Speta Legea 10/2001. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.237/
Ședința publică din 17 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIUL, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.227 din 30 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, venit spre rejudecare, după casare, intimat fiind reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic, pentru apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Pitești și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, la data de 11.11.2008, completarea raportului de expertiză.
Curtea pune în discuția părților conținutul completării raportului de expertiză.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă, solicită un nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul lucrării.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că nu este de acord cu cererea de amânare formulată de reprezentantul apelantei-pârâte.
Curtea, având în vedere că lucrarea a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul apelantei-pârâte și dispune reluarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate acestuia să ia cunoștință de conținutul lucrării.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns consilier juridic
, pentru apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Pitești și intimatul-reclamant.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă, arată că are de formulat obiecțiuni cu privire la completarea raportului de expertiză, în sensul că expertul a evidenția pe schiță doar canalul termic, fără a preciza și identifica și suprafața necesară pentru utilizarea acestuia, respectiv pentru executarea reparațiilor la acest canal. De asemenea, apreciază că deși expertul a făcut vorbire despre existența conductelor de gaze, de apă, de canalizare, despre rețele electrice, acesta nu le-a evidențiat pe schiță pentru a se putea vedea dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că nu are de formulat obiecțiuni cu privire la completarea raportului de expertiză și solicită respingerea obiecțiunilor formulate de reprezentantul apelantei-pârâte, motivat de faptul că expertul a evidențiat că acel canal termic este amplasat pe suprafața de teren situată în - nr.28 și nu pe suprafața de teren în litigiu, situată în -, nr.26. De asemenea, apreciază că nici cea de-a doua obiecțiune, referitoare la existența conductelor de gaze, de apă, de canalizare, nu este întemeiată, întrucât acest aspect nu a fost invocat prin motivele de apel.
Curtea apreciază că expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, motiv pentru care respinge obiecțiunile formulate de apelanta-pârâre, ca neîntemeiate.
Intimatul-reclamant depune la dosar un set de acte.
Instanța restituie intimatului-reclamant actele depuse la dosar, punând în vedere acestuia să le depună cu borderou.
Intimatul-reclamant precizează că nu mai înțelege să depună actele la dosar, întrucât acestea au mai fost depuse la termenele anterioare, însă depune la dosar cerere prin care solicită ca instanța să dispună amendarea apelantei-pârâte, în baza disp.art.1081pct.2, litera E Cod procedură civilă, pentru nedepunerea în termen util a adresei nr.6397/07.11.2001, emisă de Termoficare 2000 SA Pitești, situație care a dus la tergiversarea soluționării cauzei, precum și obligarea acesteia la plata de despăgubiri.
Curtea pune în vedere intimatului-reclamant ca această cerere să fie formulată în dublu exemplar, pentru a putea fi comunicate și apelantei-pârâte.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că nu mai înțelege să susțină această cerere, întrucât nu dorește ca dosarul să mai fie amânat, solicitând ca acesta să fie soluționat la acest termen de judecată.
Consilier juridic, pentru apelanta-pârâtă, și intimatul-reclamant, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul
asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Pitești, susține oral apelul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, întrucât terenul este afectat de detalii de sistematizare, neputând fi restituit în natură.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 11 ianuarie 2006 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Pitești pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să prezinte Raportul de Evaluare întocmit în anexă la Dispoziția nr.3819/2005 a Primăriei Municipiului Pitești, iar în cazul în care acesta nu există să fie obligată pârâta la a întocmi acest raport de evaluare și de a-l prezenta, precum și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea obligației de a face.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin notificarea nr.2739/8148 din 18 iunie 2001, efectuată în baza Legii nr.10/2001 a solicitat despăgubiri în sumă de 2500 RON pentru imobilul din orașul Pitești,- (fostă 1 Mai) ce a aparținut tatălui său, imobil care a fost naționalizat conform Decretului nr.92/1950, ulterior demolat în anul 1978, conform Decretului CS nr.135.
S-a mai arătat că prin Dispoziția nr.3819/2005 Primarul Municipiului Pitești a propus ca pentru acest imobil să i se acorde titluri de despăgubire în loc de despăgubiri bănești, că Primăria nu a evaluat imobilul (construcție și teren) revendicat și nu i s-au prezentat rezultatele evaluării.
