarea imobilului supus exproprierii este de 92.001,26 lei, reprezentând echivalentul sumei de 26.035,68 Euro, potrivit cursului leu-euro practicat de Banca Națională a României la data de 31.08.2008.
Comparând suma stabilită din expertiza de evaluare cu suma stabilită cu titlu de despăgubire în Hotărârea 15/27.08.2007, tribunalul a constat că valoarea despăgubirii propusă de expropriator este inferioară valorii imobilului stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea 33/1994.
Potrivit art. 1 din Legea 33/1994 și dispozițiilor art. 41 al. (3) din Constituția României, exproprierea se poate face numai pentru cauzele de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Câtă vreme despăgubirea propusă de expropriator este inferioară valorii reale a imobilului, despăgubirea propusă nu poate fi socotită ca fiind dreaptă, astfel că art. 2 din Hotărârea nr. 15/27.08.2007 s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea 198/2004, coroborate cu art. 1, 25 -27 din Legea 33/1994, tribunalul a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele și precum și cererile de intervenție formulate de intervenienții, și și, în consecință, anulat parțial Hotărârea nr. 15/27.08.2007 emisă de Ministerul Transporturilor - Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Comisia de Aplicare a Legii 198/2004 a comunei, respectiv în ceea ce privește art. 2, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirii și a stabilit că valoarea despăgubirii cuvenită reclamantelor și intervenienților pentru exproprierea terenului în suprafață de 1491 mp situat în localitatea categoria de folosință arabil extravilan 18/3 parcela 111 identificat prin nr. cadastral 2544 este de 92.001, 26 lei.
În ceea ce o privește pe pârâta Comisia de Aplicare a Legii 198/2004, prin raportare la dispozițiile art. 12 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare Legii 198/2004, coroborate cu art. 9 și art. 2 din Legea 198/2004, potrivit cărora cererile adresate instanței pentru stabilirea despăgubirilor se judecă în contradictoriu cu Statul Român prin R de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, în cazul lucrărilor de interes public, a apreciat lipsa calității procesuale pasive a acesteia, considerent pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004, și în consecință, în temeiul art. 137. proc. civ. a respins pe această excepție cererile formulate împotriva acestei pârâte.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul, solicitând respingerea acțiunilor principale și a cererilor de intervenție principală, în principal, ca inadmisibile, în subsidiar, ca neîntemeiate.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că hotărârea atacată este un act unilateral, emis în conformitate cu disp. art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004 și art. 10 din Normele metodologice, astfel că ea poate fi doar revocată pentru motive temeinice, cu notificarea titularului cererii, neputând fi, nicidecum anulată parțial, în condițiile în care reclamanta nu este parte semnatară. Oricum, motivele invocate de reclamante nu se încadrează în cele prevăzute de lege pentru anularea unui act juridic împrejurarea neprobată că terenul se află în intravilan și nu extravilan nefiind un astfel de motiv. De altfel, deși a respins obiecțiunile pârâtului referitoare la amplasamentul terenului în extravilan, prima instanță reținut categoria de folosință arabil extravilan pentru terenul obiect al litigiului.
În virtutea rolului activ, instanța avea obligația de a verifica modul în care fost stabilit cuantumul despăgubirilor, având în vedere momentul exproprierii și amplasamentul terenului în extravilan, prin raportare la prețul pieței, nu în mod greșit la o valoare specială rezultând tocmai din expropriere, care oferă un supliment de valoarea imobilelor, determinând o valoare mai mare decât cea de piață.
Reclamantele și intervenienții principali, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că cererea de anulare hotărârii de stabilire a despăgubirilor nu este inadmisibilă, revocarea fiind doar la latitudinea emitentului, iar negarea dreptului expropriatului de a o contesta echivalând cu o încălcare a dreptului de se adresa instanței. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, terenul este situat în intravilanul comunei, despăgubirea trebuie să reflecte valoarea sa de circulație, prin metoda comparației directe de piață, iar momentul raportat la care trebuie stabilit cuantumul despăgubirii este, potrivit disp. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/2004, data efectuării raportului de expertiză.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la disp. art. 292 alin. 1 și 295 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează fi expuse.
Astfel, în esență, reclamantele și intervenienții principali au solicitat instanței să constate că hotărârea de stabilire despăgubirilor este nelegală, întrucât nu stabilește un cuantum corect al acestora.
Raportat la această împrejurare, instanța are obligația de verifica, mai întâi, dacă, raportat la momentul stabilirii despăgubirilor, acestea au fost corect cuantificate, iar, în măsura în care constată că, în realitate, cuantumul lor a fost inferior prejudiciului suferit de expropriat, să stabilească acest prejudiciu raportat la momentul efectuării expertizei judiciare de evaluare.
Prima instanță, așadar, a dat o dezlegare în drept greșită, întrucât nu a verificat modul de calcul al despăgubirilor raportat la momentul în care acest calcul a fost efectuat, ci doar la momentul efectuării raportului de expertiză judiciară.
Acesta a fost motivul pentru care instanța de apel completat probațiunea, solicitând comisiei de experți să răspundă și unui astfel de obiectiv.
În hotărârea contestată, valoarea unui mp de teren din C expropriat a fost stabilită la 10,5 Euro/mp ( 5 - 6 dosar tribunal), iar, în raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, s- stabilit o valoare raportată la momentul efectuării raportului de expertiză, adică 21.08.2008, data convocării părților, 2.09.2008, data depunerii acestuia la dosar, de 17,479 Euro/mp ( 75 - 89 din același dosar), în cuprinsul raportului arătându-se că parcela expropriată a fost situată în extravilanul comunei conform titlului de proprietate, însă aceasta fost introdusă în intravilanul localității anterior exproprierii.
Această împrejurare s-a verificat în apel, terenul în litigiu fiind introdus în intravilan în temeiul Hotărârii nr. 67/8.12.1997 al Consiliului Local al comunei ( 68 - 70 dosar curte), hotărârea de stabilire a despăgubirilor fiind emisă la 27.08.2007.
Conform răspunsului experților la obiectivul formulat de instanța de apel, pentru perioada iulie-august 2007, prețurile practicate pentru terenurile având aceleași caracteristici au fost cuprinse între 10-12 Euro/mp, iar comisia a apreciat că, terenul fiindîn prezentîn intravilanul localității, valoarea acestuia a fost, la data de 27.08.2007, de 12 Euro/mp ( 72 dosar curte).
Câtă vreme chiar comisia vorbește de valoarea terenurilor similare, explicația rezidând în situarea terenului în intravilan nu subzistă, câtă vreme terenuri similare înseamnă terenuri în intravilan, explicații suplimentare nefiind date pentru a stabili că terenul în litigiu valora cât prețul maxim al terenurilor "cu aceleași caracteristici". Valoarea unui mp de teren fiind stabilită la 10,5 Euro/mp prin hotărârea nr. 15/27.08.2007, valoare ce se încadrează în prețurile terenurilor de aceeași natură, cuprinse între 10-12 Euro/mp pentru acea perioadă, conform răspunsului comisiei de experți la acest obiectiv al instanței de apel, acțiunea reclamantelor și intervenienților principali este nefondată, despăgubirea stabilită de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 reflectând valoarea reală imobilului raportat la data emiterii ei.
În temeiul art. 296 Cod proc.civ. din considerentele arătate, apelul pârâtului va fi admis și sentința apelată schimbată, în sensul respingerii acțiunii și a cererilor de intervenție principală.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274, 277 Cod proc.civ. reclamantele și intervenienții vor fi obligați să-i plătească pârâtului apelant, în solidar, cheltuieli de judecată în primă instanță și apel în sumă de 1031 lei, reprezentând onorariul avocațial și onorariul expertului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA B împotriva sentinței civile nr. 24 din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă în sensul că respinge pe fond acțiunea principală exercitată de reclamantele și și cererile de intervenție principală formulate de intervenienții, .
Menține restul dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor.
Obligă intimatele reclamante și, precum și intervenienții, în solidar, să-i plătească apelantului suma de 1031 lei, cheltuieli de judecată în apel și primă instanță.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
11 ex/26.10.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
