Speta Legea 10/2001. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 299
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantele, domiciliată în P, str. -,. 16,. A,. 22, jud. A, domiciliată în D, str. -. -,. 52,. A,. 4, jud. V, domiciliată în B, sector 2,-,. 1-2,. F,. 214, împotriva sentinței civile nr. 1228 din 20 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în urma casării deciziei civile nr. 215 din 12 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin decizia civilă nr. 3713 din 6 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA S PRIN LICHIDATOR, cu sediul în B, sector 3,-, clădirea, -. 6, PRIMĂRIA S, cu sediul în S, str. -, nr. 1, jud. O, și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă SC SA S PRIN LICHIDATOR, prin consilier juridic, lipsind apelantele reclamante, și intimații pârâți PRIMĂRIA S, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței adresa nr. 27692/10.11.2009, emisă de Primăria Mun. S, ca răspuns la relațiile solicitate de instanță, în care se precizează că zona--112 a fost inclusă în intravilanul municipiului S prin nr. 42/1994; de asemenea, s-a învederat nedepunerea relațiilor solicitate de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară O, după care;
Instanța, față de răspunsul depus la dosar de către Primăria Mun. S, apreciază că nu se mai impune repetarea adresei către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară O și, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă SC SA S PRIN LICHIDATOR, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică. A precizat că în cazul în care restituirea prin echivalent este dispusă instanța de judecată, aceasta are obligația de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr.4161/2004, reclamantele, și, au formulat contestație împotriva deciziei nr.20 din 28 iunie 2006, emisă de SC SA S, în temeiul Legii nr.10/2001.
Sentința civilă nr.15 din 19 ianuarie 2005, prin care s-a respins cererea ca nefondată, a fost menținută prin decizia civilă nr.2987 din 24 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
S-a reținut că apelantele nu au făcut dovada calității de proprietar asupra terenului pentru care au solicitat măsuri reparatorii, terenul ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare invocat, având un alt amplasament.
Recursul declarat de reclamante împotriva deciziei instanței de apel a fost admis prin decizia civilă nr.5204 din 26 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-au casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
S-a reținut că reclamantele, cărora nu li s-a contestat calitatea de moștenitoare ale autorului lor, au demonstrat că acesta avut în patrimoniul său 1 ha. teren situat în perimetrul orașului S - Câmpul, potrivit actului autentic din anul 1942, ale cărui vecinătăți sunt confirmate și de consemnările autorităților locale, respectiv ale fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular S, prin adeverința nr.44705/1953.
Totodată, din registrul agricol rezultă că autorul reclamantelor era înscris cu un total de 15,62 ha. teren, din care s-a reconstituit conform Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000, o suprafață de 14,52 ha., rămânând diferența de 1 ha. teren aflată în litigiu, deținut de către intimată.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.1228 din 20 2006, Tribunalul Olta admis acțiunea, dispunând anularea deciziei nr.20 din 28 iunie 2004, emisă de SC SA S, reprezentată prin lichidator judiciar audit SA
S-a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la a măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Tribunalul a reținut că din întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorului reclamantelor, a rămas o suprafață de teren de 1 ha. ce a intrat în proprietatea statului în mod abuziv, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr.10/2001, fără ca proprietarul să fie despăgubit în vreun fel.
Astfel, în condițiile în care terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de sediul pârâtei, s-a apreciat că reclamantele au dreptul la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinței primei instanțe, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.215 din 12 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a reținut că prima instanță a respectat pe deplin indicațiile din decizia de casare a instanței de recurs, inclusiv în reținerea situației de fapt.
Tribunalul Olta reținut că autorul reclamantelor a deținut în S teren în suprafață de 1 ha. cu vecinătățile confirmate de autoritățile locale și că în prezent terenul aparține societății pârâte, fiind ocupat de sediul social al pârâtei.
Reclamantele nu au solicitat restituirea în natură, ci doar acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor, și cum în situația actuală a terenului, astfel cum a fost stabilită prin decizia de casare nu permitea restituirea în natură, era inutilă efectuarea în cauză a unei expertize tehnice.
În ceea ce privește stabilirea modalității măsurilor reparatorii în echivalent, acestea trebuiau să fie prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii, or, la data pronunțării sentinței era în vigoare Legea nr.247/2005.
