Speta Legea 10/2001. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.247/A/2008
Ședința publică din 1 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta - împotrivasentinței civile nr. 59 din 7 februarie 2008 Tribunalului Cluj,pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiectplângere în temeiul Legii nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 59/7.02.2008 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanta, pentru anularea dispoziției nr. 4132/5.03.2007, emisă de pârâtul Primarul Municipiului C-
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reține că reclamanta a formulat notificarea cu nr- prin care a solicitat Primarului Municipiului C-N restituirea în natură a imobilului situat in C-N,-.
Prin Dispoziția nr.4132 din 05.03.2007, Primarul Municipiului C-N a respins notificarea 1044/2001, înregistrată sub nr-, deoarece revendicatoarea nu face dovada calității de persoană îndreptățită după foștii proprietari tabulari a imobilului revendicat situat in C-N,-.
Imobilul situat în C-N,- a fost înscris in CF 6751 C-N, nr.top.9412/2/1, 9421, fiind proprietatea văduvei lui, născută, iar ulterior pentru cota de 6/24-a parte a lui pentru cota de 2/24 parte, pentru cota de 2/24 parte, pentru cota de 1/24 parte, pentru cota de 1/24 parte și pentru cota de 12/24 parte, cu încheierea 5848/1948 și încheierea 7725 din 03.12.1957, de la care în baza Decretului 183/1961 cu încheierea 18 din 1962 fost preluat dreptul de proprietate, întabulându-se Statul Român cu drept de administrare operativă in favoarea Sfatului Popular al Orașului
Ulterior, imobilul a suferit modificări, prin dezmembrare în conformitate cu prevederile art.13 din Decretul-Lege nr.115/1938.
În decretul de preluare, este menționată, mama reclamantei de la care se preia imobilul, acest lucru fiind consemnat in procesul verbal dresat din data de 25.05.1954.
În procesul verbal întocmit in anul 23.12.1953 se consemnează că imobilul a fost proprietatea familiei.
Potrivit consemnărilor din cartea funciară, a existat un dosar succesoral după defuncta văduva lui, născută și ulterior căsătorită cu, după care s-a dezbătut moștenirea conform celor specificate în cartea funciară.
Deși din procesul verbal încheiat in anul 1954 se poate concluziona că mama reclamantei a locuit în imobilul de pe-, nu s-a demonstrat proprietatea lui Augusta- asupra unei cote părți sau asupra întregului imobil în baza unui act de moștenire, nu s-a demonstrat în conformitate cu acte de stare civilă că ar fi antecesorii reclamantei întabulați in cartea funciară și nici nu s-au depus acte translative de proprietate care să facă dovada in conformitate cu art.1169 civ. că Augusta- ar fi fost coproprietara imobilului revendicat de reclamantă și care ar fi câtimea cotei indivize a acesteia.
De asemenea, nu s-a demonstrat plata impozitului pentru acest imobil de către antecesoarea reclamantei și nici o altă justificare decât aceea că a avut ultimul domiciliu cunoscut în C-N,-, situație care nu justifică calitatea reclamantei de persoană îndreptățită in conformitate cu prevederile art.3 și 26 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii plângerii, anulării dispoziției atacate și restituirii în natură sau, în subsidiar prin echivalent bănesc a cotei din imobilul situat în C N,-, ce a aparținut antecesoarei reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că, din procesul verbal încheiat la data de 25 mai 1954, rezultă că imobilul a fost preluat de la mai mulți proprietari, printre care figurează și mama reclamantei. Din înștiințarea întocmită de Întreprinderea de locuințe și localuri nr. 115/1962 rezultă că mama reclamantei a și fost chemată să ridice suma cuvenită cu titlu de despăgubire.
S-au depus și două declarații de notorietate ale unor martori în sensul că mama reclamantei a avut ultimul domiciliu în imobilul obiect al litigiului.
Simplul fapt că mama reclamantei nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară nu constituie motiv de respingere a cererii, câtă vreme statul i-a recunoscut acest drept la momentul preluării abuzive a imobilului, fiind trecută în anexa decretului de expropriere.
În realitate, mama reclamantei a cumpărat cota de 6/24 parte din imobil de la coproprietarii tabulari, și, moștenitori ai fostei proprietare tabulare, căsătorită, împrejurare ce poate fi dovedită cu martori, mama reclamantei locuind timp de 13 ani în imobilul cumpărat, respectiv din anul 1947, de la data dobândirii și până în anul 1960, data exproprierii.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, în temeiul art. 292 alin. 1 și 295. pr. civ. curtea apreciază că acesta este parțial fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, așa cum rezultă din copia cărții funciare nr. 6751 C, proprietari tabulari ai parcelelor înscrise în această carte funciară au fost sub B3, cota de 2/24 parte, de sub B4, cota de 2/24 parte, de sub B5, cota de 1/24 parte, de sub B6, cota de 1/24 parte, născută de sub B7, cota de 12/24 parte și de sub B9, cota de 6/24 parte ( 18-23 dosar tribunal).
În cauză, s-au ridicat mai multe probleme, respectiv dacă mama reclamantei a cumpărat sau nu vreo cotă din imobilul de pe- și ce cotă (cu alte cuvinte, cota căror coproprietari tabulari, ea nefiind înscrisă în cartea funciară), iar, față de cuprinsul cărții funciare 6751 C, în care sunt înscrise mai multe imobile, care dintre parcelele înscrise în această carte funciară se identifică cu imobilul situat din punct de vedere administrativ pe-.
