Speta Legea 10/2001. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.258/
Ședința publică din 08 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile civile declarate de reclamantul, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.8, județul A și de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr.154 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-reclamant asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.122/2008 emisă de Baroul A-Cabinet individual, lipsind apelanții-pârâți Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești-prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, raportul de expertiză dispus a fi efectuat în cauză.
Avocat, având cuvântul, apelantul-reclamant, solicită un nou termen de judecată pentru a da posibilitatea ca și apelanții-pârâți să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză.
Curtea pune în vedere apărătorului apelantului-reclamant că notificarea a fost formulată de către acesta după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, iar potrivit recursului în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, prin Decizia civilă nr.II (52/04.06.2007) s-a statuat că prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din titlul VII al Legii nr.247/2005, privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică și în cazul deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă au fost contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001.
Cum dispoziția nr.6804 din 28.11.2007, emisă de Primarul Municipiului Pitești, este cu mult ulterioară edictării Legii nr.247/2005, se solicită apărătorului apelantului-reclamant, avocat, să-și exprime punctul de vedere dacă mai este cazul ca raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză să fie adus la cunoștința apelanților-pârâți.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-reclamant, arată că deși decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii este obligatorie pentru instanță, își menține punctul său de vedere și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul de a fi obligați apelanții-pârâți să plătească apelantului-reclamant despăgubiri, conform art.11 alin.6 din Legea nr.10/2001, potrivit evaluării făcută de expertul - prin raportul de expertiză tehnică.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că la data de 5 2007, contestatorul a formulat contestație împotriva dispoziției nr.6804/28.11.2007, emisă de Primarul Municipiului Pitești, pentru ca în contradictoriu cu acesta, cu Municipiul Pitești și Primăria Municipiului Pitești, să fie anulată această dispoziție și să i se recunoască dreptul la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren preluată, iar nu numai pentru construcție.
Prin sentința civilă nr.154 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în data de 30 iunie 2008, în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției Primarului Municipiului Pitești emisă cu nr.6804/2007, în contradictoriu cu acesta, cu Municipiul Pitești - prin Primar și Primăria Municipiului Pitești.
S-a modificat dispoziția nr.6804/28.11.2007, în sensul că s-a constatat îndreptățirea petentului la despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru un teren de 149 la valoarea de 65 euro/
S-a menținut în rest dispoziția atacată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform certificatului de moștenitor 538/22.04.1986 și au dobândit în 1940 și în 1946 în cote egale, o casă cu trei camere și bucătărie, situate pe o suprafață de teren de 413. din-.
La decesul lui din 2.07.1983, cota parte de din aceste bunuri a fost dobândită de soția supraviețuitoare și cei trei copii, conform certificatului de moștenitor de la fila 80.
După decesul autorului moștenitorii au partajat bunurile rămase de pe urma acestuia, instanța pronunțând o hotărâre de expedient pe baza tranzacției părților, primind întreaga masă succesorală, iar cei doi frați și - au arătat că nu au nici o pretenție având în vedere că au fost înzestrați cu ocazia căsătoriei (64). De asemenea a arătat că este de acord ca întreaga masă succesorală să fie stăpânită de fiul său.
Tot în anul 1986, de pe numele autoarei reclamantului, (81 certificat de moștenitor), a fost expropriată cu suprafața totală de 890. situat în Pitești,-, în baza Decretului nr.440/1986 ( 8-10), construcțiile în suprafață de 78,4.p fiind demolate.
După apariția Legii 18/1991, urmare a cererii de reconstituire formulată de și fiul acesteia, a fost emis titlul de proprietate nr. -/12.07.1999, prin care pentru imobilul din-, s-a restituit în natură suprafața de 264. Prin același titlu s-a restituit și suprafața de 296.p situat însă în-, conform mențiunilor din titlu aflat la fila 6 dosar.
Terenul de 264 paf ost înstrăinat prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 857/10.03.2006.
In temeiul Legii nr. 10/2001 s-a formulat notificare de către reclamant solicitându-se măsuri reparatorii pentru terenul de 413.p și construcțiile de 78,4. fiind astfel emisă dispoziția 7804/2007 atacată prin prezenta contestație, prin care s-au propus despăgubiri în condițiile legii speciale numai pentru construcții, reținându-se în referatul întocmit cu această ocazie (75) că pentru terenul aferent s-a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr. -/1999.
Rezultă așadar, că pentru terenul de 413. situat în- și expropriat, a fost restituită în natură o suprafață de 264.p conform titlului de proprietate de la fila 6, restul de 149. nefiind menționați în dispoziție, ci reținându-se numai generic că și aceștia au fost avuți în vedere la emiterea titlului mai sus menționat. Nu se poate reține o atare susținere deoarece titlul de proprietate a fost emis și pe numele autoarei reclamantului, care a fost expropriată cu suprafața totală de 890.p din care numai 413.p aparțineau reclamantului conform sentinței de partaj din 20.07.1986, terenul reconstituit la nr. 16 din aceeași strada aparținând mamei reclamantului.
