Speta Legea 10/2001. Decizia 242/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 242/
Ședința publică din 20 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare în complet de divergență, apelul de reclamanții, -.V,-, județul V, -.V,-, județul V și, B,-, -.10,.3,.367, sector 2, împotriva sentinței civile nr.482 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 13.11.2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, eclamanții, și - au chemat în judecată Municipiul -.V, Primăria municipiului -.V și Primarul municipiului -.V, solicitând instanței ca în temeiul probelor administrate în dosar, să se dispună anularea art.2 din disp. art.2749/22.03.2007 a Primarului municipiului -.V ce numește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 470,5 mp. din -.V, str.-.- nr.6; obligarea pârâților la restituirea în întregime a terenului de circa 840 mp. situat în-; în cazul în care se constată imposibilitatea restituirii în natură pârâții să fie delegați la emiterea unei dispoziții prin care să se stabilească măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 576 mp. și nu 470,5 mp.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin notificarea cu nr.166/09.08.2001, aceștia au solicitat pârâților să li se restituie în natură terenul ce a aparținut autorilor acestora, teren în suprafață de aproximativ 840 mp. situat în -.V,-.
În urma acestei notificări, s-a arătat că s-a emis dispoziția nr.2749/22.03.2007 prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 144 mp. pe vechiul amplasament, iar pentru suprafața de 470,5 mp. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. În dispoziție se arată că pentru suprafața de 470,5 mp. este imposibilă restituirea în natură, deoarece aceasta este afectată de o construcție - Grădinița.
Reclamanții au arătat că dispoziția este nelegală pentru că suprafața pentru care nu s-a dispus restituirea în natură nu este ocupată de grădinița, terenul fiind liber. Faptul că terenul se află în curtea Grădiniței, dar liber de construcții, nu constituie o la restituirea în natură.
Se mai arată că, de fapt, suprafața nerestituită în natură este de 576 mp. deoarece din suprafața de 840 mp. s-au restituit până în prezent doar 144 mp. prin dispoziția alocată și 120 mp. prin decizia civilă nr.299/1993 a Tribunalului Vâlcea.
Pârâții Primarul municipiului -.V și Municipiul -.V au formulat întâmpinare, solicitând în esență respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Pârâții au susținut că în urma verificărilor făcute după comunicarea notificării, s-a ajuns la concluzia că autorii reclamanților au deținut în proprietate în -.V,- un teren în suprafață de 735 mp. conform contractului de vânzare-cumpărare autentic nr.618/354/29.08.1955, iar prin Decizia nr.724/1968 s-a expropriat suprafața de 735 mp. prin Decizia nr.3348/1992, fiind recuperată deja suprafața de 120 mp.
Pârâții au mai arătat în întâmpinare, că după verificările făcute în teren, s-a ajuns la concluzia că nu se poate restitui în natură - conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 - decât suprafața de 144 mp. restul terenului fiind afectat de construcția în care funcționează o grădiniță pentru care s-a și făcut exproprierea. Din acest motiv s-a hotărât ca pentru diferența de 470,5 mp. reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în echivalent.
Reclamanții, și - au formulat cerere prin care au solicitat să se respingă cererea de intervenție formulată în dosar, pentru mai multe motive.
Primul dintre acestea îl reprezintă împrejurarea că Legea nr.10/2001 nu permite terților să formuleze cerere în procedura administrativă și judiciară prevăzute de această lege, deciziile emise în condițiile acestei legi neputând fi contestate de terți.
Un al doilea motiv ar fi acela că această cerere este lipsită de interes, pentru că în prezenta cauză nu se pune problema terenului pe care intervenienții pretind că îl stăpânesc, ci doar a terenului din curtea grădiniței.
Cererea este, potrivit opiniei reclamanților, și nefondată, cerând practic să li se recunoască un drept de proprietate peste limita actelor de proprietate ce le dețin.
La fila 58 din dosar, și au formulat cerere de intervenție, solicitând respingerea contestației formulate de reclamanții.