Referitor la cota de proprietate cumpărată, în apel, au fost audiați martorii (p. 25) și (p. 26) și s-a luat din oficiu interogatoriul reclamantei, consemnat în încheierea ședinței publice din 25 iunie 2008 (27). Din declarațiile martorilor, rezultă că mama reclamanților a cumpărat casa și o parte din grădina imobilului de pe- de la 3 frați, în anul 1946, unde a locuit până în anul 1959 și a închiriat o parte care depășea nevoile familiei în acest răstimp.
Verificându-se atele de preluare depuse la dosar, se constată că s-a încercat de mai multe ori preluarea imobilului de către stat. Astfel, la data de 25 mai 1954, se întocmește un proces verbal de preluare, în baza deciziei Sfatului Popular al orașului C nr. 12.552 in 6 mai 1954 și a dispoziției nr.3.259 din 11 mai 1954 (27 dosar tribunal). În acest proces verbal, se menționează că preluarea s-a făcut de la (mama reclamantei, conform actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor de la filele 336 din dosarul tribunalului), despre care se arată că este coproprietară alături de, și, care lipsesc din localitate.
Coroborând cuprinsul procesului verbal cu declarațiile martorilor audiați, care au vorbit de trei frați care și-au vândut cota, cuprinsul cărții funciare din care rezultă cine au fost frații coproprietari și interogatoriul reclamantei, care a recunoscut că, în procesul verbal au fost trecuți coproprietarii care nu și-au vândut cota mamei reclamantei, rezultă ă aceasta a cumpărat cota lui de 2/24 parte, cea a lui de 1/24 parte și cea a lui de 1/24 parte, deci,în total, 4/24 parte, adică 1/6 parteși nu 6/24 parte, adică parte, cât susține reclamanta în apel.
Este adevărat că, în apel, au fost depuse copii ale unor contracte (42-45), însă acestea nu sunt semnate sau legalizate.
Nu s-a făcut dovada plății impozitului de către mama reclamantei, însă împrejurarea nu este imputabilă acesteia, din răspunsul Direcției de impozite și taxe a mun. CN( 63, 65 dosar apel) rezultând că nu deține evidența plății impozitelor din perioada respectivă.
În plus, mama reclamantei este trecută în anexa Decretului de expropriere nr.183 din 3 iunie 1961 (23-24 tribunal), fiind invitată să ridice despăgubirile stabilite în baza acestui decret prin adresa C, Serviciul plan financiar nr. 115/1962 (26 din același dosar), însă nu s-a mai făcut dovada încasării acestora.
Tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul că "în absenta unor probe contrare, existenta și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus in executare măsura preluării abuzive" și "în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus in executare măsura preluării abuzive este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar", reținând procesele verbale în care este consemnată împrejurarea că imobilul a fost al familiei. În apel, însă, au fost administrate probe noi, din care rezultă că o parte din moștenitorii fostei proprietare tabulare, la rândul lor înscriși în cartea funciară cu titlu de succesiune, și-au înstrăinat cota mamei reclamantei
În ceea ce privește identificarea imobilului, din adresa Direcției Municipiului și Evidența Proprietății din cadrul Primăriei mun. C N nr. -/452.1/21.07.2008 (36 dosar apel), coroborată cu procesul verbal de preluare în baza Decretului de expropriere nr. 183/3 iunie 1961 ( 38 din același dosar), rezultă căeste vorba de parcela cu nr. top 9422 din CF 6751
Întrucât, în actele depuse la dosar, suprafața terenului, ca și cea construită diferă, curtea a avut în vederesuprafața trecută în anexa decretului de expropriere, de 796 mp teren, suprafața construită fiind de 594(25 dosar tribunal), deoarece, în cartea funciară, Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate sub în temeiul acestui act de preluare (28 din același dosar).
În ceea ce privește măsura reparatorie, părțile au recunoscut că imobilul construcție a fost demolat, iar terenul nu este liber, astfel că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul art. 16 și urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât, prin decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005". Cu alte cuvinte, pentru dispozițiile emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cum este și cea obiect al prezentului litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 și urm. Această dezlegare în drept este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. 2 și 3 pr.civ.
Raportat la considerentele arătate, în temeiul art. 296. pr. civ. apelul reclamantei va fi admis în parte, iar sentința apelată schimbată în parte, în sensul admiterii în parte, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, a plângerii formulată împotriva dispoziției nr. 4132/5.03.2007 emisă de pârâtul Primarul mun. C N, anulării acestei dispoziții și stabilirii dreptului reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/6 parte din imobilul situat pe- din C N, parcela cu nr. top 9422 din CF parcela cu nr. top. 9422 din CF 6751 C, teren în suprafață de 796 mp și construcții demolate în suprafață de 594 mp.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1. pr. civ. pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale în apel, în sumă de 1450 lei, reprezentând o parte a onorariului avocațial achitat de reclamantă, conform chitanțelor depuse la dosar ( 67.68, 75, 76), avându-se în vedere împrejurarea că, pe de o parte, apelul urmează a fi admis doar în parte, fiind aplicabile dispozițiile art. 276. pr. civ. iar, pe de altă parte, probațiunea a fost suplimentată în apel, pârâtul fiind doar parțial culpabil în respingerea notificării, reclamanta, la rândul ei, nedepunând diligențele necesare pentru aflarea adevărului și dovada cotei de proprietate a antecesoarei sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamanta - împotrivasentinței civile nr.59 din 7 februarie 2008 Tribunalului Cluj,pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă, în sensul că admite în parte plângerea formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr.4132/5 martie 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, pe care o anulează și, în consecință:
Stabilește dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 1/6 parte din imobilul situat în C-N,-, parcela cu nr. top. 9422 din CF 6751 C, teren în suprafață de 796 mp și construcții demolate în suprafață de 594 mp.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 1450 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
5 ex/6.10.2008
Jud. prima instanță:
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu
