Speta Legea 10/2001. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE APEL
DECIZIE Nr. 303
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 05 noiembrie 2009, privind judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul procedural ales la cabinet av., cu sediul în C, str. -, - 14,. A,.3,.8, județul D, împotriva sentinței civile nr. 99 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că mersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 05 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin contestația formulată la data de 18.12.2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, reclamantul a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, să se anuleze Dispoziția nr.18466/28.09.2007 emisă de pârâtă în soluționarea notificării nr.637/N/2001 și să se dispună restituirea în natură către el, în calitate de persoană îndreptățită, a suprafețelor de teren ce au făcut obiectul notificării menționate.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că, în temeiul art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, s-a adresat cu notificare unității pârâte deținătoare, solicitând acordarea măsurilor reparatorii pentru deposedarea sa abuzivă de imobilul situat în C, str.- ( fostă -, nr.111), imobil compus din teren în suprafață de 337. și construcția aflată pe acesta.
A menționat reclamantul că, deși a atașat notificării toate înscrisurile doveditoare ale dreptului său de proprietate și preluării abuzive, unitatea deținătoare a soluționat cererea sa prin respingerea restituirii în natură, propunând acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 180. iar pentru suprafața de 157. a reținut că nu s-a dovedit preluarea abuzivă, respingând acordarea oricărei forme de măsuri reparatorii pentru aceasta.
A susținut reclamantul, că dovada preluării abuzive a imobilului s-a făcut cu acte, imobilul încadrându-se în categoria celor vizate de art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001, iar posibilitatea restituirii acestuia în natură ar putea fi apreciată în raport de concluziile unei expertize topografice, care să identifice suprafețele de teren.
În dovedirea contestației, reclamantul a depus copia dispoziției nr.18466/28.09.2007.
S-a solicitat instituțiilor implicate în derularea procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001, să înainteze, în xerocopie, actele aflate în dosarul de notificare nr.637/N/2001, acte ce au stat la baza emiterii dispoziției contestate, acestea fiind comunicate instanței de către Prefectura județului D prin adresa nr.8714 din 28.05.2008.
De asemenea, instanța apreciat utilă soluționării cauzei și a încuviințat, la cererea reclamantului, efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, în vederea identificării terenurilor, stabilirii regimului juridic și situației de fapt a acestuia. Obiectivele expertizei au fost fixate prin încheierea de ședință din 10.11.2008, iar pentru efectuarea expertizei a fost desemnat expert.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 16.01.2009, părțile neformulând obiecțiuni în legătură cu concluziile expertului.
Ulterior depunerii raportului de expertiză, reclamantul și-a precizat contestația, solicitând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma compensării cu alte suprafețe de teren egale ca dimensiuni cu cele de care a fost deposedat, indicând în acest sens, terenul în suprafață de 600. situat în C, str.-, cuprins în tabelul întocmit în luna ianuarie 2009 cu privire la situația bunurilor /serviciilor ce pot face obiecctul compensărilor, conform Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.99 din 16 martie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis în parte contestația, cum a fost precizată, de către contestatorul, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul C prin Primarul Municipiului C, având ca obiect Legea 10/2001.
A anulat în parte Dispoziția nr.18466 din 28.09.2007 emisă de Primarul Municipiului C, în ceea ce privește soluția adoptată la pct.1, referitoare la suprafața de 157 mp, situat în C, str. - ( fost -, nr.111), și a menținut-o în ceea ce privește celelalte dispoziții.
A constatat calitatea reclamantului, de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 157mp, din str. - ( fostă -, nr.111 )și a obligat pârâta să facă propuneri de acordare, în favoarea reclamantului, a măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Lg.247/2005, și pentru această suprafață.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.18466/28.09.2007, Primăria Municipiului Cas oluționat, în calitate de unitate deținătoare, notificarea cu nr.637/N/2001 formulată de reclamant în temeiul Legii nr.10/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în C, str.- ( fostă -, nr.111). La articolul 1 al acestei dispoziții, pârâta a dispus respingerea cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafața de 157. de la adresa menționată, motivând că solicitantul nu a făcut dovada preluării abuzive a acesteia, în sensul prevederilor art.1, art.2 coroborat cu art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001. Pentru diferența de teren de 180. din str.- și pentru construcția demolată de pe aceasta, pârâta a dispus la articolul 2, respingerea cererii de restituire în natură și a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, reținând că terenul este ocupat de utilități publice, astfel cum rezultă din procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului încheiat la data de 31.03.2005.
Examinând legalitatea acestei dispoziții, contestată în cauza de față, instanța a reținut, în primul rând, că nemulțumirile reclamantului vizează două aspecte: pe de o parte, nerecunoașterea calității sale de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii conform Legii nr.10/2001, pentru o suprafață de 157. iar pe de altă parte, reclamantul se plânge de natura măsurilor reparatorii propuse a fi acordate pentru diferența de teren imposibil de restituit în natură.