În motivarea cererii, intervenientele arată că acestea dețin în proprietate un teren în -.V,-, teren ce se învecinează pe latura din nord cu strada - -.
Acestea susțin că la data la care acestea au cumpărat terenul, în anul 1958, terenul nu a fost corect măsurat, iar pe de altă parte, în anii 1960 zona a fost sistematizată prin alinieri și deplasări ale străzii. Reclamantele au chemat în judecată pe autorul reclamanților, pentru a se constata care este în realitate suprafața de teren ce o aveau în proprietate, precizând că o parte din teren fusese ocupat de autorul reclamanților din prezenta cauză cu acordul autorului intervenientelor.
În aceste condiții, intervenientele susțin că s-a emis dispoziția nr.2749/2007 ce face obiectul litigiului prin care se restituie o suprafață de teren ce nu le-a aparținut, deplasându-se fosta proprietate a reclamanților în curtea intimaților.
Prin sentința civilă nr.482/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au fost respinse acțiunea principală formulată de reclamanți, precum și cererea de intervenție, reținându-se următoarele:
Reclamanții au adresat pârâților notificarea de la fila 20 dosar în temeiul și în condițiile impuse de Legea nr.10/2001.
Prin această notificare se solicita restituirea în natură a terenului aflat în partea de nord a Grădiniței din până la str.- -, acesta făcând parte dintr-un teren ce a aparținut autorilor reclamanților și care a fost în parte expropriat cu decretul din 28.08.1968 și în parte fără acte.
În urma acestei solicitări, a probelor cercetărilor făcute în dosar s-a emis dispoziția nr.2749 contestată. Prin această dispoziție, la art.1 s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 144 mp. situat în -.V,- și în echivalent a suprafeței de 470,5 mp. motivat de faptul că această din urmă suprafață nu poate fi restituită în natură, fiind afectată prin realizarea Grădiniței și de amenajările aferente.
Cu certificatele de moștenitor de la fila 18 și 21 dosar și contractul de vânzare-cumpărare de la fila 19 se probează că autorii reclamantului au avut în proprietate un teren în suprafață de 735 mp.
Aceeași suprafață de teren, de 735 mp. a și fost expropriată de la aceiași autori - fila 22 dosar.
Și în expertiza tehnică întocmită în dosar, suprafața de teren identificată ca aparținând autorilor reclamanților este cea probată cu acte, adică 735 mp. și nu 840 mp. așa cum aceștia pretind în cererea principală.
Practic, în dosar, reclamanții nu au probat că în realitate, terenul proprietatea autorilor lor ar fi avut 840 mp. și nu 735 mp. susținerea fiind deci neîntemeiată.
În privința cererii de restituire în natură a suprafeței de 470,5 mp. situată în -.V,-, tribunalul a reținut că cererea este nefondată, pârâții procedând corect, cu respectarea dispozițiilor legii speciale, la restituirea prin echivalent - despăgubiri pentru această suprafață de teren.
Suprafața de 470 mp. a fost identificată în teren, în schițele întocmite la raportul de expertiză, suprafața regăsindu-se în curtea Grădiniței, în continuarea unei alte suprafețe de teren restituit anterior reclamanților (suprafața de 120,5 mp.). Pe această suprafață de teren este amenajat un spațiu de joacă pentru copii, așa cum instanța a și constatat direct cu ocazia cercetării locale.
În lucrarea de expertiză, s-au propus două suprafețe de teren ce ar putea fi restituite (filele 41-44) de 470,50 mp. - traversată în parte de o alee ce asigură accesul la intrarea secundară - de serviciu a grădiniței - și de utilități; și suprafața de 402,30 mp. ce exclude terenul afectat de utilități.
Potrivit dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, care reglementează situația imobilelor expropriate, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale, măsurile stabilindu-se în echivalent (dispozițiile art.10 alin.3, 4, 5 și 6 aplicându-se corespunzător).
Așa cum s-a reținut anterior, terenul pentru care se solicită restituirea în natură este amplasat în curtea Grădiniței Nord, el fiind expropriat cu această destinație.
