Speta Legea 10/2001. Decizia 234/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 234/
Ședința publică din 22 octombrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-a luat în examinare, în fond după casare, apelul civil declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL T prin PRIMAR, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 18/4.01.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, - 3,. C,. 12, județul T, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă intimata reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 78/6.05.2008, depusă la dosar, lipsind apelantul pârât Municipiul T prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că a fost depus la dosar raportul de expertiză - expert (filele 27-31), fiind comunicat părților la data de 16 octombrie 2008.
Apărătorul intimatei reclamante consideră că domnul expert a lămurit toate aspectele cu ocazia efectuării raportului de expertiză.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatei reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de respingere apelului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin dispoziția nr. 1225 din 10 aprilie 2006 Primarul Municipiului T, soluționând notificarea formulată de d-na, a dispus restituirea terenului din T,-, în natură pentru suprafața de 86,74 mp și sub formă de despăgubiri pentru suprafața de 109,26 mp ocupată de o alee de acces.
La 22 mai 2006 petenta a solicitat Tribunalului Tulcea anularea parțială a dispoziției nr. 1225, în sensul restituirii în natură și a terenului în suprafață de 109,26 mp, acest teren fiind considerat liber de către petentă.
Prin sentința civilă nr. 18 din 4 ianuarie 2007, Tribunalul Tulceaa admis cererea reclamantei, a anulat în parte dispoziția nr. 1225 din 10 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului T și a dispus restituirea în natură și a terenului în suprafață de 109,26 mp, individualizat pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică.
În considerentele sentinței tribunalul a reținut că dispoziția contestată este nelegală, deoarece prin raportul de expertiză întocmit de expert a fost identificat imobilul și a fost întocmită schița de plan din care rezultă că pe suprafața de 109,26 mp nu există construcții și terenul nu are destinație de cale de acces, pentru că blocurile din zonă nu au scările de acces pe acest teren.
Apelul declarat de Primăria Municipiului T împotriva sentinței nr. 18/2007 a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 104/C din 2 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, instanța de apel reținând că raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit că terenul în suprafață de 109,26 mp, identificat de expert ca fiind în continuarea suprafeței restituită în natură, este cale de acces către blocurile învecinate, dar scările de intrare nu sunt către acest teren.
Declarând recurs împotriva deciziei nr. 104/C/2007, Primăria Municipiului Tas usținut că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 109,26 mp, pe teren fiind amenajată o alee de acces pietonală și auto, singura cale de acces spre garaje și în spatele blocurilor.
Prin decizia civilă nr. 1179 din 21 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că este necesară efectuarea unei noi expertize care să lămurească problema afectării terenului în litigiu de servituți legale sau alte amenajări, în acest scop expertul trebuind să identifice toate construcțiile amplasate în imediata apropiere a terenului și să stabilească dacă accesul pietonal și cu mijloace de transport la aceste construcții poate fi asigurat numai pe care traversează terenul solicitat ori există și alte posibilități de acces. De asemenea, s-a stabilit că este necesar să se determine ce lucrări au fost făcute pentru amenajarea terenului ca alee de acces și dacă numai pe această alee este posibil accesul unor mașini de intervenție. Pentru lămurirea acestor aspecte a fost admis recursul și s-a casat decizia recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA.
În cursul rejudecării apelului, în conformitate cu art. 315 Cod procedură civilă, s-a dispus efectuarea unui supliment la expertiză, obiectivele expertizei fiind cele arătate prin decizia de casare.
Din concluziile expertizei instanța reține că accesul la blocurile din vecinătatea terenului în litigiu se face prin str. - - ori pe str. -, iar nu pe care traversează acest teren, amenajarea aleii fiind realizată prin lucrări de asfaltare necesare accesului la garajele amplasate parțial pe terenul în litigiu. În privința accesului mașinilor de intervenție, expertiza susține că nu este eficient din cauza diferenței de nivel dintre terenul din spatele blocului C9 și terenul neamenajat al aleii aflate în continuarea terenului litigios, dar și pentru că în zonă nu există alimentare cu apă și nu este suficient spațiu de manevră.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile pârâtei Primăria T, instanța constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele preluate abuziv se restituie, de regulă, în natură. Această normă consacră principiul restituirii în natură și numai acolo unde nu este posibilă restituirea în natură a imobilului preluat urmează să se acorde măsurile reparatorii prevăzute de lege.
În speță, terenul proprietatea reclamantei este un teren liber în sensul arătat la pct. 10 din Normele metodologice pentru că nu este afectat de o cale de acces funcțională, necesară pentru utilizarea normală a blocurilor aflate în vecinătate.
Faptul că acest teren a fost în parte asfaltat pentru a permite accesul auto la unele garaje construite în zonă nu determină o altă calificare, câtă vreme nu s-a demonstrat că edificarea acestor garaje s-a făcut în baza unor autorizații de construcție și, în orice caz, ținând seama de calificarea ca ușoare și demontabile a construcțiilor cu destinația de garaj, nici accesul la ele și nici chiar edificarea unor garaje pe o parte din teren nu poate împiedica restituirea în natură a terenului afectat de asemenea construcții.
Cât privește utilitatea terenului pentru accesul unor mașini de intervenție la construcțiile din zonă, instanța reține că, în lipsa unor surse de alimentare cu apă necesare mașinilor de pompieri și din cauza diferenței de nivel între terenul în litigiu și terenul aflat în continuarea acestuia, terenul nu este necesar accesului unor mijloace de intervenție fiind, și din acest punct de vedere, un teren liber în accepțiunea legii.
Prin urmare, constatând că pe întreg terenul expropriat de la reclamantă nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și că acesta nu este necesar pentru utilizarea normală a construcțiilor din imediata vecinătate a terenului, în mod corect instanța de fond a dispus restituirea lui în natură, incidența art. 7 alin. 1 și art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată fiind corect apreciată de tribunal.
În temeiul celor menționate și în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
La solicitarea intimatei reclamante, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul pentru expertiză (700 lei) și onorariul de avocat (100 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul (în fond după casare) civil declarat de apelantul pârât MUNICIPIUL T prin PRIMAR, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 18/4.01.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, - 3,. C,. 12, județul T, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Obligă apelantul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel (primul ciclu procesual): (red.)
Red.dec./tehnored.jud.apel (după casare): /08.12.2008
Gref.AB/6 ex./15.12.2008
Emis 2 com.
azi, 15.12.2008
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Daniela Petrovici
