Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 316/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 316/
Ședința publică din 22 octombrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare, domiciliată în C,-,.1,.5, împotriva deciziei civile nr. 205, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 15 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu sediul procesual ales la cabinet avocat ", ", în C,-,.1, domiciliat în C,-,.1,.5, domiciliat în C,- și, domiciliat în C,-, având ca obiectcontestație la executare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta contestatoare, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, pentru intimatul pârât, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 33486 din 22.10.2008, pe care o depune la dosar, iar pentru intimatul pârât, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 47884 din 22.10.2008, pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei contestatoare depune la dosar chitanța nr. 154 din 30.07.2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.500 lei și chitanța seria - nr. - din 21.10.2008, emisă de Trezoreria Municipiului C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 1.360 lei - după cum i-a fost pus în vedere. judiciar de 5 lei se fală la dosar (fila 8).
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul apelanteii contestatoare, având cuvântul, critică hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și motivat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct.3 Cod procedură civilă, solicită:
-în principal, casarea cu trimitere pentru administrare de probe, dat fiind faptul că instanța de apel nu a administrat probele solicitate de apelantă, limitând dreptul la apărare;
-în subsidiar, modificarea deciziei în sensul constatării cotei majoritare de 80% a recurentei la dobândirea imobilului bun comun, din litigiu și atribuirea imobilului recurentei:
Solicită cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite.
Învederează că:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii; art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Motivele invocate de instanță pentru care nu constată cota majoritară a apelantei la dobândirea bunului din litigiu sunt acelea că declarațiile martorilor "nu au reușit să elucideze aspectele în dovedirea cărora au fost audiați."
Cu toate acestea, când apelanta a solicitat administrarea de probe în apel, audierea a altor doi martori, instanța le respinge.
Contradicția este și mai elocventă atunci când declarația martorului este înlăturată din ansamblul probator ca fiind "neconcludentă."
Hotărârea instanței este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii; art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Repetând greșeala instanței de fond, în sensul suspicionării părților de conivență frauduloasă în detrimentul creditorilor pârâtului, instanța de apel se îndepărtează de la regulile prevăzute de procedura partajului judiciar, reglementată de art. 6739Cod procedură civilă.
Instanțele de apel și de fond au soluționat partajul în detrimentul soțului nedebitor și nu a ținut cont, la atribuirea locuinței, de criteriile de atribuire reglementate de art. 6739Cod procedură civilă, între care și acordul soților.
În mod greșit rețin e instanța că soții au o contribuție egală la dobândirea bunului, câtă vreme s-a demonstrat cu înscrisuri și martori că soția a primit de la părinții săi, de fapt a avut întregul control asupra sumei provenite din vânzarea unui imobil al acestora, sume de bani investite în acest bun, respectiv avansul și îmbunătățirile aduse imobilului pentru a putea fi adus la stadiul de a putea fi locuit, fiind vorba de sume substanțiale: 12.000 euro avansul și 14.000 euro îmbunătățirile.
În mod greșit reține instanța că aceste îmbunătățiri s-au făcut din banii proveniți din împrumuturile soțului debitor, câtă vreme aceste împrumuturi sunt ulterioare efectuării îmbunătățirilor.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul recurentei contestatoare precizează că a solicitat atribuirea directă a imobilului și nu provizorie pe bază de cauțiune.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului formulat de recurenta contestatoare, cu consecința menținerii ambelor hotărâri - din apel și fond, ca fiind temeinice și legale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Solicită instanței să observe că nu a solicitat în fața instanței de fond atribuirea provizorie a bunului imobil, cu consemnarea unei cauțiuni.
Consideră că art. 312 alin.3 Cod procedură civilă este imposibil de aplicat având în vedere motivele de casare invocate - prevăzute de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă. În această fază nu permite procedura.
Arată că și cu privire la motivul doi invocat, cu privire la probele administrate în cauză, hotărârea instanței este temeinică și legală.
Precizează că singura probă pe care s-a bazat contestatoarea a fost cea a lui, aflată la fila 78 dosar fond, însă și aceasta este, mai mult decât superficială și nu s-a făcut vorbite de suma în euro care ar fi provenit de la părinții recurentei.