Așadar titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, a avut în vedere măsurile reparatorii pentru întreaga suprafață de teren de 890 p, menționată în decretul de expropriere (65), din care reclamantului i s-a reconstituit numai suprafața de 264, astfel că pentru diferența de 149 p nu se poate reține acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991.
De asemenea față de conținutul dispoziției atacate se constată că propunerea de despăgubiri a avut în vedere numai construcțiile de 78,4, astfel că în temeiul disp. art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru diferența de teren de 149 urmează să fie recunoscută îndrituirea reclamantului la măsuri reparatorii în condițiile legii speciale privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, având în vedere caracterul de complinire a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, față de legile reparatorii anterioare. Cum față de susținerile reclamantului, confirmate de pârât, restul terenului nu este liber în prezent, măsurile reparatorii nu pot viza restituirea în natură ci acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, ce nu se restituie în natură.
Conform raportului de expertiză -, valoarea determinată a unui metru pătrat în zonă în raport de coeficienții de zonă, de utilizarea terenului - locuințe, coeficientul de grad seismic, natura terenului, aria construibilă, dimensiuni, formă, orientare, menționate la fila 115, este de 65 Euro/
Instanța nu va lua în calcul prețurile menționate de expert, urmare a consultărilor agențiilor imobiliare deoarece potrivit art. 11 alin.6 din Legea nr.10/2001, valoarea terenurilor se stabilește la valoarea de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, avute în vedere de expert la determinarea valorii probabile.
Față de aceste considerente, instanța de fond a statuat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel apelantul-reclamant și apelanții-pârâți Primăria Municipiului Pitești, Primarul Municipiului Pitești și Municipiul Pitești - prin Primar.
În apelul său, apelantul-reclamant critică soluția instanței de fond în sensul că greșit s-a constatat că este îndreptățit la despăgubiri în condițiile legii speciale de numai 65 Euro/ pentru suprafața de 149.
Susține că, potrivit art.11 alin.6 din Legea nr.10/2001, valoarea terenurilor se stabilește la valoarea de piață la data soluționării notificării.
Referindu-se la expertiza întocmită în cauză, apelantul-reclamant apreciază că în mod corect expertul a cules date de la mai multe agenții imobiliare care au oferit prețuri de vânzare diferite practicate în zona în care se află situat terenul, prețul de vânzare fiind de peste 600 Euro/
Se susține că instanța trebuia să facă o medie între ofertele de preț și să constate că prețul rezultat este de cel puțin 600 Euro/, instanța făcând astfel o aplicare greșită a legii.
Mai critică soluția instanței de fond și sub aspectul nepronunțării cu privire la cheltuielile de judecată, deși au fost solicitate prin contestația formulată.
Solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul de a se stabili despăgubirile la peste 600 Euro/ și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În apelul lor, apelanții-pârâți Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești - prin Primar critică aceeași sentință civilă în sensul că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru imobilul teren în suprafață de 149
În acest sens se scoate în evidență că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate cu certificatul de moștenitor nr.528/1986 și cu sentința civilă nr.4196/22.07.1986, prin care s-a partajat averea succesorală rămasă de pe urma defunctului, compusă printre altele dintr-un imobil în suprafață de 413. și a construcțiilor aflate pe acesta.
Acest imobil situat în municipiul Pitești, pe-, a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr.440/1986 cu suprafața de 890. pe numele, valoarea despăgubirilor calculate la expropriere fiind în sumă de 16.025 lei, potrivit fișei de evaluare.
În prezent construcțiile sunt demolate, reclamantului fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 264. în condițiile Legii nr.18/1991 pe vechiul amplasament, potrivit titlului de proprietate nr.-/12.07.1999.
Apelanții-pârâți solicită să se observe că instanța de fond trebuia să rețină împrejurarea că suprafața de teren de 264. asupra căreia reclamantul a fost pus în posesie, reprezintă cota-parte ce i-a revenit acestuia în urma partajului succesoral soluționat prin sentința civilă nr.4196/1986 și că diferența de 149. reprezintă cota celorlalți moștenitori ai defunctei.
De aceea instanța de fond a greșit atunci când a considerat că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de 149, întrucât dreptul său de proprietate a fost reconstituit asupra cotei-părți ce-i revenea de pe urma autoarei sale.
Se solicită admiterea apelului, modificarea soluției instanței de fond în sensul respingerii contestației.
Apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Privitor la apelul formulat de apelantul-reclamant, instanța constată mai întâi că acesta, personal și asistat de apărător, a precizat în ședința publică din 6 octombrie 2008, că renunță la critica referitoare la cheltuielile de judecată, astfel încât instanța nu se mai preocupă de analizarea acestui motiv de apel.
