Speta Legea 10/2001. Decizia 256/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 256
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Municipiul A, Primăria și Primarul Municipiului A, împotriva sentinței civile nr. 335/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții intimați și, av., lipsă pârâții apelanți Municipiul A, Primăria și Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus de către reclamanții intimați copia colii de carte funciară nr. 14924 A in extenso, privind imobilul situat în A,--7.
Reprezentanta reclamanților depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, pe care instanța, în raport de data depunerii, o califică concluzii scrise, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel, precum și cu privire la indisponibilizarea de drept a imobilului solicitat spre atribuire ca și măsură compensatorie în natură, față de temeiul preluării imobilului în proprietatea Statului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală, apreciind că imobilul solicitat spre atribuire este în circuitul civil, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 03.03.2008, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul reprezentat prin primar, Primarul Municipiului A și Primăria Municipiului A, obligarea pârâților să le predea cu titlu de restituire în echivalent teren din imobilul în suprafață de 10.346 mp situat în A,--7, înscris în CF nr. 66670 A cu nr. top 1922/1.a/1 și din imobilul în suprafață de 11.427 mp situat în str. - - înscris în CF 40773 A cu nr. top 1922/b/1, aflat în proprietatea Statului Român - Municipiul A, ca imobil la schimbul imobilului situat în A,-, care a fost preluat de la antecesorii reclamanților; să se dispună Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară după rămânerea irevocabilă a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că antecesorii lor au deținut proprietatea imobilului situat în A,- înscris în CF inițială nr. 4077 A cu nr. top 960 compus din intravilan cu casă în suprafață de 457 mp și că au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat, în sensul că s-a solicitat restituirea în natură sau un alt teren intravilan în municipiul Imobilul antemenționat a aparținut antecesorilor reclamanților, frații, ai căror unici moștenitori sunt reclamanții, și a fost preluat în proprietatea Statului Român în baza Decretului-Lege nr. 92/1950 poziția 113 din anexa la acest decret, fiind compus la data naționalizării din 4 apartamente, fiind demolat în anul 1981. Ulterior, pe acest teren, a fost construit un bloc de locuințe, astfel că terenul nu a putut face obiectul unei dispoziții de restituire în natură și, ca urmare, reclamanții au solicitat Primăriei Municipiului Aoo fertă de restituire prin echivalent a sumei reprezentând valoarea reactualizată a imobilului preluat și care nu este în măsură a fi restituit în natură. Au mai arătat că au formulat mai multe cereri către Primăria Municipiului A în perioada 2001-2007, au solicitat soluționarea notificării, însă fără nici un rezultat și au apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile legii speciale în materia plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, întrucât legea specială nu retroactivează.
În drept, au invocat disp. art. 10 alin. 1, 2, 7 și 8, art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, pârâții Municipiul A, reprezentat prin Primar și Primăria Municipiului A, au arătat că se opun admiterii acțiunii reclamanților și solicită respingerea acesteia, ca inadmisibilă. Pe cale de excepție, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu privire la cota din imobilul cu nr. top 960 din CF nr. 4077 A, deținută de foștii proprietari înscriși sub pozițiile de sub II.16 din CF. Au susținut că reclamanții, în lipsa unor dovezi clare a calității de moștenitori ai fostului proprietar tabular nu își justifică pretențiile raportat la întregul imobil din litigiu, ei nefăcând de altfel nici dovada faptului că, înscrisă în CF nr. 4077 A, sub II.16, este una și aceeași persoană cu, de pe urma căreia s-a eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 108/19.09.2005.
S-a mai invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului A și au apreciat că, în cazul litigiilor fundamentate pe Legea nr. 10/2001, are calitate procesuală pasivă unitatea administrativ-teritorială, în speță Municipiul A, reprezentat prin primar.