Referitor la primul aspect, tribunalul a reținut că, prin depunerea actului de vânzare nr.2311/04.08.1945 și a actului de donație nr.78/12.01.1946, reclamantul a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de aproximativ 337.p ( J din 675.) situată în C, str.-, fost nr.121.
Din acest teren, prin Decretul de expropriere nr.38/1986, reclamantului i-a fost preluată o suprafață de 180. astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 08.08.1986 ( fila 36), la dosarul de notificare neexistând niciun fel de documente cu privire la modalitatea de preluare a diferenței de teren de 157.p, situată la aceeași adresă.
Însă, este cert că în prezent reclamantul nu mai are în posesie și proprietate nicio suprafață de teren din cei 337. și că întregul teren se află în deținerea unității administrativ teritoriale, fapt confirmat chiar de pârâtă, în cuprinsul procesului-verbal privind starea de fapt, din 31.03.2005 ( fila 42). Expertiza efectuată în prezenta cauză a confirmat, de asemenea, că suprafața totală de 337 este ocupată de clădirea Ministerului Administrației și Internelor - Serviciul Public pentru permise de conducere.
Potrivit capitolului I, pct.1 lit.e din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, "faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă", prezumție care, în cauză, nu a fost răsturnată prin proba contrară, neprezentându-se de către unitatea deținătoare pârâtă, dovezi din care să rezulte că preluarea de la reclamant a diferenței de teren de 157. din str.-,s-ar fi realizat în baza unui titlu valabil sau că această suprafață ar fi ieșit din patrimonial reclamantului, anterior preluării.
În aceste condiții, prezumția decurgând din existența suprafeței de 157. în patrimoniul statului, coroborată cu împrejurarea că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru suprafața totală de 337.p,și nu doar pentru 180. precum și lipsa oricăror indicii, referitoare la o eventuală ieșire a unei părți din teren,din patrimoniul reclamantului, anterior preluării imobilului de către stat, nu poate conduce decât la concluzia că diferența de 157. în continuarea terenului de 180. din str.-, a trecut fără titlu în proprietatea statului.
Prin urmare, suprafața de 157. intră în categoria imobilelor preluate abuziv conform art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001, pentru care reclamantul era îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii, astfel încât în mod nelegal a fost respinsă notificarea, cu privire la această suprafață.
În ceea ce privește categoria de măsuri reparatorii propuse a fi acordate reclamantului pentru imobilul preluat abuziv, instanța a reținut că imposibilitatea restituirii terenului în natură este confirmată de expertiza efectuată în cauză și, de altfel, ulterior depunerii raportului, reclamantul nici nu a contestat imposibilitatea adoptării măsurii retrocedării terenului în natură.
Referitor la cererea reclamantului, de acordare a unor suprafețe de teren în compensare, instanța a reținut că, potrivit art.1 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001, ăsurile reparatorii prin echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii și "se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării".
De asemenea, în conformitate cu art.1, pct.1.7 din nr.HG250/2007 "măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire, poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deținute de aceasta".
Din textele de lege enunțate, rezultă, așadar, că realizarea compensării, ca măsură reparatorie prin echivalent, este condiționată de împrejurarea ca unitatea deținătoare să aibă în patrimoniul său și la dispoziție, terenuri ce ar putea fi destinate atribuirii lor, persoanelor îndreptățite în baza legilor reparatorii speciale.
În speță, unitatea deținătoare, înaintând instanței tabelul întocmit la nivelul lunii ianuarie 2009, cu privire la situația bunurilor/serviciilor ce pot face obiectul compensărilor conform Legii nr.10/2001, a comunicat totodată că cele 2 terenuri cuprinse în acest tabel au fost deja atribuite în compensare către petenții ce au formulat cereri în acest sens, ceea ce înseamnă că, potrivit datelor comunicate de unitatea deținătoare, în prezent, în patrimoniul și la dispoziția acesteia, nu mai există bunuri care să poate face obiectul compensării.
Cum, nici reclamantul nu a identificat terenuri la dispoziția Primăriei Municipiului C, care să poată fi acordate în compensare, terenuri cu privire la care să facă dovada că ar fi apropiate, ca valoare și dimensiuni, de cel preluat în mod abuziv, instanța a apreciat că este neîntemeiată cererea reclamantului, de acordare a măsurilor reparatorii sub forma compensării cu alte terenuri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamantul, motivând în esență că soluția de respingere a cererii, sub aspectul neacordării de măsuri reparatorii, prin compensare cu o altă suprafață de teren, în schimbul celei expropriate, este nelegală și netemeinică, în condițiile în care pârâta nu a făcut nici un fel de dovadă că terenurile disponibile în decembrie 2008 - ianuarie 2009, au fost într-adevăr atribuite altor persoane; simpla afirmație, că terenurile au fost deja atribuite altor persoane, nu este susținută de probe, iar dovada faptului că măsura pentru care reclamantul a optat, nu se poate aplica, aparține pârâtei, ca unitate deținătoare.