Rămâne astfel de analizat critica formulată de apelantul-reclamant privitoare la greșita constatare a instanței de fond la îndreptățirea acestuia la despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul de 149 la valoarea de 65 Euro/, în locul valorii de piață a terenului la data soluționării notificării, adică cea de peste 600 Euro/
Critica nu poate fi primită având în vedere decizia nr.LII (52) din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie pentru instanțe potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Prin acest recurs în interesul legii, instanța supremă a decis că prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Legea nr.247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Așa cum reiese din art.16 alin.(1) și (2), legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin.(1) și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin.(2), să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite cu documentele de propuneri de acordare a despăgubirilor.
Prin urmare, deciziile sau dispozițiile care au fost ulterior atacate cu contestație, în termenul prevăzut de lege, rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, doar sub aspectul legalității și temeiniciei, în raport cu prevederile art.24 (26) din Legea nr.10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
Un asemenea control nu poate fi refuzat, întrucât instanțele judecătorești nu ar face decât să încalce prevederile art.3 din Codul civil, potrivit căruia judecătorului nu îi este îngăduit să refuze a judeca, precum și dreptul de acces liber la justiție reglementat prin art.21 din Constituție, republicată și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În speță, se constată că dispoziția contestată de contestatorul este emisă de Primarul Municipiului Pitești sub nr.6804 în data de 28.11.2007, adică cu mult în urma intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
În consecință, controlul judecătoresc asupra legalității emiterii acestei dispoziții s-a realizat de către instanța de fond în sensul că s-a admis contestația formulată de, s-a modificat dispoziția nr.6804/28.11.2007 și s-a constatat că petentul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru terenul de 149. la valoarea de 65 Euro/, soluție neatacată de către contestator din acest punct de vedere.
Având însă în vedere că prin decizia nr.LII (52) din 4 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a tranșat problema de drept în legătură cu aplicarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în cazul deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată ulterior și că dispoziția contestată de contestator a fost emisă la un timp apreciabil ulterior Legii nr.247/2005, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să fie respins apelul formulat de apelantul-contestator, întrucât critica legată de acordarea despăgubirilor la care este îndreptățit în condițiile legii speciale și pentru terenul de 149. nu intră în sfera controlului judecătoresc, aceste despăgubiri urmând a fi stabilite după procedura instituită prin Titlul VII din această lege.
La evaluarea despăgubirilor, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor urmează să aibă în vedere ca material probator și raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul ing. - (151 dosar apel).
Nici apelul formulat de apelanții-pârâți Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești - prin Primar nu este fondat, având în vedere următoarele:
Într-adevăr, apelantului-reclamant i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 264. după procedura instituită de Legea nr.18/1991, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr.-/12.07.1999 (6 dosar fond), fiind pus în posesie asupra acestui teren de către Comisia Municipală de aplicare a Legii Fondului Funciar prin procesul-verbal de punere în posesie nr.507/09.06.1999 (11 dosar fond).
Se verifică și susținerea apelanților-pârâți în sensul că apelantului-reclamant i-a revenit cota de dintr-un teren loc de casă în suprafață de 413. situat în municipiul Pitești,-, județul A, potrivit sentinței civile nr.4196/20 iulie 1986, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr.6141/1986, în urma partajării averii succesorale rămasă de pe urma defunctului (64 dosar fond).
Prin urmare, cum suprafața de teren partajabilă a fost de 413. iar apelantului-reclamant i-a fost reconstituit dreptul de proprietate după procedura instituită în baza Legii nr.18/1991, pentru suprafața de 264. rămâne în discuție suprafața de 149. pentru care instanța de fond a constatat, pentru acesta, îndreptățirea la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Din cuprinsul dispoziției nr.6804/28.11.2007, rezultă că pârâtul-apelant Primarul Municipiului Pitești a reținut că prin notificarea nr.1259/12272 din 13.08.2001, numitul a solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 413. și construcții în suprafață de 78,40.
Întreaga suprafață de teren de 413. a revenit prin partajul menționat mai sus contestatorului, în indiviziune cu mama sa, ambii convenind ca întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului să fie stăpânită de fiul defunctului, respectiv contestatorul.
Potrivit art.4 alin.(4) din Legea nr.10/2001, "De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire".
Cum notificarea nr.1259/12272 din 13.08.2001 a fost depusă exclusiv de către contestatorul, cota din imobilul teren în suprafață de 413. a mamei sale, revine în baza acestui text de lege moștenitorului care a depus în termen notificarea amintită mai sus, respectiv apelantului-contestator.
Față de aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă se va respinge și acest apel, iar față de soluțiile primite în apelurile exercitate de față nu vor fi acordate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantul-reclamant, domiciliat în Pitești, strada -, -.10,.A,.8, județul A și de apelanții-pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.154 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asisgurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6/10.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca
