Speta Legea 10/2001. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 252/
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, toți cu sediile în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2257 din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-,. 1, sector 5, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 5.11.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Primarul Orașului anularea Deciziei nr. 212/17.03.2005 emisă de pârât și obligarea autorităților locale să îi facă o ofertă reală de restituire în natură a unei suprafețe echivalente valoric cu cea preluată de stat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin notificarea nr. 5037 din 27.04.2001 a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 630. situat în, care a aparținut părinților săi () și și a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 și a sentinței civile nr. 254/1954 pronunțată de Tribunalul Popular în dosarul nr. 779/1954. În susținerea notificării a anexat toate înscrisurile privitoare la imobil, unele provenind chiar de la autoritățile locale.
A susținut reclamanta că soluția de respingere a notificării este neîntemeiată și în contradicție cu legea, motivele invocate în considerentele deciziei contestate fiind în totalitate neadevărate.
Astfel, dreptul de proprietate a fost dovedit cu actul de vânzare-cumpărare prin care părinții săi au cumpărat locul de casă în suprafață de 630. - lotul nr. 9 de la Societatea Română. Cum la acel moment localitatea era în formare și se vindeau loturi de teren libere de construcții, autorii săi au cumpărat mai multe loturi pe str. - și au edificat o construcție - " ", ce a fost recuperată printr-o hotărâre judecătorească. Parte din acest teren, reprezentând lotul în litigiu a fost atribuit de autorități altor persoane, care și-au edificat o locuință în temeiul Legii nr. 4/1973.
Reclamanta a mai învederat că nu a primit cele două adrese pe care autoritățile susțin că i le-au trimis în vederea completării documentației anexate la notificare, iar o asemenea completare nu era necesară, date fiind corespondența purtată cu deținătorul imobilului și memoriile depuse la datele de 10.03.2000 și 23.04.2004.
În susținerea acțiunii a depus următoarele înscrisuri: Decizia nr. 212 din 17.03.2005 a Primarului Orașului, de respingere a notificării nr. 5037/27.04.2001, adresele nr. 2726/17.03.2005 și nr. 209/19.05.1998 emise de Orașul și Primarul Orașului, memoriu înregistrat la Consiliul Local sub nr. 3841/23.04.2004 și memoriu din 10.03.2000, adresa din 6.06.1996 a C - Circumscripța Fiscală, sentința civilă nr. 254/8.03.1954 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului - Regiunea C în dosarul nr. 779/1954, chitanța nr. 160/17.12.1937.
Prin cererea scrisă depusă la termenul din 26.05.2005 reclamanta a precizat cadrul procesual al acțiunii, solicitând ca, alături de Primarul Orașului, să fie introduși în cauză, în calitate de pârâți, Orașul prin Primar și Consiliul Local. Totodată, la termenul de judecată din 23.06.2005, a precizat că obiectul acțiunii constă în anularea deciziei contestate și obligarea pârâților la restituirea terenului prin echivalent.
La același termen, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul prin Primar și Consiliul Local invocată de aceștia, apreciind că, față de obiectul acțiunii și de prevederile Legii nr. 10/2001, ambii pârâți se legitimează procesual pasiv în cauză, primul în calitate de deținător al imobilului litigios și al doilea în calitate de administrator al bunurilor aflate în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Prin sentința civilă nr. 2257/11.12.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 212/17.03.2005 emisă de Primarul Orașului.
Au fost obligați pârâții să restituie reclamantei în natură imobilul-teren în suprafață de 630. situat în Orașul, str. -, județul Constanta, reprezentând lotul nr. 9, careul 7, parcelarea, astfel cum a fost identificat în schița plan anexă la răspunsul la obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing., raport ce face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că dispoziția contestată este nelegală, reclamanta dovedindu-și calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 cu înscrisurile administrate în cauză, ce vizau modalitatea de dobândire a bunului de către autorul său, cât și cu sentința civilă nr. 254/8.03.1954 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului - Regiunea C în dosarul nr. 779/1954, prin care s-a dispus preluarea terenului de către stat în temeiul Decretului nr. 111/1954.