În baza art.295 alin.2 pr.civ. în ședința din 9 iulie 2009, instanța a încuviințat completarea probatoriilor, în sensul de a se solicita relații de la Primăria C, în legătură cu terenurile ce pot face obiectul compensării, conform Lg.10/2001; s-a solicitat astfel situația terenurilor disponibile la nivelul lunii decembrie 2008 - ianuarie 2009 - dacă mai sunt sau nu disponibile, iar în caz negativ, să se înainteze actele în baza cărora aceste terenuri au fost atribuite altor persoane - precum și situația în prezent - dacă au fost identificate alte bunuri disponibile a fi acordate în compensare - și să se depună, în copie, tabelele întocmite și afișate, în acest sens.
Prin adresa nr.92192/2009, Primăria Caî naintat instanței, Tabelul afișat pentru luna iulie 2009 și Situația bunurilor/serviciilor întocmită conform Titlului art.1, alin.5 din OUG nr.209/2005, pentru lunile ianuarie, respectiv iulie 2009, cu mențiunea că bunurile afișate în luna decembrie au fost restituite în temeiul și în condițiile Legii 10/2001, în prezent autoritatea locală nedispunând de rezervă de teren, pentru a fi acordată în compensare, conform legii.
Apreciind incomplet răspunsul pârâtei, instanța a revenit cu adrese, pentru comunicarea relațiilor solicitate.
Prin adresa nr.-/22.10.2009, Primăria Mun.C, a comunicat instanței că, din terenurile afișate prin procesele verbale de afișare nr.-/9 dec. 2008 și nr.1472/6 ianuarie 2009, au fost restituite următoarele: terenul situat în C,-, a fost restituit în natură, în baza Dispoziției Primarului Municipiului C nr.16090/10 dec.2008; terenul situat in C, str.-. a fost restituit în natură, în baza Dispoziției Primarului Mun.C, nr.14519/ 2 februarie 2009. Au fost atașate, în copii certificate, dispozițiile menționate.
Apelul se va admite, pentru următoarele considerente:
Astfel, cu procesul verbal de afișare nr.-/9 dec.2008 (94 dosar fond), s-a afișat lista cu bunuri disponibile care pot fi acordate în compensare, conform Legii 10/2001 - respectiv Situația bunurilor, înregistrată sub nr.-/9 decembrie 2008, în care se precizează că autoritatea locală, Consiliul Local C, a identificat în luna decembrie 2008, următoarele bunuri: 1) terenul situat C,-, în suprafață de 183 mp. cu vecinătățile: N - str.- (actuala sre.-); E - fost imobil-; S - str.M trotuar; V - str.M și str.-; 2) terenul situat în 3 - în suprafață de 400 mp. cu vecinătățile: N - alee acces stație transformare; E - proprietate particulară; S - alee
acces blocuri; B - domeniu public; 3) terenul situat în 3 -, în suprafață de 700 mp. cu vecinătățile; N - domeniu public; E - 3 -; S - alee acces stație transformare; V - domeniu public.
Cu procesul verbal de afișare nr.1472/6 ianuarie 2009 (92 dosar fond) s-a afișat lista cu bunuri disponibile, care pot fi acordate în compensare, conform Legii 10/2001 - respectiv Situația bunurilor, înregistrată sub nr.531/5 ianuarie 2009, în care se precizează că în luna ianuarie 2009, s-au identificat următoarele bunuri; 1) terenul situat în 3 -, în suprafață de 700 mp. cu vecinătățile: N - domeniul public; S - alee acces stație transformare; E - 3 -; V - domeniu public; 2) terenul situat în str.- în suprafață de 600 mp. cu vecinătățile: N - str.-; S - - acces; E - imobil- și imobil-; V - domeniu public.
Prin Dispoziția Primarului Municipiului C, nr.16090/10 dec.2008 (30 dosar apel) s-a restituit în natură suprafața de 470 mp. teren situat în C,-, numiților și, iar prin Dispoziția nr.14519/2 febr.2009, s-a atribuit în natură suprafața totală de 339 mp.teren -compusă din două suprafețe, respectiv, S1 = 47 mp, din str.-., cu următoarele vecinătăți: N - domeniul public; E - proprietate particulară; S - str.-; V - domeniu public si S2 = 292 mp, din str.-, cu următoarele,vecinătăți: N - teren Primăria Mun.C; E - fost imobil-; S - alee acces; V - alee acces, - numitei, în compensare pentru terenul situat în str.-, imposibil de restituit în natură.
