Speta Legea 10/2001. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 252/
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil (după casare) formulat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediile în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2186 din 6 decembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă în dosarul nr- (număr în format vechi 3462/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B, Șoseaua nr. 188, bloc 212,. B,. 38, sector 2 și, domiciliată în B, Șoseaua nr. 304, bloc 3C,. C,. 63, sector 3, având ca obiect contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâții Primarul Orașului și Orașul prin Primar prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria -, nr. -/2009, și intimații reclamanți și - prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria nr. 33765 din 24.06.2009, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că, prin serviciul registratură, la data de 23.10.2009, numitul Gad epus o declarație în care precizează că terenul pe care la folosit ca livadă (56 mp) și plantație de -de-vie (11,40 mp) nu este deținut în baza unui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 și nici hotărâre judecătorească pentru constatarea uzucapiunii; menționează că a folosit acest teren întrucât era liber încă din timpul războiului neavând cunoștință de existența vreunui proprietar.
Apărătorul apelanților pârâții depune delegația de reprezentare, respectiv împuternicirea avocațială seria -, nr. -/2009, și adresa nr. 20546/14.10.2009 emisă de Orașul, la care sunt atașate contractul de asociere nr. 2302/28.07.1992 încheiat între Consiliul Local și, cât și actul adițional nr. 1 din 23.06.2000 și comunică un exemplar al acestor înscrisuri și apărătorului intimaților reclamanți.
Curtea, în raport de înscrisul depus la acest termen din conținutul căruia rezultă că la punctul VI al actului adițional nr. 1 la contractul de asociere nr. 2302/28.07.1992, se menționează că se prelungește durata contractului de bază pe o perioadă de 25 de ani, începând cu 01.08.2000, cât și faptul că din declarația numitului G rezultă terenul folosit ca livadă și plantație de -de-vie nu este deținut niciunui titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 și nici hotărâre judecătorească pentru constatarea uzucapiunii, pune în vedere părților, prin apărători, să precizeze dacă mai au alte cererii sau probe.
Având cuvântul pe rând părțile, prin apărători, precizează că nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de propus, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apărătorul apelanților pârâții, având cuvântul, solicită admiterea apelului, cu consecința desființării sentinței instanței de fond și respingerii contestației reclamanților, pentru motivele din apelul declarat.
Luând cuvântul, apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu ocazia judecării recursului la și în apel. Arată că din probatoriul administrat la fond rezultă că terenul în suprafață de 300 mp, ce face obiectul lotului 595, nu este ocupat de detalii de sistematizare sau clădirii, fiind liber, astfel că poate fi retrocedat în natură. Cu privire la actul adițional nr. 1 la contractul de asociere nr. 2302/28.07.1992 încheiat între Consiliul Local al orașului și, depus astăzi de apelanți, apreciază că acesta nu poate fi folosit pentru o parte din lotul 595 întrucât acest act este încheiat de Consiliul Local care nu este proprietar asupra terenului. Totodată, precizează că nu mai există în prezent.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții și - au contestat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Orașul prin Primar, Dispoziția nr. 352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud.
Totodată, s-a solicitat anularea Dispoziției nr. 352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului sau în măsura în care acest teren nu poate fi restituit, obligarea pârâților la măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare sau despăgubiri.
În motivarea cererii s-a susținut că, în conformitate cu procedura instituită prin Legea nr.10/2001, reclamanții și - au notificat Primăria Orașului Sud, în calitate de succesori ai defunctului Gh., cu notificarea înregistrată sub nr.20/21.05.2001 la BEJ și sub nr. 7281/23.05.2001 la Primăria Orașului, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud, sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare sau despăgubiri.
Se precizează că reclamanții sunt succesorii legali ai numitului Gh., în calitate de fiu și respectiv de nepoată.
Prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.05.1938 la fostul Tribunal I și transcris sub nr.3219/24.05.1938 în Registrul de de către Grefa Tribunalului Constanța, autorul reclamanților a cumpărat de la numitul terenul în litigiu.
Prin Dispoziția nr. 352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud, cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada preluării în mod abuziv a imobilului, dispoziție care are la bază un referat întocmit de către comisie, fără a se consemna data întocmirii acestuia și fără a se releva conținutul referatului.
Se susține că soluția de respingere a cererii de restituire în natură a terenului este nelegală, fiind dată cu nesocotirea dreptului de proprietate al reclamanților.
În acest sens se arată că, în sprijinul solicitării de restituire în natură, s-au depus înscrisurile care atestă calitatea de moștenitori a proprietarului inițial al imobilului cât și dobândirea dreptului de proprietate de către acesta cu privire la terenul în litigiu, teren care, în prezent, este liber și neafectat de nici o sarcină.
Se arată că nu s-a motivat soluția de respingere a cererii de restituire a terenului, respectiv că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului.