Totodată, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului A, susținând că nu primarul este entitatea învestită cu soluționarea notificării, ci persoana juridică deținătoare, respectiv unitatea administrativ-teritorială, care este reprezentată de către primar, acesta neputând sta în justiție în nume propriu, ci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001 rep. coroborate cu art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Tot prin întâmpinare, au invocat inadmisibilitatea cererii de predare către reclamanți, cu titlu de restituire în echivalent, a teren din imobilul în suprafață de 10.346 mp, situat în A,--7, înscris în Cf nr. 66670 A cu nr. top 1922/1.a/1 și din imobilul în suprafață de 11.427 mp situat în str. - - înscris în CF 40773 A cu nr. top 1922/b/1, aflat în proprietatea Statului Român, Municipiul
În motivare, au arătat că reclamanții solicită restituirea în echivalent a unor imobile aflate în proprietatea Statului Român, Municipiul A, însă aceste imobile nu au fost proprietatea antecesorilor în drepturi ai reclamantei și nu sunt incluse în inventarul bunurilor mobile care pot face obiectul restituirii în echivalent către foștii proprietari, astfel că, reclamanta este îndreptățită la acordarea în compensare a unor bunuri dintre cele care sunt la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dreptul de a alege care bunuri se pot oferi în compensare aparținând doar deținătorului care soluționează notificarea. Potrivit CF colectivă nr. 40751 A, imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de construcții noi, autorizate, reclamanta fiind îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Conform ofertei făcute de entitatea învestită cu soluționarea notificărilor, reclamanții și-au manifestat opțiunea cu privire la acordarea în compensare a unui teren situat în zona, dosarele fiind în atenția comisiei interne pentru analiza notificărilor, astfel că, pârâții au apreciat că acțiunea reclamanților cu privire la predarea cu titlu de bunuri în echivalent a unor bunuri care nu se află în inventarul afișat de entitatea învestită cu soluționarea notificării, este inadmisibilă. În drept, a invocat Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare și în probațiune au depus procesul-verbal de afișare nr. 10288/10.03.2006.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți, arătând că au formulat și înregistrat la Primăria Municipiului A notificări în baza Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de la antecesorii lor, însă, deși au trecut mai mult de 7 ani de la data înregistrării notificărilor, acestea nu au fost soluționate. Au mai susținut că terenul propus a fi inclus în inventarul bunurilor care vor fi acordate în compensare, teren intravilan in cartierul, nu este identificat, nu are date de CF, de cadastru și nu este parcelat.
Prin notele de ședință, pârâții au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitului, în condițiile art. 68 coroborat cu art. 161 Cod procedură civilă și au solicitat suspendarea cauzei în temeiul disp. art. 244 alin.1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului nr-, cerere respinsă de instanță.
Prin notele de ședință, pârâți au menționat că își mențin punctul de vedere din întâmpinare și, în completare, invocă inadmisibilitatea cererii de parcelare și acordare în echivalent a unei parcele din terenul situat în--7 înscris în CF nr. 66670 A cu nr. top 1922/1.a/1 raportat la prevederile art. 517; art. 521, art. 565 și 480 Cod civil.
Prin concluziile scrise, reclamanții au solicitat, în esență, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților să le predea cu titlu de restituire în echivalent teren din imobilul în suprafață de 10.346 mp situat în A,--7 înscris în CF nr. 66670 A, cu nr. top 1922/1.a/1, și din imobilul în suprafață de 11427 mp situat în str. - -, înscris în CF 40773 A cu nr. top 1922/b/1, aflat în proprietatea Statului Român, Municipiul A, ca imobil la schimbul imobilului situat în A,-, care a fost preluat de la antecesorii reclamanților; să se dispună Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară după rămânerea irevocabilă a sentinței, cu cheltuieli de judecată.
Pârâții, la rândul lor, au formulat concluzii scrise, prin care și-au menținut poziția de opunere la admiterea acțiunii reclamanților pentru motivele invocate în întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea acesteia, ca inadmisibilă. Anexat acestor concluzii, au depus hotărâre, proces-verbal și adresă.
Prin sentința civilă nr. 335/2.07.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului A și Primăria Municipiului A, a respins acțiunea civilă a reclamanților și, prin mandatar, împotriva pârâților Primarul Municipiului A și Primăria Municipiului A, pe excepția lipsei calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea civilă precizată a reclamanților împotriva pârâtului Municipiul A reprez. prin Primar; a obligat pârâtul să predea reclamanților cu titlu de restituire în echivalent suprafața de 1557 mp teren din imobilul situat în A,--7, înscris în CF nr. 66670 A, nr. top nou după dezmembrare 1922.1.a/1/2/1, aflat în proprietatea Statului Român, Municipiul A, ca imobil la schimbul imobilului situat în A-, preluat de la antecesorii reclamanților; a dispus Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF după rămânerea irevocabilă a sentinței și a compensat cheltuielile de judecată a părților ocazionate de efectuarea rapoartelor de expertiză tehnică.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit notificărilor cu nr. 88/13.08.2008 și 882/13.08.2008 înregistrate la Biroul executorului judecătoresc, reclamanții au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul situat în A-.