Coroborând constatările expertului cu declarațiile martorilor și constatările la fața locului, raportat la dispozițiile art.11 și 10 din Legea nr.10/2001, tribunalul a apreciat că terenul ce face obiectul cererii nu poate fi restituit în natură.
În nr.HG250/2007 se arată expres la pct.10.1 - 10.2 și 11.1 - 11.2, că restituirea în natură nu trebuie să afecteze căile de acces, amenajări subterane sau supraterane. Astfel, se menționează expres că "sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări necesare a deservi nevoile comunității și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele".
Din suprafața de 470 mp. terenul de 68,20 mp. este afectat de de acces spre intrarea de serviciu (aprovizionare) a grădiniței și conducte subterane.
Diferența de 402 mp. (fila 44 dosar) reprezintă spațiul de joacă pentru copii. Acest teren a fost expropriat în vederea construirii grădiniței și a și fost afectat acestei destinații.
Prin Decizia nr.557/30.11.1974 (fila 51 dosar) emisă de Consiliul Popular al Municipiului -.V, se înființează Grădinița, cu o capacitate de 220 de locuri, capacitate la care funcționează și în prezent.
Pe terenul din litigiu sunt amplasate (fila 41) o groapă de nisip și două tobogane.
Terenul și construcția sunt cuprinse în inventarul domeniului public al localității (filele 56-57 dosar), iar din suprafața totală de 2.128 mp. prinsă în inventar, construcția propriu-zisă reprezintă 807,64 mp.
Din constatările directe și schițele întocmite de expert, coroborat cu restul probatoriului, tribunalul a constatat că dacă s-ar proceda la restituirea în natură a suprafeței de 402,30 mp. grădinița nu și-ar mai putea desfășura activitatea în mod normal potrivit destinației, pentru că, practic, nu există altă suprafață de teren căreia să i se poată da această destinație. Suprafața de teren ce ar rămâne liberă în incinta grădiniței este foarte mică în raport cu nevoia de a asigura un spațiu minim de joacă pentru un număr aproximativ de 200 copii.
Pentru toate acestea, tribunalul a respins, ca nefondată, acțiunea principală.
În privința cererii de intervenție formulată în dosar la fila 59, de și, tribunalul a reținut că aceasta este o cerere de intervenție în interes propriu, în sensul art.49 alin.2 Cod procedură civilă, intervenienții invocând un drept propriu, dreptul lor de proprietate cu privire la suprafața de teren cuprinsă în curtea acestora, pentru care pârâții greșit au dispus restituirea în natură prin decizia contestată, câtă vreme terenul nu era liber. În aceste condiții, intervenientele au solicitat anularea dispoziției în parte în privința terenului restituit în natură la pct.1.
În opinia tribunalului, legitimare procesuală activă este dată de dispozițiile art.26 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, conform cărora dispoziția de soluționare a notificării poate fi alocată numai de către persoana îndreptățită. Numai această persoană poate declara procedura facultativă juridică. În raport de dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, s-a apreciat că nici un terț nu are posibilitatea de a aloca dispoziția, aceștia având deschisă, însă desigur, calea acțiunilor de drept comun în vederea valorificării eventualelor drepturi.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive în esență:
- deși apelanții-reclamanți au invocat ca temei legal aplicabilitatea dispozițiilor art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată ulterior, instanța de fond nu a motivat în nici un fel respingerea acestui text de lege, situație față de care hotărârea este nulă conform dispozițiilor art.256 alin.1 pct.5 și urmează a fi desființată;
- nelegal a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului de către aceeași instanță, motivând faptul că terenul este cuprins în inventarul domeniului public, neexistând nici un text în Legea nr.10/2001 care să excepteze de la restituire acest teren;
- faptul că în prezent funcționează în imobilul construcție o grădiniță nu interzice în nici un fel aplicarea dispozițiilor art.16 care se referă tocmai la aceste instituții. În plus, raționamentul este greșit deoarece, dacă apelanții-reclamanți ar fi revendicat și grădinița, li se restituia și terenul, iar în cazul de față se refuză nejustificat restituirea terenului;