Totodată, se susține că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001, faptul preluării abuzive rezultând din evidențele primăriei și se arată că, în continuarea suprafeței de 300 mp teren, se află o suprafață liberă, care poate fi folosită de Serviciul de Gospodărie Comunală.
Prin sentința civilă nr. 2186 din 29 noiembrie 2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamanților și - și a dispus anularea dispoziției nr.352/05.09.2006 emisă de Primarul Orașului, cu consecința obligării pârâților Primarul Orașului și Orașul prin Primar să restituie reclamanților, în natură, terenul în suprafață de 300 mp. situat în Orașul, reprezentând lotul 595, astfel cum a fost identificat prin Anexa 1, Plan de situație, la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au probat că sunt moștenitorii legali ai numitului, în calitate de fiu și respectiv de nepoată și că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 300 mp, reprezentând lotul nr.595 situat în intravilanul orașului Sud prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.05.1938 la fostul Tribunal I și transcris sub nr.3219/24.05.1938 în Registrul de de către Grefa Tribunalului Constanța.
A mai reținut că imobilul în litigiu intră în categoria imobilelor preluate abuziv de către Statul Român, conform art.2 lit.i din Legea nr.10/2001, iar faptul că terenul se regăsește în patrimoniul privat al Orașului, care a dispus de acesta prin înstrăinarea folosinței, determină incidența dispozițiilor pct.1 lit. e din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, și deci incidența prezumției relative de preluare abuzivă, fără titlu, a imobilului în litigiu.
Reținând că terenul solicitat de reclamanți nu este ocupat de detalii de sistematizare sau de clădiri, ci doar de un gard din beton edificat fără autorizație de construire, instanța de fond a stabilit că este posibilă restituirea în natură a terenului potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Orașului și Orașul prin Primar, care au susținut că instanța a stabilit greșit faptul că lotul nr. 595 se află în patrimoniul Orașului.
Imobilul, au susțin apelanții, nu a figurat niciodată ca fiind preluat de către Statul Român de la autorul intimaților, situație în care nu se pot aplica dispozițiile pct. 1 lit. e din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, raportat la art. 2 lit. i din această lege.
S-a mai susținut că neîntemeiat a stabilit instanța că Primăria Orașului a închiriat imobilul unei societăți comerciale, primăria neangajându-se în astfel de raporturi contractuale decât în baza unei hotărâri a consiliului local. iar atribuirea în folosință a terenului către o persoană fizică s-a realizat printr-o manifestare de voință a Statului din perioada comunistă, iar nu din voința apelanților pârâți.
Prin decizia civilă nr. 78/C/11.04.2008 Curtea de APEL CONSTANȚAa respins apelul ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că reclamanții s-au legitimat ca persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul-teren în suprafață de 300 mp situat în intravilanul orașului, și cum terenul în litigiu nu este ocupat de detalii de sistematizare iar Legea 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a proprietății preluate în mod abuziv, a dispus restituirea terenului în natură către reclamanți.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâții Orașul și Primarul Orașului, care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9.pr.civ.
Recurenții au arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt aplicabile în speță, în condițiile în care terenul nu a ieșit din patrimoniul reclamanților.
Prin decizia civilă nr. 1429/12.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtelor și a casat decizia civilă nr. 78/C/11.04.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, trimițând cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 300 mp moștenit de reclamanți de la fostul proprietar.
S-a mai reținut că în speță este aplicabilă prezumția de preluare abuzivă instituită de Legea nr. 10/2001, reclamanții făcând dovada că autorul lor a stăpânit bunul până în anul 1966, ulterior a pierdut posesia iar în prezent terenul este folosit parțial de, iar o altă suprafață din teren este cultivată de de vie și de pomi fructiferi, aflați în exploatarea unei persoane fizice -
Întrucât nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au lămurit pe deplin circumstanțele cauzei legate de persoana juridică deținătoare a bunului, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune casarea hotărârii Curții de APEL CONSTANȚA și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămuriri acestor aspecte.
După casarea cu trimitere cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
În baza art. 315, teza a II-a Cod proc. civilă coroborat cu art. 295.pr.civ. în apel s-a completat materialul probator cu înscrisuri: adresa nr. 18363/9.09.2009 emisă de Orașul, declarația numitului G, contractul de asociere nr. 29/2302/ 28.07.1992 încheiat între Consiliul Local și, actul adițional nr. 1 la contractul de asociere nr. 2302/28.07.1992.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâților și în limitele deciziei de casare - decizia civilă nr. 1429/12.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se constată că apelul este nefundat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de către stat.
