Speta Legea 10/2001. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.249
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții și și pârâtul MUNICIPIUL T - prin PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 613/PI/ 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 6 noiembrie 2008, când
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la nr. 5608/30, in data de 22.11.2006 și precizată la termenul de judecată din 16.04.2007 (fila 21),reclamanții si au chemat in judecată pârâții Primarul Municipiului T si Municipiul T, prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a dispoziției nr. 2506 / 17.10.2006 și a dispoziției nr. 1049/19.03.2007, emise de Primar; să oblige pârâtul emitent al actului atacat să îndrepte,să lămurească și să completeze respectivele dispoziții în sensul restituirii in natură a suprafeței de teren de 1340 mp din CF nr. 8559 T, nr. top. 16929, aferent imobilului situat in T-, jud. și a celor două magazii situate in corpul E,cu o suprafață de 11,65 mp și 6,63 mp,dispunând radierea Statului Român de la poziția B5 din CF 8559 T și A9 din CF nr. -
Au mai solicitat contestatorii obligarea unității deținătoare la restituirea integrală in natură a subsolului corpului A din imobilul revendicat, precum și a tuturor magaziilor, șoproanelor și cotețelor din scândură,material lemnos,fără fundație și aflate in stare de paragină, precum și obligarea Consiliului Local al Municipiului T la restituirea sumei de 16.475,76 ron, încasată in cadrul procedurii de restituire pentru pretinsele investiții efectuate de stat in apartamentul cu nr. 10 al imobilului,retrocedat in natură titularilor contestației.
În fine,contestatorii au mai cerut instanței să constate că apartamentarea și dezmembrarea imobilului revendicat, operațiune înscrisă în CF nr. 8559 T,sub este lovită de nulitate absolută.
În motivarea contestației,reclamanții au învederat că sunt foștii proprietari ai imobilului situat administrativ in T-, jud. T, inscris in CF nr. 8559 T, nr. top. 16929,imobil ce a fost preluat abuziv de Statul Român, calitate in care au dreptul la restituirea integrală in natură a proprietății lor, ca efect al repunerii in situația anterioară preluării abuzive.
Reclamanții au criticat modalitatea de soluționare a notificării întocmită in baza Legii nr.10/2001 de către unitatea deținătoare a imobilului revendicat,susținând că pârâții au ales să le restituie în natură numai parțial corpul de proprietate în litigiu, fără terenul aferent și cele două magazii evidențiate in petitul cererii, care au rămas în proprietatea statului, deși acesta le-a preluat fără a avea un titlu valabil. Restituirea in natură a spațiilor in discuție apărea cu atât mai justificată,cu cât cele două magazii fac parte din apartamentul nr. 10,ce li s-a retrocedat notificatorilor in natură,ei fiind obligați în mod nelegal și la plata despăgubirilor pentru pretinsele investiții realizate de stat in această locuință.
Cu privire la subsolul imobilului notificat,contestatorii arată că acest spațiu a fost inclus in părțile comune indivize ale clădirii printr-o documentație unilaterală și neopozabilă notificatorilor,înaintată de unitatea deținătoare pe parcursul derulării procedurii administrative și anexată la dosarul de revendicare după emiterea primei dispoziții. Această documentație este lovită de nulitate absolută.
În opinia reclamanților criticabilă este și măsura condiționării restituirii in natură a apartamentului nr.10 din imobil de plata unor sume de bani pentru pretinse investiții ale statului, in lipsa unor documente justificative,menite să ateste realitatea respectivelor investiții, iar magaziile,șoproanele și cotețele din scândură,material lemnos,în stare de paragină și fără fundație,precum și terenul aferent acestora se cuvenea a fi restituit în considerarea prevederilor art.10 din Legea nr.10/2001 și a Normelor Metodologice de aplicare a legii.
Contestatorii au invocat in susținerea acțiunii prevederile Legii nr. 10/2001.
