Speta Legea 10/2001. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 236/A/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare apelurile declarate de: pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI D, reclamanta - - și, respectiv, reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 311 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat MUNICIPIUL D, precum și pe intervenienta (în nume propriu) intimată (fosta ), având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta apelantă - -, asistată de avocat, din Baroul Cluj, reprezentantul intervenientei intimate, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 7 octombrie 2009, reclamantul apelant Gad epus la dosar motivele de apel, din care câte un exemplar se comunică reprezentantului reclamantei apelante și reprezentantului intervenientei intimate.
La întrebarea instanței, referitoare la necesitatea indicării valorii de circulație a apartamentului nr. 8, înscris în CF nr. 15538 D, la data formulării cererii de intervenție, reprezentantul intervenientei intimate arată că apreciază această valoare ca fiind 90.000 lei la data formulării cererii de intervenție în interes propriu de către (fosta ), respectiv la data de 10 noiembrie 2006.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că valoarea de circulație a imobilului în litigiu, la data de 10 noiembrie 2006, era ușor mai ridicată de 90.000 lei, însă sub valoarea de 500.000 lei.
Curtea, raportat la împrejurarea că prin cererea de intervenție în interes propriu se atacă de către un terț o Dispoziție a Primarului Municipiului D, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, în temeiul art. 295 alin. 1 teza finală pr.civ. rap. la art. 2 pct. 1 lit. b pr.civ. coroborat cu art. 1.pr.civ. invocă excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj în soluționarea cererii de intervenție, iar în ce privește apelul declarat de reclamantul G, în temeiul art. 137. pr. civ. coroborat cu art. 284 alin. 1.pr.civ. invoca excepția tardivității formulării acestui apel, având în vedere împrejurarea că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 25 iunie 2009, iar apelul a fost declarat prin poștă la data de 14 iulie 2009, cu încălcarea termenului de 15 zile prevăzut de legiuitor.
Curtea acordă părților prezente cuvântul asupra excepțiilor invocate.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului în soluționarea cererii de intervenție, învederând instanței că în speță sunt incidente prevederile art. 17.pr.civ. în care se arată că cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. De asemenea, arată că în cauză ar fi și o altă problemă, cu privire la timbraj, și dacă calea de atac este apelul sau recursul și dacă reclamanta este scutită sau nu de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea excepției tardivității apelului declarat de reclamantul
Reprezentantul intervenientei intimate arată că, în ce privește excepția de necompetență materială a Tribunalului în soluționarea cererii de intervenție, achiesează la concluziile puse de reprezentantul reclamantei apelante și solicită respingerea acestei excepții.
Reprezentantul intervenientei intimate solicită admiterea excepției tardivității apelului declarat de reclamantul
Reprezentantul reclamantei apelante și reprezentantul intervenientei intimate arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamanta --, obligarea intimaților Municipiul D, Primarul Municipiului D și a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate până la data judecării apelului, precum și la plata cheltuielilor de judecată în apel și schimbarea dispozițiilor sentinței atacate, prin care s-a dispus obligarea reclamantei să plătească intervenientei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei. Susține oral motivele menționate în memoriul de recurs și arată că, pentru imobilul în litigiu, Primarul Municipiului Dae mis două dispoziții, la un interval scurt de timp, acestea având același conținut. Totodată, arată că împotriva primei dispoziții, reclamanta a formulat o plângere în anul 2004 și în acest context ar trebui respinsă plângerea formulată împotriva celei de a doua dispoziții emisă de Primarul Municipiului D, însă această soluție nu e corectă atâta vreme cât nu există o soluție cu privire la plângerea formulată împotriva primei dispoziții emisă de Primarul Municipiului
Reprezentantul intervenientei intimate solicită respingerea apelului declarat de reclamantul G, ca tardiv formulat, respingerea apelului formulat de reclamanta --, ca nefondat și respingerea apelului formulat de pârâtul Primarul Municipiului D, ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Arată că nu se poate reține de către instanță faptul că pe rolul Judecătoriei Dej există o plângere împotriva unei Dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001 și dacă este real acest fapt, acea cauză trebuia să existe pe rolul Tribunalului Cluj și nu pe rolul Judecătoriei D e