Conform disp. art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii contând în restituirea în natură, sau după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Problemele de drept ce vizează calitatea reclamanților de persoane îndreptățite să beneficieze de măsuri reparatorii conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, precum și caracterul abuziv al preluării terenului de 300 mp de către stat au fost irevocabil dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în referire la aceste aspecte fiind aplicabile disp. art. 315.pr.civ. conform cărora"În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Procedura de soluționare a notificărilor atât în faza administrativă, cât și în cea judiciară este guvernată de principiul restituirii în natură a bunului preluat, legea prevăzând că sunt exceptate de la restituirea în natură numai terenurile ce sunt afectate de amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, precum și cele ocupate de construcții cu caracter definitiv, realizate în baza unei autorizații de construcție.
Sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoilor comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, inclusiv cele depuse în apel, după casare, cât și din raportul de expertiză administrat în fața primei instanțe rezultă că terenul în suprafață de 300 mp, notificat de reclamanți, prin actuala lui destinație, nu intră în aria de cuprindere a sintagmei "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale", astfel cum este determinată de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, fiind restituibil în natură.
Obligația de restituire în natură incumbă unității deținătoare, respectiv Orașului care are în calitate de deținător al bunului a înțeles dă dispună de el și să încheie contractul de asociere cu o societate comercială pentru exploatarea acestui teren.
Astfel, prin expertiza efectuată de ing., terenul în suprafață de 300 mp a fost identificat în localitatea, conform schiței anexe la expertiză, parțial fiind situat în imediata apropriere a depozitului de materiale exploatat de Acest teren este liber de construcții cu caracter definitiv, iar o suprafață de 21 și respectiv 6 este afectată de un gard de prefabricate din beton edificate pe tronsoanele A,B,C și B,D de, după încheierea contractului de asociere nr. 29/1992 cu Primăria.
O altă suprafață de 56 mp din totalul de 300 mp s-a constatat că este cultivată cu de vie și pomi fructiferi, terenul fiind folosit de numitul G, locuitor al Orașului.
Prin "declarația" transmisă instanței de apel numitul Gaî ncunoștiințat instanța că nu deține un titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 56 mp revendicat de reclamanți, iar după primirea adresei de la instanță a înțeles să elibereze acest teren și să îl pună la dispoziția proprietarului de drept.(fila 20 din dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA )
Din adresa nr. 18363/9.09.2009 emisă de Orașul rezultă că o parte din lotul nr. 595 din - face obiectul unui contract de asociere nr. 29/1992, prelungit prin actul adițional nr. 1/2000 încheiat între Orașul și, prin care Orașul a pus la dispoziția o suprafață totală de 2400 mp teren pentru organizarea depozit lemne și cărbuni.
Acest teren nu este afectat de clădiri cu caracter definitiv sau de căi de acces la depozit. O suprafață de teren relativ mică - tronsonul A,B,C-21m și tronsonul B,D-6 - este afectată de un gard de prefabricate de beton edificat de, după încheierea contractului de asociere pentru delimitarea terenului pe care l-a primit spre exploatare, dar existența acestui gard nu constituie un impediment la restituirea în natură a terenului, întrucât aceste lucrări nu se circumscriu ariei terenurilor afectate de "lucrări de utilitate publică" și nu au un caracter definitiv.
Art. 10 din lege reglementează situația juridică a imobilelor - terenuri cu sau fără construcții, preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevăzând cazurile în care este posibilă restituirea în natură sau restituirea prin echivalent. Sunt supuse restituirii în natură terenurile ocupate de construcții neautorizate în condițiile legii, edificate după 1990, sau de construcții ușoare sau demontabile (art. 10 alin.3).
În speță se constată că cele două tronsoane de gard din prefabricate de beton au fost edificate, fără autorizație, după 1990, și nu se încadrează în categoria unor construcții definitive, fiind demontabile. Se constată incidente în cauză disp. art. 10 (3) din lege.
Pentru considerentele expuse și avându-se în vedere principiul prevalenței restituirii în natură a bunurilor notificate, principiu ce guvernează întreaga procedură reglementată de Legea nr. 10/2001, Curtea constată că prima instanță a dispus în mod corect restituirea către reclamanți în natură a terenului în suprafață de 300 mp ce a constituit lotul 595 din -.
Conform art. 296.pr.civ. se va respinge apelul pârâților, ca nefondat.
În baza art. 274.pr.civ. obligă apelanții pârâți la 2000 lei cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) efectuate de intimații reclamanți în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și ORAȘUL PRIN PRIMAR, cu sediile în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2186 din 6 decembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă în dosarul nr- (număr în format vechi 3462/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B, Șoseaua nr. 188, bloc 212,. B,. 38, sector 2 și, domiciliată în B, Șoseaua nr. 304, bloc 3C,. C,. 63, sector 3, ca nefondat.
Obligă apelanții la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./02.11.2009
Tehnored.gref./6 ex./05.11.2009
Emis 4 com./05.11.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Mihaela Ganea