Pârâta Primăria municipiului A nu a emis dispoziție/ decizie în condițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/ 2001.
Potrivit mențiunilor înscrise în CF inițial cu nr. 4077, nr. top 960, unde a fost înscris, imobilul compus din intravilan cu casă în suprafață de 457 mp a aparținut antecesorilor frați și a fost preluat de Statul Român cu titlu de naționalizare în baza Decretului Lege nr. 92/1950, poziția nr. 113 din Anexa la decret, fiind compus din patru apartamente aflat în proprietatea lui în cotă de 1/3, conform notării de sub B 14; în cotă de 1/3 parte, potrivit înscrierii de sub B 16, și, în cota de 1/3 parte, mențiune înscrisă sub B 15;
În anul 1940, decedat, iar cota sa parte a fost moștenită de minorii și minora ( și 18), reclamanți în cauză.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să predea, cu titlu de restituire în echivalent, teren în schimbul imobilului preluat de stat de la antecesorii acestora.
Ulterior, prin notele de ședință ( fila 46 dosar), reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită măsuri reparatorii doar pentru cota de 2/3 din imobil, respectiv pentru cota aparținând antecesorului tată și după defuncta. Din actele depuse la dosar, respectiv certificatul de calitate de moștenitor din data de 19 septembrie 2005 și declarația autentificată, rezultă că reclamanții fac dovada calității de moștenitori și, implicit, a calității procesuale active pentru cotele celor doi antecesori.
După preluarea imobilului de către stat, construcția a fost demolată iar pe teren s-au construit blocuri de locuințe.
În acest context nu mai subzistă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la pretenții raportat la întregul imobil, invocată prin întâmpinare, note de ședință și concluzii scrise de către pârâtă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive ridicate de pârâta Primăria municipiului A, prima instanță a constatat că, din coroborarea dispozițiilor art. 21 alin. (4 ) din Legea nr. 10/ 2001, care prevede că, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent de către persoana îndreptățită de face prin dispoziție motivată a primarilor și cele prevăzute la art. 21 al. 1, art. 62 alin. 1 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăria este structura funcțională cu activitate permanentă fără personalitate juridică, iar unitățile administrativ teritoriale ( în speță, Municipiul A) sunt persoane juridice de drept public.
Rezultă că în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, are calitate procesuală pasivă, Municipiul A, ca și unitate administrativ teritorială deținătoare a imobilului, care este persoană juridică de drept public.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului A, din dispozițiile legale analizate și cele prev. la art. 23, 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie/ dispoziție, după caz, reprezentată prin primar, astfel că nu poate fi împrocesat în nume propriu.
Inadmisibilitatea cererii de predare către reclamanți, cu titlu de restituire în echivalent, a imobilului preluat, ridicată, de asemenea, prin întâmpinare și notele de ședință și reiterate și prin concluziile scrise, este nefondată.
Art. 10 alin. 1, 2 și 6 din Legea nr. 10/ 2001 prevede că măsurile reparatorii prin echivalent sunt oferite de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite.
În acord cu principiile jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului în materie de garantare a proprietății, pe care legiuitorul român este dator a le prelua în conținutul tuturor actelor normative ce privesc retrocedarea imobilelor preluat abuziv de fostul regim, restituirea în natură este prima obligație pe care autoritatea statală o are pentru ca aceasta să asigure, în condițiile fluctuațiilor economiei de piață din România, caracterul reparator integral.
De altfel, restituirea în natură reprezintă principiul esențial în materie de retrocedare reglementat de Legea nr. 10/ 2001.
Prin urmare, în spiritul jurisprudenței Curții Europene, restituirea nu este strict raportată la bunul confiscat, dacă a suferit schimbări în decursul timpului, iar caracterul reparatoriu nu înseamnă lăsarea obligației de restituire la liberul arbitru al autorității administrative, ci, dimpotrivă, înseamnă obligarea acestei autorități de a efectua toate diligențele posibile pentru a asigura restituirea în natură, în primul rând, indiferent de modalitatea acesteia, pentru că numai astfel se poate asigura principiul reparării integrale a consecințelor abuzului de preluare de către stat.
Așadar, în spiritul principiului jurisprudenței CEDO, subiectul esențial al mecanismului reparării integrale a pagubelor suferite este numai persoana îndreptățită, iar autoritatea administrativă este obligată să asigure repararea integrală în condițiile ordinii de drept și argumentate de persoana victimă și nu invers cum susțin pârâții.
Pe fondul cauzei, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilelor aflate în proprietatea Statului Român, situate în A--7, înscris în CF nr. 66670 A, nr. top 1922/1.a/1, și a imobilului în suprafața de 11427 mp, situat pe strada - -, înscris în CF nr. 40773 A, nr. top 1922/B/1.
Cele două imobile menționate mai sus nu sunt incluse în inventarul bunurilor imobile ce pot fi restituire în natură către foștii proprietari.
Art. 1 al. 5 din Legea nr. 10/2001 modificată prin OUG nr. 209/2005 prevede că " primarii sau, după caz, conducătorii entității investită cu soluționarea notificărilor au obligația de a afișa lunar în termenul de 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și,/ sau după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare".
Conform procesului verbal de afișare nr. 10288/10.03.2006 depus în probațiune de pârât, s-a efectuat inventarul bunurilor imobile disponibile care pot fi oferite în compensare, însă, în prezent, astfel cum rezultă din procesul verbal de ședință a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/ 2001, la data de 26.02.2009, au fost dezafișate de pe panourile de afișaj de la intrarea în Primăria Municipiului A inventarul bunurilor disponibile.
Potrivit aceluiași proces verbal, au fost depuse 173 opțiuni pentru compensare cu terenuri din inventarul afișat. Deși reclamanții și-au manifestat opțiunea cu privire la acordarea în compensare a unui teren, conform ofertei făcute de pârât, acțiunea reclamanților cu privire la predarea cu titlu de bunuri în echivalent a terenurilor solicitate, care nu se află în inventarul afișat, a fost apreciată de prima instanță ca fiind întemeiată, din moment ce pârâții nu au făcut dovada în cauză că există posibilitatea restituirii în natură din aceste terenuri.
Mai mult, pârâta Primăria Municipiului Aap recizat în scris anexat concluziilor scrise că reclamanții ocupă poziția 122 în lista de opțiuni, însă nu se poate emite dispoziția de atribuire a terenului, întrucât trebuie respectată ordinea depunerii opțiunilor și necesitatea îndeplinirii procedurii prevăzute de Ordinul nr. 634/2006 I, respectiv efectuarea lucrărilor cadastrale de dezlipire și parcelare a terenului intravilan situat în cartier în suprafață totală de 57.854 mp.
Atâta timp cât pârâții nu sunt în măsură să soluționeze notificarea reclamanților pe cale administrativă, nu pot invoca propria culpă în ce privește faptul că, de la data depunerii notificării, 2001, și până în prezent, reclamanții nu pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și de posibilitatea reparării prejudiciului cauzat prin preluarea imobilului și de a se bucura de prerogativele dreptului lor de proprietate care a fost abuziv încălcat.
La solicitarea părților, în cauză s-a dispus efectuarea raportului de expertiză tehnică de evaluare și de identificare a terenurilor solicitate.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de experta, valoarea de circulație a imobilului intravilan cu casă înscris în CF inițială nr. 4077 A, nr. top 960 este de 866.000 RON la un curs valutar de 3,18 RON/ Euro la data întocmirii - 16.09.2008.
Experta a concluzionat că, pe amplasamentul imobilului, este construit un bloc de locuințe, proprietate personală, cu trei apartamente, care ocupă tot frontul stradal și nu există teren liber ce poate fi restituit în natură.
Pârâții au formulat obiecțiuni cu privire la valoarea stabilită. Prin răspunsul la obiecțiuni, experta și-a menținut concluziile din raportul de expertiză tehnică judiciară.
În ce privește raportul de expertiză topo efectuat de experta ce a avut ca obiective identificarea și parcelarea terenurilor solicitate în echivalent, terenul în suprafața de 1200 mp identificat în CF nr. 66670 nr. top 1922/1.a/1/2 în suprafață de 9365 mp, s-a parcelat în terenul cu suprafața de 1200 mp proprietatea Statului Român cu nr. administrativ 3-7, str. -, pentru reclamanți și parcela cu nr. top CF nr.1922//1./a/1/2/2 în suprafață de 8165 reprezintă proprietatea Statului Român cu nr. administrativ 3 -7 /
Pârâții și asupra acestui raport de expertiză au formulat obiecțiuni în ce privește propunerea de parcelare.
Prin răspunsul formulat și completarea la raportul de expertiză topografică ( pagina 373), s-a precizat că servitutea de trecere pentru parcela reclamanților cu nr. top. 1922/1.a/1/2/1 este prin parcela ce a rămas în proprietatea statului.
Potrivit completării la raportul de expertiză, ce a avut ca obiect stabilirea valorii tehnice și de circulație a terenului în suprafață de 1200 mp, experta a estimat valoarea de circulație prin metoda comparației, de 614.400 RON echivalent a 144.000 euro.
Ulterior, la solicitarea pârâților, în condițiile art. 211 cod procedură civilă, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice privind evaluarea terenului în suprafață de 1200 mp și a imobilului preluat de stat.
Din concluziile noului raport de expertiză efectuat de cei trei experți, rezultă că valoarea de circulație a cotei de 2/3 din imobilul compus din intravilan cu casă demolată ce a aparținut antecesorilor reclamanților este de 270.000 euro, iar valoarea de circulație a imobilului - teren din strada - este de 139.200 euro.
În raport de aceste concluzii, reclamanții au solicitat suplimentarea raportului de contraexpertiză, cu parcelarea terenului de la 1200 mp la 1557 mp. Pârâții, la rândul lor, au formulat obiecțiuni cu privire la valoarea imobilului preluat de stat.
Prin răspunsul formulat, experții evaluatori au arătat că, la calculul valorii de piață, se pornește de la suprafața totală de teren a imobilului de 457 mp și suprafața totală construită desfășurată de 643 mp, iar diferența de valoare față de cea stabilită în primul raport de expertiză este determinată de faptul că s-a pornit de la suprafața totală a terenului de 457 mp și suprafața totală construită desfășurată de 342, 56 mp, rezultând astfel o valoare de 242.000 euro.
Cu privire la valoarea de circulație de 116 euro/mp, stabilită în noul raport de expertiză, pentru terenul situat în A, str. -, pârâții nu au avut obiecțiuni.
Referitor la criticile aduse de pârâți în ce privește imobilul ce a aparținut antecesorilor reclamanților, s-a observat că prețurile unitare din contraexpertiză, atât la teren, cât și la construcții, sunt mai mici față de cele stabilite în primul raport de expertiză, iar aprecierea că imobilul a fost supraevaluat sunt nefondate, întrucât ofertele prezentate de către pârâți se referă la imobilele din zona centrală și nu ultracentrală, astfel cum este situat imobilul în cauză, singura ofertă ultracentrală prezentată nu are relevanță, deoarece se referă la terenul de 1400 mp, fără construcție.
În consecință, față de aceste considerente, în temeiul art. 137 raportat la dispozițiile legale analizate, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul municipiului A și Primăria municipiului A și a respins acțiunea reclamanților față de pârâți pe excepție.
Pe fond, constatând că restituirea în natură a imobilului preluat de stat nu este posibilă și că suprafața de teren solicitată în echivalent de către reclamanți a se restitui în natură respectă principiul reparării integrale în cele mai bune condiții, prin retrocedarea în natură a imobilului naționalizat abuziv de către fostul regim, precum și în spiritul jurisprudenței Curții Europene, tribunalul, în temeiul art. 1, 2, 10 alin. 1, 2, 7, 8, 25, 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și a protocolului nr. 1 din Convenția europeană privind dreptul de proprietate privată, a apreciat întemeiată acțiunea reclamanților și prin urmare a admis-o, în sensul că a obligat pârâtul să predea reclamanților cu titlu de restituire în echivalent suprafața de 1557 mp teren din imobilul situat în A,--7 înscris în CF nr. 66670 A, nr. top nou după dezmembrare 1922.1.a/1/2/1 aflat în proprietatea Statului Român - Municipiul A ca imobil la schimbul imobilului situat în A- preluat de la antecesorii reclamanților.
Potrivit Legii nr. 7/1997, a dispus Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară A efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF după rămânerea irevocabilă a sentinței.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, pârâtul Municipiul A, Primăria și Primarul Municipiului A, solicitând modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanții și.
În motivare, se arată că sentința atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale, fiind înlăturate în mod nelegal apărările formulate de ei în cauză.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților cu privire la cota din imobilul cu nr. top 960 din CF nr. 4077 A, deținută de foștii proprietari înscriși sub pozițiile și, instanța nu a analizat dacă numita este una și aceeași persoană cu, de pe urma căreia s-a eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 108/19.05.2005.
Se invocă alin. 2 al art. 1 din Primul Protocol al CEDO, care recunoaște dreptul statelor de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general, iar, prin art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul, neafectând principiul respectării proprietății, a instituit în sarcina conducătorilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, obligația să afișeze lista bunurilor disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Soluția tribunalului este criticată prin prisma faptului că imobilul a cărui predare se dispune, nu a fost în proprietatea antecesorilor în drepturi ai reclamanților și nu este inclus în inventarul bunurilor disponibile, ce pot face obiectul restituirii în echivalent către foștii proprietari.
În plus, imobilul nu este liber din punct de vedere juridic, fiind ocupat, pe de o parte, de construcții, iar, pe de altă parte, potrivit situației de CF, este afectat de sarcini, fiind înscris asupra întregului teren dreptul de folosință al SC A SRL, astfel că nu putea fi oferit în compensare. Prin sentința apelată, instanța de fond a adus atingere drepturilor legitime ale altor persoane, în acord cu Constituția României și cu practica CEDO.
Se mai invocă faptul că imobilul situat în--7 din A face obiectul unui alt litigiu similar, în care o altă persoană a solicitat predarea cu titlu de restituire în echivalent a imobilului arătat, la schimb cu imobilul preluat de la antecesorii acesteia.
Din interpretarea art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, apreciază apelantul, că dreptul de a alege care bunuri se pot oferi în compensare aparține doar deținătorului care soluționează notificarea și în nici un caz persoanei îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, o soluție contrară aducând atingere și dreptului de proprietate privată, care este garantat în mod egal de Constituția României, potrivit art. 44 alin. 2, indiferent de titularul dreptului.
Se mai invocă și faptul că reclamanții și-au exprimat opțiunea cu privire la acordarea în compensare a unui teren în zona, conform ofertei făcute de entitatea investită cu soluționarea notificărilor, astfel că dosarul administrativ va fi soluționat în conformitate cu prevederile legale.
Ca atare, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâții nu sunt în măsură să soluționeze notificarea reclamanților, susținere infirmată de apărările și actele depuse de ei la dosarul cauzei, însă trebuie respectată ordinea depunerii opțiunilor și îndeplinită procedura prevăzută de Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, respectiv efectuarea lucrărilor cadastrale de dezlipire și parcelare a terenului intravilan situat în cartierul, în suprafață totală de 57834 mp.
Se arată că au procedat la dezafișarea inventarului bunurilor disponibile care se oferă în compensare conform Legii nr. 10/2001, pentru a nu bloca procedura administrativă de soluționare a notificărilor, respectiv pentru a putea finaliza lucrările tehnico-economice necesare satisfacerii celor 173 de opțiuni.
Se mai contestă valoarea stabilită prin expertiza efectuată în cauză pentru imobilul notificat, care a fost supraevaluat, față de vechimea construcției și tendințele actuale de pe piața imobiliară.
În drept, se invocă dispozițiile art. 282 și urm. pr.civ. art. 129, art. 261, art. 296 și 297.pr.civ. art. 1, alin. 5, art. 3, art. 10, art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, pct. 1.7 din nr. 250/2007, art. 21, art. 36, art. 62 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, art. 44 alin. 2 din Constituția României și art. 381. civ..
Intimații și au solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea prezentului apel, ca neîntemeiat, cu motivarea că prima instanță a reținut în mod corect că restituirea în natură reprezintă principiul esențial în materie de retrocedare reglementat de Legea nr. 10/2001, iar, în acord cu principiile jurisprudenței CEDO în materie de garantare a proprietății, restituirea în natură este prima obligație pe care autoritatea statală o are pentru ca aceasta să asigure caracterul reparator integral.
Se reiau argumentele invocate în fața primei instanțe, privind calitatea lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 republicată, după tatăl lor, și, respectiv pentru cota de 2/3 din imobilul preluat de Stat.
Prin actele de stare civilă și certificatul de calitate de moștenitor și-au justificat această calitate, fiind moștenitorii celor doi defuncți indicați. Prin cele două expertize efectuate în cauză, s-a stabilit că li se cuvine în compensare suprafața de 1557 mp, impunându-se dezmembrarea imobilului.
