Speta Legea 10/2001. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 30
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională Drumuri și Poduri I și pe intimații, având ca obiect legea 10/2001 împotriva sentinței civile numărul2443 din 28 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru intimați. Lipsește reprezentantul apelantei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională Drumuri și Poduri
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul este la primul termen de judecată;
- apelul este scutit de la plata taxelor judiciare;
- intimații au depus, prin serviciul de registratură întâmpinare al cărei duplicat a fost comunicat apelantei;
- apelanta solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fond.
Av. pentru intimați solicită respingerea apelului promovat de apelanți întrucât toate cele trei motive de apel sunt neîntemeiate.
Apelanta este de rea credință când susține că nu a primit actele doveditoare având în vedere că la fila 13 dosar de fond se află adresa nr. 22608/2005 din care rezultă că notificarea a fost înaintată împreună cu dosarul ce cuprindea acte doveditoare atât a proprietății cât și a calității de persoană îndreptățită la restituire.
În ce privește lipsa reglementării în mod expres în Legea 10/2001 a sancțiunii nerespectării termenului de 60 de zile acesta este reglementat prin Decizia XX din 19.03.2007 a
În ce privește prezumția relativă de preluare abuzivă, în mod corect instanța de judecată a reținut că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera această prezumție și că apelanta nu a răsturnat-
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2443 din 28 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictor cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și a fost obligată pârâta să emită decizia de restituire în natură a imobilului situat în orașul, str. -, nr. 24, județul V, în suprafață de 932,67. materializat pe punctele de contur 1,2,3,4,5,6,1 în schița anexă nr. 1 raportului de expertiză efectuat de expert, ce face parte din hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 77 din 19.12.2002, reclamanta, în calitate de fiică și numitul, în calitate de fiu (decedat la data de 12.05.2008) sunt moștenitorii numiților și.
După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta, în calitate de moștenitoare a numitului, tatăl său, a formulat notificarea din data de 10.10.2001, prin care a solicitat restituirea mai multor suprafețe de teren ce au aparținut tatălui său, printre care și suprafața de teren de 2062 mp situată în orașul, str. -, nr. 24, jud. V, dobândită de acesta printr-un contract de schimb în anul 1956.
Cu privire la o parte din terenurile solicitate, notificarea a fost soluționată de Primarul Orașului; deoarece pe terenul str. -, nr. 24 se afla cantonul de drumuri aparținând Secției de Drumuri Naționale Bârlad, prin adresa nr. 4555/17.06.2004, Primarul orașului, în temeiul art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, a înaintat notificarea împreună cu dosarul Secției Drumuri Naționale Bârlad, în calitate de unitate deținătoare a imobilului.
Ulterior, prin adresa nr. 22508 din 19.12.2005 notificarea a fost înaintată pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, care nu a soluționat-o nici până în prezent.
Din procesul verbal din data de 24.03.1956 rezultă că defunctul a deținut o suprafață de 825 mp teren în intravilanul orașului; în schimbul acestei suprafețe de teren, conform actului de schimb nr. 746 din 17.09.1956 și în baza procesului verbal de evaluare din 19.09.1956, (fila 6 ) lui i s-a predat suprafața de 2062 mp teren, în intravilanul târgului, având următoarele vecinătăți: Nord - rezerva de stat; sud -; - G; Vest - șoseaua. Prin raportul de expertiză efectuat de expert s-a stabilit că terenul în litigiu deținut de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în str. - - este în suprafață de 932,67 mp, ce face parte din suprafața de 2062 mp predați autorului reclamantei prin procesul verbal din data de 24.03.1956.
Astfel, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare a proprietarului imobilului în litigiu, și de asemenea s-a stabilit și identitatea dintre imobilul solicitat și cel deținut în prezent de pârâtă, instanța va aprecia că excepția lipsei calității active a reclamantei este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Atât reclamanta, cât și pârâta, prin întâmpinare, au arătat că nu se cunoaște modalitatea prin care imobilul a intrat în patrimoniul statului; în consecință, tribunalul va aprecia că sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. a din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, potrivit cărora în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
În condițiile în care în cauză pârâta nu a prezentat acte de proprietate a imobilului, instanța va aprecia că această prezumție nu a fost răsturnată, astfel încât s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că pe suprafața de teren în litigiu sunt edificate o serie de construcții, respectiv C1 - corpul principal al Secției de drumuri și poduri și anexe/magazii (șopron materiale, magazii materiale, porci, WC); de asemenea, s-a mai reținut că la data efectuării măsurătorilor, locația respectivă nu mai era folosită, poarta gardului împrejmuitor era încuiată cu lacăt, corpul principal al construcției fiind de asemenea încuiat; conform precizărilor personalului Primăriei Secția de drumuri și poduri posedă un nou punct de lucru, imobilul situat în str. - - fiind dezafectat. clădirile existente sunt în conservare, nefiind utilizate de mai mult timp. Expertul a concluzionat astfel că imobilul poate fi restituit în natură.
De asemenea, din relațiile comunicate de pârâtă, dar și de Consiliul Județean V - SC Drumuri și Poduri SA V și Primăria Orașului, rezultă că nu au fost eliberate autorizații de construcție pentru respectivele construcții.
Față de aceste considerente și văzând și dispozițiile art. 10 alin. 3 și 5 din Legea nr. 10/2001, instanța va admite acțiunea formulată, astfel cum a fost modificată, de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și va obliga pârâta se emită decizia de restituire în natură a imobilului situat în orașul, str. -, nr.24, jud. V, în suprafață de 932,67 mp, materializat pe punctele de contur 1,2,3,4,5,6,1 în schița anexa nr.1 a raportului de expertiză efectuat de expert, ce face parte din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Regională Drumuri și Poduri I, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- intimata nu a depus toate documentele justificative, astfel că apelanta a fost în imposibilitate de a da curs solicitării din notificare. În aceste condiții unitatea nu a putut ca în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, să răspundă, respectiv să se pronunțe, prin decizie motivată asupra cererii de restituire, atât timp cât reclamanta nu a depus actele doveditoare;
- cu privire la prezumția relativă de preluare abuzivă a imobilului, apelanta arată că nu există niciun act cu privire la preluarea terenului solicitat de reclamantă.
În aceste condiții susține apelanta urmează ca admițând apelul, să se respingă acțiunea reclamantei-intimate - care n-a dovedit preluarea terenului și nici că acesta a aparținut autorilor săi.
Apelul nu este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că este legală și temeinică sentința apelată.
Astfel există la dosar adresa nr. 22608/2005 ( 13) prin care se atestă că dosarul depus de reclamanta-intimată conținând 13 file (notificarea și acte doveditoare) a fost înaintată la 19 decembrie 2005 apelantei, astfel că susținerea acesteia că nu a primit acte doveditoare nu este reală.
Art. 23 și 25 din Legea nr. 10/2001 reglementează obligația unității deținătoare de a se pronunța asupra notificării, actele doveditoare putând fi depuse până la soluționarea notificării, iar potrivit art. 26 alin. 3 din lege, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva dispoziției ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde notificării.
Potrivit acestor dispoziții, corect tribunalul, reținând că este persoană îndreptățită, în calitate de moștenitoare a numitului, care a avut în proprietate 2.062. teren, situat în Orașul, str. -, nr. 24, județul V, dobândită printr-un contract de schimb în anul 1956, teren preluat de stat, reclamanta făcând dovada că el se află în patrimoniul apelantei, și a obligat-o pe aceasta să emită decizie de restituire în natură a terenului, identificat de expert.
Așa fiind urmează a se respinge apelul potrivit art. 296 Cod procedură civilă și în baza art. 274 din același cod urmează ca apelanta să suporte cheltuielile de judecată ale intimatei, ocazionate de judecata în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Direcția Regională Drumuri și Poduri I împotriva nr. 2443 din 28 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
10.03.2010
2 ex.
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Gheorghiu Elena