Întrucât Legea nr. 10/2001 reglementează principiul preeminenței restituirii în natură a bunului în raport cu alte modalități de despăgubire a persoanei private în mod nelegal de bunurile sale, iar terenul în litigiu este liber, s-a dispus restituirea în natură a acestuia, astfel cum a fost identificat prin expert (răspuns la obiecțiuni).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Primarul Orașului, Consiliul Local și Orașul, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Comisia constituită în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat reclamantei actele necesare în susținerea Notificării nr. 503/2001, iar în urma analizării acestor înscrisuri: sentința civilă nr. 254/1954 emisă de Tribunalul și chitanța nr. 160/1937 a reținut corect că reclamanta nu se legitimează ca proprietar al imobilului notificat.
2. Instanța s-a pronunțat pentru restituirea în natură a terenului în litigiu fără a ține seama de existența a două contracte de vânzare-cumpărare deținute de și și fără certitudinea că vecinătățile acestui teren au fost corect stabilite, în condițiile în care Orașul nu deține un cadastru general actualizat al localității.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului formulat de pârâți, motivat de faptul că a dovedit că autorii săi au deținut cu titlu de proprietari în Orașul două loturi de teren în suprafață de 750. și altul de 572. iar prin sentința civilă nr. 1302/11.02.1998 Judecătoria Constanțaa dispus restituirea imobilului din,-, denumit " ", în timp ce pentru terenul în suprafață de 572. nu a fost niciodată despăgubită.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâților, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001, privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Reclamanta s-a legitimat ca succesoare legală a părinților săi () și în baza certificatului de moștenitor nr. 105 din 5 aprilie 1996 emis de " " B (fila 37 - dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
În dovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului notificat, reclamanta a atașat notificării chitanța nr. 160/17.12.1937, prin care a cumpărat de la Societatea Română "" - Asociația moșt. un loc de casă în suprafață de aproximativ 630. reprezentând lotul nr. 9, Comuna, Cartierul "-" și sentința civilă nr. 254/8.03.1954 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului - Regiunea C în dosarul nr. 779/1954, prin care s-a dispus trecerea terenului viran în suprafață de 630. proprietatea lui din, str. - în patrimoniul statului, ca bun abandonat, conform Decretului nr. 111/1954.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001 și al art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumpărare, donație, extras de carte funciară), acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită - titular al bunului preluat sau moștenitorii acestuia (acte de stare civilă, certificat de moștenitor, etc.), acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Se constată că în vederea realizării scopului Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost menționat mai sus, legiuitorul a reglementat un sistem probator mai flexibil decât în cazul acțiunii în revendicare imobiliară.
Conform dispozițiilor art. 221alin. (1) din lege, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. (2), în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În cauză se reține că terenul în suprafață de 630. reprezentând careul 7 din parcelarea -, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1954, ca bun fără stăpân, în sentința civilă nr. 254/1954 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului - Regiunea C menținonându-se că bunul este proprietatea domnului din, care nu a mai făcut niciun act de administrare a bunului din anul 1942 (fila 10 dosar fond).
Prezumția simplă instituită de legiuitor a fost completată de reclamantă cu înscrisuri care atestă calitatea de proprietari a autorilor săi.
Din copia fișei matricole nr. 2 (Impozitul pe clădiri) rezultă că terenul viran în suprafață de 630. reprezentând lot 9, careul 7, a fost înregistrat în perioada 1942-1943 la numărul matricol 368 pe numele proprietarului, care a plătit impozit (fila 80).
Adresa nr. 1765/6.06.1996 a Circumscripției Fiscale (filele 31 și 35 fond), confirmă împrejurarea că autorul reclamantei a figurat în evidențele fiscale ale localității la matricola nr. 368 cu un teren viran în suprafață de 630. în perioada 1942-1949, după această dată făcându-se mențiunea "naționalizat sentință Consiliul Popular Român " nr. 368 din 8.03.1954.
Împrejurarea că autorul reclamantei nu a mai figurat înscris în evidențele fiscale începând cu anul 1949 nu are nicio relevanță sub aspectul existenței dreptului de proprietate al acestuia, cum corect a reținut și prima instanță, cât timp autorul reclamantei este menționat ca proprietar în actul jurisdicțional de preluare a bunului de către stat, iar pârâții nu au dovedit că anterior anului 1954 autorul reclamantei a pierdut proprietatea în favoarea altei persoane.
Prezumția simplă instituită de art. 221din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul notificat a fost proprietatea autorului reclamantei - și a fost preluat ca bun fără stăpân din patrimoniul acestuia în anul 1954, nu a fost răsturnată de către apelanții pârâți, situație în care se reține a fi vădit nefondată critica ce vizează împrejurarea că reclamanta nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.
2. Și critica ce vizează modalitatea de restituire a imobilului, în natură, reclamantei, se reține a fi nefondată și urmează a fi respinsă.
Procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001 este guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor ce au făcut obiectul notificărilor.
Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Din expertiza tehnică imobiliară întocmită în cauză de expert - răspuns la obiecțiuni - rezultă că terenul în suprafață de 630. constă într-o platformă asfaltată, neafectată de vreo altă construcție cu caracter definitiv și se învecinează la Nord cu restul platformei asfaltate în lotul nr. 9 pe lungimea de 43,60. la - rest platformă asfaltată pe lungimea de 14,25. înspre lotul nr. 12 și str. - - ).ă G-ral ), la Sud - construcție definitivă, pe lot 8, pe lungimea de 46,30. și la Vest - str. -, pe lungimea de 14.
Susținerea apelanților pârâți, în sensul că prima instanță nu a avut în vedere la identificarea imobilului proprietatea reclamantei și la stabilirea situației juridice a acestuia și contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 8195/28.11.2003 și nr. 1356/16.06.2004 (filele 110-113 dosar fond), nu poate fi reținută ca fondată, aceste aspecte fiind lămurite pe deplin prin expertiza imobiliară - răspuns la obiecțiuni (filele 129-130).
Expertul a concluzionat că în baza planurilor anexă la contractele de vânzare-cumpărare mai sus menționate, se poate reține fără niciun dubiu că aceste contracte de vânzare-cumpărare nu pot viza terenul revendicat de reclamantă, ci au făcut obiectul unor imobile din proprietățile ing. (lot nr. 8) și d-ra (lot 9), (filele 88 și 130 dosar fond).
Această situație este confirmată și de actele de vânzare-cumpărare în conținutul cărora au fost menționate vecinătățile celor 2 terenuri înstrăinate unor terți.
Astfel, terenul în suprafață de 400. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1356/2004 încheiat între și este situat în,-, lot 8 și se învecinează la Nord cu lotul nr. 9, iar terenul în suprafață de 147,11. ce a făcut obiectul contractului nr. 8195/2003 încheiat între Orașul și se învecinează la Nord cu și, la Sud cu "", la cu str. - - și la Vest cu str. - (3,60.).
Față de aceste probatorii, în mod corect a reținut instanța de fond că lotul nr. 9 din careul 7, ce a aparținut autorului reclamantei nu se suprapune cu cele două terenuri aflate în prezent în proprietatea unor persoane fizice, conform actelor de vânzare-cumpărare mai sus menționate și poate fi restituit în natură, nefiind afectat de construcții, în sensul art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea conform căreia până în prezent pârâtul Orașul nu deține un cadastru actualizat al localității, nu poate fi imputabilă reclamantei și nici nu poate constitui un impediment pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 630. în condițiile în care terenul revendicat, fostă proprietate a autorului reclamantei, a fost identificat în baza înscrisurilor și a expertizei tehnice imobiliare administrate în cauză.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul pârâților, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL ORAȘULUI, ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, toți cu sediile în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2257/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-,. 1, sector 5.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud. /10.11.2008.
Tehnoredact.gref.
6 ex./ 11.11.2008.
Emis 4 comunicări
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
