Speta Legea 10/2001. Decizia 288/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.288/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanții -, -, și -,cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de avocatură - avocat - - B-,împotriva sentinței civile nr.907 din 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanți, avocat, și pentru intimata Primăria municipiului B - prin Primar, a răspuns consilier juridic.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelanților, întrebat fiind, precizează se află în imposibilitatea de a preciza cuantumul despăgubirilor solicitate. Precizează că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât Dispoziția emisă de intimată înfrânge dispozițiile Legii nr.10/2001 în sensul că aceste dispoziții au caracter executoriu. Consideră că nemotivarea hotărârii pe toate aspectele invocate de apelanți, atrage nelegalitatea acesteia. In ceea ce privește netemeinicia hotărârii invocată în motivele de apel, consideră de asemenea că motivarea instanței, că un act ulterior are justificare și aplicare într-o hotărâre anterioară, atrage netemeinica acestei hotărâri. Instanța a considerat că nu se impune și restituirea utilajelor și instalațiilor existente la preluarea imobilului, motivat de faptul că nu s-ar fi dovedit că s-au preluat și aceste utilaje. Cu act la dosar s-a dovedit și există specificat că la data preluării de către stat au fost preluate și susmenționatele utilaje și instalații. In acest context, sarcina probei cu privire la cuantumul acestor utilaje și instalații revenea intimatei, care ar fi fost în măsură să prezinte un eventual proces verbal de distrugere, casare sau înlocuirea utilajelor, în caz contrar persoanele fizice deposedate de foarte mult timp nu ar fi avut posibilitatea dovedirii unde se află în prezent aceste utilaje și instalații. Nu se justifică nici pe fond emiterea unei decizii a căror dispoziții erau cuprinse într-o hotărâre dată de instanță. De asemenea, este imputabil intimatei, faptul că există o distanță de 2 ani între emiterea celor 2 decizii, întrucât dosarul privind acordarea de despăgubiri conform Legii nr.10/2001, nu a ajuns la B la Comisia Centrală, nici în termen de 1 an, neexistând nici o dovadă că ar fi ajuns să fie înregistrat la această instituție. In consecință în situația în care se admite apelul formulat, capătul de cerere subsidiar nu mai subzistă, în caz contrar, solicită a se dispune acordarea de despăgubiri cu privire la utilaje și instalații.
Consilier juridic pentru intimată, solicită respingerea apelului formulat. Precizează că prin Dispoziția nr.37143 din 23.07.2008, s-au revocat prevederile Dispoziției nr.12815 din 24 august 2006, prin care se acordau despăgubiri pentru imobilul solicitat prin notificare. Menționează că intimatei intimata nu se face vinovată de vreo tergiversare a soluționării deciziei emise, întrucât dosarul a fost soluționat în limitele dispozițiilor legale. Această tergiversare nu incumbă intimatei, și implicit nici acordarea de despăgubiri apelanților de către intimată. In ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru utilajele și instalațiile existente la data preluării imobilului, nici acestea nu pot fi acordate întrucât nu există nici un act cu privire la preluarea acestora. Față de cele menționate, solicită menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții -, - și -, în calitate de moștenitori ai numitei, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar au solicitat anularea Dispoziției nr.37143/23.07.2008 a Primarului Municipiului B, iar în subsidiar completarea dispoziției în sensul acordării de despăgubiri inclusiv pentru utilajele și instalațiile aferente imobilului situat în B,-, conform art.6 al.2 din Legea nr.10/2001 și care au fost preluate odată cu imobilul. Totodată au solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru întârzierea de 2 ani nejustificată în trimiterea dosarului nr.346/2001 Secretariatului Comisiei Centrale așa cum avea obligația în termen de 10 zile de la adoptarea dispoziției anterioare nr.12815/24.08.2006, aceste despăgubiri urmând să fie stabilite la nivelul dobânzii la depozitele în lei pe o lună cu capitalizare pe perioada cuprinsă între 24.09.2006 și 23.07.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că Dispoziția nr.37143/23.07.2008 este nelegală deoarece tinde să anuleze un alt act administrativ, Dispoziția nr.12815/24.08.2006 care și-a produs deja efecte juridice, invocând în acest sens dispozițiile art.49 al.1 și art.68 din Legea nr.215/2001. S-a susținut că prin notificare s-au solicitat despăgubiri și pentru utilajele aferente atelierului de construcții și reparațiuni navale preluat de stat, dar prin dispoziție nu se precizează nimic cu privire la această cerere, contestatorii solicitând să se stabilească dreptul la despăgubiri inclusiv pentru instalațiile și utilajele preluate de stat odată cu imobilul, considerând că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru utilaje și mașini având în vedere că există dovada că acestea existau în imobil la data preluării și nici nu există un proces verbal de constatare a casării încheiat până în prezent. Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la despăgubiri s-a arătat că pârâta nu a respectat obligația legală ca în termen de 10 zile de la adoptarea dispoziției de acordare de despăgubiri să înainteze dosarul Comisiei Centrale, în schimb după doi ani de la emiterea dispoziției emite o altă dispoziție prin care limitează dreptul la despăgubiri și chiar dacă s-ar dovedi că această ultimă dispoziție este justă și temeinică faptul că a emis-o după 2 ani îi este exclusiv imputabilă, astfel că față de disp.art.33 din Legea 10/2001consideră că este îndreptățită cererea de atragere a răspunderii civile.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul B prin Primar solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, considerând că din punct de vedere procedural s-au utilizat și aplicat toate pârghiile legale iar din punct de vedere al conținutului dreptul la despăgubiri a fost recunoscut prin Dispoziția nr.12815/24.08.2006, iar prin emiterea Dispoziției nr.37143/23.07.2008 a fost recunoscut în continuare dreptul la despăgubiri, completându-se cu suprafața de teren de 776. și suprafața construcțiilor de 420. așa cum prevede HG 250/2007. Pârâtul a considerat ca nefondat capătul de cerere privitor la plata de despăgubiri întrucât Dispoziția nr. 37143/23.07.2008 a fost emisă cu respectarea noilor prevederi legale și nu a îngrădit drepturile de despăgubire ale reclamanților.
Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr.907 din 23 decembrie 2008, a respins ca nefondată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Reclamanții -, - și -, au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.7489/12.04.2006, dar prin sentința civilă nr.1109/20.11.2006 a Tribunalului Brăila, rămasă irevocabilă prin decizia nr.6245 din 2.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, s-a respins acțiunea ca rămasă fără obiect, ca urmare a emiterii Dispoziției nr.12819/24.08.2006.
Prin Dispoziția nr.37143/23.07.2008 emisă de Municipiul B prin Primar s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B,-, compus din teren în suprafață de 776. și construcții în suprafață totală de 420. beneficiarii despăgubirilor fiind -, - și -, la data intrării în vigoare a acestei dispoziții revocându-se în totalitate Dispoziția nr. 12819/24.08.2006.
Tribunalul, reține în drept că potrivit pct. 25.3 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, dispoziția de restituire trebuie să cuprindă date de identificare a noului proprietar, a imobilului restituit cu suprafețele construite, terenul aferent și vecinătățile, aceste prevederi urmând, conform pct.26.1, să fie avute în vedere și în cazul restituirii prin echivalent.
Având în vedere aceste dispoziții legale tribunalul constată că în mod legal a fost emisă, ulterior apariției nr.HG250/2007, Dispoziția nr.37143/23.07.2008 prin care s-a detaliat din ce este compus imobilul situat în B,- solicitat de notificatori, fără a se afecta drepturile câștigate prin dispoziția anterioară.
Tribunalul apreciază că nu poate fi luată în considerare susținerea reclamanților că prin Dispoziția nr.12819/24.08.2006 li s-ar fi acordat despăgubiri și pentru instalațiile și utilajele preluate de stat odată cu imobilul întrucât temeiul legal al acordării măsurilor reparatorii pentru utilaje și instalații este art. 6 al.2-4 din Legea nr. 10/2001, iar din analiza Dispoziției nr.12819/24.08.2006 reiese că acest temei nu a fost avut în vedere la propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobil.
Se reține că potrivit dispozițiilor art.6 al.2 din Legea nr.10/2001 "Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.", iar conform al.4 în situația în care utilajele și instalațiile sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, prin decizia entității implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri.
Conform pct. 6.2. din Norme metodologice de aplicare unitară Legii nr.10/2001 aprobate prin nr.HG250/7.03.2007 norma prevăzută la al.2 al art.6 din lege vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, la lit.c prevăzându-se că bunurile respective trebuie să fie preluate odată cu imobilul și să existe fizic(aceasta fiind semnificația sintagmei "în afară de cazul în care au fost înlocuite sau distruse") sau să nu fi fost distruse, iar la lit. d se prevede că incidența beneficiului legii se apreciază în funcție de data nașterii dreptului la măsuri reparatorii, respectiv data intrării în vigoare a legii(deci este necesar ca bunul respectiv să existe fizic în patrimoniul unității deținătoare la data intrării în vigoare a legii și totodată este necesar să nu fi fost casat la aceeași dată, respectiv să nu existe un proces verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14.02.2001).
Față de dispozițiile legale mai sus reținute, tribunalul constată că pentru utilajele și instalațiile preluate de stat odată cu imobilul pot fi acordate măsuri reparatorii doar în situația în care acestea existau fizic în patrimoniul unității deținătoare la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001. Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada existenței fizice, la data intrării în vigoare a legii nr.10/2001, a utilajelor și instalațiilor preluate odată cu imobilul din B,-, în patrimoniul unității deținătoare a imobilului notificat, respectiv Municipiul B (imobilul notificat a fost integral demolat, pe terenul expropriat fiind construit un bloc) sau al vreunei societăți comerciale privatizate, tribunalul constată că pretențiile referitoare la aceste bunuri sunt nefondate, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.6 al.2-4 din Legea nr.10/2001.
Totodată tribunalul consideră că prin revocarea Dispoziției nr.12819/24.08.2006 (care revoca la rândul său Dispoziția nr.7489//12.04.2006), prevederile Dispoziției nr.7489/12.04.2006 cu privire la utilaje și instalații devin de drept aplicabile, astfel că nu mai era necesară vreo mențiune în acest sens în Dispoziția nr.37143/23.07.2008.
Având în vedere cele mai sus reținute tribunalul apreciază ca nefondate capetele de cerere privind anularea Dispoziției nr.37143/23.07.2008 și în subsidiar completarea dispoziției în sensul acordării de despăgubiri inclusiv pentru utilajele și instalațiile aferente imobilului situat în B,-, conform art.6 al.2 din Legea nr.10/2001.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru întârzierea de 2 ani nejustificată în trimiterea dosarului nr.346/2001 Secretariatului Comisiei Centrale, așa cum avea obligația în termen de 10 zile de la adoptarea Dispoziției anterioare nr.12815/24.08.2006, tribunalul, apreciază că este nefondat întrucât emiterea noii Dispoziții nr.37143/23.07.2008 a fost determinată de modificările legislative ulterioare care nu pot fi imputate pârâtei. Astfel din adresa nr.25779/2.07.2008(fila 83) reiese că dosarul a fost returnat pentru a se completa Dispoziția nr.12815/24.08.2006 cu suprafața de teren și suprafața construcției pentru care se vor acorda despăgubiri, ca urmare a precizărilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții -, -, și -, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente;
Apelanții critică în primul rând Dispoziția nr.37143 din 23 iulie 2008 emisă de Primarul municipiului B, considerând-o nelegală deoarece tinde să anuleze un alt act administrativ - Dispoziția nr.12815 din 24 august 2006, care și-a produs deja efecte juridice.
Pe de o parte, Dispoziția nr.12815 din 24 august 2006 reprezentat, în instanță, recunoașterea în totalitate din partea pârâtei a pretențiilor sale și în urma emiterii acestei dispoziții, în cadrul dosarului nr.924/2006, instanța a respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Astfel, apreciază apelanții că actul administrativ care a stat la baza acestei hotărâri a instanței nu mai poate fi revocat în totalitate, el producând-și deja efectele juridice.
Mai arată reclamanții - apelanți că pârâta nu mai poate să revină asupra acestui act administrativ, având în vedere și prevederile art.49 alin.1 din legea nr.215/2001, republicată, prin care se arată că hotărârile cu caracter individual devin obligatorii de la data comunicării lor și conform art.68 din lege, dispozițiile Primarului devin executorii după ce au fost comunicate persoanei interesate.
Apelanții critică dispoziția și din punct de vedere al conținutului arătând că deși au solicitat și prin notificarea înaintată în anul 2001, cât și în fața instanței, că solicită despăgubiri și pentru utilajele aferente atelierului de construcții și reparațiuni navale nici în această a treia dispoziție nu se precizează nimic cu privire la această cerere.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri consideră că este îndreptățită având în vedere faptul că pârâta a emis-o abia la 2 ani după emiterea celeilalte, neexistând din partea lor nici o vină.
In drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.33 din Legea nr.10/2001 modificată.
Apelanții au formulat critici și cu privire la hotărâre considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive;
- Hotărârea nu răspunde criticilor de nelegalitate formulate împotriva Dispoziției nr.37143 din 23 iulie 2008, critici întemeiate pe înfrângerea prevederilor art.49 alin.1 și a art.68 din Legea nr.215/2001, republicată privind obligativitatea hotărârilor administrative cu caracter individual și caracterul executoriu al acestora.
- Hotărârea este nelegală prin modul cum soluționează capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, reținând că întârzierea nu este imputabilă pârâtei pentru că a fost determinată de modificările legislative ulterioare.
Apelanții consideră hotărârea nefondată și sub aspectul soluționării de către instanța de fond a capetelor de cerere privind utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul și a cererii de acordare despăgubiri pentru că nu a pârâta dosarul la Comisia Centrală.
Intimatul Municipiul B prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Consideră că din punct de vedere procedural s-au utilizat și aplicat toate pârghiile legale, iar din punct de vedere al conținutului, dreptul de despăgubire a fost recunoscut prin Dispoziția nr.12815 din 24 august 2006, iar prin emiterea Dispoziției Primarului Municipiului B, nr. 37143 din 23 iulie 2008 fost în continuare recunoscut dreptul de despăgubire, completând-se cu suprafața de teren de 776,00. și suprafața construcțiilor de 420.p, așa cum prevede nr.HG250/2007, act normativ ce a venit în completarea Legii nr.10/2001.
Pentru capătul de cerere privitor la plata de despăgubiri solicitat de reclamanți consideră că este nefondat întrucât Dispoziția Primarului Municipiului B nr. 37143 din 23 iulie 2008 fost emisă cu respectarea noilor prevederi legale și nu a îngrădit în nici un fel drepturile de despăgubire ale reclamanților.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate, constată apelul fondat, pentru următoarele considerente;
Prin notificarea înregistrată sub nr.543 din 2 august 2001 autoarea reclamanților a solicitat restituirea prin echivalent bănesc " Atelierului de Construcțiuni și Reparațiuni Navale Industriale și Agricole, pentru orice metal - ".
Soluționarea acestei notificări s-a făcut prin Dispoziția nr.12815 din 24 august 2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Această dispoziție nu a fost atacată cu plângere de către reclamanții, fiind emisă în timpul soluționării cererii de acordare măsuri reparatorii ce a format obiectul dosarului nr.924/C/2006 al Judecătoriei Brăila.
Prin sentința civilă rn.1109 din 20 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Brăila, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.
Obiect al acțiunii a fost notificarea formulată prin care autoarea reclamanților solicita măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul situat în B-, compus din teren în suprafață de 776., cu construcțiile și utilajele aferente.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.262 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 dispoziția de restituire trebuie să cuprindă date de identificare a imobilului pentru care s-au dispus măsuri reparatorii.
Reține greșit, că aceste dispoziții legale obligă sau permite unității emitente să-și revoce prima decizie și să emită altă decizie care să corespundă noilor acte normative.
Potrivit art.3 alin.2 din nr.HG250/2007, deciziile sau dispozițiile emise cu respectarea prevederilor cuprinse în Norme metodologice de aplicare a legii nr.10/2001 își păstrează deplina valabilitate.
Precizarea datelor de identificare a persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii și ale imobilului ce face obiectul acestor măsuri era obligatorie în baza dispozițiilor legale de la momentul emiterii Dispoziției nr.12815/2006.
Prin adresa nr.7183 din 30 iunie 2008 (fila 83 dosar fond) s-a solicitat Primăriei municipiului B, completarea dispoziției cu suprafața de teren și suprafața construită și nu revocarea ei.
Lipsa datelor de identificare ale imobilului puteau fi complinite cu ocazia judecării dosarului nr.924/C/2006, dar acest aspect nu a fost invocat de nici o parte.
Având în vedere cele expuse mai sus, reține că C de al doilea capăt de cerere
- " subsidiar" - în sensul acordării de despăgubiri inclusiv pentru utilaje și instalații este nefondat.
De altfel, reclamanții au solicitat completarea Dispoziției nr.37143 din 23 iulie 2008 în situația în care nu se anulează așa cum au solicitat.
Cu privire la despăgubiri, reține că dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 prevede o procedură de soluționare a acestor dosare, procedură urmată de către intimată, eventualele întârzieri fiind datorate și necesității identificării imobilului, aspect ce din Dispoziție nr.12815 din 24 august 2006, cu care reclamanții au fost de acord, nu rezultă.
De asemenea, deși, li s-a pus în vedere, reclamanții nu au precizat exact care este cuantumul despăgubirilor, pe ce perioadă sau la ce sumă se raportează pentru ca instanța să analizeze prejudiciul creat, raportat la conduita pârâtei.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.296 cod pr. civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula Dispoziția nr.37143 din 23 iulie 2008 emisă de Primăria municipiului B și va respinge ca nefondate celelalte două capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții -, - și -,cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de avocatură - avocat - - cu sediul în B-, împotriva sentinței civile nr.907 din 23 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, pe care o schimbă în tot și în consecință;
Admite în parte acțiunea.
Anulează Dispoziția nr.37143 din 23 iulie 2008 emisă de Primarul municipiului
Respinge ca nefondate capătul de cerere subsidiar privind completarea Dispoziției nr.31143/2008 și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /27.10.2009
Tehn.
6 ex./28.10.2009
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
