Speta Legea 10/2001. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 240/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți, și, cu domiciliul procesual ales în C, la Societatea Civilă de Avocați " și Asociații",- B, județul C, împotriva sentinței civile nr. 495/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMARIA, cu sediile în-, județul C, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanții reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 01288 din 17.07.2008, depusă la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimații pârâți Primarul municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C au depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul apelanților reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, compensare sau despăgubiri bănești pentru întreaga suprafață de teren de 136,5. cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la 13.08.2007, reclamanții, și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și Primăria C, anularea dispoziției nr. 2941/26.06.2007 emisă de Primarul municipiului C și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 136,5. sau la acordarea în compensare a unui teren echivalent și la emiterea dispoziției privind acordarea de despăgubiri bănești pentru construcția compusă din 5 camere și dependințe existentă pe terenul sus menționat, dar și pentru teren - în măsura în care nu se poate atribui o altă suprafață în compensare.
În motivare s-a arătat că autorul reclamanților, numitul, a cumpărat în indiviziune cu, și imobilul situat în C-, compus din teren în suprafață de 136,5. și construcție.
Ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 272 din 11.01.1975, și au dobândit și cota de 2/3 deținută de, G și, devenind proprietari exclusivi ai întregului imobil. Suprafața de 91. a trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, astfel că s-a născut o stare de indiviziune între autorii reclamanților, care dețineau suprafața de 45,50. și stat, care deținea diferența de 91. pentru care s-a emis în favoarea cumpărătorilor decizia nr. 429/25.06.1976, prin care li s-a atribuit dreptul de folosință.
Au mai susținut reclamanții că în anul 1987 construcția a fost demolată în scopul realizării ansamblului de locuințe din zona cofetăria, că demolarea a fost făcută abuziv și fără decret de expropriere, fiind ulterior menționată în Decretul nr. 215/1989, fără plata unei despăgubiri, și că dispoziția contestată, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, este nelegală atât sub aspectul modalității de acordare a măsurilor reparatorii, cât și a faptului că aceste măsuri nu au fost acordate pentru întreaga suprafață de teren deținută de autorii reclamanților, de 136,5.
Sub primul aspect s-a arătat că acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor contravine dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care instituie principiul restituirii în natură, iar referitor la întinderea acestor măsuri s-a susținut că suprafața de 91. a intrat în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, că pentru aceasta s-a stabilit o despăgubire care nu au fost niciodată achitată și că nu se poate obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991 pentru că aceasta a fost demolată, astfel că singurul act normativ incident în cauză este Legea nr. 10/2001.
Consiliul Local Cai nvocat excepția lipsei capacității sale de folosință, în raport de dispozițiile art. 20 și 21 din Legea nr. 215/2001, iar la termenul din 22.01.2001 instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului C, reținând că potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, iar primăria nu are capacitate procesuală de folosință pentru că este o entitate fără personalitate juridică.
Prin sentința civilă nr. 495/22.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Local C, a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria municipiului C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință și a obligat reclamanții către pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și Primăria Municipiului C la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere dispozițiile art. 36 alin. 2 lit. "c" din Legea nr. 215/2001, care prevede atribuția consiliului local de a administra domeniul public și privat al comunei, orașului sau municipiului și s-a reținut că atunci când se pune în discuție dreptul de proprietate asupra unui imobil ce aparține domeniului privat, consiliul local, în calitate de administrator, are capacitate procesuală de folosință și poate figura ca parte în proces.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin dispoziția nr. 2941/26.06.2007 s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în C-, compus din construcție și teren în suprafață de 45,50. ca urmare a faptului că acesta nu poate fi restituit în natură, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 91. situat în C,-, având în vedere că imobilul a intrat în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974 și nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, iar pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în C,- s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A constatat instanța de fond că prin actele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 4760/1965 și nr. 272/1975 reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor lor pentru construcțiile situate la adresa din C,- și pentru terenul în suprafață de 45,50. că terenul a fost preluat de stat conform Decretului de expropriere nr. 206/1984, iar construcțiile au fost demolate, și că terenul în suprafață de 91. aferent părții de imobil vândută în 1975, trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974 și a fost atribuit în folosință veșnică autorilor reclamanților, prin decizia nr. 429/1976.