- argumentul instanței de fond cu privire la faptul că nu se poate restitui terenul deoarece este indispensabil desfășurării activității grădiniței, este unul pur emoțional și nu juridic, existând posibilitatea reală privind retrocedarea acestuia;
- nelegal s-a reținut că este vorba de aplicabilitatea disp.art.10 și 11 alin.3 din Legea nr.10/2001, când, de fapt, singurul temei legal aplicabil este cel prevăzut de art.16 alin.1, cu obligația de a menține destinația terenului pe o perioadă de la 3 la 5 ani;
- în fine, deși intimata a fost notificată de către apelanții-reclamanți, aceasta a montat tobogane în timpul procesului, acestea reprezentând de fapt construcții ușoare și demontabile care pot fi îndepărtate de pe teren, încălcându-se astfel dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
În termen legal s-a depus întâmpinare de către intimații Primarul și Municipiul -.V, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece, în speța dedusă judecății, nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, temeiul de drept îl reprezintă disp.art.11 alin.3, în plus, terenul a fost expropriat în vederea construirii unei grădinițe, scopul exproprierii s-a realizat și terenul este absolut necesar în vederea desfășurării activității educaționale, neputând fi retrocedat în natură. În plus, terenul care a depășit pe cel indispensabil activității precizate mai sus, s-a restituit în natură apelanților-reclamanți.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelanții-reclamanți, curtea va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică este nefondată, deoarece nu se poate susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată.
Dimpotrivă, aceasta face referiri ample atât la motivele de fapt, cât și la cele de drept, care au condus la pronunțarea sentinței apelate.
În plus, potrivit dispozițiilor art.297 Cod pr.civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare are loc numai în situația în care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost citată, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de față.
Faptul că instanța nu s-a referit în mod expres la dispozițiile art.16 alin.1 invocate de către apelanții-reclamanți, nu înseamnă că nu a intrat în cercetarea fondului, ci, dimpotrivă, s-a reținut aplicabilitatea art.10 și 11 alin.3 și nu în ultimul rând, în baza efectului devolutiv al apelului, instanța de apel poate suplini motivarea instanței de fond.
A doua critică este de asemenea nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța de fond nu a respins cererea de restituire în natură a terenului doar pentru simplul argument că acesta împreună cu construcția fac parte din inventarul domeniului public.
Este adevărat că, în practica judiciară s-a reținut că simpla cuprindere a unor imobile în inventarul domeniului public necoroborată cu alte probe, nu reprezintă o în calea restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, însă este evident că această statuare se face de la caz la caz.
În speța dedusă judecății cuprinderea terenului și a construcției în acest inventar s-a făcut în mod firesc, după ce scopul exproprierii a fost atins, s-a edificat o construcție nouă cu destinația precizată în actul de expropriere, respectiv o grădiniță, și este și normal că devenind instituție publică a dobândit regimul juridic prevăzut de Legea nr.213/1988.
Motivele trei și patru de apel vor fi analizate împreună, deoarece se referă la pretinsa nelegalitate a sentinței instanței de fond pe considerentul că, deși funcționează în imobilul casă o grădiniță cu program prelungit aceasta nu reprezintă un impediment la restituirea în natură a terenului, iar pe de altă parte, terenul aferent nu ar fi indispensabil desfășurării activității grădiniței.
Astfel, așa cum s-a precizat mai sus, prin decizia nr.557/30.11.1974 (51 din dosar) s-a înființat Grădinița "" cu o capacitate de 220 locuri, capacitate la care funcționează și în prezent.
Terenul proprietatea apelanților-reclamanți a fost expropriat în vederea construirii acestei grădinițe, iar scopul exproprierii a fost astfel realizat.
Așa după cum rezultă și din planșele foto depuse la dosar (231-232) grădinița are dimensiuni considerabile. Terenul a cărei restituire în natură se solicită reprezintă curtea acestui imobil, este afectată procesului educațional specific și este amenajat corespunzător.