În final, s-a arătat că pârâta a tergiversat soluționarea notificării timp de patru ani, prejudiciindu-i drepturile prevăzute de legea specială, de Constituția României și de reglementările referitoare la proprietate cuprinse în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a Protocoalelor Adiționale la această convenție.
Prin cererea depusă la termenul de judecată de la data de 27 februarie 2006, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei să prezinte Raportul de Evaluare întocmit în anexă la Dispoziția nr.3819/2005, emisă de Primăria Municipiului Pitești, obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 62, obligarea pârâtei la refacerea raportului de evaluare în condițiile folosirii unor valori practicate pe piața liberă și la plata de daune cominatorii.
La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2006, reclamantul a solicitat să se ia act că renunță la judecarea capetelor de cerere formulate în acțiunea precizatoare cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta Raportul de Evaluare și de a se reface acest raport.
Prin sentința civilă nr.227 din 30 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată, s-a modificat în parte dispoziția nr.3819 din 20 decembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sensul că s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a suprafeței de 62. situat în municipiul Pitești,- (fostă 1 Mai), identificată în schița raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, colorat în roșu (60), a menținut restul dispozițiilor și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune cominatorii.
Prin aceeași sentință s-a luat act de renunțarea la judecată a celorlalte capete de cerere formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.308/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul din str. - nr.26 din orașul Pitești, compus din suprafața de 699. și construcții edificate pe acest teren în suprafață de 266.
Prin sentința civilă nr.6618 din 6 iulie 1994, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 637. solicitată de reclamant prin notificarea mai sus menționată.
S-a mai reținut că terenul ce a aparținut autorului reclamantului și a făcut obiectul Decretului de naționalizare nr.92/1950, măsoară 699 și reprezintă un singur trup de teren. Prin expertiza efectuată s-a identificat că terenul solicitat de reclamant în suprafață de 62, plasat în continuarea suprafeței de 637 p, pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, este liber, iar pentru construcțiile demolate, acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la cererea privind daunele cominatorii, s-a reținut că cererea este neîntemeiată, reclamantul fiind îndreptățit să formuleze o astfel de cerere în cazul în care prezenta hotărâre rămasă definitivă prezintă opoziția pârâtei la executare.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, pârâtul Primarul Municipiului Pitești a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că terenul nu este liber, fiind afectat de detalii de sistematizare.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.26/A din 25 ianuarie 2007, admis apelul pârâtului și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu a făcut obiectul verificării îndreptățirii la retrocedare în condițiile legislației prevăzute de art.8 din Legea nr.10/2001, așa încât nu mai poate fi luat în discuție și sub incidența dispozițiilor acestei legi.
În litigiul anterior s-a statuat că terenul în cauză este afectat de utilitate, că petentul nu a contestat această constatare, așa încât nu se mai poate invoca și un regim juridic în condițiile Legii nr.10/2001.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamant, invocându-se că instanța de apel nu a ținut cont de raportul de expertiză efectuat în cauză, a ignorat total concluziile acestuia, în sensul că pe terenul solicitat de reclamant nu există detalii de sistematizare.
În mod greșit instanța a stabilit că terenului în cauză îi sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, având în vedere că pentru acest teren reclamantul a formulat cerere care a fost respinsă, deoarece terenul nu intră sub incidența prevederilor Legii nr.18/1991.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.846 din 12 februarie 2008, admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că, nstanța de apel, în mod greșit a considerat că terenului îi sunt incidente prevederile art.8 din Legea nr.10/2001, atâta timp cât, aspectele nu au format obiect de critică în apel și nici nu au fost puse din oficiu în discuția contradictorie a părților.
Totodată, s-a constatat că împrejurarea că la termenul din 25 ianuarie 2007 instanța de apel i-a solicitat intimatului lămuriri asupra situației juridice a terenului, nu este de natură să suplinească faptul că nu a pus în discuția acestuia incidența art.8 din Legea nr.10/2001, în raport de care intimatul să-și poată pregăti apărarea.
S-au încălcat astfel principiile contradictorialității și ale dreptului la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii, potrivit art.105 alin.1 teza I Cod procedură civilă. Vătămarea suferită de reclamant decurge din imposibilitatea acestuia de a se pronunța asupra temeiului avut în vedere de instanță la darea hotărârii și această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii.
În plus, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu este afectat de utilități publice, astfel încât, potrivit Legii nr.18/1991, persoana îndreptățită are dreptul numai la despăgubiri.