Nu mai există alte probe care să se coroboreze în privința stabilirii unei cote de contribuție a contestatoarei în cotă de 80%.
Mai mult, contestatoarea a precizat că a avut o contribuție de 50%, pentru ca, ulterior, să precizeze procentul de 80%.
Instanța a remarcat în mod corect conivența dintre părți, cu scopul de a scoate bunul de sub urmărirea silită.
Cu privire la contractele de împrumuturi arată că acestea sunt valide și, nicidecum fictive, după cum s-a susținut.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul, pune aceleași concluzii, de respingere ca nefondat a recursului formulat de recurenta contestatoare, cu consecința menținerii ambelor hotărâri - din apel și fond, ca fiind temeinice și legale.
Învederează că s-a invocat art. 6731Cod procedură civilă și, chiar dacă acesta prevede excepții de la regulă, este chiar situația de față. Instanța a valorificat în mod corect dispozițiile art. 33 alin.2 din Codul Familiei și art. 785 Cod civil.
Solicită instanței să observe că probele administrate în cauză au fost coroborate și, nicidecum, eliminate.
Arată că, de fapt, contestatoarea dorește audierea a doi martori, urmând a le sugera ce să declare; la instanța de fond nu i-au fost respinse probele.
Nu s-a dovedit cu ce titlu au fost obținuți banii de la părinții contestatoarei, chiar dacă s-ar fi reținut în acest sens.
Mai arată că, procura specială autentificată sub nr. 2098 din 25 august 2004, recurenta contestatoare prin care ar fi fost mandatată de către mama sa, să deschidă un cont și să ridice din contul deschis la România - Sucursala C prețul vânzării apartamentului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2087 din 25 august 2004, este depusă pentru prima dată în recurs și, oricum, nu este relevantă.
Consideră că în mod corect instanțele au coroborat toate probele administrate în cauză.
Cu privire la modalitatea de atribuire a bunului, arată că - este un partaj forțat și art. 785 cod civil trebuia aplicat.
Instanța a valorificat creanța într-un mod rapid, sigur și corect pentru a se putea realiza despăgubirea.
Pentru cheltuielile de judecată arată că își rezervă dreptul de a le obține pe cale separată.
În replică, apărătorul recurentei contestatoare arată că în mod corect a indicat art. 312(3) Cod procedură civilă, însă colegii săi - apărătorii aleși ai părților nu au înțeles condițiile de casare în cauză.
Se referă, cu privire la comunitatea de bunuri că procentul de 50%-50% este oricum prezumția de care se bucura contestatoarea.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 7219 din 21 iunie 2006, contestatoarea a chemat în judecată pe intimații și, solicitând instanței anularea formelor de executare silită pornite în dosarul de executare nr. 237/2006 al BEJ, cu suspendarea executării și cheltuieli de judecată.
În susținere, a arătat că prin somația din 07.06.2006 a luat cunoștință de existența unei executări silite asupra imobilului situat în C,-,. 5, aparținând contestatoarei și intimatului soț, ca bun comun. A mai arătat că doar intimatul soț este debitorul personal al intimatului creditor.
În drept a invocat art. 399, 403 Cod procedură civilă, art. 33 al.1 din Codul familiei.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea în natură a imobilului prin atribuirea în natură a bunului către debitorul.
În drept, a invocat art. 4001Cod procedură civilă, art. 493 al.1 Cod procedură civilă, art. 33 al.2 și 3 Cod procedură civilă, art. 6731și urm. Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
În contraprobă a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică.
Contestatoarea intimată a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la reconvenționala intimatului, solicitând constatarea unei cote de contribuție de 80% în favoarea ei, cu atribuirea apartamentului către ea, arătând că părinții săi i-au plătit avansul de 12.000 euro pentru apartament, astfel încât numai restul de preț de 27.000 euro reprezintă bun comun. A mai arătat că părinții ei i-au dat și suma de 14.000 euro pentru amenajarea apartamentului, sumă ce reprezintă tot bun propriu.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 8448 din 19.07.2006, contestatoarea a chemat în judecată pe intimații și, solicitând instanței anularea formelor de executare silită în dosar nr. 212/2006 al BEJ.
