Speta Legea 10/2001. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 248/A/2008
Ședința publică din 1 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare- pentru pronunțare-, în rejudecare după casare prin Decizia civilă nr.2737 din 28 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție din dosarul nr-, apelul declarat de către reclamanții, și, împotriva Sentinței civile nr.277 din 24 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI Z, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 19 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 26 septembrie și ulterior, pentru data de 1 octombrie 2008.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin notificarea nr. 117/09.05.2001 numiții, și au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 7913 mp, identificat cu nr. top 1789/a/1/b/1 în CF nr. 3366 Z, situat administrativ în municipiul Z Bd. - -.
Prin dispoziția nr. 1688/17.05.2004, Primarul municipiului Zar espins notificarea cu motivarea că același imobil a făcut obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fiind emis proces verbal de punere în posesie nr. 329/17.05.1993 și titlul de proprietate nr. 41504/19176 din care rezultă că familia a fost pusă în posesie în amplasamentul " ", aflat în rezerva Comisiei locale de fond funciar. Prin urmare, imobilul pretins prin notificare nu face obiectul reglementării Legii nr. 10/2001.
La data de 19 ianuarie 2006, reclamanții, și au contestat în justiție dispoziția de respingere a notificării, solicitând în principal restituirea imobilului în natură, iar în subsidiar măsuri reparatorii în echivalen, cu motivarea că în baza Legii nr. 18/1991 au cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 12,79 ha teren, iar titlul de proprietate a fost emis în limitele unei suprafețe de 9,06 ha, rămânând o diferență nerestituiă de 3,73 ha teren. Imobilul pretins prin notificarea nr. 817/2001 nu a format obiect al Legii nr. 18/1991, bunul fiind expropriat în favoarea Statului Român.
Prin sentința civilă nr. 277 din 24 martie 2006, Tribunalul Sălaja respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a stabilit în esență faptul că imobilul în litigiu a fost identificat în CF nr. 3366 Z cu nr. top 1789/a/1/b/1, reprezentând "arător și fânaț în ", cu suprafața de 7913 mp. Acest imobil a făcut obiectul unui drept de coproprietate, dobândit prin vânzare cumpărare în anul 1947, titular fiind: (mama reclamanților), în cotă de 5/10 părți și reclamanții, în cotă de 1/10 părți fiecare.
În anul 1960, terenul a fost preluat de Statul Român prin comasare conform încheierii nr. 781/06.04.1960.
Prin cererea înregistrată cu nr. 16253/15.03.1991, reclamanții au solicitat parcela de teren evidențiată mai sus în baza legii nr. 18/1991, fiind admisă cererea cu privire la acest teren, în limitele unei suprafețe de 0,91 ha, pe un alt amplasament decât acela al vechii proprietăți și anume în parcela " ".
Prin urmare, apreciază prima instanță, terenul nu face obiectul reglementării prin Legea nr. 10/2001, incidente fiind dispozițiile art. 8 alin.1 din acest act normativ, potrivit cărora nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim este reglementat de Legea fondului funciar.
Sentința Tribunalul Cluja fost menținută de Curtea de APEL CLUJ, care, prin decizia civilă nr. 207/A/16.06.2006 a respins ca nefondat apelul reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 2737 din 28.03.2007 pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul reclamanților, și, a casat în întregime decizia nr. 207/2006 a Curții de APEL CLUJ și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului declarat de reclamanți.
