Speta Legea 10/2001. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

instanță de apel

DECIZIE Nr.242

Ședința publică de la 08 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paula Păun

JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu

Grefier: - - - -

*****

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, domiciliat în C, str.- -, - 1,.2,.11, județul D și, domiciliat în b- -, - 10,.1,.41, județul D, împotriva sentinței civile nr.109 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Orașului Tg.C, având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanții reclamanți și și intimata pârâtă Primăria Orașului Tg.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că apelanții reclamanți, prin motivele de apel, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă;

Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de apelanții reclamanți și, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.

CURTEA:

Asupra apelului de față:

Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Gorj, reclamanții și au chemat în judecată Primăria Orașului Tg-C și au solicitat anularea Dispoziției nr. 425/25.02.2008 emisă de către primarul orașului Tg-C și restituirea în natură a suprafeței de teren de 806 mp situată în intravilanul orașului Tg-C cu vecini la Sud - -, la Nord - moștenitori -, la Vest - șoseaua - și la -..

În situația în care restituirea în natură nu ar fi posibilă în totalitate, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii sau despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin legea nr. 247/2005. au solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii au susținut că prin notificarea nr. 288/N/2008 efectuată prin BEJ, au solicitat pârâtei restituirea suprafeței de teren.

Au atașat notificării acte doveditoare cu privire la dreptul de proprietate, la calitatea de moștenitori și la preluarea abuzivă a terenului.

Terenul solicitat provine de la autoarea., care este bunica lor, decedată în anul 1962,și pentru care au depus un certificat de calitate eliberat la data de 28.10.2002.

Imobilul teren solicitat, face parte din suprafața de 1320 mp ce a fost expropriată și pe care autoarea lor l-a dobândit prin actul de vânzare cumpărare nr. 1807/19.04.1934, de la numitul.

Pentru dovedirea acțiunii, reclamanții au anexat notificarea nr. 288/N/2002, adresa nr.2602/29.02.2008 a Primăriei Orașului Tg-C, dispoziția nr. 425/25.02.2008, actul de vânzare din 1934, actul de vânzare din 19 aprilie 1934, anchetă colectivă din 1949, proces verbal din 12 ianuarie 1949, certificat de calitate nr. 254/2002, încheierea de finalizare a succesiuni autoarei. din 26 iunie 1963, în xerocopii, certificate de naștere ale reclamanților, schema filiației.

În cauză a formulat întâmpinare pârâta, prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanții nu au dovedit că terenul a fost preluat abuziv.

Reclamanții au solicitat încuviințarea efectuării în cauză a unui raport de expertiză, pentru identificarea terenului în raport de actele de proprietate depuse la dosar și de posibilitatea de a se retroceda în natură.

Proba a fost încuviințată în ședința publică din 05.06.2008.

Raportul de expertiză a fost efectuat și depus de expertul numit, stabilindu-se, prin concluziile acestuia, că terenul se află cuprins în actul de vânzare cumpărare din data de 12.02.1934 și că poate fi restituit în parte în natură, restul fiind cuprins în domeniul public al Primăriei Orașului Tg-

Pârâta a depus la dosarul cauzei hotărârea nr. 973/2002 privind aprobarea anexei 7, ce cuprinde inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al orașului Tg-

Prin sentinta civilă nr.109/4 mai 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Gorja respins acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamanții nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite în sensul legii nr. 10/2001 pentru imobilul solicitat și nu au respectat dispozițiile art. 21 și următoarele din legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 3 din legea nr. 10/2001, sunt persoane îndreptățite în sensul acestei legi, la măsuri reparatorii constand în restituirea în natură sau echivalent, personale fizice proprietari ai imobilului la data preluării în mod abuziv al acestuia.

Art. 4 alin.2 din legea nr. 10/2001 prevede că, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 425/25.02.2008 emisă de primarul orașului Tg-C și restituirea în natură a unei suprafețe de 806 mp teren, suprafață ce provine, potrivit actului de vânzare din 19 aprilie 1934 depus la fila 9, de la autoarea..

Prin ancheta colectivă și procesul verbal din 13 ianuarie 1939, acte depuse la fila 10 și 11 din dosar, rezultă că deposedarea s-a realizat de la proprietara., care este bunica reclamanților.

Notificarea formulată de reclamanți a cuprins ca și autori deposedați pentru suprafața de 806 mp pe autorii și, autori care nu au avut în proprietate acest teren și, de asemenea, nu au fost persoane deposedate de bunul notificat.

Calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților nu s-a realizat față de autoarea., ci față de autoarea, care însă nu a avut în proprietate bunul solicitat.

Se apreciază că reclamanții nu au făcut dovada condițiilor impuse de dispozițiile art. 3 și 4 din legea nr. 10/2001,și nici a condițiilor prevăzute de art. 21 din aceeași lege, întrucât nu există o notificare pentru autoarea care a avut calitatea de persoană deposedată.

Din dispozițiile art.21 rezultă că notificarea trebuie să cuprindă elemente de identificare a persoanei îndreptățite, cât și elemente de identificare a bunului imobil identificat.

Din notificarea depusă de reclamanți, rezultă că nu există concordanță între autorii indicați ca și proprietari ai bunului, în momentul deposedării și persoana care a fost deposedată.

Are relevanță juridică deosebită, în speța de față, calitatea de persoană deposedată, întrucât fosta proprietară. a fost deposedată de acest bun în anul 1949, potrivit procesului verbal din data de 13.01.1949, iar la data deschiderii succesiuni acesteia, respectiv 29 noiembrie 1962, bunul neaflându-se în patrimoniul ei, nu a fost transmis către moștenitorii săi, respectiv către, fiica acesteia și reclamaților, fiind necesar ca notificarea să fi fost realizată pentru autoarea deposedată.

Astfel, reclamanții nu au îndeplinit condițiile imperative prevăzute de lege, referitoare la calitatea de persoană îndreptățită și la notificarea bunului și cererea lor

va fi respinsă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții și, motivând în esență că omisiunea indicării în notificare a persoanei care a fost deposedată, nu poate conduce prin ea însăși la respingerea contestației, întrucât potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, doar nedepunerea în termen a notificării conduce la pierderea dreptului de a obține prin justiție măsuri reparatorii sau în echivalent, aceasta fiind singura sancțiune instituită de lege.

S-a arătat de asemenea că instanța de fond a încălcat și dispozițiile Codului d e procedură civilă, nepunând în discuția părților aspectele ce au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, nesolicitând lămuriri sub acest aspect; pe de altă parte, instanța nu a avut în vedere că notificarea a fost respinsă, prin dispoziția atacată, ca urmare a "lipsei documentelor din care să reiese că imobilele au fost preluate în mod abuziv de stat", și nu pentru că nu ar fi existat o notificare cu referire la autoarea Gh.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, arătând în esență că terenul în litigiu nu a intrat în patrimoniul autoarei, după care au formulat notificare, în baza Legii 10/2001, reclamanții, astfel încât soluția de respingere a contestației este legală și temeinică.

Apelul se va admite pentru următoarele considerente:

Astfel, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de apelanții reclamanți, se constată că soluționarea cauzei în primă instanță s-a făcut fără cercetarea fondului, reținându-se în esență că reclamanții nu au formulat notificare, cu referire la autoarea Gh. (bunica reclamanților), care a avut calitatea de persoană deposedată a imobilului în litigiu, din notificarea depusă de reclamanți rezultând că nu există concordanță între autorii indicați - ca și proprietari ai bunului în momentul deposedării - și persoana care a fost deposedată de imobil.

În consecință, s-a reținut că, în speță, nu este legal îndeplinită procedura prealabilă de restituire, aceea a notificării prevăzută de Legea 10/2001, și, ca atare, reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la restituire.

Or, observând notificarea nr.288/N/2002, se constată într-adevăr deficiențe în modul de formulare a acesteia, în sensul că nu este indicată autoarea care a fost deposedată de imobil (bunica reclamanților, -.), ci autoarea ( care este fiica def. Gh. și reclamanților), însă, sancțiunea aplicată de instanță - de a nu-i recunoaște valabilitatea, ca și condiție prealabilă și obligatorie în procedura Legii 10/2001 - este nelegală și în totală contradicție cu dispozițiile acestei legi, care sancționează doar nedepunerea în termen a notificării, celelalte aspecte fiind chestiuni strict formale, care se pot lămuri și acoperi și care nu pot conduce, prin ele însele, la pierderea dreptului.

De altfel, Dispoziția nr.425/2008 a Primarului orașului Tg.J, de respingere a Notificării nr.288/N/2002, nici nu se întemeiază pe această neconcordanță între numele autoarei deposedate de imobil și numele autoarei înscrisă în notificare (moștenitoarea autoarei deposedate și autoarea reclamanților), ci pe "lipsa documentelor concludente din care să reiese că imobilele au fost preluate în mod abuziv de către stat".

Ca atare, în cadrul contestației formulată de reclamanți împotriva dispoziției de respingere a notificării, instanța avea obligația să examineze și să se pronunțe pe fondul cererii reclamanților, verificând sub acest aspect, condițiile impuse de Legea 10/2001, cu referire la persoanele îndreptățite la restituire, dovada bunurilor ce se solicită a se restitui și a preluării abuzive a acestora, modalitatea de restituire.

Neprocedând astfel, Tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, cu atât mai mult cu cât, după cum rezultă din practicaua sentinței atacate, această excepție a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, a notificării, nici nu a fost pusă în discuția părților, fiind astfel încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității în procesul civil.

Față de considerentele expuse, constatând că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, soluția care se impune, în baza art.297 alin.1 pr.civ. este de admitere a apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Gorj.

Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere considerentele prezentei decizii, având obligația, în baza rolului activ impus de art.129 pr.civ. să pună în discuția părților și să dispună toate măsurile legale care se impun pentru justa soluționare a cauzei, inclusiv verificări privind ceilalți moștenitori (vezi încheiere de finalizare din 26 iulie 1963 privind pe def. Gh., fila 13-15 dosar fond), și dacă imobilul în litigiu a mai făcut obiectul vreunei cereri de restituire, cum de altfel s-a și dispus prin încheierea din 13 aprilie 2009, însă cercetările nu s-au finalizat sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamanții, domiciliat în C, str.- -, - 1,.2,.11, județul D și, domiciliat în C, B- -, - 10,.1,.41, județul D, împotriva sentinței civile nr.109 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Orașului Tg.C, având ca obiect Legea nr.10/2001.

Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- - -

19.09.2009

Red.jud. -

Tehn.MC/5 ex.

Președinte:Paula Păun
Judecători:Paula Păun, Paraschiva Belulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Craiova