Urmare a caracterului abuziv al preluării terenului în suprafață de 45,50. și a construcțiilor s-a stabilit incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 și, dat fiind faptul că din expertiza tehnică imobiliară a reieșit că terenul este afectat în prezent de construcții și utilități, s-a constatat că în mod corect s-a propus prin dispoziția atacată acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Terenul în suprafață de 91. trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 s-a reținut că nu face obiectul Legii nr. 10/2001 pentru că autorii reclamanților nu aveau calitatea de proprietari ai acestuia la momentul preluării de către stat, ci erau doar titularii unui drept de folosință pe durata existenței construcției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând, în esență, următoarele:
- decizia nr. 429/25.06.1976 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular C, prin care a fost preluat în proprietatea statului terenul în suprafață de 91. aferent cotei de 2/3 din imobilul vândut autorilor reclamanților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 272 din 11.01.1975, este lovită de nulitate, iar preluarea este, pe cale de consecință, abuzivă, pentru că suma specificată cu titlu de despăgubire în art. 1 alin. 2 al deciziei nu a fost plătită niciodată, iar această împrejurare contravine prevederilor art. 480 din Codul civil și art. 12 din Constituția României din 1965, care prevedea necesitatea unei juste despăgubiri.
- nelegalitatea deciziei de preluare a terenului aferent părții de construcție vândută în 1975 rezultă și din faptul că împotriva acesteia nu se putea exercita o cale de atac în condițiile Legii nr. 1/1967, ca și din împrejurarea că trimiterea din art. 30 alin. 2 al Legii nr. 58/1974 la art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973 era inoperantă sub aspectul despăgubirii pentru că normele la care se face trimitere vizau o cu totul altă situație.
- inexistența unei juste despăgubiri rezultă și din faptul că suma stabilită pentru suprafața de 91. preluată de stat a fost rapid anihilată de taxa anuală de folosință de 1 leu/, taxă care a fost achitată de autorii reclamanților până în anul 1987, când construcția a fost demolată.
- cum preluarea în proprietatea statului a suprafeței de 91. a fost abuzivă, autorii reclamanților nu au pierdut niciodată în mod legal proprietatea asupra întregii suprafețe de 136,5. și, pe cale de consecință, reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Astfel, deși art. 1 din acest act normativ nu cuprinde în categoria preluărilor abuzive și pe cele dispuse conform Legii nr. 58/1974, legiuitorul de după 1989 soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcției, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate (art. 1 pct. 1.4 lit. "c" din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001).
La solicitarea apelanților instanța a solicitat intimatului pârât transmiterea listei bunurilor disponibile și/sau, după caz, a serviciilor care pot fi acordate în compensare conform art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, dar această obligație nu a fost îndeplinită, deși s-a acordat termen în acest sens.
Prin concluzii scrise, intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că autorii reclamanților nu au avut calitatea de proprietari ai terenului în suprafață de 91. și au invocat în acest sens prevederile art. 1 pct. 1.4 lit. "c" alin. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, conform cărora regimul juridic al terenurilor preluate în temeiul Legii nr. 58/1974 rămâne sub incidența Legii nr. 10/2001 în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Legea nr. 10/2001 reglementează o procedură specială de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, urmărind înlăturarea prejudiciilor suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Articolul 2 din lege definește noțiunea de preluare abuzivă și enumeră nelimitativ și în raport de modalitatea, motivul sau condițiile preluării, toate situațiile în care măsura a fost nelegală - deoarece s-a întemeiat pe acte normative, administrative de putere sau jurisdicționale, contrare regimului juridic constituțional de la data producerii lor și, totodată, contrare drepturilor și libertăților fundamentale consacrate în legislația internațională opozabilă în domeniu - iar art. 3 și 4 alin. 2 din același act normativ stabilesc că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Conform art. 3 alin. 1 lit. "a", ale art. 23 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Normele de aplicare unitară a acestui act normativ, aprobate prin nr.HG 250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În speță, în dovedirea dreptului de proprietate al autorilor lor asupra întregii suprafețe de teren situată la adresa din C,-, de 136,5. reclamanții au invocat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4760/07.07.1965, prin care, și au cumpărat imobilul menționat anterior, compus din teren în suprafață de 136,50. și construcții, precum și actul autentificat sub nr. 272/11.01.1975, prin care, și minorii și, prin curator G, au vândut lui și cota de 2/3 din construcția situată în C,-, compusă din 5 camere și dependințe.
