Speta Legea 10/2001. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.248
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-au luat în examinare apelurile declarate de intervenientul principal, de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și reclamantul (moștenitor al contestatoarei ) precum și cererea de aderare la apelul interveneientului formulată de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 2574 din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu chemata în garanție intimată M - B și pârâta intimată Grup SA T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 6 noiembrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5007/30/13.05.2005, reclamantul, (în calitate de moștenitor al defunctei ) și reclamanta,(moștenitoarea defunctului ), în contradictoriu cu intimata SC Grup SA au solicitat instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună: anularea dispoziției nr.309/07.04.2005 ca nefiind conformă cu dispozițiile art.7, art.9, art.18 lit."c", art.20 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură în favoarea contestatorilor, în cote egale de câte 3/8 parte fiecare (total părți) imobilului situat în L,-, înscris în CF 7433 Român sub nr. top 4033-4034/a/1/b/2 și 4033-4034/a/1/a/2, constând din "clădire principală cu etaj și clădire parter" cu 1274 mp teren, fostă proprietate a tatălui contestatorilor,.
In drept, contestatorii au invocat disp.art.1, art.2 alin.1 lit. a, art.7, alin. 1 si 2, art.9 al.1 și art.18, și art.20 din Legea nr.10/2001 precum și dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 498/2003 privind Normele metodologice de aplicare Legii 10/2001.
In motivare, contestatorii au arătat că defunctul lor tată, decedat la 30.11.1975, a fost proprietarul prin cumpărare în anul 1944 terenului în suprafață reală de 1274 mp, teren pe care a edificat în perioada 1944-1948 o construcție constând din atelier de tăbăcărie, locuință și șopron, parter și etaj, edificatul nefiind evidențiat în cartea funciară până la data naționalizării în luna iunie 1948.
Imobilul a fost naționalizat din proprietatea antecesorului contestatorilor, în mod abuziv, trecând în proprietatea Statului R în baza Legii nr.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, deși în construcția existentă nu funcționa decât atelierul de tăbăcărie manual și locuința defunctului, preluarea fiind abuzivă, potrivit art.2 lit. a din Legea nr.10/2001.
Imobilul a fost trecut în patrimoniul Întreprinderii Industriale Române T, iar din anul 1952, potrivit înscrierilor din cartea funciară, a fost predat Ministerului Industriei Ușoare - care a continuat folosirea în întregime în scopul prelucrării de piei și destinație de birouri, fără a-i aduce modificări constructive sau structurale semnificative.
In anul 1994 imobilul (teren și construcție) a făcut obiectul privatizării în baza Legii nr.15/1990 și a Hotărârii de Guvern nr.834/1991 și s-a evidențiat în cartea funciară ca fiind proprietatea SC SA B, în baza Legii nr.15/1990.
La data de 10.05.1999, s-a notat în CF extenso nr.7433 Român, poziția B7, procesul de revendicare și restabilirea situației anterioare, proces ce a format obiectul dosarului nr.670/1999 al Judecătoriei Lugoj declarat împotriva unității privatizate SC SA de către comoștenitorul părților,. Acțiunea în cauză, în care au avut calitatea de intervenienți principali și cei doi contestatorii, s-a soluționat prin sentința civilă nr.256/08.02.2000 a Judecătoriei Lugoj în sensul admiterii în parte a cererii, hotărârea fiind apelată de SC SA T, în dosarul nr.4550/2001 al Tribunalului Timiș, în prezent dosarul respectiv fiind suspendat în baza art.47 din Legea 10/2001.
La data apariției Legii nr.10/14.02.2001, unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv era SC SA T T, ulterior transformată în SC Grup SA.
Potrivit contractului și statutului SC SA T, acționari și asociați fondatori ai societății comerciale erau Statul, prin Fondul Proprietății de Stat și Societatea de Investiții Financiare M, alături de acționari persoane fizice.
Deși imobilul a fost indisponibilizat prin efectul Legii nr.10/2001, în baza actului adițional autentificat sub nr.1651/11.06.2001, SC SRL a cumpărat pachetul de acțiuni al Fondului Proprietății de Stat și al Societății de Investiții Financiare M de pe piața de capital, devenind acționar principal cu aport de 96,137%, al SC SA T prin retragerea din societate a Fondului Proprietății de Stat și Societății de Investiții Financiare Astfel, intimata în cauză a preluat întregul patrimoniu și a devenit continuatoare în drepturi și obligații a SC SA
Prin același act adițional, s-a schimbat și denumirea societății din SC SA T în SC Grup SA, intimata fiind astfel actuala deținătoare a imobilului în litigiu.
A apreciat că dispoziția nr.309/07.04.2005 este netemeinică și nelegală în ceea ce privește refuzul de restituire în natură a imobilului întrucât intimata a dat dovadă de rea-credință atunci când a dobândit imobilul care, la acea dată, constituia obiectul unui proces de revendicare.
De aceea contestatorii înțeleg să solicite restituirea în natură a imobilului de la actuală deținătoare intimată, continuatoare în drepturi și obligații a SC SA T, restituire care, potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001 și pct.20.1 din Hotărârea de Guvern nr.498/2003, este obligatorie.
Sub acest aspect, se arată că imobilul nu a suferit transformări constructive de natură de a-l încadra în noțiunea de "imobil nou" prevăzută de art.18 lit. c din Legea nr.10/2001.