În considerentele deciziei de casare, instanța supremă a statuat cu putere de lucru judecat în sensul că nu fac obiect de reglementare a Legii nr. 10/2001 doar terenurile situate în extravilanul localităților, inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale, precum și terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar.
mutandis, terenurile situate în intravilanul localităților fac obiect de reglementare a Legii nr. 10/2001, act normativ care are un evident caracter de complinire în raport cu celelalte legi speciale reparatorii din domeniul imobiliar, inclusiv din materia fondului funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care până la data intrării în vigoare (14.02.2001) nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
În consecință, instanța supremă stabilește în sarcina instanței de trimitere obligația de a suplimenta dovezile pentru a lămuri, pe deplin, următoarele împrejurări de fapt:
1. categoria din care făcea parte imobilul, la data notificării, respectiv dacă bunul era situat la acea dată în extravilanul localității Z sau în intravilanul acesteia, chestiunea fiind esențială pentru determinarea incidenței legii reparatorii;
2. întinderea dreptului de proprietate al reclamanților, care susțin că au avut în proprietate suprafața totală de 12,79 ha, iar reconstituirea dreptului de proprietate a operat în baza Legii nr. 18/1991 a operat numai pentru suprafața de 9,06 ha;
3. existența unei hotărâri a Comisiei Locale de Fond Funciar, comunicată reclamanților, prin care să se fi aprobat schimbul de terenuri invocat în apărare, respectiv cedarea unei suprafețe de 0,91 ha teren în amplasamentul "pietriș meteo" în schimbul suprafeței de 0,79 ha teren revendicată de reclamanți;
4. se va verifica dacă terenul solicitat de reclamanți este sau nu ocupat de construcții și utilități;
5. se va identifica unitatea sau entitatea care deține imobilul pentru ca în funcție de aceste constatări să se determine entitatea competentă a soluționa notificarea reclamanților;
6. se va stabili în ce temei sau în baza cărui titlu a fost emisă încheierea de întabulare nr. 781/06.04.1960.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CLUJ, sesizată ca instanță de apel, cu nr-.
Instanța de trimitere a procedat la suplimentarea probatoriului, în sensul celor hotărâte de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, stabilind, în fapt, următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr. 16253/1991 (fila 32 dosar -), reclamanții, și au solicitat Comisiei Locale de fond funciar Z reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la următoarele terenuri: parcela funciară cu nr. top 224/a, identificată în CF 4652, denumită regional " "; parcelele cu nr. top 1746/1, 1745/a și 1755, identificate în CF 2695 și 2655, denumite regional "Guarda" și "Coasta"; parcela identificată în locul denumit regional "-"; parcela identificată cu nr. top 1789/a/1/b/1 în CF nr. 3366, situat în locul denumit regional "" (str. - -).
Analiza colilor funciare menționate mai sus confirmă susținerile reclamanților în sensul că au avut în proprietate suprafața de 6,78 ha în locul denumit; suprafața de 3,48 ha teren în locul denumit Guarda, suprafața de 0,79 ha în str. -, municipiul La aceste parcele se adaugă suprafața de 1,74 ha în str. - din municipiul Z, cu privire la care dreptul de proprietate a fost justificat de părți prin depoziții de martori, rezultând o suprafață totală de 12,79 ha ( fila 121-123 dosar nr-).
Reconstituirea dreptului de proprietate a operat în favoarea reclamanților, și, în condițiile și pe temeiul Legii nr. 18/1991, în limitele unei suprafețe de 9,06 ha teren, cu următoarele amplasamente, identificate în extravilanul municipiului Z: 3,24 ha teren în locul denumit, 2,90 ha teren în "Guarda", 1,23 ha teren în str. - și 0,91 ha teren în locul denumit regional "-". În acest sens au fost eliberate procese verbal de punere în posesie nr. 329 din 17.05.1993 și titlul de proprietate nr. 41504/19176/03.08.1993 (fila 35-36 dosar nr-).
În baza titlului de proprietate evocat mai sus, reclamanții și-au înscris dreptul în cartea funciară.
Observă curtea faptul că nu a operat o reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru parcela situată administrativ în str. - -, municipiul Z identificată în CF nr. 3366 Z cu nr. top 1789/a/1/b/1, având o suprafață totală de 0,79 ha teren.
Pârâtul susține în apărare că în privința parcelei de teren mai sus menționată s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților în amplasamentul, pentru o suprafață totală de 9100 mp teren, identificată ca atare în procesul verbal de punere în posesie și în titlul de proprietate eliberat pe numele reclamanților.
Realitatea acestor susțineri ale pârâtului nu a fost dovedită prin înscrisuri probatorii, în sensul celor decise de către instanța supremă prin hotărârea de casare cu trimitere, respectiv pârâtul nu a fost în măsură să depună la dosarul cauzei o hotărâre a Comisiei Locale de fond funciar Z, comunicată reclamanților, care să revele cu certitudine aprobarea schimbului de terenuri afirmat. Prin urmare, curtea nu poate reține ca dovedită susținerea apărării.
Analiza probelor care au fost câștigate cauzei relevă totodată faptul că prin hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar S dată cu nr. 3812/14.12.2001, a fost respinsă cererea reclamanților având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 169/1997 în limitele unei diferențe de 1,99 ha teren, cu motivarea că "solicitantul are titlu de proprietate" (fila 36 dosar nr. 230/2006).
În baza Legii nr. 10/2001, aceeași reclamanți au notificat Primăria municipiului Z solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în municipiul Z, Bd. - -, identificat cu nr. top 1789/a/1/b/1 în CF nr. 3366 Z având o suprafață de 7913 mp și o valoare estimată de 171 milioane lei (fila 25 dosar nr. 230/2006).
Reclamanții au formulat în baza Legii nr. 10/2001 și oad oua notificare, înregistrată cu nr. 123/2001, prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru suprafața de 1,09 identificată în CF nr. 4652 Z, locul denumit regional. Această notificare a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 52/A/08.02.2006 a Curții de APEL CLUJ, constatându-se dreptul reclamaților la măsuri reparatorii în echivalent, aferente suprafeței de 10977 mp teren ( 1,09 ha), identificat în CF nr. 4652 Z (fila 8 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).
Cea dintâi notificare face obiectul prezentei acțiuni civile în justiție a fost înregistrată cu nr. 817/2001 și vizează, așa după cum s-a arătat, terenul în suprafață de 7913 mp. identificat cu nr. top 1789/a/1/b/1 în CF nr. 3366
Acest corp funciar a avut ca proprietari tabulari pe numiții: soția lui, născută, în cotă de 5/10 părți;, - și, în cotă de 1/10 părți fiecare (fila 5 dosar nr. 230/2006).
În anul 1960, parcela este transcrisă în CF nr. 1 Z în favoarea Statului Român cu titlu de comasare (fila 80 dosar nr-). Încheierea de întabulare al dreptului de proprietate al Statului Român, dată cu nr. 781/1960, nu a putut fi identificată în Arhive (fila 86 dosar nr-).
Ulterior întabulării dreptului de proprietate al Statului Român suprafața acestei parcele este rectificată, prin reducere de la 7913 mp. la 4600 mp. potrivit înscrierii de sub B 218, efectuată în CF 1 Z în baza adresei nr. 1 din 05.01.1970 al Consiliului Popular al orașului
În concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosar nr- (fila 93-106 dosar), expertul tehnic arată că în anul 1992 SC SA Z și-a înscris dreptul de proprietate în CF nr. 1686 Z asupra amplasamentului în suprafață totală de 14788 mp teren, identificat prin mai multe numere topografice printre care și topograficul în litigiu, nr. 1789/a/1/b/1- 4600 mp, adus din CF 1 Z; titlul care a stat la baza acestei întabulări este Certificatului de proprietate eliberat în baza Hotărârea Guvernului nr. 134/1991.
Ulterior, respectiv în anul 2003 imobilul în litigiu este transcris în cf 9049 Z în favoarea SC a Z cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 64/1995. acestei înscrieri, parcela cu nr. top 1789/a/1/b/1 este dezmembrată în două parcele cu nr. topografice noi, respectiv: nr. top 1789/a/1/b/1/a, teren în suprafață de 4520 mp, care se reînscrie în CF nr. 9049 Z, în favoarea SC Z și parcela cu nr. top nou 1789/a/1/b/1/b, teren în suprafață de 80 mp. care se transcrie în CF nou nr. 9112 Z în favoarea SC Comerț Z, cu titlu de cumpărare, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 7715/2003.