În susținere a arătat că doar intimatul soț este debitorul intimatului creditor.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea bunului comun apartament al soților contestatori și intimat.
În drept a invocat art. 33 al.2 fam. art. 387, 400, 493, 497 pr.civ.
În contraprobă a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză.
Contestatoarea intimată a formulat întâmpinare și cerere reconvențională la cererea de partaj a intimatului creditor, solicitând constatarea unei cote de 80% în favoarea sa și atribuirea apartamentului precum și conexarea dosarului la dosar nr. 15223/08.12.2006.
Prin încheierea din 14.12.2006, instanța a conexat dosarul nr. 15223/2006 (nr. nou -) la dosar nr. 7219/2006 (nr. nou -).
Prin sentinta civila nr. 2682/C/29.11.2007 Judecatoria Constanțaa admis acțiunea principala formulata de contestatoarea - - în contradictoriu cu intimații - si.
A admis cererea reconvenționala a intimatului.
A respins cererea reconvenționala a contestatoarei-intimate - -, ca neîntemeiată.
A respins acțiunea conexa a contestatorului - în contradictoriu cu intimații - - și, ca rămasa fără obiect.
A respins cererea reconvențională a intimatului, din acțiunea conexa, ca rămasă fără obiect.
A admis acțiunea conexa a contestatoarei - - în contradictoriu cu intimații - și.
A admis cererea reconvenționala a intimatului din acțiunea conexa.
A respins cererea reconvenționala din cererea conexa contestatoarei-intimate - -,ca neîntemeiata.
A anulat toate formele de executare silita efectuate in dosarul de executare silita nr. 237/2006, nr. 509/2006 ale BEJ și toate formele de executare silita efectuate in dosarul de executare nr. 212/2006 al BEJ.
A constatat ca contestatoarea-intimata - - si intimatul-contestator - au dobândit in timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție de cate 50%, imobilul apartament, situat in Constanta,-,. 1,. 5, județul Constanta, în valoare de 312 378 ron.
A dispus ieșirea părților din indiviziune prin atribuirea apartamentului situat în Constanta,-,. 1,. 5, județul Constanta către intimatul-contestator -.
A obligat intimatul-contestator - la plata sumei de 104. 126 ron către contestatoarea-intimata - -, reprezentând sulta.
A compensat in tot cheltuielile de judecată.
A stabilit in sarcina contestatoarei-intimate - - obligația de a completa plata taxei de timbru cu suma de 5 685,50 ron și a dispus darea in debit a contestatoarei-intimate - - către - Consiliul Local Constanta.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4151 din 09.11.2004 la BNP contestatoarea intimată și intimatul contestator au cumpărat apartamentul nr. 5 situat în C,-. I, prețul vânzării fiind de 39.000 euro, din care s-au achitat 12.000 euro avans, iar diferența de 27.000 euro reprezentând credit acordat soțului cumpărător de către BCR
Instanța a constatat că apartamentul cumpărat de soții și este bun comun, dobândit în timpul căsătoriei cu contribuția egală a părților. La atribuirea bunului în natură debitorului intimat a avut în vedere faptul că împrumutul bancar achiziționat pentru plata prețului apartamentului aparține acestuia, precum și împrejurarea că datoriile personale ale soțului pârât sunt mai mari decât cele ale contestatoarei intimate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul stabilirii cotei sale de contribuție la dobândirea bunului supus partajului și cu privire la modalitatea de atribuire a acestui imobil și de stabilire a sultei.
Prin decizia civilă nr. 205 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Constanțaa admis apelul contestatoarei și a schimbat în parte sentința civilă nr. 5535 din 09 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, în sensul obligării intimatului contestator la plata unei sulte de 156.189 lei către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, iar cei doi martori propuși de contestatoare nu au reușit să elucideze aspectele în dovedirea cărora au fost audiați, nefiind în măsură să ofere informații concrete în legătură cu împrejurările remiterii respectivelor sume de bani. Martorul a declarat că "nu cunoaște exact" cu ce titlu a fost dată de părinții reclamantei suma obținută din vânzarea apartamentului lor.
S-a mai reținut că există discordanțe chiar în răspunsurile părților la interogatoriu cu privire la plata avansului la apartament și ulterior plata creditului bancar contractat de părți pentru cumpărarea locuinței.
Cu privire la atribuirea bunului în natură debitorului pârât, instanța de apel a reținut, în esență, că numai în această modalitate se poate realiza creanța creditorilor personali ai pârâtului. În ipoteza atribuirii bunului către soția debitorului, creditorii ar fi nevoiți să demareze o nouă procedură de executare pentru asigurarea plății sultei către soțul acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs contestatoarea, care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive, conform art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă:
1.Hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Motivele invocate de instanță pentru care nu constată cota majoritară a apelantei la dobândirea bunului din litigiu sunt acelea că declarațiile martorilor "nu au reușit să elucideze aspectele în dovedirea cărora au fost audiați."
Cu toate acestea, când apelanta a solicitat administrarea de probe în apel, audierea a altor doi martori, instanța le respinge.
Contradicția este și mai elocventă atunci când declarația martorului este înlăturată din ansamblul probator ca fiind "neconcludentă."
2.Hotărârea instanței este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Repetând greșeala instanței de fond, în sensul suspicionării părților de conivență frauduloasă în detrimentul creditorilor pârâtului, instanța de apel se îndepărtează de la regulile prevăzute de procedura partajului judiciar, reglementată de art. 6739Cod procedură civilă.
Instanțele de apel și de fond au soluționat partajul în detrimentul soțului nedebitor și nu a ținut cont, la atribuirea locuinței, de criteriile de atribuire reglementate de art. 6739Cod procedură civilă, între care și acordul soților.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile contestatoarei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Recursul, fiind o cale extraordinară de atac, calificată ca atare de lege, poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civilă.
Așa cum s-a remarcat și în doctrină, cele două motive de recurs reglementate de art. 304 Cod procedură civilă vizează inclusiv legalitatea hotărârii atacate, întrucât această cale de atac nu are caracter devolutiv.
Întrucât pârâtele au avut posibilitatea de se judeca în fond, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, o examinare a temeiniciei hotărârii atacate în faza recursului, care implică o reanalizare a probatoriilor administrate în cauză nu se mai permite după abrogarea art. 304 pct.10 Cod procedură civilă, prin OUG nr. 58/2003.
Astfel cum rezultă din simpla lecturare a art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, vizează nemotivarea hotărârii judecătorești. Motivele contradictorii și cele străine de obiectul sau natura cauzei echivalează cu o nemotivare.
în care se poate ajunge la o nemotivare în sensul dispozițiilor art. 304 pct.7 Cod procedură civilă implică existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; contrarietatea flagrantă între dispozitiv și considerente; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.
În cauză, se reține că este neîntemeiată critica ce vizează art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de apel fiind motivată cu privire la toate problemele de drept supuse dezlegării - stabilirea cotei de contribuție a soților, cauzele înlăturării unei declarații de martor, cât și cu privire la atribuirea bunului în natură soțului debitor.
Împrejurarea conform căreia în apel instanța a respins completarea materialului probator administrat la fond, cât și faptul că a înlăturat motivat declarația unui martor și a reținut că părțile au declarații contradictorii în cadrul interogatoriilor cu privire la modalitatea în care s-a plătit prețul locuinței, nu este de natură a reține ca fondată critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Prin Procura specială autentificată sub nr. 2098 din 25 august 2004, recurenta contestatoare a fost mandatată de către mama sa să deschidă un cont și să ridice din contul deschis la România - Sucursala C prețul vânzării apartamentului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2087 din 25 august 2004.
Nu rezultă, însă, dreptul contestatoarei de a-și însuși cu titlu de donație o parte din acești bani - 12.000 euro în scopul achitării avansului la un imobil ce urma să îl cumpere în viitor împreună cu soțul său.
Mai mult, din interogatoriul intimatului debitor rezultă că aceasta obținea venituri consistente din dividendele obținute de la firma la care era asociat (fila 66 fond), bani despre care părțile au afirmat că nu s-au investit în alte bunuri, locuința în litigiu fiind singurul bun achiziționat în timpul căsătoriei (întrebarea nr. 13 - fila 66).
Instanța de apel a reținut corect împrejurarea că nu s-a făcut dovada gratificării contestatoarei cu suma de 12.000 euro, chiar martorul a declarat că nu cunoaște cu ce titlu ar fi fost dată această sumă de către părinții reclamantei.