În acest ultim act de vânzare-cumpărare, invocat de reclamanți în susținerea dreptului de proprietate al autorilor lor, se prevede în mod expres că terenul aferent, în suprafață indiviză de 91. trece în proprietatea statului în condițiile Legii nr. 58/1974, art. 30 alin. 2.
Din succesiunea înscrisurilor menționate rezultă că terenul pentru care s-a dovedit dreptul de proprietate de către titularii contestației este reprezentat doar de cota indiviză dobândită de prin actul de vânzare-cumpărare din 1965, corespunzătoare unei suprafețe de 45,50. pentru care calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost recunoscută reclamanților prin dispoziția contestată.
Suprafața de 91. nu a trecut niciodată în proprietatea lui și pentru că prin actul de vânzare-cumpărare din 1975 aceștia au dobândit numai dreptul de proprietate asupra cotei de 2/3 din construcțiile situate în C,-, ulterior expropriată și demolată, nu și asupra terenului aferent acestei cote, care a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Cum autorii reclamanților nu au fost niciodată titularii dreptului de proprietate asupra acestui din urmă teren, aceștia din urmă nu pot pretinde că preluarea a avut caracter abuziv - atât ca urmare a neacordării unei juste și prealabile despăgubiri, cât și pentru nesocotirea prevederilor deciziei de preluare a bunului în administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului C, care stabilea obligația organului financiar de a achita despăgubiri legale pentru terenul preluat. Aceasta deoarece creditor al obligației de despăgubire era, potrivit deciziei nr. 429/1976, "fostul proprietar al terenului", deci vânzătorii, nu cumpărătorii imobilului înstrăinat, o astfel de soluție fiind reglementată, de altfel, și de Normele Metodologice aprobate prin nr.HG 250/2007, care la pct. 1.4 lit. "c" prevăd că în ipoteza terenurilor preluate conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 proprietarul construcției nu are vocație de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent, regimul juridic al acestuia fiind supus Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia la stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, respectiv la înstrăinarea locuinței.
Prin urmare, în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada că după transmiterea în folosință veșnică a terenului în suprafață de 91. prin decizia nr. 429/1974, autorii săi au devenit proprietarii terenului atribuit, în baza unui act translativ de proprietate sau prin efectul legii, calitatea lor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil nu poate fi reținută.
Nu se poate susține cu temei că prin nerecunoașterea caracterului translativ de proprietate al actului de vânzare-cumpărare din 1975 pentru terenul aferent construcției înstrăinate sau prin neverificarea legalității deciziei prin care s-a atribuit folosința acestuia li se creează reclamanților un regim discriminator în raport cu beneficiarii prevederilor Legii nr. 18/1991 pentru că dispozițiile actului normativ pe care se întemeiază contestația de față recunosc dreptul la acordarea măsurilor reparatorii numai proprietarilor imobilelor care intră sub incidența sa sau moștenitorilor acestora, ori reclamanta nu justifică existența acestei calități.
Rezultă, din cele ce preced, că terenul în suprafață de 91. pentru care se pretinde în speță acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu poate fi retrocedat în procedura instituită de acest act normativ astfel că, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanții reclamanți, și, cu domiciliul procesual ales în C, la Societatea Civilă de Avocați " și Asociații",- B, județul C, împotriva sentinței civile nr. 495 din 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMARIA, cu sediile în-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
9 ex./ 2.12.2008
Emis 7 comunicări
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