În subsidiar, contestatorii au arăt că solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, aferente cotei lor de moștenire, raportat la valoarea de circulație a terenului și construcției.
Prin întâmpinarea formulată in cauză, pârâta SC Grup SA Tas olicitat respingerea contestației invocând excepția tardivității contestației pentru nerespectarea termenelor stipulate de Legea nr.10/2001, iar pe fond a solicitat respingerea contestației având în vedere următoarele considerente:
Intimata susține că a dobândit cu bună credință imobilul in litigiu, la data efectuării tranzacției, vânzătorul prezentând cartea funciară fără sarcini sau litigii notate. Drept dovadă a bunei credințe a intimatei, imobilul in cauză a suferit transformări constructive, în sensul că au fost efectuate investiții care depășesc poate chiar înzecit valoarea imobilului de la data achiziționării, investiții pe care le estimează la sumă de aproximativ 300.000 Euro.
Prin investițiile și modificările aduse imobilului s-a schimbat inclusiv destinația spațiului, din spațiu de tăbăcărie în spații comerciale și hoteliere.
Imediat după achiziționare, intimata arată că a achitat integral prețul imobilului reprezentanților Statului R, respectiv Societății de Investiții Financiare M și Fondului Proprietății de Stat iar contestatorii au posibilitatea de a fi despăgubiți de Statul Român prin echivalent.
La termenul de judecată din 18.11.2005, intimata SC Grup SA a solicitat introducerea în cauză intimaților Fondului Proprietății de Stat, actualmente Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului și Societății de Investiții Financiare
Aceasta, în contextul în care contestatorii au solicitat restituirea în natură, iar dispozițiile art.18 și art.18 ind.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, completată și modificată prin Legea nr.247/2005, prevăd varianta măsurilor reparatorii prin echivalent numai cu titlu de excepție.
Prin precizarea scrisă formulată în cauză, contestatorii au solicitat, în baza art.1 alin.1, art.7 alin.1 și 2, art. 9 coroborate cu art.19, al.1, art.21 și art. 25 alin.4 din Legea nr.10/2001, anularea dispoziției nr.309/07.04.2005 emisă de intimata SC Grup SA și constatarea că imobilul în litigiu este restituibil în natură, încadrându-se în dispozițiile legale ce consacră prioritatea acestei măsuri reparatorii.
Totodată, contestatorii au solicitat obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții motivate pentru restituire în natură a cotei de proprietate a contestatorilor, respectiv câte 3/8 părți fiecare privind imobilul în litigiu, în total cota de .
Prin sentința civilă nr. 454/PI/02.03.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis contestația formulată de contestatorii și împotriva Dispoziției nr.309/07.04.2005 emisă de SC Grup SA. și în consecință:
A fost anulată Dispoziția nr.309/07.04.2005 emisă de intimata SC Grup SA T în soluționarea notificării nr.695/10.05.2001 formulată de contestatori.
A fost obligată intimata la emiterea unei noi dispoziții privind restituirea în natură a cotelor de proprietate de 3/8 către fiecare contestator din imobilul situat în L- înscris în CF nr.7433 Român, nr.top.40033-4034/1/1/b/2 și 4033-4034/a/1/a/2 compus din "clădire principală cu etaj și clădire parter" cu 1274 mp.
A fost respinsă excepția tardivității invocată de intimata SC Grup SA T în temeiul dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că imobilul situat în L,-, înscris în CF 7433 Român, nr. top 4033-4034/a/1/a/2 și 4033-4034/a/1/b/2, constând în clădire principală cu etaj și clădire parter cu 1274 mp teren, a fost proprietatea antecesorului contestatorilor din prezenta cauză, numitul.
Imobilul a fost naționalizat în temeiul Legii nr.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, la data naționalizării având destinația de atelier de tăbăcărie, Statul intabulându-și dreptul de proprietate dobândit prin naționalizare la 20.08.1949 în cartea funciară sub nr.916/20.08.1948
Apoi, imobilul a intrat în patrimoniul Întreprinderii Industria Română de din T iar prin privatizare, în patrimoniul SC SA T, societate comercială la care Statul Român era acționar majoritar.
Intimata SC Grup SA Tad obândit imobilul de pe piața de capital la data de 11.06.2001, în baza actului adițional autentificat sub nr.1651/11.06.2001.
Intimata a fost notificată de contestator la 10.05.2001 prin notificarea nr.695/10.05.2001 prin executor judecătoresc.
Conform prevederilor art.18 indice 1 (în prezent art.19 introdus prin Legea nr.247/2005), în situația imobilelor construcție care fac obiectul notificărilor formulate, potrivit procedurilor prevăzute la Capitolul 3 al legii și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intimata SC Grup SA T și intervenientul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr. dosar -.
Prin decizia civilă nr. 529/A/03.12.2007 pronunțată în dosarul nr. -, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis ambele apeluri, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a reținut inadmisibilitatea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, respingând-o prin încheierea din 15.12.2006, cu motivarea că nu se încadrează în dispozițiile art. 49.pr.civ.
Dimpotrivă, cererea de intervenție se încadrează în dispozițiile art. 49 alin. 2.pr.civ. întrucât vizează același imobil ca și acțiunea contestatorilor iar intervenientul a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de moștenitor al fostului proprietar tabular al imobilului respectiv.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - la data de 06.02.2008.