În condițiile în care soții și au recurs în perioada 2004 - 2007 la mai multe împrumuturi, atât bancare, cât și de la persoane fizice și aceștia au declarat în mod expres că nu mai au alte bunuri achiziționate în timpul căsătoriei, în mod judicios, instanța de apel, a prezumat că banii au fost utilizați pentru plata datoriilor și îmbunătățirile efectuate la apartamentul în litigiu. De altfel, chiar martorul a declarat că apartamentul cumpărat de părți nu era locuibil, fiind lipsit de apă, curent și gaze și a necesitat o serie de îmbunătățiri.
2.Se reține a fi nefondată și critica ce vizează modalitatea de partajare imobilului bun comun, prin atribuirea acestuia soțului debitor.
Conform dispozițiilor art. 6731Cod procedură civilă, judecarea oricărei cereri de împărțeală a bunurilor comune se realizează conform dispozițiilor cuprinse în capitolul VII Cod procedură civilă - art. 6731- 67314Cod procedură civilă, în afara cazurilor în care legea stabilește o altă procedură.
Dreptul creditorilor personali ai soților de a cere împărțirea bunurilor comune, în timpul căsătoriei, constituie o măsură de excepție prin care se atenuează regula instituită în alin.(1) al art. 33 Codul Familiei, potrivit căreia bunurile comune nu pot fi urmărire de creditorii personali ai unuia dintre soți.
Spre deosebire de împărțirea bunurilor comune ce are loc în condițiile art. 36 alin.(2) Codul Familiei, care este determinată de interesele soților, împărțirea ce se realizează potrivit art. 33 alin.(2) Codul Familiei este reclamată de interesul creditorilor personali ai unuia dintre soți.
Soluția împărțirii bunurilor comune în cadrul contestației la executare, conform art. 4001Cod procedură civilă, în afara avantajului incontestabil al operativității măsurii de executare mai prezintă avantajul că se determină astfel bunurile proprietatea exclusivă a soțului debitor și care fac obiectul executării silite.
Conform dispozițiilor art. 6734alin.(2) Cod procedură civilă, împărțeala bunurilor se poate face prin înțelegerea părților, cu condiția că prin această înțelegere să nu se urmărească fraudarea intereselor terților, respectiv a creditorilor urmăritori ai unuia dintre soți.
În cauză, se reține că nici unul dintre soți nu avut o contribuție mai mare la dobândirea imobilului, și nici nu poate invoca un alt criteriu de preferință în raport cu celălalt pentru atribuirea bunului, conform art. 6739Cod procedură civilă, cum ar fi: domiciliul și ocupația părților (ambii lucrează în cadrul unor agenții imobiliare) și locuiau în imobilul urmărit, nu au alte locuințe în proprietate, iar îmbunătățirile la imobil au fost făcute de ambii soți cu o contribuție egală.
În ceea ce privește acordul părților în sensul ca bunul să fie atribuit soțului nedebitor, urmând ca el să achite o sultă celuilalt soț, atunci când cel din urmă va solicita executarea hotărârii, se reține că în mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că între soți există o înțelegere pentru scoate imobilul de sub urmărirea creditorilor pârâtului debitor.
Un argument în sprijinul acestei prezumții simple îl constituie și faptul că recurenta contestatoare nu a solicitat în fața instanței de fond aplicarea dispozițiilor art. 67310Cod procedură civilă, în sensul de a i se atribui provizoriu bunul imobil, cu obligația acesteia de a consemna la dispoziția creditorilor sulta la care era îndreptățit soțul debitor. De altfel, nici în apel sau în recurs contestatoarea nu a făcut dovada posibilității achitării sultei, în vederea finalizării procedurii de executare silită asupra locuinței.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul contestatoarei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta contestatoare, domiciliată în C,-,.1,.5, împotriva deciziei civile nr. 205, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 15 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu sediul procesual ales la cabinet avocat ", ", în C,-,.1, domiciliat în C,-,.1,.5, domiciliat în C,- și, domiciliat în C,-, având ca obiectcontestație la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /04.11.2008
gref.AB/2 ex./06.11.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici