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 311/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale a intervenientei SC SA, invocată de reclamantă; s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta SC SA; s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 2019/09.06.2006 a Primarului municipiului D; s-a respins, ca rămas fără obiect capătul de cerere din acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea dispoziției nr. 2019/09.06.2006 a Primarului municipiului D, formulat în contradictoriu cu Primarul municipiului D; s-au respins ca inadmisibile restul petitelor din cererea reclamantei, având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în D, - nr. 7. 8, înscris în CF nr. 15538 ind. D, nr. top 165/1/VIII și a terenului aferent, radierea din CF a dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului D, având ca obiect anularea dispoziției nr. 2015/09.06.2006 și acordarea de măsuri reparatorii, în favoarea acestui reclamant, pentru imobilul situat în D, 16 februarie nr. 2, înscris în CF nr. 13823 col. și CF nr. 13822 ind; reclamanta și Primarului municipiului D au fost obligați la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că intervenienta are calitate procesuală activă în a contesta dispoziția nr. 2019/09.06.2006, întrucât, nu a formulat cererea de intervenție în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ci în temeiul art. 968.civ. invocând cauza ilicită. În plus, acesteia nu i se poate îngrădi accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituția României.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 52/12.02.2002 la Biroul executorului judecătoresc și la Prefectura județului C sub nr. 4256/13.02.2002, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în D,-, înscris în CF nr. 2777 D nr. top 165/1, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar tabular, notificare respinsă prin dispoziția nr. 90/04.02.2004, pe considerentul că imobilul revendicat nu se mai află în proprietatea Statului Român, ci în proprietatea SC SA. Ulterior, pârâtul Primarului municipiului Dae mis o nouă dispoziție, cu nr. 2019/09.06.2006, prin care a respins, din nou, notificarea cu aceeași motivare. Întrucât, în opinia instanței de fond, care a achiesat astfel, la susținerile intervenientei, notificarea reclamantei a fost soluționată prin dispoziția nr. 90/04.02.2004, care nu a fost atacată de către reclamantă, devenind astfel irevocabilă, este evident că pârâtul Primarul municipiului D nu putea să emită o nouă dispoziție cu același obiect, dispoziția nr. 2019/09.06.2006 fiind astfel lovită de nulitate absolută în baza art. 948 și art. 966.civ.
Petitul din cererea reclamantei, vizând anularea dispoziției nr. 2019/09.06.2006, a rămas astfel lipsit de obiect, iar celelalte petite din cererea reclamantei sunt inadmisibile, întrucât, notificarea reclamantei a fost deja soluționată irevocabil, prin respingerea cererii de restituire în natură.
În ceea ce privește acțiunea reclamantului G, s-a reținut că acesta nu mai are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, întrucât, prin decizia civilă nr. 176/A/2008 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 167/2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pe de o parte, reclamanta, iar pe de altă parte, pârâtul Primarul municipiului
Reclamantul G, din dosarul nr-, conexat la prezentul dosar, a declarat și el apel împotriva sentinței nr. 311/2009, însă, în privința acestui apel, Curtea a invocat și reținut, la pronunțarea soluției, excepția tardivității apelului, excepție întemeiată pe următoarele:
Potrivit art. 284 alin. 1. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, sentința apelată i-a fost comunicată reclamantului G la data de 25 iunie 2009, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 121 dosar tribunal, iar apelul a fost declarat prin poștă, la data de 14 iulie 2009, aspect confirmat de ștampila Poștei aplicată pe plicul aflat la fila 13 dosar apel, deși ultima zi pentru declararea în termen legal a apelului era ziua de 13 iulie 2009, o zi de luni, împlinirea termenului de apel având loc într-o zi de sâmbătă, termen care astfel s-a prorogat până luni, 13 iulie 2009, conform art. 101 alin. 5. proc. civ.
Așa fiind, în temeiul art. 284. proc. civ. Curtea urmează să respingă ca tardiv apelul reclamantului
Prin propriul apel, pârâtul Primarul municipiului Dac riticat soluția primei instanțe sub aspectul obligării sale, în solidar cu reclamanta, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei, invocând în susținerea apelului prevederile art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr. 288/2002.
Prin propriul apel, reclamanta a solicitat, în principal, în temeiul art. 297. proc. civ. admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar, în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, concomitent cu exonerarea reclamantei de plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenientei.
În motivarea apelului s-a invocat faptul că prima instanță nu a cercetat și nu a soluționat fondul cauzei, cu privire la toate capetele de cerere deduse judecății, reținând în mod eronat că reclamanta nu ar fi atacat în termen dispoziția nr. 90/04.02.2004, deși această dispoziție a fost atacată în dosar nr- al Judecătoriei Dej și deși modificarea de acțiune depusă în acel dosar la termenul din 24.06.2004 a fost făcută de mandatarul reclamantei fără ca aceasta să-i fi acordat un mandat expres în acest sens.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară din memoriul de apel, reclamanta a arătat că intervenienta nu are calitatea de proprietar al imobilului, întrucât acționarii intervenientei au cumpărat acțiuni, iar nu acest imobil, soluția primei instanțe, de respingere a petitelor din cererea reclamantei, ca rămase fără obiect, sau ca inadmisibile, venind în contradicție cu dispozițiile Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu toată practica CEDO în materia restituirii proprietăților.
La termenul de judecată din data de 08.10.2009, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 295 alin. 1 teza finală proc. civ. a invocat și a pus în discuția contradictorie a părților un motiv de apel d e ordine publică, și anume, necompetența materială a Tribunalului Cluj în soluționarea în primă instanță a cererii de intervenție formulată de intervenienta SC SA, motiv de apel care urmează să fie tratat cu prioritate, dat fiind caracterul său de ordine publică.
Examinând apelurile reclamantei și al pârâtului Primarului municipiului D prin prisma acestui motiv de apel d e ordine publică, în temeiul art. 295 alin. 1 teza finală proc. civ. rap. la art. 297 alin. 1 și 2. proc. civ. Curtea urmează să le admită în parte, conform dispozitivului prezentei decizii, motivat pe următoarele considerente:
Argumentul esențial pe care instanța Tribunalului Cluj și-a întemeiat soluția pronunțată l-a constituit temeinicia, în opinia Tribunalului Cluj, cererii de intervenție formulate de intervenienta SC SA, cerere prin care intervenienta a solicitat să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 2019/09.06.2006 emisă de Primarul municipiului D; să se respingă cererea reclamantei, având ca obiect anularea acestei dispoziții, ca fiind lipsită de obiect; să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul D; să fie obligați reclamanta și pârâtul la cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei ( 31 dosar fond).
În mod corect a reținut tribunalul, în considerentele sentinței pe care a pronunțat-o, că această cerere de intervenție nu este fundamentată pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, respectiv, că nu este o plângere la Legea nr. 10/2001, ci că este o acțiune întemeiată pe cauza ilicită reglementată pe art. 968.civ.
Însă, ceea ce a nesocotit tribunalul, în analizarea acestei cereri de intervenție, a fost propria sa necompetență materială în soluționarea acestei cereri.
Intervenienta a atacat, prin cererea sa de intervenție, o dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea reclamantei, dispoziția nr. 2019/09.06.2006 emisă de Primarul municipiului D, și prin care a fost soluționată notificarea formulată de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, în calitatea sa de pretinsă persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul acestei legi.
Intervenienta are, așadar, calitatea de terț față de care dispoziția emisă în favoarea reclamantei, împrejurare raportat la care, în nici un caz intervenienta nu poate ataca această dispoziție în condițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 după republicarea acestei legi, și aceasta pentru simplul motiv că Legea nr. 10/2001 conferă o atare posibilitate doar persoanelor îndreptățite, în favoarea cărora a fost emisă respectiva dispoziție sau decizie, iar nu și unor terțe persoane.
Astfel, în redactarea inițială a Legii nr. 10/2004, art. 24 alin. 7 și 8 prevedea:
"(7) Dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
(8) Competența de soluționare revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac".
După republicarea Legii nr. 10/2001, ca urmare a modificărilor ce i-au fost aduse prin Legea nr. 247/2005, prin <LLNK 12005 209180 301 0 50>G nr. 209/2005, prin <LLNK 12006 263 10 201 0 31>Legea nr. 263/ 2006 și prin <LLNK 12007 74 10 201 0 31>Legea nr. 74/2007, art. 24 devenit art. 26, prevăzând în alin. 3 că:
Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Pe cale de consecință, doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, și în favoarea căreia a fost emisă respectiva Decizie sau Dispoziție, poate ataca în instanță în condițiile art. 24 alin. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 alin.3, după republicarea acestei legi, acea Dispoziție sau Decizie, ipoteză în care, într-adevăr, competența materială de soluționare ar reveni în primă instanță tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
În schimb, în situația în care o Dispoziție sau o Decizie, emisă în favoarea unei persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, este atacată de către o terță persoană, alta decât cea în favoarea căreia a fost emisă Dispoziția sau Decizia, cenzurarea legalității și valabilității respectivei Decizii sau Dispoziții se va putea face doar în condițiile dreptului comun, iar în nici un caz în condițiile procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001.
persoană are la îndemână doar o acțiune în anulare (sau în constatarea nulității absolute) de drept comun, iar nicidecum o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, chiar dacă, prin ipoteză, terța persoană ar fi emis pretenții proprii cu privire la imobilul ce a făcut obiectul Deciziei sau Dispoziției atacate.
Cu atât mai mult, în situația în care terțul nu a emis pretenții proprii în legătură cu imobilul ce a făcut obiectul Deciziei sau Dispoziției atacate, singura cale, pe care acesta poate ataca Decizia sau Dispoziția, este aceea a unei acțiuni în anulare (sau în constatarea nulității absolute) de drept comun.
O atare acțiune în anulare (sau în constatarea nulității absolute) de drept comun este în competența de primă instanță a judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 ( și art. 2 pct. 1 lit. b Cod. Proc. Civ.), iar nicidecum în competența de primă instanță a tribunalului, ca instanță specializată în soluționarea litigiilor decurgând din art. 24 alin. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001, devenit art. 26 alin.3, după republicare legii.
Este știut faptul că normele de competență sunt de strictă interpretare, astfel încât, în măsura în care prin dispoziții legale speciale nu se prevede în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în primă instanță a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei, aceasta fiind instanța de drept comun în soluționarea cauzelor în primă instanță.
În nici un caz în speță nu sunt incidente prevederile art. 17. proc. civ. întrucât, pentru atare finalitate ar fi fost necesar să se prevadă expres în textul Legii nr. 10/2001 că orice cerere incidentală unei plângeri la Legea nr. 10/2001 se judecă de către aceeași instanță care este competentă să soluționeze și respectiva plângere.
Dacă legiuitorul ar fi dorit, ar fi inserat în textul Legii nr. 10/2001 o dispoziție expresă prin care să stabilească în favoarea tribunalului competența de soluționare a acțiunilor în anulare (sau în constatarea nulității absolute) introduse de terți împotriva deciziilor sau Dispozițiilor emise în baza aceste legi.
Or, în lipsa unei dispoziții speciale în acest sens, derogatorie de la dispozițiile de drept comun în materie de competență, competența de soluționare în primă instanță a unei acțiuni în anulare (sau în constatarea nulității absolute) introduse de terți împotriva deciziilor sau Dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 revine judecătoriei, ca instanță de drept comun, în condițiile art. 1 pct. 1. proc. civ. rap. la art. 2 pct. 1 lit. b proc. civ.
Astfel, la termenul de judecată din 08.10.2009, părțile prezente în instanță au confirmat că valoarea imobilului în litigiu se situează în jurul valorii de 90.000 RON sau 100.000 RON, însă ambele părți, atât reclamanta cât și intervenienta au fost de acord cu privire la faptul că valoarea imobilului litigios se situează mult sub plafonul de 5 miliarde lei vechi.
Așa fiind, Curtea constată că, în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de SC SA, cerere care avea ca obiect o acțiune de drept comun vizând constatarea nulității absolute a unei dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001 în favoarea reclamantei, aceasta era de competența în primă instanță a Judecătoriei D e j, iar nicidecum a Tribunalului Cluj.
Constatându-se, așadar, că prima instanță a soluționat această cerere de intervenție cu nesocotirea normelor de competență materială absolută și a prevederilor art. 158. proc. civ. în temeiul art. 295 alin. 1 teza finală proc. civ. și art. 297 alin. 2. proc. civ. Curtea va admite în parte apelurile reclamantei și pârâtului Primarului municipiului D, va anula în parte sentința apelată, în privința soluției date cererii de intervenție, cu consecința trimiterii cauzei, în aceste limite, la Judecătoria Dej pentru competentă soluționare în prima instanță a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC SA.
Ca o consecință a acestei soluții se impun a fi înlăturate din sentință toate dispozițiile referitoare la cererea de intervenție, respectiv: dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale a intervenientei și dispoziția privind obligarea reclamantei și a pârâtului la cheltuieli de judecată în favoarea intervenientei.
În ceea ce privește cererea principală, se constată că Tribunalul s-a limitat la a respinge petitele din această cerere, fie ca lipsite de obiect, fie ca inadmisibile, prin raportare la soluția dată cererii de intervenție în interes propriu, practic, Tribunalul soluționând această cerere principală fără să fi intrat în cercetarea fondului cauzei.
Așa fiind, în temeiul art. 297 alin. 1. proc. civ. sentința va fi desființată în parte, în ceea ce privește soluția dată cererii principale și, în aceste limite, se va dispune trimiterea cauzei Tribunalului Cluj, pentru rejudecarea pe fond a cererii principale.
Față de soluția de respingere ca tardiv a apelului reclamantului G, în temeiul art. 296. proc. civ. va fi păstrată dispoziția din sentință referitoare la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul G în dosar nr- al Tribunalului Cluj, conexat la prezentul dosar.
Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelurile declarate de reclamanta și, respectiv, de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI D, împotriva sentinței civile nr. 311 din 07 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o anulează în parte, în privința dispozițiilor referitoare la soluția dată cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta și, în aceste limite, dispune trimiterea cauzei la Judecătoria D e j, pentru competentă soluționare în primă instanță a acestei cereri de intervenție.
Desființează sentința în ceea ce privește soluția dată cererii principale formulate de reclamanta și, în aceste limite, dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj, pentru rejudecarea pe fond a cererii principale.
Înlătură din sentință dispoziția referitoare la obligarea reclamantei și a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI D, la plata către intervenienta a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată; precum și dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale a intervenientei
dispoziția din sentință referitoare la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantul G în dosar nr- al Tribunalului Cluj, conexat la dosar nr- al Tribunalului Cluj.
Respinge ca tardiv apelul declarat de reclamantul G, în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - --- - - -
Red./dact.MM
7ex./09.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