Se apreciază că art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevăd că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, entitatea este obligată să acorde persoanei în compensare alte bunuri sau servicii, în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește terenul din zona, oferit reclamanților în compensare, nu s-au efectuat încă lucrările cadastrale de parcelare a acelui teren, astfel că apărările pârâților în acest sens nu pot fi reținute, cu atât mai mult cu cât chiar ei au procedat la dezafișarea inventarului bunurilor propuse spre a fi acordate în compensare, astfel că se impune concluzia că Municipiul A nu mai are astfel de bunuri.
Se reproșează nesoluționarea până în prezent a notificării formulate de ei și se arată că imobilul solicitat în compensare nu a fost revendicat până în prezent. Se invocă Decizia CEDO în cauza Tudor împotriva României, în care se reține că Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a acorda efectiv o despăgubire reclamantei pentru pierderea bunului său.
La solicitarea instanței de apel, s-a depus la dosar CF 14924 A, iar, în raport de conținutul acesteia, Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, incidența prevederilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu privire la indisponibilizarea bunului solicitat în compensare, în raport cu temeiul preluării sale.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate prin cererea de apel, precum și de instanță, din oficiu, față de dispozițiile art. 21, art. 25 alin. 1 și 4 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, art. 21.1 din nr.HG 250/2007, coroborate cu prevederile art. 282 și urm. pr.civ. Curtea constată că apelul declarat în cauză de pârâtul Municipiul A, Primăria și Primarul Municipiului A, este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește calitatea procesual activă a reclamanților, ca și succesori ai numitei, respectiv identitatea de persoane dintre aceasta și numita, de pe urma căreia s-a eliberat certificatul de calitate de moștenitor, prima instanță s-a pronunțat asupra acestor aspecte, prin considerentele sentinței atacate.
Din cuprinsul certificatului de calitate de moștenitor nr. 108/19.09.2005 depus la dosar, precum și din actele de stare civilă rezultă cu îndestulătoare evidență identitatea de persoane dintre și ( ce apare în CF). Astfel, atât defuncta, cât și, au aceiași părinți, și ( filele 51 și 52), fiind născuți la un interval de 4 ani. În raport de data înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor reclamanților (11.01.1923) și vârsta mamei reclamanților, la acel moment ( în 1938, avea 26 ani, fiind deci, născută în 1912), respectiv 11 ani, se poate conchide că persoanele înscrise în CF la poziția 14-16 aveau calitatea de frați, astfel că va fi înlăturat acest motiv de apel, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește fondul cauzei, procedând la examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate prin cele două cereri de apel, față de dispozițiile art. 21, 25 alin. 1 și 4 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 21.1 din HG nr. 250/2007 coroborate cu prevederile art. 282 și urm. proc.civ. Curtea de apel constată că apelul declarat de pârâtul Municipiul A este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.10/2001, republicată, imobilele preluate abuziv în perioada de referință, se restituie de regulă, în natură. Dacă restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Măsurile reparatorii în echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, se acordă prin decizia, sau, după caz, dispoziție motivată a entității investite cu soluționarea notificării, iar despăgubirile bănești se propun a fi acordate prin actul de soluționare a procedurii administrative prevăzute de Legea nr.10/2001 rep.
De asemenea, alin. 5 din art. 1 al Legii nr. 10/2001, republicată prevede că primarii sau conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau după caz, serviciile care pot fi acordate prin compensare.
În speță, reclamanții au solicitat acordarea, ca și măsură compensatorie în echivalent pentru imobilul preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură, compensarea cu imobilul identificat de ei, ca fiind disponibil și aparținând unității notificate.
Din tehnica legislativă folosită, coroborată cu prevederile art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, rezultă că unitatea notificată poate oferi prin compensare, orice bunuri sau servicii disponibile pe care le deține. De asemenea, se arată că este la aprecierea exclusivă a unității deținătoare componența listei cu bunuri ce pot face obiectul compensării, ea fiind singura abilitată în acest sens, astfel că instanța de judecată nu se poate substitui în prerogativa oferită de lege și să stabilească că un anumit bun poate fi oferit în compensare pentru imobilul preluat abuziv. Legea nr.10/2001 republicată și HG nr. 250/2007 nu prevăd competențe în acest sens în favoarea instanțelor de judecată, astfel că unitatea deținătoare este singura abilitată de lege să întocmească lista bunurilor disponibile pentru a fi oferite în compensare.
În speță, intimatul Primarul municipiului Aaa rătat ce bunuri deține pentru oferirea în compensare pentru bunurile preluate abuziv de la antecesorii reclamanților și care nu poate fi restituit în natură, reclamanții acceptând oferta făcută în acest sens pentru terenul din zona, ce necesită lucrări de parcelare și dezmembrare, astfel că instanța de apel va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea reclamanților de a li se acorda în compensare imobilul identificat de aceștia.
Chiar și în situația în care s-ar admite că reclamanții pot proceda la identificarea unor bunuri aflate în patrimoniul unității notificate și să solicite, respectiv, să obțină alt bun, ca și măsură reparatorie în echivalent, se cuvine a face unele precizări.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Aliniatul 5 din articolul arătat, instituie interdicția înstrăinării sau grevării sub orice formă a bunurilor notificate, potrivit prevederilor legii, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și judiciare generate de prezenta lege.
Normele metodologice adoptate pentru aplicarea acestui text de lege reliefează semnificații juridice multiple, de care entitatea notificată, respectiv instanța de judecată investită cu soluționarea unei cereri întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001 trebuie să țină cont.
Unul dintre cele mai importante aspecte privește indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane decât cele îndreptățite potrivit legii, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, în scopul îndeplinirii cu prioritate a obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar.
Ca atare, din interpretarea corelată a acestui text de lege cu dispozițiile art. 25 alin. 1 și 4 și art. 26 din lege, se impune a conchide că toate imobilele ce se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 din lege, sunt indisponibilizate de drept până la finalizarea procedurilor prevăzute de acest act normativ, indiferent dacă s-a formulat o cerere în procedura administrativă sau în fața instanței.
Legea nu distinge în sensul indisponibilizării imobilelor ce au fost notificate în termenul prevăzut de art. 22, astfel că nici interpretul legii nu trebuie să o facă.
Ca atare, se concluzionează că indisponibilizarea privește toate imobilele ce au intrat în patrimoniul statului în perioada de referință a legii, în vreuna dintre modalitățile enumerate la art. 2, cu privire la care nu se mai pot încheia acte de înstrăinare sau grevare.
Un argument în sprijinul acestei teorii, îl constituie Decizia din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă admisibilitatea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun în situația în care bunul se mai află în patrimoniul Statului.
În speță, imobilul cerut spre atribuire, ca măsură reparatorie în echivalent, intră sub incidența prevederilor Legii nr.10/2001 republicată, intrând în proprietatea Statului, prin, în baza Decretului nr. 92/1950, încadrându-se la litera a din art. 2 din Legea nr.10/2001 republicată.
În consecință, față de data și temeiul preluării în patrimoniul Statului rezultă cu îndestulătoare evidență, faptul că acest imobil este indisponibilizat, neputând intra în categoria "bunurilor disponibile pentru atribuire", ca măsură reparatorie în echivalent, și deci, neputând fi admisă cererea reclamanților sub acest aspect.
Decizia pronunțată de CEDO în cauza Tudor împotriva României nu este incidentă în cauză, atâta timp cât pârâții și-au exprimat intenția de a oferi reclamanților teren în compensare pentru imobilul preluat de la antecesorii lor și care nu mai poate fi restituit în natură în zona din A, propunere cu care reclamanții au fost de acord.
Un argument în plus în susținerea soluției ce urmează a fi pronunțată, îl constituie faptul că prin sentința atacată se aduce atingere dreptului de folosință asupra terenului atribuit în compensare, drept înscris în CF în favoarea SC SRL, fără ca această societate să fie împrocesată pentru a-și putea formula apărări în cauză, lucru ce nu poate fi admis.
Pentru aceste considerente, în baza disp. legale invocate, coroborate cu disp. art. 282 și urm. proc.civ. curtea constată că prezentul apel este întemeiat, motiv pentru care, în baza disp. art. 296.proc.civ. îl va admite și va schimba sentința atacată în sensul că va respinge în întregime acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții și.
În baza disp. art. 274 și urm. proc.civ. curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în apel, apelantului, ca nesolicitate, iar intimaților, ca necuvenite, față de soluția pronunțată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Municipiul A, Primăria și Primarul Municipiului A, împotriva sentinței civile nr. 335/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Schimbă sentința atacată în sensul că respinge în întregime acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții și.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /13.11.2009
Tehnored. 7 ex./16.11.2009
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanți -, prin mandatar, domiciliul
ales în A,-,.27,.15, jud.
- -"-
pârâți - Municipiul A reprezentat prin Primar, A, Bd. -
nr.75, jud.
- Primăria municipiului A -"-
- Primarul Municipiului -"-
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