Poziția procesuală pârâților a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 312-314, prin care aceștia au solicitat respingerea contestației, cu motivarea că potrivit legislației speciale in materie,nu pot face obiectul restituirii in natură imobilele care au fost înstrăinate către foștii chiriași, cum este cazul apartamentelor 2,4,3+5,6+7, că încasarea sumei de 16.475,76 lei este justificată de valoarea investițiilor efectuate pentru amenajarea apartamentului nr. 10, care,in momentul preluării era o simplă magazie și că pentru cele două magazii din corpul E, reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, a dreptului de proprietate invocat și nici a preluării abuzive.
Pentru identificarea și descrierea construcțiilor anexe situate pe corpul de proprietate in litigiu,a căror restituire in natură s-a solicitat prin contestație, precum și în vederea stabilirii cu aproximație a datei la care aceste construcții au fost edificate, tribunalul,in exercitarea rolului activ, la care instanțele judecătorești sunt obligate conform prevederilor art. 129 alin 5/pr.civ. a pus in discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize in specialitatea construcții civile, probă care a și fost administrată în cursul judecății. Concluziile lucrării de specialitate efectuată de expert ing. au fost consemnate in scris și se găsesc la dosarul cauzei 330- 337, in timp ce răspunsul specialistului la obiecțiunile părților sunt atașate la filele 8-11 din vol. II al dosarului de față.
Prin sentința civilă nr. 613/PI/ 25.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite în parte contestația completată și precizată de reclamanții si, in contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T și Municipiul T,prin Primar.
Dispune anularea parțială a Dispoziției nr. 2506/17.10.2006 și a Dispoziției nr. 1049/19.03.2007, ambele emise de Primarul Municipiului T.
Obligă pârâții să emită o nouă dispoziție prin care să restituie in natură reclamanților cele două magazii din imobilul situat administrativ in T,înscrise in CF col. 8559 T și CF ind. nr. - T, nr. top. 16929/XI, situate în corpul de clădire E,cu 2,3% din părților comune indivize generale și 28,29% părți comune indivize ale corpului E, precum și a terenului aferent acestora,de 39/1340 mp, cu acordarea dreptului de folosință special pentru notificatorul, corespunzător cotelor de pe care aceștia le dețin în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari.
Obligă pârâții ca prin noua dispoziție să completeze actele atacate prin prezenta, in sensul de a propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul aferent apartamentelor vândute,care nu pot fi restituite in natură reclamanților.
Respinge capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților la restituirea restului anexelor, a subsolului corpului de clădire A și terenului aferent imobilului notificat, restituirea sumelor plătite pentru pretinsele investiții la apartamentul nr. 10 și constatarea nulității absolute a documentației de apartamentare și dezmembrare.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în fapt și în drept, în esență, că imobilul situat administrativ in T-, jud. T, înscris in CF nr. 8559 T, nr. top. 16929, compus inițial din casă și curte, a aparținut antecesorilor reclamanților, și, iar prin efectul Hotărârii Consiliului de Miniștrii nr. 8/1960, a trecut în proprietatea statului,cu titlul de expropriere.
După momentul preluării abuzive,construcțiile ce compuneau corpul de proprietate expropriat au fostin faptapartamentate și închiriate unor terțe persoane,iar sub imperiul art. 9 al Legii nr. 112/1995, apartamentele nr. 2 4,6 și 3+5 au fost înstrăinate chiriașilor, Statul Român,prin SC Domeniului Public SA încheind Contractul de vânzare cumpărare nr. 15302/1998,cu și, Contractul de vânzare cumpărare nr. 11098/1996, cu Contractul de vânzare cumpărare nr. 15080/1998 cu și Contractul de vânzare cumpărare nr. 15031/1998 cu și.
Evidențierea apartamentării clădirii în CF nr. 8559 T s-a făcut abia in 10 august 2004, când au fost înscrise cele 9 apartamente ale imobilului împreună cu cele două magazii, situate in patru corpuri de clădire distincte și având ca părți comune indivize generale:terenul construit și neconstruit, gardul împrejmuitor, poarta de intrare branșamentul electric și de apă, racordul la canal, iar ca părți comune indivize pentru fiecare dintre corpurile de clădire: fațada,fundațiile, pereții despărțitori, șarpanta și învelitoarea. Tot atunci a fost deschisă CF ind. nr. - T, care conține in foaia de avere o descriere completă a componenței fiecăreia din locuințele în discuție, precum și a cotelor de proprietate din părțile comune indivize, atât din cele generale,cât și a celor din fiecare corp de clădire in parte.
