Speta Legea 10/2001. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 234/A/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean președintele secției
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții -, precum și apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B M, împotriva sentinței civile nr. 548 din 25 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta apelantă, personal, reprezentanta pârâtului apelant Primarul Municipiul B-M, consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosar- fila 14, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 26 august 2008, s-a depus la dosar prin registratura instanței, din partea apelantei întâmpinare.
Curtea, constată că atât reclamanții, cât și pârâtul au declarat apel, calea de atac fiind ceea a apelului și nu a recursului.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reclamanta apelantă solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea expertizei topografice.
Reprezentanta pârâtului apelant Primarul Municipiul B-M, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele invocate în motivele de apel.
CURTEA
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 548/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, născută și -, împotriva pârâtului Primarul municipiului B M și în consecință s-a modificat în parte dispoziția nr. 10898/27 martie 2007 emisă de pârât la Legea nr. 10/2001 în sensul că s-a dispus restituirea în natură în favoarea notificatorilor-reclamanți a terenului în suprafață de 190 mp, hașurat cu albastru în schița cadastrală a imobilului, avizată de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie M sub nr. 3392/9 noiembrie 2001, teren situat în B M,- și cuprins în CF 3803 B M nr.top 2737/6/2 de 1097 mp.
S-a menținut dispoziția atacată sub aspectul propunerii plății de despăgubiri în favoarea notificatorilor pentru suprafața de 907 mp teren, în loc de 1097 mp teren trecut în dispoziția nr. 10898/2007, precum și pentru construcțiile demolate constând în garaj și anexă gospodărească.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 10898/27 martie 2007, pârâtul Primarul municipiului BMa propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în favoarea reclamanților-notificatori, și, în condițiile titlului VII privind "regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății, pentru imobilul compus din anexe gospodărești și teren în suprafață de 1097 mp, situat în localitatea B M,- identificat prin CF 3803 B M nr. topo 2737/6/2, constatându-se faptul că anexele au fost demolate iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă întregul teren afectat.
Prin aceeași dispoziție s-a prevăzut că la stabilirea cuantumului despăgubirii de către Comisia Centrală constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru va fi avută în vedere suma reprezentând despăgubiri primită de reclamanți în baza Decretului de expropriere 535/1978 în cuantum de 14063 lei la valoarea din 1982, din care pentru teren 2646 lei.
Dispoziția 10898/2007 a fost emisă de pârât în soluționarea notificării reclamanților și a celor doi copii ai acesteia, și cărora în calitate de foști proprietari tabulari ai casei, anexelor gospodărești și terenului în suprafață de 1439 mp situat în B M și înscris în CF 3803 nr. top 2737/6 cu titlu de drept cumpărare și moștenire în anul 1957 și respectiv 1975 li s-a expropriat în vedere construirii unui cartier de locuințe în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 535/1978 terenul în suprafață de 1097 mp plus un garaj și o magazie, aceste două construcții fiind demolate și proprietarii fiind despăgubiți și pentru anexele demolate și pentru teren cu suma totală de 14063 lei (filele 13-15 dosar de Lege nr. 10/2001 privindu-i pe reclamanți).
Prin notificarea făcută în anul 2001 și aflată la fila 10 din dosarul comunicat de pârât, cei trei notificatori au solicitat restituirea în natură în baza art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 a terenului în suprafață de 500,5 mp din totalul suprafeței de 1097 mp trecută în proprietatea statului cu titlu de drept expropriere cu motivarea că pe suprafața solicitată nu au fost executate lucrări necesare drumului și trotuarului existente în prezent.
Suprafața de 500,5 mp solicitată a fi restituită în natură conform notificării a fost redusă la 190 mp în cuprinsul acțiunii în justiție care face obiectul dosarului de față și așa cum rezultă atât din schița imobilului în litigiu avizată de Oficiul Județean de cadastru M sub nr. 3392/2001 cât și din procesul verbal de cercetare la fața locului din 29 februarie 2008, acest teren hașurat în albastru în schița amintită este liber de construcții putând fi restituit în natură reclamanților care și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la această măsură reparatorie prevăzută de art. 1 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 republicată. Potrivit acestor dispoziții legale imobilele preluate în mod abuziv de stat indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Din categoria imobilelor preluate abuziv fac parte și imobilele preluate de stat cu titlu valabil, adică cu titlu de drept expropriere că în cazul în speță, acest lucru rezultând din dispozițiile art. 2 litera h din Legea nr. 10/2001 republicată.
restituirii în natură a terenului liber în raport cu măsura reparatorie în echivalent constând în despăgubiri rezultă și din dispozițiile art. 11 alin 3 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, ocupă terenul parțial, persoanele îndreptățite pot obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și amenajări de utilitate publică ale localității urbane, (blocuri de locuințe, stradă, trotuar) măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Întrucât prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, tribunalul constată că dispoziția nr. 10898/2007 emisă de pârât este parțial netemeinică și nelegală și în consecință va admite acțiunea reclamanților și va modifica în parte această dispoziție dispunând restituirea în natură a suprafeței de teren de 190 mp situată în intravilanul B M în favoarea acestora.
La dezbaterea în fond a cauzei, reclamanții n-au mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cazul admiterii acțiunii lor de către tribunal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, precum și pârâtul Primarul municipiului B
În declarația de apel, reclamanții solicită instanței să analizeze legalitatea sentinței pronunțată de Tribunalul Maramureș în prima instanță și să răspundă următoarelor întrebări: cine răspunde de nerezolvarea în termen a unui dosar depus în anul 2001; cine împiedică consultarea schiței imobilului la.; care sunt criteriile în virtutea cărora patru familii au primit terenul neocupat pe un alt amplasament decât acela al vechii proprietăți; de ce nu se respectă prevederile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005; cine împiedică administrarea probei cu expertiza, care a fost întocmită în cauză.
Apelanții precizează că expertul numit în cauză a efectuat măsurătorile necesare, însă hotărârea tribunalului a fost pronunțată înainte ca raportul de expertiză să fi fost depus la dosarul cauzei.
Este anexată declarației de apel o schiță care relevă situația terenului în litigiu.
Pârâtul solicită prin declarația proprie de apel trimiterea dosarului la prima instanță pentru administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară în scopul clarificării unei împrejurări de fapt esențiale legată de identificarea terenului în litigiu și a posibilității de restituire în natură ( 4-5 dosar).
Verificând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. 1.pr.civ. curtea constată că apelurile declarate în prezenta cauză sunt fondate, astfel că le va admite pentru considerentele arătate în continuare.
Reclamanții au învestit Tribunalul Maramureș cu o "Contestație" formulată în condițiile și pe temeiului Legii nr. 10/2001 prin care solicită anularea parțială a dispoziției nr. 10898/27.03.2007 emisă de Primarul Municipiului B M și restituirea în natură a suprafeței de 190 mp teren identificat cu nr.top. 2737/6/3, în CF nr. 3803 B M, suprafață liberă de construcții și susceptibilă de o restituire în natură.
Prin dispoziția nr. 10898/2007, obiect al contestației reclamanților, Primarul municipiului BMa propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, constatând că terenul preluat de stat prin expropriere este în prezent ocupat de străzi, trotuare și blocuri de locuințe, prin urmare nu poate fi restituit în natură.
Pentru a verifica situația juridică actuală a imobilului cu privire la care reclamanții pretind măsuri reparatorii, prima instanță a ordonat administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, sens în care a numit expert în cauză, a stabilit obiectivele expertizei și a obligat reclamanții să achite un onorariu provizoriu în cuantum de 300 lei.
Reclamanții și-au îndeplini obligația de plată a onorariului provizoriu stabilit de către instanță, fiind în continuare amânată judecarea pricinii în mod repetat, pentru depunerea raportului de expertiză tehnică-judiciară.
În ședința publică din 21 aprilie 2008, avocatul ales al reclamanților a învederat instanței faptul că au fost efectuate măsurătorile de către expert, solicitând o nouă amânare a judecății pentru depunerea raportului de expertiză.
Instanța revine însă asupra probei cu expertiza, închide faza cercetării judecătorești și acordă părților cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului. În final, așa după cum s-a menționat, instanța dispune restituirea în natură în favoarea reclamanților a suprafeței de 120 mp teren.
Potrivit dispozițiilor de principiu ale art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate, total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 250/2007 precizează în art. 10 pct. 3 că în toate ipotezele pe care acest text de lege le reglementează există obligația identificării cu exactitate a terenului și a vecinătăților, verificării destinației actuale a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane, restituirea în natură fiind limitată la acele suprafețe de teren libere, sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajării lor subterane.
Art. 11 reprezintă o aplicație a dispozițiilor de principiu ale art. 10, reglementând ipoteza particulară a imobilelor expropriate, ipoteză care se verifică și în cauza dedusă judecății.
Pentru o riguroasă identificare a terenului în litigiu și a vecinătăților sale, a destinației actuale, a limitelor în care restituirea în natură este posibilă proba cu expertiza tehnică-judiciară reprezintă indubitabil proba pertinentă și concludentă în acest gen de litigii.
Prin urmare, greșit prima instanță a revenit asupra dispoziției prin care a încuviințat administrarea probei cu expertiza tehnică-judiciară, și aceasta după ce expertul a efectuat lucrările necesare întocmirii raportului întemeindu-și soluția în exclusivitate pe un proces-verbal de cercetare la fața locului. Or, în mod evident concluziile cercetării la fața locului trebuie coroborate cu cele ale raportului de expertiză tehnică-judiciară, administrarea acestei probe fiind obligatorie în proces.
Circumstanțele în care prima instanță s-a dezinvestit echivalează cu o necercetare a fondului în sensul dispozițiilor art. 297 alin. 1 Teza I pr.civ. și obligă curtea să desființeze sentința și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe, în scopul administrării probei cu expertiza tehnică-judiciară care urmează a fi finalizată la nivelul acestei instanțe, de către expertul numit, respectiv suplimentării probatoriului prin orice alte mijloace de probă pe care instanța le va aprecia a fi utile și necesare.
Văzând și dispozițiile art. 296.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanții -, și de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M împotriva sentinței civile nr. 548 din 25 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.
6 ex.
Jud.primă instanță:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