Prin Legea nr.247/2005 s-au adus modificări Legii nr.10/2001 și sub aspectul măsurilor reparatorii în echivalent, prevăzându-se doar posibilitatea de acordare a bunurilor în compensare și a despăgubirilor în condițiile reglementate prin Titlul VII al legii.
Stabilirea cuantumului final al despăgubirilor s-a dat în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, astfel că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 13 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
După intrarea în vigoare a acestei legi, competența instanțelor de judecată investite cu soluționarea contestațiilor s-a restrâns în a stabili îndreptățirea reclamantelor la măsuri reparatorii și în a stabili aceste măsuri.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantele, criticând- în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra cuantumului măsurilor reparatorii, iar competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu intervine în situațiile în care restituirea prin echivalent este dispusă de instanță, care are obligația de a stabili cuantumul acestor despăgubiri.
S-a susținut de asemenea, că în lipsa oricăror probe, s-a reținut că imobilul nu poate fi restituit în natură, cu încălcarea principiului fundamental consacrat în acest sens prin art. 1 din Legea nr.10/2001, iar în cauză nu s-a întocmit nici o expertiză prin care să se stabilească dacă imobilul se poate restitui în natură.
Prin decizia nr.3713 din 6 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul formulat de reclamantele, și.
S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cazul în care, după administrarea probelor care se impun se apreciază că nu este posibilă restituirea integrală sau în parte a imobilului în litigiu, instanța este competentă să stabilească cuantumul și modalitatea de despăgubiri prin echivalent.
Că, deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului legalității și temeinicie atâta timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac exercitată în raport de dispozițiile legale incidente.
Că, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, asupra recursului în interesul legii prin decizia LII (52) din 4 iunie 2007.
S-a reținut de asemenea,că în condițiile în care prima instanță a fost sesizată anterior intrării în vigoare a legii noi, instanța este competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor și modalitatea de reparație prin echivalent.
Cu ocazia rejudecării, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
În ședința publică din 11 martie 2009, instanța de apel având în vedere indicațiile date de ICCJ prin decizia de casare, a pus în discuție completarea probelor cu efectuarea a două expertize tehnice de specialitate, respectiv o expertiză topografică pentru a identifica terenul solicitat, dacă acest teren este liber sau afectat de construcții, dacă există rețele de utilitate publică subterane și supraterane, canalizare, dacă terenul se poate restitui în natură și în ce proporție, precum și o expertiză tehnică de specialitate proprietate imobiliară, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Expertiza tehnică topografică a fost efectuată de expert, iar expertiza de evaluare proprietate imobiliară, a fost efectuată de expert.
După depunerea raportului de expertiză depus de expert, față de precizările apelantei, s-a apreciat necesară completarea raportului cu următoarele obiective: să se precizeze dacă suprafața de 1 ha. solicitată era situată în intravilan sau extravilan la momentul preluării; să se identifice dacă suprafața de 1 ha. pentru care reclamantele au devenit acționare la fostul IAS, este identică cu terenul în suprafață de 0,90 ha. cuprins în Anexa nr.19 la poziția 1.
Totodată, s-a dispus efectuarea unei adrese către Comisiile Locale și S de aplicare a Legii nr.18/1991, pentru se comunica următoarele:
- să se înainteze copii de pe cererile de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului;
- să se precizeze cât din terenul solicitat a fost restituit în natură;
- să se precizeze dacă tarlaua "" era situată în intravilan sau extravilan, precum și dacă tarlaua "Câmpul " este aceeași cu tarlaua "".
Relațiile solicitate cu fost înaintate prin adresele nr.944/2009 emisă de Primăria și nr.15811/2009 emisă de Primăria
Examinând actele și lucrările dosarului, coroborate cu concluziile expertizelor ordonate în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamantele, și, au declanșat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.10/2001, prin Notificarea nrt.369/2001 adresată intimatei, ca unitate deținătoare, solicitând despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1 ha. situat în Municipiul S, tarlaua "",str. -, în prezent P nr.110-112, pe care se află sediul S SA, preluat abuziv din proprietatea autorului lor.
Această primă etapă a fost finalizată prin emiterea Deciziei nr.20/28.06.2004.
Prin această decizie s-a respins notificarea formulată, cu motivarea că nu s-a făcut dovada de către reclamante că sunt proprietare ale imobilului și nu există elemente de identificare ale acestuia.
Reclamantele au uzat de faza judiciară facultativă și au contestat această decizie, iar după parcurgerea unui prim ciclu procesual, în rejudecare tribunalul a admis acțiunea, a anulat Decizia nr.20/2004 emisă de SA și a constatat că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii conform Titlului VII din Legea nr.247/2005. S-a reținut corect că reclamantele sunt persoane îndreptățite în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.276/1989, emis de notariatul de Stat Județean O ( fila 26 dosar fond).
Dovada proprietății asupra terenului notificat a fost făcută cu contractul de vânzare - cumpărare ( fila 33 ) încheiat în anul 1942, prin care autorul reclamantelor l-a cumpărat de la numitul în numele și pentru fiica sa.
În acest contract de vânzare - cumpărare se individualizează terenul de 1 ha. prin vecinătăți. Acest teren a fost preluat de stat și în prezent se regăsește în incinta S, astfel cum concluzionează experta desemnată în cauză și nu se poate restitui în natură, întrucât este ocupat cu o construcție ce aparține societății și de utilitățile necesare: apă curentă, gaze, telefonie, canalizare, energie electrică, așa încât, nu se poate da eficiență principiului prevalenței restituirii în natură, reglementat de art. 1 alin. 1, 7 și 9 din Legea nr.10/2001.
Rămâne în discuție problema măsurilor reparatorii de care urmează să beneficieze reclamantele.
În baza rolului activ, instanța de apel a depus diligențe în sensul înaintării documentațiilor indicate de comisiile de fond funciar, referitoare la reclamante, înaintate prin adrese însoțite și de titlurile definitive de proprietate.
Analizând aceste documentații, se constată că în materia fondului funciar, până la soluționarea acestei cauze în al doilea ciclu procesual, reclamantele au obținut un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiindcă au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru aproape întreaga suprafață de 15,62 ha. teren, astfel cum au avut în evidențele registrului agricol, pentru că și Legea fondului funciar este tot o lege de reparație adoptată după 1991.
Totalizând suprafețele reconstituite, se constată că: prin titlul definitiv nr- emis de Comisia Județeană O de Fond Funciar, li s-a reconstituit moștenitorilor defunctului, respectiv reclamantelor, dreptul de proprietate pentru 8,75 ha. teren pe raza localității, județul O; prin titlul definitiv nr- li s-a reconstituit acelorași moștenitoare dreptul de proprietate pentru 4,77 ha. arabil, tot pe raza localității; prin titlul de proprietate nr- s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha. arabil pe raza localității, iar prin titlul definitiv nr.270/2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha. teren arabil pe raza Municipiului S, un total de 15,52 ha, deci mai puțin cu 0,10 ha, decât exista evidențiat în registrul agricol.
Astfel, ultima reconstituire s-a dispus pe raza Municipiului S pentru suprafața de 1 ha. pentru care reclamantele au exhibat drept dovadă a proprietății contractul de vânzare - cumpărare utilizat și în procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001, așa încât, reclamantele vor beneficia de o dublă reparație, fiindcă instanța de apel nu poate înrăutăți situația acestora în propria cale de atac, iar pârâta a stat în pasivitate și nu a exercitat apel împotriva sentinței.
Cum dispoziția a fost emisă de pârâta SC SA S, prin lichidator, înainte de apariția Legii nr.247/2005, instanța este competentă să stabilească cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi primite de reclamante, astfel cum a fost stabilit de către expert, la suma de 338.864 lei.
În consecință, în baza art. 296 Cod pr. civilă, urmează a se admite apelul, a se schimba parțial sentința și a se constata că reclamantele sunt îndreptățite la suma de 338.864 lei, reprezentând măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 1 ha. teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamantele, și, împotriva sentinței civile nr. 1228 din 20 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în urma casării deciziei civile nr. 215 din 12 martie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin decizia civilă nr. 3713 din 6 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA S PRIN LICHIDATOR, PRIMĂRIA și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
Schimbă parțial sentința.
Constată că reclamantele sunt îndreptățite la suma de 338.864 lei reprezentând măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 1 ha. teren situat în
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./11 ex.
25.11.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
