Speta Legea 10/2001. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 25/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,- B, județul M, împotriva sentinței civile nr.1318 din 3 iulie nr.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr.5078/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta apelantă lipsă, av., lipsă fiind restul părților din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamantei apelante declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante susține apelul astfel cum a fost formulat în scris, solicită admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și modificarea Dispoziției nr. 703 din 14 octombrie 2005 Primarului orașului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1318 din 3 iulie 2008, Tribunalul Mureșa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, prin mandatar avocat, în contradictoriu cu Consiliul local, Primarul orașului și SC""SA.
Prima instanță a reținut că prin dispoziția nr.703/2005 Primarul orașului a dispus acordarea titlurilor de despăgubiri întrucât restituirea în natură sau compensarea cu alte bunuri nu este posibilă.
Analizând actele dosarului execuțional nr.111/2002 a executorului judecătoresc din S, s-a constatat că la data de 11.02.2002 reclamanta a notificat Prefecturii județului M, în calitate de moștenitoare a soțului ei decedat în anul 1996, în baza dispozițiilor Legii 10/2001, solicitarea ei de stabilire și acordare de despăgubiri bănești corespunzătoare valorii cotei de parte din imobilul construcții reprezentând compusă din 7 camere și teren aferent în suprafață de 5755 mp, situat în orașul (), zona Lacului, cuprins în CF nr.857, nr.top.3332/1, transcris din CF nr.1970, naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 în favoarea Statului Român și care o valoare estimată la 40.000 USD echivalent la cursul oficial al BNR la acea dată.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950 și întabulat în CF în baza cererii nr.2056/28.05.1958 a Sfatului Popular raional iar din extrasul CF rezultă că imobilul a fost cumpărat de către (soțul reclamantei) și, în anul 1938 și întabulat în părți egale în favoarea lor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță și pe cale de consecință, modificarea dispoziției nr.703/14.10.2005 a Primarului orașului, în sensul obligării intimaților-pârâți la acordarea de alte bunuri imobile în compensare, până la valoarea cotei de parte din imobilul de construcții reprezentând compusă din 7 camere și teren aferent în suprafață de 5755 mă (1 jugăr), situat în orașul (), zona Lacului, cuprins în CF nr.857, nr.top.3332/1, transcris din CF nr.1970, naționalizat în baza Decretului nr.92/1950 în favoarea Statului Român, respectiv, nr.1, nr.2, nr.3 și terenul aferent, cuprinse în inventarul bunurilor publice ale orașului, înscrise în CF nr.4575/a; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de apel reclamanta a atât soluția cât și motivarea hotărârii sunt nelegale și netemeinice, fiind rezultatul unor grave erori și confuzii privind interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale în materie.
S-a arătat că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului astfel cum rezultă din CF 857 iar conform extrasului CF nr.1970, acest imobil a format proprietatea fostului ei soț decedat în anul 1996, în cotă de parte.
Se arată că după naționalizare construcțiile au intrat în proprietatea statului și în administrarea Întreprinderii și care le-a înstrăinat numitului. Se arată că instanța de fond în mod nelegal a respins în acest context acțiunea formulată precizând că bunurile nu ar fi disponibile aparținând domeniului public fiind deci inalienabile. Se arată că această hotărâre nefiind legală este posibilă restituirea în natură a imobilelor și ca atare solicită admiterea apelului declarat.
Prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea apelului avându-se în vedere că SC SA a fost înființată prin HG 1041/1990, prin urmare patrimoniul intimatei a fost dobândit prin efectul legii de la Statul Român și nu înstrăinat de Primăria orașului așa cum susține reclamanta.
Se arată că este o societate privatizată iar măsurile reparatorii pentru orice imobil care a fost înstrăinat de intimată vor fi propuse de AVAS B întrucât această instituție a realizat privatizarea acestei societăți.
Analizând apelul declarat prin prisma prevederilor art.282, 294, 295.pr.civ. și a motivelor de apel invocate se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
S-a reținut că după trecerea în favoarea statului a imobilului în litigiu, construcțiile împreună cu toate celelalte edificate, au intrat în administrarea Întreprinderii, iar în prezent acestea au fost înstrăinate de către SC"" în favoarea numitului, astfel cum rezultă și din înscrierea de sub 178 din CF nr.857 și confirmat și de către reclamantă.
Se consideră că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai precis art.136 din Constituția României coroborat cu prevederile Legii 10/2001, considerând că bunurile indicate de reclamantă fac parte din domeniul public al orașului așa cum reiese din MO 686 bis din 17.09.2002, anexa 8, fapt care denotă caracterul inalienabil al acestor imobile și conduc la imposibilitatea restituirii lor în natură. Este demn de subliniat faptul că în notificarea formulată, pagina 5 verso dosar fond, se solicită numai despăgubiri pentru imobilul în litigiu, fără a se solicita restituirea în natură, astfel în cât prin dispoziția emisă de către Primarul orașului s-a procedat la admiterea notificării în sensul de acordarea despăgubirilor solicitate cu atât mai mult cu cât s-a apreciat că restituirea în natură sau compensarea în natură cu alte servicii nu este posibilă.
Pe de altă parte principiul disponibilității în dreptul civil este consacrat în teoria și practica juridică, astfel în cât reclamanta având posibilitatea de a solicita ori despăgubiri ori restituirea în natură, a ales solicitarea de a se acorda despăgubiri, se apreciază că cu atât mai mult este nefondată cererea formulată în fața instanțelor de judecată.
Având în vedere dreptul de proprietate consacrat atât prin CEDO cât și prin Constituția României și Codul civil la art.480, măsurile compensatorii care se pot acorda revin în sarcina AVAS-ului și nu la atribuirea în compensare a bunurilor solicitate expres de către reclamantă în compensarea imobilelor naționalizate întrucât acestea au un alt caracter juridic.
Având în vedere că din ansamblul dosarului rezultă că este imposibilă compensarea cu alte bunuri sau servicii și nu acordarea de despăgubiri așa cum a solicitat reclamanta, se consideră că hotărârea atacată este ferită de orice critici făcându-se o corectă aplicare a prevederilor art.26 alin.1 din Legea 110/2001 rep. coroborată cu Titlul VII al Legii 247/2005.
Pe de altă parte, în opinia instanței principiul disponibilității părților în civil nu atrage posibilitatea reclamantei de a-și alege diverse bunuri din patrimoniul statului în compensarea imobilelor care au fost naționalizate de către stat. Textele legale asigurând dreptul acesteia la măsuri reparatorii prin despăgubiri întrucât caracterul inalienabil a acestor bunuri solicitate face imposibilă scoaterea lor din domeniul public și atribuirea către reclamantă.
Față de cele arătate, se vor respinge ca nefondate criticile aduse hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta cu domiciliul în -/2, Ungaria, și domiciliul ales în Tg-M,-/B, județul M, împotriva sentinței civile nr.1318 din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
6 exp.
06.04.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