Conform Ordinului nr.1955/18.10.1995 pentru aprobarea normelor de igienă privind unitățile, pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor, așa cum a fost modificat și completat, în dispozițiile art.3 alin.2 se precizează că terenul aferent unităților pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor, trebuie să permită desfășurarea în aer liber a activității copiilor și tinerilor, asigurând pentru aceasta minim 20 pentru un copil preșcolar și între 10 și 50 pentru un elev, în funcție de factorii geografici de mediu (, rural) și de specificul unității (cu sau fără internat și cantină).
A cincea critică este nefondată, deoarece în mod legal s-a reținut de către prima instanță aplicabilitatea dispozițiilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, potrivit cu care, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții din teren rămase libere (ceea ce nu este cazul), iar pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților legale și a altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Singura ipoteză în care ar fi putut fi aplicabilă dispoziția art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 invocată de către apelanții-reclamanți în aproape toate motivele de apel, o reprezenta situația în care pe terenul în litigiu proprietatea autorilor apelanților-reclamanți, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.618/354/29.08.1955, să fi existat o casă proprietatea acelorași autori, care să nu fi fost demolată.
Numai în această ipoteză (casă + teren) a prevăzut legiuitorul posibilitatea restituirii în natură către foștii proprietari, evident după dovada preluării abuzive de către stat, cu posibilitatea menținerii afectațiunii specifice instituțiilor publice o perioadă de 3 până la 5 ani, pentru ca statul să găsească în acest interval de timp alte posibilități respectiv de construire a acestor instituții sau de mutare a acestora în alte sedii.
Așa cum s-a precizat mai sus, în analiza criticilor anterioare, terenul în litigiu este absolut indispensabil desfășurării normale a activității grădiniței, reprezintă un tot-unitar cu construcția și evident nu poate fi restituit.
În fine, nici ultima critică nu este fondată, deoarece nu are nici un fel de relevanță juridică faptul că pe parcursul desfășurării procesului au fost amenajate tobogane pe terenul în litigiu, iar invocarea dispozițiilor art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, sunt inaplicabile în speța dedusă judecății.
Aceasta, deoarece nu s-a schimbat în nici un fel destinația actuală a terenului și nici regimul său juridic.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții, -.V,-, județul V, -.V,-, județul V și, B,-, -.10,.3,.367, sector 2, împotriva sentinței civile nr.482 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind: MUNICIPIUL RM.V - prin Primar, str.G-ral nr.14, județul V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM.V, str.G-ral nr.14, județul V, PRIMARUL MUNICIPIUILUI RM.V, str.G-ral nr.14, județul A, cu domiciliul în -.V, str.- nr.1,.1,.A,.7, județul V și, cu domiciliul în -.V,-, județul
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./24.11.2008
GM/EM/10 ex.
Jud.fond:
Opinie separată
Consider că soluția legală este cea de admitere a apelului și de schimbare a sentinței atacate, în sensul anulării art.2 din dispoziția contestată și restituirii în natură a terenului în suprafață de 470,5 situat în -.V,-, astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză, cu menținerea afectațiunii terenului pentru o perioadă de 5 ani, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, urmare modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr.347/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr.2 lit. a) care fac parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ (cum este cazul imobilului revendicat în speță), sănătate, ori social - culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct.3,4 din anexa nr.2 lit.a) sau, după caz, de până la 5 ani de la emiterea deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct.1 și 2 din anexa nr.2 lit.a).
În anexa nr.2 lit.a pct.1 se arată că lista imobilelor ce intră sub incidența art.16 din Legea nr.10/2001 cuprinde și imobilele ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat ( grădinițe, școli, licee, etc).
Acest text de lege este pe deplin aplicabil cauzei deduse judecății, întrucât terenul solicitat a fi restituit în natură este ocupat de o unitate de învățământ, respectiv o grădiniță, mai exact pe acest teren, după data introducerii prezentei acțiuni, au fost montate două tobogane și s-a amplasat o groapă de nisip, așa încât legea permite restituirea în natură, instituind însă o obligație din partea celui îndreptățit la restituirea în natură, și anume de a menține destinația imobilului pe o perioadă variabilă, arătată de lege, în funcție de destinațiile imobilului. Este așadar vorba despre o obligație legală instituită în sarcina noului proprietar.