În aceeași perioadă au fost intabulate drepturile de proprietate ale chiriașilor cumpărători mai sus amintiți și s-au format cărți funciare individuale pentru fiecare din apartamentele vândute, astfel: CF nr.24731 T,pentru. nr. 3+5, CF nr. - T,pentru. nr. 6,CF nr. - T,pentru. nr. 4 și respectiv CF nr. - pentru. nr. 2.
În ce privește restul spațiilor locative, reprezentate de apartamentele 1, 8,9 și 10, acestea au rămas in proprietatea statului,la fel ca și cele două magazii evidențiate in CF nr.- T,sub nr. top. 16929/XI, situate in corpul de clădire E al imobilului revendicat.
Prevalându-se de calitatea de succesori ai foștilor proprietari tabulari și, în înțelesul art. 3 și art. 4 alin 2 din Legea nr. 10/2001, calitate dovedită prin actele de stare civilă, certificatele de calitate de moștenitor și de atribuire a unei succesiuni și recunoscută de unitatea deținătoare in conținutul Dispoziției nr. 2506/2006, reclamanții si au sesizat Municipiul T cu Notificarea nr. -, expediată prin intermediul &, prin care au solicitat restituirea in natură a întregului imobil, inscris in CF nr. 8559 T, nr. top. 16929, cu argumentul că,la momentul expedierii notificării în evidența imobiliară,acesta era in proprietatea statului.
Notificarea reclamanților a fost soluționată de unitatea deținătoare prin Dispoziția nr. 2506/17.10.2006, prin care Primarul Municipiului Tad ispus restituirea in natură către contestatori a apartamentelor nr. 1,8,9 și 10 ale imobilului, care nu au fost înstrăinate chiriașilor, in limita cotelor ce le reveneau în calitate moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, de păți fiecare.
Prin dispoziția amintită s-a propus ca pentru apartamentele nr. 2, 4, 3+5,și nr. 6+7,înstrăinate chiriașilor,să fie acordate despăgubiri în condițiile art. 16, titlul VII al Legii nr. 247/2005, sens în care s-a dispus trimiterea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire la terenul de 1340 mp,ce compune corpul de proprietate revendicat,precum și la cele două magazii evidențiate in CF nr. - T,sub nr. top. 16929/XI notificarea a fost respinsă,pârâții susținând prin întâmpinare că notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, a dreptului de proprietate invocat și nici a preluării abuzive.
La data de 19.03.2007,Primarul Municipiului T emite dispoziția 1049,prin care, modificând dispoziția anterioară, restituie in natură notificatorilor cotele din dreptul de proprietate asupra părților comune indivize și asupra terenului aferent corespunzătoare apartamentelor deja restituite, cu nr. 1,8,9 și 10, cu precizarea că pentru reclamantul, cetățean străin,se acordă dreptul de folosință special asupra cotelor părți din teren, in condițiile Titlului II, art. 2 din OUG nr. 184/2002.
Pentru cele două magazii, individualizate topografic sub nr. 16929/XI, în cea de-a doua dispoziție a Primarului se menționează că unitatea deținătoare nu a identificat documente din care să rezulte dacă acestea au fost edificate de foștii proprietari tabulari și dacă au fost efectiv preluate de la ei.
Analizând legalitatea și temeinicia celor două dispoziții, prin raportare la solicitările contestatorilor,enumerate prin cererea de chemare in judecată,dar și în conținutul precizării de la fila 21, tribunalul observă că acestea nu sunt străine de critici sub aspectul modalității de rezolvare a cererii de restituire in natură a celor două anexe, identificate in CF nr. - T,sub nr. top. 16929/XI, ca magazii ce intră în componența corpului de clădire E al imobilului revendicat.
Astfel, având de răspuns la obiective stabilite de instanță pentru clarificarea situației anexelor edificate pe terenul ce compune corpul de proprietate revendicat,in vederea identificării parcelelor top. cărora le corespund, dar și,cu aproximație, a datei la care ele au fost edificate, expertul a conchis că magazia nr. 1, cu o suprafață de 11,65 mp și magazia nr.2, cu o suprafață de 6,63 mp se identifică în nr. top. 16929/XI (fila 8 vol II dosar). Prima este amenajată alăturat de apartamentul nr.10,iar cea de-a doua într-o construcție independentă, ambele fiind edificate cu aproximație in perioada 1950-1955.
Prin raportare la situația de fapt expusă de specialistul in construcții, tribunalul constată că pentru o corectă rezolvare a notificării,unitatea deținătoare avea de observat, printr-o simplă deplasare la fața locului a reprezentanților săi, că cele două anexe revendicate au o existență de sine stătătoare, iar în considerarea vechimii lor și în lipsa unor documente care să ateste construirea lor de către stat, devin incidente prevederile art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001, in sensul că ele erau edificate la epoca preluării abuzive, iar moștenitorii foștilor proprietari sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.
În contextul expus mai sus, tribunalul va dispune anularea parțială a celor două dispoziții,iar la alegerea măsurii reparatorii pentru cele două anexe descrise mai sus, va conchide asupra incidenței art. 9 din legea specială,privind restituirea in natură a acestora,de vreme ce,așa cum rezultă din CF nr. - T, nr. top. 16929/XI, ele au rămas in proprietatea statului, nefiind înstrăinate până în prezent.
Nu aceeași este situația celorlalte anexe ce compun imobilul, pentru că ele nu au o existență de sine stătătoare,fiind identificate de expert ca făcând parte din nr. top. 16929/II, nr. top. 16929/III, nr. top. 16929/IX (fila 8 vol II dosar), deci aflate in componența apartamentelor 2, 3+5 și 9, vândute de stat foștilor chiriași. De altfel, ele se și regăsesc in componența acestor apartamente,conform descrierii oferită de foaia de avere a CF nr. -
Cum apartamentele care includ aceste spații au fost vândute chriașilor înainte de intrarea in vigoare a legii, iar actele de înstrăinare nu au fost atacate cu succes de persoanele interesate,incidența art. 18 lit. c) din Legea nr. 10, privind acordarea exclusiv a măsurilor reparatorii este mai mult decât evidentă. Dispozițiile actului atacat de contestatori în privința acestor spații sunt legale și temeinice,iar cererea de obligare la restituirea lor in natură va fi respinsă.
Cât privește pivnița corespunzătoare subsolului corpului A din imobilul revendicat, la care contestatorii fac referire în conținutul cererii de chemare in judecată, tribunalul constată că acest spațiu a fost inclus ca efect al apartamentării respectivei clădiri în părțile comune indivize ale corpului A, astfel că în temeiul antemenționatelor prevederi ale art. 18 lit. c) din lege, retrocedarea ei in natură nu este posibilă întrucât ar încălca dreptul de proprietate al chiriașilor cumpărători și el ocrotit de legiuitor, iar abuzul săvârșit prin exproprierea ilegală nu poate fi înlăturat printr-o altă nedreptate.
Întrucât reclamanții au contestat și măsurile dispuse prin cele doua acte ale Primarului Municipiului T în privința întregului teren de 1340 mp, ce compune corpul de proprietate revendicat și pe care au fost edificate cele patru corpuri de clădire și anexele, tribunalul reține, cu argumentele deja dezvoltate mai sus, că acesta face parte din părțile comune indivize generale și că nu poate fi restituit in natură decât proporțional și corespunzător cotelor din proprietatea indiviză a fiecărui apartament din cele restituite,ceea ce unitatea deținătoare a și făcut prin dispoziția nr. 1049/2007.
Cu toate acestea,tribunalul nu poate să nu constate că,drept consecința a soluției ce urmează a fi pronunțată prin prezenta,se impune restituirea în natură, respectiv acordarea dreptului de folosință special pentru notificatorul, a terenului aferent de 39/1340 mp, a părților comune indivize generale de 2,93% și a părților comune indivize ale corpului E de 28,29% corespunzătoare celor două magazii,înscrise CF nr. - T, nr. top. 16929/XI.
De asemenea,tribunalul observă că emitentul celor două dispoziții a omis să propună acordarea unor măsuri reparatorii pentru terenul aferent apartamentelor nr. 2,4,3+5 și 6+7, care au fost înstrăinate chiriașilor, de vreme ce prin Dispoziția 2506/2006 a propus acordarea de despăgubiri in baza Legii nr. 247/2005 doar pentru construcții, iar actul ulterior nu a mai completat această măsură.
Fără îndoială că terenul aferent imobileor înstrăinau poate fi restituit în natură foștilor proprietari întrucât acesta este afectat normalei folosințe a locuințelor vândute, cumpărătorii având dreptul de a le cumpăra in baza Legii nr. 112/1995. Însă,in considerarea art. 26 alin.1 din lege, ce prevede că in cazul in care restituirea in natură nu este legal posibilă, persoana notificatăeste obligatăsă se orienteze spre compensarea cu alte bunuri sau servicii,ori să propună acordarea de despăgubiri, tribunalul va obliga pârâții să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul aferent apartamentelor vândute.
Solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută a actelor de dezmembrare și apartamentare a imobilului revendicat nu schimbă cu nimic situația măsurilor reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite, pentru că această cerere accesorie va fi respinsă ca neîntemeiată.
Este adevărat că potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, in varianta sa republicatăsub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi. Aceste dispoziții nu sunt însă aplicabile în speță,deoarece, pe de-o parte dezmembrarea și apartamentarea nu sunt acte juridice,ci de dispoziție materială, iar pe de altă parte,schimbarea destinației imobilului în sensul art. 21 alin 5 avut loc cu mult înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiindcăin faptapartamentarea a avut loc chiar imediat după preluarea abuzivă din 1960.
În fine, cu referire la cererea de obligare a unității deținătoare să restituie reclamanților suma de 16.475,76 ron, plătită pârâților pentru pretinsele investiții la apartamentul 10, tribunalul observă că prin nici una dintre dispozițiile atacate nu se face vreo referire expresă la obligarea reclamanților de a plăti această sumă, ori la condiționarea restituirii in natură de achitarea ei, ci se precizează doar că ea a fost achitată de bună voie de notificatori. Ori, cum rolul și competența instanțelor sesizate cu soluționarea contestațiilor la care se refera art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 sunt limitate la supune controlului jurisdicțional legalitatea si temeinicia deciziilor si dispozițiilor acolo amintite, urmează că solicitarea in discuție,presupunând antamarea unor raporturi juridice de drept comun, nu poate fi soluționată in această cale de atac. Reclamanții se pot adresa cu o cerere de restituire doar pe cale separată.
Concluzionând asupra situației de fapt și de drept reținută mai sus,precum și asupra considerentelor care au dus la formarea convingerii instanței, cu respectarea principiului disponibilității procesuale a contestatorilor, consacrat de art. 129 alin. ultim /pr.civ. care nu au solicitat în mod direct restituirea in natură a terenului aferent imobilului notificat,a pivniței și a anexelor gospodărești, ci doar obligarea pârâților la completarea și modificarea celor două dispoziții atacate,in sensul arătat in petit, tribunalul va admite in parte contestația,va dispune anularea parțială a Dispoziției nr. 2506/17.10.2006 și a Dispoziției nr. 1049/19.03.2007 și va obliga pârâții să emită o nouă dispoziție prin care să restituie in natură reclamanților cele două magazii înscrise in CF col. 8559 T și CF ind. nr. - T, nr. top. 16929/XI, în corp E cu 2,3% din părților comune indivize generale și 28,29% părți comune indivize ale corpului E, precum și a terenului aferent acestora,de 39/1340 mp, cu acordarea dreptului de folosință special pentru notificatorul, corespunzător cotelor de pe care aceștia le dețin în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari.
Prin noua dispoziție,pârâții vor completa actele atacate, in sensul de a propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul aferent apartamentelor vândute care nu au putut fi restituite in natură.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat, în termen legal apeluri, atât reclamanții și, solicitând în baza art. 296 Cod procedură civilă, schimbarea ei, în tot, în sensul admiterii în întregime a contestației lor, motivând în esență că:1) s-a soluționat greșit capătul cererii privind solicitarea restituirii în natură a întregii suprafețe de teren de 1340. din CF 8559 T, nr. top. 16929, spațiului "subsol" Corp A și a magaziilor, șoproanelor și cotețelor din scândură și a terenului aferent, magazii identificate prin expertiza ca fiind magazia 3(aferentă top 16929/II/), magaziile 4 și 5 (aferente top 16929/III) și magazia 6(aferentă top 16929/IX); 2) s-a respins greșit cererea de restituire a sumei de 16.475,76 lei și 3) se solicită constatarea nulității absolute a operațiunii unilaterale, efectuată pe timpul soluționării cererii, dezmembrarea neputând fi opozabilă reclamanților, cât și pârâtul Municipiul T - prin Primar - solicitând, tot schimbarea ei, dar în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților, motivând în esență că eronat instanța de fond l-a obligat să emită o nouă dispoziție prin care să restituie în natură reclamanților, cele două magazii evidențiate în corpul E și evidențiate în CF 8559 T, având în vedere că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, a dreptului de proprietate invocat și nici a preluării abuzive, nici pe parcursul soluționării dosarului administrativ și nici în cadrul prezentului dosar, invocând în drept art. 282 Cod procedură civilă și Legea nr. 10/2001.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererilor de apeluri și în raport de probele de la dosar, administrate la prima instanță, coroborate și cu dispozițiile art. 282 raportat la art. 295 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că apelul reclamanților este admisibil, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare mai sus, iar apelul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 296 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că, în ce privește apelul reclamanților este cazul admiterii acestuia și a schimbării, în parte sentinței civile apelate a primei instanțe, în sensul admiterii contestației reclamanților, tot în parte și anume a obligării pârâților să le restituie întreaga suprafață de teren de 1340. din CF 9559 T, cu nr. top. 16929, ca și a spațiului "subsol" din corpul A, ca element al construcției"pivniță" din imobilul în litigiu, precum și magaziile, șoproanele și cotețele din scândură, aflate în stare de paragină și fără fundație, ca și a terenului aferent acestora, magaziile fiind identificate prin expertiza întocmită în dosar ca fiind magazia 3( aferentă top 16929(II), magaziile 4 și 5 (aferente top 16929/III) și magazia 6(aferentă top 16929/IX), urmând a se respinge în rest contestația și a se menține în vigoare deci toate celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Această soluție adoptată în apelul reclamanților se impune, deoarece din studiul și analiza dosarului, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a soluționat capătul cererii privind restituirea în natură a întregii acestei suprafețe de teren de 1340. din 8559 T, cu nr. top 16929, avându-se în vedere că drepturile reclamanților de proprietate sunt menționate sub B 1 și B 2, la data preluării imobilului de către Statul Român, B 3 și inexistența titlului Statului pentru menținerea stării abuzive.
De asemenea, prima instanță, tot eronat nu le-a restituit în natură reclamanților spațiul "subsol" corp A, ca element al construcției"pivniță" din imobilul în litigiu, de vreme ce acest spațiu era existent la data exproprierii, menționat în acest 8559 T, la părțile comune corp A, după cum tot greșit, adică prin nerestituire, prima instanță, a soluționat capătul cererii reclamanților vizând solicitarea restituirii în natură și a magaziilor, șoproanelor și cotețelor din scândură, material lemnos, în stare de paragină, fără fundație și a terenului aferent, magaziile fiind identificate prin expertiză ca fiind magazia 3( aferentă nr. top. 16929/II), magaziile 4 și 5 (aferente top. 16929/III) și magazia 6(aferentă top 16929/IX).
Această cerere de restituire(pentru capetele sus - menționate) în natură formulată de reclamanți este legală și temeinică, căci drepturile de proprietate ale acestora sunt evidențiate în Cf indicat sub B 1, 2 și 3, la data preluării imobilului, Statul Român neavând vreun titlu de proprietate valabil pentru menținerea stării abuzive, în prezent și în continuare, căci are prioritate principiul "restitutio in integrum", ca efect al repunerii în situația anterioară de CF, spațiul subsol din corpul A existând încă de la data preluării prin expropriere, făcând parte din cele mai vechi construcții existente și edificate de accesorii reclamanților, iar pentru magazii și terenul aferent sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și pct. 10 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, care prevăd restituirea, cu precădere, în natură a terenurilor și construcțiilor ușoare sau demonstrabile, Statul nemaiavând nici o justificare, în prezent și nici un titlu pentru a menține și în continuare o stare abuzivă, prin păstrarea unor părți din imobilul în litigiu, ce constituie proprietatea reclamanților.
În ce privește pretinsa respingere greșită a cererii de restituire a sumei de 16475 lei, RON, pretinsă și în apel, Curtea stabilește că prima instanță a pronunțat o soluție legală când a dispus respingerea acesteia, întrucât, într-adevăr, prin nici una din dispozițiile atacate nu se face vreo referire expresă la obligarea apelanților reclamanți de a plăti această suma, ori la condiționarea restituirii în natură de achitarea acesteia (cum susțin eronat reclamanții în apelul lor, ci se precizează, dimpotrivă, doar că suma a fost achitată de bună voie de către notificatorii reclamanți, care, astfel nu pot solicita restituirea ei, în prezenta cale de atac a apelului, care vizează doar Legea nr. 10/2001(respectiv soluționarea contestațiilor, în baza art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, în limitele controlului jurisdicțional a legalității și temeiniciei deciziilor și dispozițiilor emise doar în aplicarea acestei legi), iar nu și acțiunea întemeiată pe dreptul comun.
Referitor la motivul de apel vizând solicitarea reclamanților de a se constata nulitatea absolută a actelor de dezmembrare și apartamentare a imobilului revendicat, Curtea nu îl găsește întemeiat, întrucât prin aceasta nu se modifică sau schimbă cu nimic situația măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților, ca persoane îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001, avându-se în vedere, că, pe de o parte dispozițiile art. 21 al. 5 din Legea nr. 10/2001, nu sunt incidente în dosar, câtă vreme dezmembrarea și apartamentarea nu sunt acte de dispoziție juridică ci de dispozițiile materială, iar pe de altă parte schimbarea destinației imobilului în sensul art. precitate a avut loc în fapt, imediat după preluarea abuzivă, din anul 1960, respectiv deci cu mult timp înainte de intrarea în vigoare a Legea nr. 10/2001.
În consecință, apelul reclamanților va fi admis numai conform dispozitivului, ce se va reproduce mai jos și pentru considerentele ce preced, conform art. 296 Cod procedură civilă.
Cu privire la apelul formulat de pârâtul Municipiul T - prin Primar - Curtea stabilește că acesta este nefondat și-l va respinge ca atare, în temeiul aceluiași text legal, întrucât susținerile acestui apelant sunt contrazise de probele cu înscrisuri, referitoare la starea civilă și la dreptul de proprietate - bazat pe acte de proprietate legale - al antecesorilor reclamanților, care au făcut astfel, atât dovada dreptului lor de proprietate, cât și a calității de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001, precum și a preluării abuzive, iar situația magaziilor a fost clarificată pe deplin în dosar, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, fiind deci cazul respingerii apelului acestui pârât.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 613/PI/ 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, pe care o schimbă, în parte, în sensul că admite contestația reclamanților, în parte și obligă pârâții Primarul Municipiului și Municipiul T prin Primar - să restituie reclamanților întreaga suprafață de teren de 1340. din CF 8559 T, nr. top 16929, ca și spațiul "subsol" corp A, ca element al construcției "pivniță" din imobilul în litigiu situat în T, str. -, nr. 31, precum și magaziile, șoproanele și cotețele din scândură, în stare de paragină și fără fundație și a terenului aferent, magaziile fiind identificate prin expertiză ca fiind magazia nr. 3 (aferentă top 16929/II), magaziile nr. 4 și 5 (aferente top 16929/III) și magazia 6(aferentă top 16929/IX).
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul T - prin Primar - împotriva aceleiași sentințe civile.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanții apelanți
- T, Tr., la av., nr, 3,jud.
- idem -
Pârâtul apelant
MUNICIPIUL T - prin PRIMAR - B-dul -, nr. 1
Pârâtul intimat
PRIMARUL MUNICIPIULUI T - B-dul -, nr. 1
Red. /21.11.2008
Tehnored /28.11.2008
Ex.6
Primă instanță:
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