Văzând că instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra cererii formulată de intimata SC. Grup SA T aflată la fila 64 dosar nr-, în baza art.129 al.2, 4, 5 și 6.pr.civ. pentru a nu limita accesul la justiție al intimatei reglementat de art. 21 din Constituția României, Tribunalul a calificat, conform art.84 pr.civ. cererea formulată de intimata SC. Grup SA ca fiind o cerere de chemare în garanție în sensul arătat de art.60 pr.civ. a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor aferente chematelor în garanție care au fost citate cu mențiunea de a depune întâmpinare.
Prin această cerere de chemare în garanție, intimata SC. Grup SA Tas olicitat, pentru eventualitatea în care va cădea în pretenții, chemarea în judecată a intimaților Societatea de Investiții Financiare M și Fondul Proprietății de Stat, actualmente Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului pe motiv că acestora le-a achitat prețul imobilului în litigiu în cadrul procesului de privatizare.
În drept a invocat art.27 al.2 și 3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Chemata în garanție Societatea de Investiții Financiare Mai nvocat pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe motiv că a avut doar calitatea de acționar la. antecesoarea intimatei SC. Grup SA T iar aceasta din urmă nu a indicat contractul prin care a cumpărat de la această societate imobilul în litigiu; pe fond, a solicitat respingerea contestației întrucât nu a fost implicată în procedura de privatizare a autoarei intimatei.
În apărare a invocat art.21-32 din Legea nr.10/2001, art. 65 al.1 din Legea nr.31/1990, art.3, 4, 4 ind.3 și art.5 lit.g din Ordonanța de Urgență nr.88/1997, art.6 din Legea nr.58/1991.
Chemata în garanție Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului nu a formulat întâmpinare deși a fost legal citată cu această mențiune, împrejurare ce urmează a fi reținută de instanță conform art.225 pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 2574 din 23.06.2008, Tribunalul Timiș a admis în parte contestația formulată de reclamanții și împotriva pârâtei SC Grup SA.
A admis în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul principal, în contradictoriu cu intimata SC Grup SA
admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de intimata SC Grup SA în contradictoriu cu chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
A anulat dispoziția nr.309/07.04.2004 emisă de intimata SC Grup SA
A obligat chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent ambilor contestatori în cotă de în total și intervenientului principal în cotă de 1/4 pentru imobilul înscris în CF 7433 Român, nr. top 4033-4034/a/1/b/2, 4033-4034/a/1/a/2, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A respins în rest contestația în ceea ce privește restituirea în natură a imobilului identificat mai sus și a respins în rest cererea de chemare în garanție față de intimata Societatea de Investiții Financiare M SA.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția tardivității contestației invocată de intervenientul principal, că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziția a fost comunicată contestatorului la data de 11.04.2005, astfel cum atestă ștampila aplicată pe dovada de expediere aflată la fila 72 dosar nr-, iar contestația a fost înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 12.05.2005, deci înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art.26 al.3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și republicată.
Din cuprinsul dispoziției contestate, rezultă că aceasta a fost comunicată doar contestatorului, nu și contestatoarei, astfel că, în lipsa unor dovezi contrare ce trebuiau administrate de intervenient, potrivit art.1169 civ. se prezumă că și această contestatoare a formulat contestația în același termen prevăzut de art. 26 al. 3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și republicată.
Potrivit CF 7433 Român, imobilul în litigiu a fost proprietatea numitului și a trecut în proprietatea Statului Român în baza Legii nr.199/1948, pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi care nu a constituit un titlu valabil de preluare a imobilului în sensul arătat de art.6 al.1 din Legea nr.213/1998, întrucât prin această măsură de naționalizare forțată și abuzivă a fost încălcat dreptul de proprietate prevăzut de normele constituționale atunci în vigoare dar și de art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Prin urmare, imobilul în litigiu constituie obiect de reglementare al art.2 al.1 lit.i din Legea nr.10/2001 potrivit căruia, prin imobile preluate abuziv se înțelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
Numitul, fostul proprietar tabular al imobilului în litigiu, a decedat la data de 30.11.1975, potrivit extrasul de deces aflat la fila 26 dosar 5007/1.30/2005. Din prima căsătorie, defunctul a avut două fiice și anume: pe numita (notificatoarea), decedată în prezent și al cărei moștenitor testamentar este contestatorul, în calitate legatar universal, în cotă de 1/1 parte, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.58/10.06.2003 precum și pe contestatoarea.
Cea de-a doua căsătorie a defunctului a fost încheiată cu numita, născută, decedată în prezent, intervenientului principal,.
Cu notificarea nr. 695/10.05.200 formulată în baza Legii nr.10/2001, numita, autoarea contestatorului și contestatoarea au revendicat în natură imobilului în litigiu.
Prin dispoziția nr.309/07.04.2005, intimata Grup SA Tar espins notificarea doar în ceea ce privește pe contestatorul, fără a se pronunța asupra notificării formulate de contestatoarea, astfel cum rezultă din conținutul dispoziției aflată la fila 4 dosar nr-.
Cu notificarea nr. 95/26.06.2001, intervenientul principal a revendicat în natură același imobil în temeiul Legii nr.10/2001 dar notificarea sa nu a fost soluționată. Sub acest aspect, instanța nu a echivalat adresa nr.225/31.07.2001 emisă de intimata Grup SA T, cu dispoziția ce trebuia emisă în condițiile art.25 din Legea nr.10/2001
S-a considerat că prin depunerea notificărilor în temeiul Legii nr.10/2001, atât contestatorii cât și intervenientul, au fost repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii după autorul lor, astfel cum prevede art.4 al.3 din lege și s-a înlăturat susținerea intervenientului principal privind lipsa vocației celor două fiice la moștenirea tatălui lor și implicit la beneficiul Legii nr.10/2001, pe motiv că acestea ar fi renunțat expres în anul 1976 la moștenirea tatălui, potrivit declarației de renunțare aflată la fila 156 dosar nr-.
Pe cale de consecință, s-a conchis că atât contestatorii cât și intervenientul principal au calitatea de persoane îndreptățite la beneficiul Legii nr.10/2001, acordată prin art. 4 al. 3 din lege în cotele-părți ideale potrivit dreptului comun, conform aliniatului 1 din același text.
Referitor la imobil, s-a constatat că după preluarea sa, prin naționalizare, de către Statul Român a fost dat în patrimoniul Întreprinderii Române de T iar aceasta l-a predat, în anul 1952, Ministerului Industriei Ușoare.
În anul 1994, imobilul în litigiu a devenit proprietatea SC. SA B în temeiul art.20 din Legea nr.15/1990 și a Hotărârii de Guvern nr.834/1991.
La data de 10.05.1999, în cartea funciară a imobilului s-a notat acțiunea în revendicare promovată de reclamantul, unde au intervenit și contestatoarele din dosarul de față. Acțiunea respectivă a fost soluționată prin sentința civilă nr.256/08.02.2001 a Judecătoriei Lugoj, apelul împotriva acesteia înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr.4550/2001 fiind în prezent suspendat în baza art.47 din Legea nr.10/2001.
Prin Hotărârea nr.15/14.12.1998 a Adunării generale a SC. SA B s-a hotărât divizarea acestei societăți, operațiune finalizată prin constituirea noii societăți SC. T SA T, care, la data de 05.07.1999, devine proprietara imobilului în litigiu.
Ca urmare a tranzacționării unui număr de 72.428 acțiuni nominative pe piața de capital, operațiune ce a purtat avizul Comisiei Naționale de Valori Imobiliare cu nr.E/6035/24.05.2001, prin actul adițional la statutul SC. T SA T autentificat sub nr.1651/11.06.2001, intimata Grup SA T, societate comercială cu capital integral privat, a devenit, prin cumpărare, acționarul majoritar deținător 96, 137 % din capitalul social al societății, fiind proprietara a 72.428 acțiuni, restul acțiunilor ce reprezintă 3,863 % din capitalul social al societății fiind deținute de persoane fizice.
În calitate de deținătoare a imobilului în litigiu, intimata Grup SA Tae mis dispoziția nr.309/07.04.2005 prin care a respins notificarea contestatorului, înregistrată inițial la Primăria L și apoi la SC. T SA T, pe motiv că imobilul în litigiu a fost dobândit în cadrul procesului de privatizare, de pe piața de capital, cu bună-credință.
Prin adresa nr.16081/24.07.2001, Primăria Laa dus la cunoștință intervenientului principal că în raport de art.21 al.2 din Legea nr.10/2001 (forma atunci în vigoare), că notificarea sa a fost transmisă spre competentă soluționare fostei Autorități pentru Privatizare și Administrare a Participațiilor Statului B, actuala Agenție pentru Valorificarea Activelor Statului.
Imobilul în litigiu a devenit proprietatea SC. SA B la data de 04.05.1994, în temeiul art.20 din Legea nr.15/1990, dată la care, în cartea funciară a imobilului nu era notat vreun proces sau vreo sarcină de natură a atenționa terții asupra situației litigioase a imobilului, procesul de revendicare declanșat de intervenientul principal fiind notat în evidențele funciare abia la data de 10.05.1999, astfel cum se menționează la poziția B 7 cărții funciare aflată la fila 6 dosar -.
Întrucât la data dobândirii dreptului de proprietate prin efectul legii de către SC. SA B, imobilul era liber de sarcini, nefiind notat vreun litigiu, instanța a reținut că în speță, actele de privatizare au fost efectuate cu bună-credință.
Autoarea intimatei SC. Grup SRL T, respectiv, SC. SA B, a fost constituită în temeiul Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și față de dispozițiile legale în vigoare, în raport de înscrisurile aflate la filele 6-25 dosar nr-, s-a constat că în speță privatizarea SC. SA B, inclusiv operațiunea de divizare, s-au efectuat cu respectarea normelor legale.
Întrucât, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, mai precis, 14.02.2001, capitalul social al societății noi respectiv, SC. T SA T (rezultată din divizare anterior intrării legii reparatorii în vigoare ), aparținea statului român prin Fondul Proprietății de Stat în proporție de 40, 825 %, Societății de Investiții Financiare M în proporție de 55, 256 % și unor persoane fizice în proporție de 3, 918 %, astfel cum atestă contractul și statutul societății aflate la filele 10-25 dosar nr-, se constată că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, statul român nu mai era acționar majoritar astfel că nu se mai putea dispune acordarea măsurii de restituire în natură a imobilului, conform art.21 al.1 din lege.
Cum pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 al.1 și 2 din Legea nr.10/2001, art.29 din aceeași lege prevede că " persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate ", prima instanță a apreciat că nu se putea dispune restituirea în natură a imobilului litigios cu atât mai mulat cu cât imobilul respectiv a fost înstrăinat, intimatei SC. Grup SRL T, societate comercială cu capital integral privat.
Conform art.29 al.3 din legea reparatorie, în situația imobilelor prevăzute la al.1 și 2, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea, în speță Fondul Proprietății de Stat, în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Cum potrivit Ordonanței de Urgență nr. 88 din 23 1997 privind privatizarea societăților comerciale, instituția implicată în procesul de privatizare este actuala Agenție pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a apreciat că, într-adevăr, chemata în garanție Societatea de Investiții Financiare M nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care cererea de chemare în garanție a fost respinsă față de această intimată.
Expertiza în construcții efectuată de către expert G (fila 125 dosar nr- a stabilit că imobilul în litigiu a devenit, în urma lucrărilor de consolidare, reparații și refuncționalizare executate din fonduri proprii de către intimata SC. Grup SA T, un imobil nou în proporție de 80 %, restul de 20 % aparținând imobilului vechi.
Prin aceeași lucrare de specialitate, s-a constatat că intimata SC. Grup srl T nu a executat, prin adăugire la imobil, noi corpuri de clădire pe orizontală sau verticală și nu a executat lucrări constructive care să fi creat corpuri de clădire suplimentare de sine stătătoare în sensul arătat de art.18 ind.1 al.2 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la acea dată.
Concluzia a fost aceea că imobilul, obiect al notificării nu intră sub incidența dispozițiilor art.19 (actual) din aceeași lege ce acordă măsuri reparatorii în echivalent numai în cazul în care imobilul, în urma modificărilor constructive, i-au fost adăugate, pe orizontală sau verticală, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100 % din aria desfășurată inițial a imobilului.
În considerarea celor expuse, în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001, s-a admis subsidiarul contestației formulată de contestatorii și și s-a anulat dispoziția nr. 309/07.04.2004 emisă de intimata SC Grup SA
În temeiul art. 59 teza 1.pr.civ. raportat la art. 2 al.2 cu referire la art. 4 al.2 din Legea nr.10/2001, se va admite în fond cererea de intervenție principală formulată de intervenientul principal.
În temeiul art.60-63 al.1 pr.civ. art. 1 și următoarele din Ordonanța de Urgență nr. 88 din 23 1997, se va admite cererea de chemare în garanție formulată de intimata SC Grup SA T în contradictoriu cu chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Cum prin adresa nr.18.125, Primăria Municipiului Lat ransmis încă de la data de 24.07.2001 Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului B (antecesoarea chematei în garanție, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ) notificările formulate atât de cei doi contestatori cât și de intervenientul principal, împreună cu toate actele doveditoare depuse de notificatori, iar această chemată în garanție avea obligația, conform art.25 al. 1 din Legea nr.10/2001, să se pronunțe în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare, prin decizie motivată asupra notificărilor, chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în cote de pentru ambii contestatori și pentru intervenientul principal, aferente imobilului înscris în CF 7433 Român, nr.top 4033-4034/a/1/b/2, 4033-4034/a/1/a/2, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva sentinței civile nr. 2574 din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat apeluri intervenientul principal, chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și reclamantul (moștenitor al contestatoarei ), iar reclamanții și au formulat cerere de aderare la apelul intervenientului principal.
În motivarea apelului intervenientul a arătat că prin cererea de intervenție a solicitat obligarea pârâtei să emită o dispoziție motivată de restituire în natură a imobilului înscris în CF 7433 Român, preluat abuziv de Statul Român, cererea încadrându-se în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Consideră că soluția pronunțată de primă instanță în sensul obligării chematei în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de a emite o dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent ambilor contestatori în cotă de în total și intervenientului principal în cotă de 1/4 pentru imobilul înscris în CF 7433 Român, nr. top 4033-4034/a/1/b/2, 4033-4034/a/1/a/2, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărâri este greșită deoarece măsurile reparatorii prin echivalent se acordă doar în mod excepțional, atunci când este imposibilă restituirea în natură, ceea ce în cauză nu se verifică.
Apelantul susține că în cazul acestui imobil pârâta SC Grup SRL a fost de rea credință, deoarece în anul 1999, a notat în CF procesul de revendicare (ce face obiectul dosarului 670/1999 în prezent suspendat), astfel că instanța poate dispune restituirea în natură a imobilului.
O altă critică adusă hotărârii se referă la faptul că prima instanță nu a luat în considerare faptul că reclamanta și, au renunțat în mod expres la moștenirea tatălului lor, că proprietar al imobilului a fost care l-a edificat împreună cu cea de a doua soție și că unicul moștenitor al acestora este intervenientul.
Ca urmare intervenientul a susținut că în mod greșit prima instanța l-a considerat ca fiind moștenitor doar al unei cote de din imobil iar pe ceilalți contestatori (, moștenitor al defunctei reclamante și ), ca moștenitori a unor cote de părți din imobil, câtă vreme în fapt era singurul moștenitor acceptant al succesiunii.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și admiterea în totalitate a cererii de intervenție.
Ca urmare a decesului contestatoarei a intervenit în proces moștenitorul acesteia, care declarat apel împotriva sentinței civile nr. 2574/2008, fără însă arăta motivele de fapt și de drept ale apelului.
La data de 30.10.2008, reclamanții și au declarat că înțeleg să adere la apelul formulat de către intervenientul și au susținut că înțeleg să susțină aceleași motive de apel ca și cele ale intervenientului.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA
În motivarea apelului a arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea în speță de, actual Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Consideră că atâta vreme cât pârâta SC Grup SA nu a căzut în pretențiuni față de reclamanți și intervenient, cererea de chemare în garanție este lipsită de interes conform art. 60 Cod procedură civilă și ca urmare ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă.
Se arată că art. 29 din Legea nr. 10/2001, reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, iar potrivit textului Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, avea competența numai de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii, adică avea obligația doar să emită dispoziția în sensul propunerii de acordare a măsurilor reparatorii.
Pe fondul cauzei chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas usținut că prin stabilirea măsurilor reparatorii, pe baza expertizei tehnice au fost încălcate dispozițiile art. 13 capitolul III din Legea nr. 247/ din 22.07.2005, dar și dispozițiile art. 16 pct. 6 din aceiași lege, care prevede că " după primirea dosarului evaluatorul sau societatea de evaluări va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor", care la rândul său, va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În aceste condiții apelanta consideră că în mod nelegal instanța a trecut peste procedura administrativă specială de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe se referă la faptul că au fost interpretate eronat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, text care prevede că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, în calitate de chemată în garanție avea obligația, conform art. 25 al. 1 din Legea nr. 10/2001, să se pronunțe în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare prin decizie.
În speță, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B susține că intimații nu au completat dosarul administrativ conform art. 23 și 29 din Legea nr. 10/2001, context în care nu s-a putut definitiva procedura administrativă, iar emiterea unei decizii motivate, în lipsa actelor doveditoare, ar conduce la respingerea notificării ceea ce contravine interesului legitim al petenților intimați.
Referitor la contestatorii și (moștenitori ), apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas usținut că aceștia nu au calitatea să solicite despăgubiri deoarece a renunțat la masa succesorală a defunctului.
O altă critică adusă hotărârii se referă la faptul că intimata SC Grup SA, nu a făcut dovada că ar exista vreo obligație de garanție a Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, față de aceasta.
A susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 102 din 30.11.1999, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B nu a înstrăinat acțiunile pe care le deținea la SC SA, că obiectul contractului l-au format acțiunile și nu imobilul a cărui restituire în natură este solicitată de reclamanți.
Că metoda de privatizare a fost vânzarea pachetului de acțiuni deținute de Stat la societatea pârâtă și nu metoda vânzării de active din patrimoniul ei.
Mai mult, în conformitate cu art 20 al. 2 din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societății sunt proprietatea acesteia.
În consecință a solicitat conform art. 296 Cod procedură civilă, admiterea apelului Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B, admiterea excepției invocate,iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC Grup SA.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 292 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Reclamantul, (în calitate de moștenitor al defunctei ) și reclamanta,(moștenitoare a defunctului ), au solicitat instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună: anularea dispoziției nr.309/07.04.2005, restituirea în natură în favoarea contestatorilor, în cote egale de câte 3/8 parte fiecare (total părți) imobilului situat în L,-, înscris în CF 7433 Român sub nr. top 4033-4034/a/1/b/2 și 4033-4034/a/1/a/2, constând din "clădire principală cu etaj și clădire parter" cu 1274 mp teren, fostă proprietate a tatălui contestatorilor,.
Cu notificarea nr. 95/26.06.2001, intervenientul principal a revendicat în natură același imobil în temeiul Legii nr.10/2001.
Din actele dosarului rezultă că imobilul revendicat este situat în L,-, înscris în CF 7433 Român, nr. top 4033-4034/a/1/a/2 și 4033-4034/a/1/b/2, constă din clădire principală cu etaj și clădire parter cu 1274 mp teren și a fost proprietatea numitului.
Imobilul a fost naționalizat în temeiul Legii nr.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale iar la data naționalizării avea destinația de atelier de tăbăcărie, Statul intabulându-și în cartea funciară sub nr.916/20.08.1948 dreptul de proprietate dobândit prin naționalizare la 20.08.1949.
Apoi, imobilul a intrat în patrimoniul Întreprinderii Industria Română de din T iar prin privatizare, în patrimoniul SC SA T, societate comercială la care Statul Român era acționar majoritar.
Intimata SC Grup SA Tad obândit imobilul prin cumpărare de acțiuni de pe piața de capital la data de 11.06.2001, în baza actului adițional autentificat sub nr.1651/11.06.2001.
Critica adusă de intervenientul principal referitoare la lipsa calității de persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001, a intimaților și este fondată.
Astfel, numitul, fostul proprietar tabular al imobilului în litigiu, a decedat la data de 30.11.1975, potrivit extrasul de deces aflat la fila 26 dosar 5007/1.30/2005. Din prima căsătorie, defunctul a avut două fiice și anume: pe numita (notificatoarea), decedată în prezent și al cărei moștenitor testamentar este contestatorul, (în calitate de legatar universal, în cotă de 1/1 parte, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.58/10.06.2003) precum și pe contestatoarea.
Cea de-a doua căsătorie a defunctului a fost încheiată cu numita, născută, decedată în prezent, intervenientului principal,.
Numita, autoarea contestatorului și contestatoarea au revendicat în natură imobilului în litigiu.
Așa cum rezultă din actele dosarului numita și au declarat în fața notariatului de Stat L, prin încheiere autentificată sub nr. 1738 din 20.07.1976, că înțeleg să renunțe la succesiunea numitului, decedat la 30.11.1975.
Intervenientul principal a revendicat în natură același imobil în temeiul Legii nr.10/2001.
În mod greșit prima instanță a considerat că prin depunerea notificărilor în temeiul Legii nr.10/2001, atât contestatorii cât și intervenientul, au fost repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii după autorul lor, conform art. 4 al.3 din lege, text potrivit căruia, " care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi".