Totodată, expertul concluzionează cu certitudine în sensul că în prezent, întreaga suprafața aferentă parcelei funciară în litigiu, identificată cu nr. top 1789/a/1/b/1 este ocupată de construcțiile aparținând celor două societăți comerciale evocate mai sus, reprezentând hale de producție, birouri, ateliere, curte betonată, inclusiv utilități subterane aferente funcționării acestei construcții (conducte de apă, canalizare, termice, tehnologice); situația actuală de fapt este evidențiată în anexele 3 și 5 la Raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 104 și 106 dosar nr-).
Coroborând concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară cu informațiile transmise de Primăria municipiului Z prin adresa nr. 3923/29.02.2008 (fila 51-52 dosar -), curtea reține că imobilul teren care face obiectul dreptului litigios a fost inclus în intravilanul municipiului Z înainte de anul 1990, aparținând unei artere centrale a municipiului, respectiv Bulevardul - - (fosta str. - -).
Prin urmare, din perspectiva elementelor de fapt ale cauzei, esențial este că terenul cu privire la care reclamanții pretind măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 a aparținut acestora, cu titlu de proprietate, până în anul 1960, când a fost preluat de Stat prin comasare, Statul înscriindu-și dreptul în cartea funciară cu acest titlu.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, inclusiv la data notificării (09.05.2001), terenul era situat în intravilanul municipiului
În privința acestui teren, pârâtul nu a făcut dovada indubitabilă a reconstituirii dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991, susținerile referitoare la pretinsa reconstituire într-un alt amplasament rămânând pur afirmative.
În prezent, terenul în litigiu este deținut de către două societăți comerciale, fiind în întregime ocupat de construcții și utilități subterane.
Prin urmare, raportând starea de fapt la dispozițiile Legii nr. 10/2001 și fără a ignora interpretarea pe care instanța supremă a dat-o articolului 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prin decizia de casare nr. 2737/2007, irevocabilă și obligatorie în speță, curtea reține că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii cu privire la imobilul teren care a făcut obiectul notificării nr. 817/2001, identificat cu nr. top 1789/a/1/b/1, în CF nr. inițial 3366
Din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 (capitolul II), entitatea obligată la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu poate fi municipiul Z pentru că, în mod cert, potrivit înscrierilor din cartea funciară, unitate deținătoare în sensul legii era, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o societate comercială și nu Statul Român.
Or, reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârât, exclusiv Primarul municipiului C-N, iar o modificare a cadrului procesual cu privire la părți, în fața instanței de apel, nu este legal posibilă, prohibitive în acest sens fiind dispozițiile imperative ale art. 294 alin.1 proc. civ.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1. proc. civ. curtea va admite apelul, va desființa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Procedând la rejudecarea pricinii în fond, în temeiul art. 129 alin. 2 proc. civ. prima instanță va pune în discuția părților eventualitatea unei lărgiri a cadrului procesual, prin chemarea în judecată în calitate de pârâte, a celor două societăți comerciale identificate ca fiind deținătoarele bunului litigios la data notificării și în prezent. Totodată, se va discuta utilitatea suplimentării probelor, în scopul clarificării naturii capitalului social al societății care avea evidențiat bunul în litigiu ca element al activului său patrimonial, pentru o corectă identificare și aplicare a normelor substanțiale cuprinse în Legea nr. 10/2001 art. 21 alin. 1 și 3 sau art. 29, și în final, pentru identificarea entității care poate fi obligată la acordarea de măsuri reparatorii reclamanților.
Față de cele de mai sus, văzând si dispozițiile art. 298 proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 277 din 24 martie 2006 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr. 230/2006, nr. nou -, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - - -
Red.BD/dact.MM
7ex
Jud.fond:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