Instanța de apel nu a motivat însă de ce a ajuns la această concluzie, câtă vreme din probatoriul administrat pe acest aspect rezultă o situație de fapt contradictorie.
Potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, persoanele îndreptățite, precum și persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a acestei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile acestei legi.
Față de prevederile acestui text, ÎCCJ a constatat că în mod greșit a reținut instanța de apel autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.6618 din 6 iulie 1994 în ce privește faptul că suprafața dedusă judecății în prezentul litigiu ar fi afectată de detalii de sistematizare. Contradictorialitatea dovezilor administrate impunea, potrivit art.129 alin.4 Cod procedură civilă, ca instanța să fi dispus, chiar din oficiu, administrarea de probe suplimentare - eventual o nouă expertiză - pentru lămuri dacă terenul este sau nu afectat de detalii de sistematizare.
Instanța a constatat că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare preluată de stat prin naționalizare în temeiul Decretului nr.92/1950. Împrejurarea că diferența de 637 a făcut obiectul unui litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii nr.18/1991 nu înseamnă că pentru suprafața nerestituită nu se pot cere măsuri reparatorii în sistemul Legii nr.10/2001, imobilul fiind considerat preluat abuziv potrivit art.2 lit.a).
De altfel, s-a reținut că nici Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 nu și-a întemeiat soluția pe prevederile art.8 din lege, ci a propus acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legilor speciale.
Cu ocazia rejudecării apelului, s-a dispus administrarea de dovezi pentru a se stabili dacă terenul solicitat de reclamant este sau nu afectat de detalii de sistematizare, astfel încât să se determine dacă este posibilă restituirea în natură după criteriile Legii nr.10/2001.
În rejudecare, după administrarea probei cu expertiză, potrivit îndrumărilor deciziei de casare nr.846/12 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru cele ce urmează a fi reținute în continuare:
S-a dezlegat în drept, prin decizia de casare, că, în cauză nu are autoritate de lucru judecat sentința civilă nr.6618 din 06 iulie 1994 în ceea ce privește afectarea de detalii de sistematizare a suprafeței solicitate întrucât, potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, persoanele îndreptățite, precum și persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a acestei legi li s-au respins prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile acestei legi.
Este de asemenea stabilit că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare preluată de stat în mod abuziv, prin naționalizare în temeiul Decretului nr.92/1950, suprafeței rămase nerestituite potrivit Legii nr.18/1991 urmând a-i fi aplicabile prevederile art.2 lit.a din Legea nr. 10/2001 modificată.
Or, din raportul de expertiză întocmit și completat în apel d e expert (filele 52-57 și 68-70) reiese că, din suprafața ce a făcut obiectul notificării, terenul de 48,17. cu vecinătățile: N-; E-rest proprietate reconstituită petentului; S-proprietate de stat; V-bordură interioară a trotuarului aferent B-dului -, nu este afectat de detalii de sistematizare supraterane și nici subterane, canalul termic despre care face vorbire apelanta nefiind situat pe terenul respectiv, ci la adresa alăturată, iar diferența de 23,31. până la totalul de 71,48. face parte din trotuarul B-dului -.
Prin urmare, din probele administrate reiese că, potrivit art.7, 9 și 10 din Legea nr.10/2001 modificată, care prevăd prioritatea măsurii restituirii în natură ca măsură reparatorie prevăzută de legea specială, poate fi restituită doar suprafața de 48,17 și nu aceea de 62 așa cum a reținut în mod greșit prima instanță.
Față de cele expuse mai sus, apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Pitești va fi admis și schimbată sentința în sensul că se va dispune restituirea către contestator a suprafeței de 48,17. în loc de 62. astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit și completat în apel d e expertul.
Va fi menținută în rest sentința.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și culpa procesuală reținută în sarcina apelantei pârâte care a determinat prezentul litigiu, va fi obligată aceasta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul-contestator, reprezentând onorariu expert, potrivit chitanței nr.-/1 din 21.04.2008 (43, dosar apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIUL, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.227 din 30 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1.
Schimbă sentința în sensul că dispune restituirea către contestator a suprafeței de 48,17. în loc de 62. suprafață identificată conform raportului de expertiză - în apel.
Menține în rest.
Obligă pe pârâta Primăria Municipiului Pitești să plătească intimatului-contestator suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./08.12.2008
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