De asemenea, prin decizia civilă nr. 1188 din 30.10.1991, pronunțată de Tribunalul Județean T în dosarul nr. 1115/1991, s- stabilit irevocabil că este singurul moștenitor a numitului, iar numitele și au renunțat la succesiunea acestuia, în mod expres prin declarație autentificată.
Este adevărat că prin depunerea notificărilor, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001 și că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, însă acest text nu se aplică și renunțătorilor.Aceștia nu pot beneficia de pre vederile legii reparatorii, căci potrivit art. 697 Cod civil, eredele care renunță la moștenire este considerat străin de moștenire iar partea renunțătorului profită coerezilor săi, conform principiilor devoluțiunii succesorale.
Ca urmare, sub acest aspect apelul declarat de către interveneientul este fondat și urmează să fie admis.
Constatând că reclamanții și, nu au calitate de persoane îndreptățite de a beneficia de măsurile reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001, pe motiv că antecesorii lor au renunțat în mod expres la succesiunea fostului proprietar al imobilului revendicat, Curtea, admițând apelul intervenientului va schimba în parte hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Pentru aceste considerente se vor respinge și apelurile declarate de acești reclamanți.
O altă critică adusă hotărârii de către intervenient se referă la faptul că prima instanță, în mod greșit i-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și a dispus acordarea măsurilor reparatorii.
Critica este nejustificată.
Astfel, autoarea intimatei SC. Grup SRL T, respectiv, SC. SA B, a fost constituită în temeiul Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale
Potrivit art.20 din lege, "Inițial, capitalul social al societăților comerciale constituite potrivit art. 17, era deținut integral de Statul Român sub formă de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și urma să fie vărsat în întregime la data constituirii societății. Bunurile din patrimoniul societății comerciale erau proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".
Conform art. 21 din aceeași lege, "Societățile comerciale înființate conform prezentei legi au un acționar, respectiv deținător de părți sociale, unic până la transferul total sau parțial al acțiunilor sau părților sociale către terțe părți din sectorul public sau privat, din țară sau din străinătate, în conformitate cu legislația specială".
În vederea pregătirii, organizării și coordonării activității de transfer a acțiunilor sau părților sociale s-a dispus, prin art.22 din lege, constituirea Agenției Naționale pentru Privatizare, aflată în subordinea guvernului ale cărei atribuții urmau a fi stabilite prin lege specială, precum și prin prezenta lege.
Societățile comerciale constituite potrivit Legii nr.15/1990 erau obligate, conform art. 23 din lege, să transmită Agenției Naționale pentru Privatizare un titlu de valoare egal cu 30% din cuantumul capitalului social stabilit, în termen de 30 de zile de la constituirea lor.
În vederea realizării transferului proprietății de stat către sectorul privat, în condițiile asigurării distribuirii echivalentului a 30% din capitalul social al societăților comerciale către cetățenii români îndreptățiți, a fost adoptată Legea privatizării societăților comerciale cu nr.58/1991, act normativ ce cuprinde reglementări privind vânzarea de acțiuni sau active ale societăților comerciale către persoane fizice sau juridice, române sau străine și ale cărei prevederi se aplică, printre altele, și societăților comerciale pe acțiuni constituite conform dispozițiilor capitolului III al Legii nr. 15/1990, așa cum a fost SC. SA
Potrivit art. 3 din această lege, privatizarea societăților comerciale se realizează prin transferul gratuit al unei părți din acțiunile statului și prin vânzarea acțiunilor rămase după transfer, în condițiile prezentei legi, scop în care prin art. 4, au fost înființate cinci ale Proprietății Private (devenite ulterior societăți de investiții financiare ), societăți comerciale pe acțiuni care dețineau inițial, în total, 30% din capitalul social al societăților comerciale organizate conform prevederilor capitolul III din Legea nr. 15/1990, cu excepția părții de capital social al societăților comerciale care se privatizează în condițiile prevăzute de capitolul V din prezenta lege.
Distribuirea a 30% din capitalul social al societăților comerciale între cele cinci ale Proprietății Private urma a fi efectuată de Agenția Națională pentru Privatizare, conform art. 4 din lege.
Odată cu înființarea fondurilor de proprietate privată, prin același act normativ s-a dispus și înființarea Fondului Proprietății de Stat care urma, potrivit art. 24 din lege, să dețină inițial70% din capitalul social al societăților comerciale organizate conform prevederilor capitolului III din Legea nr. 15/1990, cu excepția părții de capital social al societăților comerciale care se privatizează în condițiile prevăzute de capitolului V din lege și care, potrivit art. 25 din lege, era obligat să ia măsuri pentru reducerea participării statului la capitalul social al societăților comerciale, până la privatizarea completă a acestora.
Ulterior, Fondului Proprietății de Stat s-a transformat în Autoritatea pentru Privatizare și Administrația Participațiilor Statului și apoi, în Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Față de aceste dispoziții legale și în raport de înscrisurile aflate la filele 6-25 dosar nr-, se constată că în speță privatizarea SC. SA B, inclusiv operațiunea de divizare, s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor cuprinse în actele normative menționate mai sus.
