Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 373/
Ședința publică din 20 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții, în nume propriu și în calitate de procurator pentru, și, împotriva deciziei civile nr.11 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât personal și în calitate de procurator pentru recurentele-pârâte și și recurentul-pârât, lipsind intimatul-reclamant, intimații-pârâți Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, Primăria Comunei, și intimata-moștenitoare a pârâtei,.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 1,50 lei-timbru judiciar și cu 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin intermediul serviciului registratură, intimatul a depus la dosar cerere prin care solicită a se acorda un nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de actele depuse de recurenți sau suspendarea judecății cauzei.
Recurentul-pârât depune la dosar note de ședință, un memoriu și borderou cu acte. Precizează că valoarea terenului grănițuit este de 3.000.000 lei vechi (300,00 lei), iar contravaloarea manoperei pentru ridicarea vechiului hotar ar fi de 50,00 lei, însă nu se mai impune edificarea unui gard întrucât există un hotar, respectiv pârâul "".
Recurenții-pârâți prezenți se opun la amânarea cauzei în sensul solicitat de intimatul, întrucât înscrisurile depuse există la dosar. Arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra lui, instanța punând în discuție admisibilitatea și legalitatea căii de atac în raport de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Recurentul-pârât, având cuvântul și pentru recurentele-pârâte și, susține că recursul este admisibil, calea de atac fiindu-i indicată prin decizia tribunalului. Susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, în consecință. Precizează că în speță, au fost încălcate dispozițiile Legii nr.18/1991.
Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4698 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, s-a stabilit linia de hotar între terenul reclamantului din pct."Pârâul " și terenul pârâților, și pe aliniamentul 8-17-20, conform anexei 2 la raportul de expertiză (126 dosar și 99).
A fost respinsă cererea conexă formulată de pârâtul în nume propriu și pentru.
Pârâții, și au fost obligați în mod indivizibil să plătească reclamantului suma de 345,65 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1174/1.11.1994 a Tribunalului Vâlceaa fost obligată Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 să-l pună în posesie pe reclamantul, conform adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate nr.1279/22.02.1992, respectiv pentru o suprafață de circa 89 ha. teren agricol și 1 ha. pădure, și i s-a eliberat titlul de proprietate nr.598/22.01.1996, în calitate de moștenitor al defunctului, titlu în care la tarlaua 40 figurează terenul în suprafață de 1 ha. în pct."Pârâul ", având categoria de folosință pășune (parțial împădurită).
Tot astfel, la data de 01.09.1997 s-a eliberat titlul de proprietate nr.921/47081 moștenitorilor autorului, pentru suprafața de 1 ha. teren cu vegetație forestieră, teren format din două parcele de 7.500, respectiv 2500 Instanța de fond a constatat că în cele două titluri de proprietate există mai multe greșeli cu privire la numerele de parcelă și vecinătăți, unele dintre acestea fiind îndreptate ca efect al unor sentințe civile, iar altele constatate ulterior și recunoscute de Primăria comunei.
În acest context, s-a efectuat o expertiză tehnică ce a avut ca obiective stabilirea liniei de hotar între terenul proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților care, coroborată cu interogatoriul luat reclamantului și cu celelalte probe administrate, a format convingerea instanței de judecată în sensul că acțiunea este admisibilă în parte.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții, și pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele:
- reclamantul-intimat nu a prezentat nici un document din care să rezulte că proprietatea lui se învecinează cu moștenitorii lui. Acest lucru nu rezultă nici din documentele de proprietate invocate de reclamant și nici din cadastrală întocmită de Comisia de Fond Funciar la data eliberării titlului;
- expertul desemnat în cauză nu a măsurat și nu a cuprins în actele întocmite suprafața de 1000 ce figurează în titlul de proprietate al reclamantului și nici celelalte terenuri provenite de la ascendenții săi, stăpânite în prezent de rudele sale;
- instanța de fond nu a făcut vorbire și nu a analizat anexa 1 la raportul de expertiză care reflectă situația reală, bazându-se pe actele primare și actuale, respectiv actul din 1924, registrul agricol și titlul de proprietate emis apelanților-pârâți, din care rezultă clar că cele două proprietăți sunt despărțite de pârâul "";
- instanța de fond nu a administrat probe în privința cererii de intervenție formulată în dosarul nr.49/2006 conexat la prezentul dosar și nici de faptul că s-au constatat erori la măsurătoare, diferențe de teren.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia nr.11 din 15 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul, reținând, în esență, că, dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art.584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau pentru orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale și vizibile.
Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate (ceea ce practic urmăresc apelanții), ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.
În urma aplicării pe teren a actelor de proprietate, a rezultat că terenul proprietatea intimatului-reclamant include în proprietatea în punctul (fost Pârâul ), și proprietatea pârâților de 976,90
Reclamantul-intimat a precizat că se contestă linia de hotar față de pârâții, așa încât, atâta timp cât controversa există, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.584 Cod civil, procedând la limitarea proprietăților părților, prin fixarea limitelor celor două fonduri prin semne exterioare și vizibile.
În acest context, nu s-a reținut critica apelanților-pârâți cu privire la lipsa rolului activ al instanței în aflarea adevărului, atâta vreme cât instanța a administrat un probatoriu complet, în special proba cu expertiză pentru a se stabili linia de hotar în raport cu actele de proprietate prezentate de ambele părți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâtul, în nume propriu și în calitate de procurator pentru pârâții, și, invocând următoarele motive:
1. Se susține că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod greșit faptul că proprietatea reclamantului se învecinează la nord cu proprietatea moștenitorilor și nu cu pârâul, întrucât nu s-a ținut cont de actule primare de proprietate, iar din probe rezultă clar că cele două proprietăți au fost dintotdeauna despărțite de hotarul, pârâul.
Forma terenului în litigiu al cărui contur este fixat decisiv prin linia hotarului despărțitor este pârâul, și nu gardul făcut de reclamant în anul 2004, când era pe rolul procesul.
Recurenții susțin că l-au acționat în judecată pentru a fi obligat să demoleze acest gard, aceștia fiind deposedați de terenul în litigiu, însă reclamantul, deschizând acțiune pentru grănițuire, se arată că soluția a fost amânată și perimată, întrucât nu s-a mai prezentat la proces.
Pârâtul susține că a fost chemat în judecată pentru anularea titlului de proprietate nr.991/47081/1997, acțiune la care nu s-a mai prezentat, fiind perimată.
Arată că acest proces a mai fost judecat la toate instanțele, s-au făcut expertize, care însă a fost respins inclusiv de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă După ce acțiunea i-a fost irevocabil respinsă, a "însăilat" procesul-verbal nr.332/2006, făcut la presiunea MIRA și Prefecturii, urmare reclamațiilor mincinoase ale acestuia și întrucât primăria a refuzat să-i întocmească acest act a acționat-o în judecată, fiind astfel obligată să răspundă solicitărilor lui. nr.452/R/15.03.2006, întrucât reclamantul nu a prezentat nici cu această ocazie acte doveditoare din care să reiasă că ar fi proprietar.
Prin urmare, procesul-verbal nr.332/2007 a fost întocmit așa cum a solicitat reclamantul, ulterior fiind deschisă acțiunea de față.
Arată pârâtul că atât MIRA, prefectura și procuratura i-au recomandat chemarea în judecată a reclamantului pentru revendicarea drepturilor sale, și prin decizia civilă nr.1185/R/21 septembrie 2006 a obținut terenul acaparat.
2. Se susține că instanța nu a administrat un probatoriu complet și că limita de hotar a fost stabilită conform actelor prezentate de părți. Nu s-a vorbit de nicio probă prezentată de pârâți în apărare, ci numai de cele invocate de reclamant, respectiv sentința civilă nr.1174/01.11.1994 a Tribunalului Vâlcea, ce nu are legătură cu cauza de față și procesul-verbal nr.332/2006, act contestat, precum și de schița nr.2 a raportului de expertiză, cu care nu a fost de acord.
Concluzionând, în temeiul art.304 pct.7, 9 și 10 Cod procedură civilă, solicită în principal modificarea deciziei civile atacate, în sensul stabilirii limitei de hotar între cele două proprietăți și, în subsidiar, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
Recursul este inadmisibil.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect grănițuirea proprietăților părților, grănițuire care a determinat indirect și revendicarea unei suprafețe de 976,90 mp, teren ce a trecut astfel din proprietatea recurenților în proprietatea intimaților, și a cărui valoare a fost precizată de recurentul-pârât ca fiind de 3.000.000 lei vechi (300,00 lei), iar contravaloarea manoperei pentru ridicarea vechiului hotar ar fi de 50,00 lei. Această acțiune privește deci un drept real imobiliar, fiind de necontestat caracterul său patrimonial, în condițiile în care se tinde la apărarea acestui drept.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, obiectul cauzei este patrimonial și sub valoarea 100.000 lei. Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții, în nume propriu și în calitate de procurator pentru, și, împotriva deciziei civile nr.11 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâții COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, județul V, PRIMĂRIA COMUNEI, județul V, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.12.2008
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