De altfel, reclamanții, din suprafața totală de teren ce a aparținut autorului lor, conform actului de vânzare - cumpărare din 29.08.2008, stăpânesc în prezent 264,50 mp, respectiv: 120,50 mp, teren obținut prin decizia civilă nr.299/1993 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și 144, teren restituit prin dispoziția nr.2749 din 22.03.2007 emisă de Primăria -.
Terenul în litigiu este situat în continuarea celor două trupuri de teren folosite în prezent de către reclamanți, așa după cum rezultă din exprtiza tehnică efectuată în cauză de către expert (32-34) și schița anexă la aceasta (35), nu afectează accesul în grădiniță și reprezintă numai o parte din terenul situat în curtea grădiniței, fiind teren liber de construcții.
În acest sens chiar pârâții, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 septembrie2008 (213-215) au precizat că întregul teren pe care se află grădinița are suprafața de 2939,27 mp, din care, ocupată la sol de construcție este o suprafață de 854,34
Așadar, curtea liberă, fără clădiri măsoară 2084 mp, din care reclamanții solicită numai 470,5, rămânând liberi în curte 1614
Împrejurarea că terenul în litigiu face parte din domeniul public, nu are nicio relevanță, în ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură, așa cum greșit a reținut tribunalul, cât și instanța de apel, în opinia majoritară, întrucât Legea nr.10/2001 nu conține nicio dispoziție legală care să excepteze de la restituirea în natură astfel de imobile.
Chiar dacă clădirea în care funcționează grădinița nu a fost solicitată a fi restituită în natură, se poate dispune restituirea în natură a terenului liber, în baza textului de lege sus arătat, cu atât mai mult cu cât în speță, nu este vorba despre terenul de sub clădire, ci de teren din jurul clădirii, teren liber și care excede terenului necesar, pentru desfășurarea activității de joacă a copiilor care frecventează respectiva grădiniță.
Nu se poate reține nici susținerea pârâților, în sensul că art.16 alin.1 dkin Legea nr.10/2001 se referă numai la imobile construcții întrucât chiar această lege definește noțiunea de imobil, în art.6 alin.1, prin imobile înțelegându-se "terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții".
Nici Ordinul nr.1955/18 octombrie 1995 pentru aprobarea normelor de igienă privind unitățile pentru ocrotirea, educarea și instruirea copiilor și tinerilor nu poate constitui un impediment de la restituirea în natură a terenului întrucât acesta nu poate modifica sau înlătura Legea nr.10/2001, din contră ordinele sunt cele care se supun legilor, iar pe de altă parte acest conflict dintre o lege și orice altă reglementare specială sau generală este rezolvat chiar prin HG nr.250/2007, respectiv Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, unde, la pct. 1 lit.f se arată textual că "măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia".
Și practica judiciară a stabilit caracterul prioritar și special al Legii nr.10/2001 față de orice alte dispoziții de drept comun, în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia din 9.06.2008 în recurs în interesul legii.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat și faptul că unitățile de învățământ au obligația de a asigura condiții igienice pentru unitățile de învățământ, în nici un caz reclamanții, singura obligație a acestora, prevăzută de lege, fiind aceea de a menține destinația terenului timp de 5 ani după restituire.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că se poate dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 470,5 mp, în baza art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, aplicabil în speță, text de lege care reglementează tocmai restituirea imobilelor ocupate de unități de învățământ.
A considera altfel, înseamnă a goli de conținut această prevedere legală, care constituie o normă specială ce derogă de la regula de drept comun în materia imobilelor ocupate și afectate de utilitățile publice reglementată prin art.10 și 11 din Legea nr.10/2001.
JUDECĂTOR,
Fl.
Red.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Georgiana Nanu