Astfel, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, mai precis, 14.02.2001, capitalul social al societății nou create, respectiv, SC. T SA T (rezultată din divizare anterior intrării în vigoare a legii reparatorii), aparținea statului român prin Fondul Proprietății de Stat în proporție de 40, 825 %, Societății de Investiții Financiare M în proporție de 55, 256 % și unor persoane fizice în proporție de 3, 918 %, astfel cum atestă contractul și statutul societății aflate la filele 10-25 dosar nr-.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, Statul Român nu mai era acționar majoritar pentru a se dispune acordarea măsurii de restituire în natură a imobilului, conform art.21 al.1 din lege, dimpotrivă, era acționar minoritar iar valoarea acțiunilor sale nu numai că nu era egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului, ci era mai mică decât valoarea imobilului astfel cum a fost stabilită prin expertiză efectuată în cauză, ceea ce înseamnă că nici din perspectiva al.2 al art. 21 din același text, nu se poate dispune restituirea în natură a imobilului.
Pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 al.1 și 2 din Legea nr.10/2001, art.29 din aceeași lege prevede că " persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate ".
Rezultă că măsura reglementată de textul citat supra se aplică, potrivit al.2 din același text și în cazul în care imobilul respectiv a fost înstrăinat, în speță acesta fiind înstrăinat intimatei SC. Grup SRL T, societate comercială cu capital integral privat.
Ca urmare, prima instanță în mod corect a stabilit că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, soluția primei instanțe urmând a fi păstrată cu privire la acest petit.
Referitor la apelul chematei în garanție, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, Curtea stabilește că și acest apel este întemeiat parțial pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Atribuțiile AVAS din domeniul privatizării societăților comerciale la care statul este acționar sunt stabilite de nr.OUG 88/1997, aprobate prin Legea nr. 99/199 și nr.OUG 23/2004 și constau în administrarea acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale, nicidecum a activelor care aparțin societății.
Conform art. 5 lit. d din nr.OUG 23/2004, AVAS are atribuția de a vinde acțiunile - care reprezintă valori mobiliare emise de societatea comercială - deținute de stat la societatea comercială.
Cum AVAS a vândut acțiuni și nu active (imobile), dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 nu îi sunt aplicabile acestei pârâte.
Ținând seama de faptul că prin adresa nr.18.125, Municipiului Lat ransmis, încă de la data de 24.07.2001, Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului B (antecesoarea chematei în garanție, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) notificarea formulată de intervenientul, împreună cu toate actele doveditoare iar chemata în garanție avea obligația, conform art.25 al. 1 din Legea nr.10/2001, să se pronunțe în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare, prin decizie motivată, în mod corect chemata în garanție, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a fost obligată să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, aferente imobilului înscris în CF 7433 Român, nr.top 4033-4034/a/1/b/2, 4033-4034/a/1/a/2, însă aceste măsuri reparatorii urmează a fi acordate în întregime notificatorului.
Aceasta pentru că art. 29 din Legea nr. 10/2001, reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, iar potrivit textului acestui articol,Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, are doar competența de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii, adică are obligația doar să emită dispoziția în sensul propunerii de acordare a măsurilor reparatorii, dispozițiile art. 26 al. 1 din Legea nr. 10/2001, fiind aplicabile în mod corespunzător, nicidecum să stabilească cuantumul despăgubirilor și să le acorde în mod direct.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în speță sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, unde se prevede că "după primirea dosarului evaluatorul sau societatea de evaluări va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor", care la rândul său, va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire. De remarcat că Legea nr. 247/2005 reglementează în Titlul VIII sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, context în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B are competența de a face propuneri privind acordarea despăgubirilor iar plata efectivă urmează să se facă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 al. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru considerentele arătate Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează să admită apelurile declarate de intervenientul principal și de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2574 din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
- respinge apelul declarat de reclamantul (moștenitor al contestatoarei ) și respinge cererea de aderare la apelul intervenientului principal, formulată de reclamanții și.
- schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge contestația formulată de contestatorii și - moștenitor împotriva Dispoziției nr. 309/07.04.2003.
- obliga chemata în garanție AVAS B să emită o dispoziție motivată pe numele intervenientului principal prin care să propună acordarea de despăgubiri (în condițiile legii speciale) pentru imobilul întreg, înscris în CF 7433 Român, nr. top 4033-4034/a/1/b/2, 4033-4034/a/1/a/2.
- menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de intervenientul principal și de chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 2574 din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge apelul declarat de reclamantul (moștenitor al contestatoarei ) și respinge cererea de aderare la apelul intervenientului principal, formulată de reclamanții și.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge contestația formulată de contestatorii și - moștenitor împotriva Dispoziției nr. 309/07.04.2003.
Obligă chemata în garanție AVAS B să emită o dispoziție motivată pe numele intervenientului principal prin care să propună acordarea de despăgubiri (în condițiile legii speciale) pentru imobilul întreg, înscris în CF 7433 Român, nr. top 4033-4034/a/1/b/2, 4033-4034/a/1/a/2.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Intervenientul principal
- L,-, jud.
Chemata în garanție
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - str. - -., nr. 50, jud.
Reclamantul apelant
(moștenitor al contestatoarei ) - sat, comuna C, nr. 64, jud.
Reclamantul intimat
- T, Bv., nr. 13,. 13, jud. T și L, spl. 1 2. - la av., LI, nr. 2, er. 4,. 10, jud.
Chemata în garanție intimată
M - B,- C, jud.
Pârâta intimată
Grup SA T- -, nr. 6, jud.
Red. / 5 2008
Tehnored /12 2008
Ex.8
Primă instanță:
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