Prin urmare, conform actelor depuse la dosar, emise chiar de intimată, rezultă că din suprafața totală de 1883 mp.teren, disponibil în decembrie 2008 - ianuarie 2009, pentru acordare de măsuri reparatorii prin compensare, în temeiul Lg.10/2001, s-a restituit, conform dispozițiilor Primarului, din 10 decembrie 2008 și, respectiv, 2 februarie 2009, numai suprafața de 522 mp.- cu mențiunea că, din suprafața de 470 mp.teren, restituită prin Dispoziția nr.16090/10 dec.2008, în str.-, numai suprafața de 183 mp. s-a afișat ca teren disponibil pentru atribuire prin compensare.
Chiar dacă s-ar lua în calcul suprafața de 470 mp. în loc de 183 mp. oricum suprafața totală restituită, ar fi cu mult mai mică, respectiv 809 mp. față de suprafața disponibilă pentru atribuire prin compensare, de 1883 mp.
Ca atare, susținerea intimatei, prin adresa nr.15243/13.02.2009, înaintată Tribunalului (91 dosar fond),- în sensul că bunurile propuse spre compensare în lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009, au fost atribuite în compensare, către petenții ce au formulat cereri în acest sens, iar autoritatea locală nu mai dispune de alte bunuri ce pot fi acordate în compensare în temeiul Legii 10/2001,- nu a fost dovedită.
Cu înscrisurile menționate, intimata a făcut dovada că numai o parte din terenul propus spre compensare în decembrie 2008 - ianuarie 2009, fost restituit altor persoane.
În consecință, situația de fapt reținută de prima instanță - numai în baza datelor comunicate de pârâtă - în sensul că toate bunurile disponibile în decembrie 2008 - ianuarie 2009, au fost atribuite în compensare, așa încât, la dispoziția Primăriei nu mai există teren, care să fie atribuit reclamantului, ca măsură reparatorie prin compensare
cu alte bunuri, este greșită, ceea ce a condus și la aplicarea greșită a legii, mai exact, neaplicarea art.1 alin.2 și 3 din Lg.10/2001, privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri.
Prin urmare, soluția de respingere a solicitării reclamantului sub acest aspect - al acordării de măsuri reparatorii prin echivalent. constând în compensare cu alt teren - este nelegală și netemeinică, deoarece, în raport de prev.Lg.10/2001, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, are prioritate față de măsurile reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,- persoana îndreptățită având dreptul să opteze pentru modalitatea măsurilor reparatorii prin echivalent, în cazul în care, restituirea în natură nu este posibilă.
Cum, în speță, pârâta a dovedit că numai o parte din terenul propus pentru atribuire - ca măsură reparatorie prin compensare - a fost atribuit (restituit) altor persoane, rămânând o diferență suficient de mare de teren - pentru care nu s-a făcut dovada că a făcut obiectul restituirii (atribuirii) în temeiul Legii 10/2001 - solicitarea reclamantului, de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alt teren, pentru terenul în suprafață de 337 mp. situat în C, str.- (imposibil de restituit în natură), este întemeiată.
Față de relațiile și actele înaintate de intimată, rezultă că există teren disponibil pentru atribuire, ca măsură reparatorie prin compensare, în C, str.- și 3 -; din suprafețele de teren afișate în luna ianuarie 2009, de 600 mp.și respectiv 700 mp. s-a atribuit în natură, prin dispoziția Primarului, numai suprafața de 339 mp. (229 mp.+47 mp.
Prin urmare, pe unul din aceste amplasamente, se poate atribui teren în compensare, și reclamantului.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 pr.civ. se va admite apelul și se va schimba sentința, în sensul că se va admite acțiunea precizată. Se va anula în parte dispoziția contestată, respectiv cu privire la terenul situat în C, str.- (- nr.111), în suprafață de 337 mp. solicitat de reclamant, prin notificare; va fi obligat Primarul Municipiului C să emită o nouă dispoziție, prin care să restituie în natură, prin compensare, terenul în suprafață de 337 mp. pe unul din amplasamentele disponibile în ianuarie 2009 - conform procesului verbal de afișare nr.1472/6 ianuarie 2009, cu "Situația bunurilor/serviciilor se pot face obiectul compensărilor conform Legii nr.10/2001 republicată", înregistrată sub nr.531/05.01.2009 - respectiv str.- și 3 -, din Se va menține dispoziția contestată, în ceea ce privește construcția demolată, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Lg.247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul procedural ales la cabinet av., cu sediul în C, str. -, - 14,. A,.3,.8, județul D, împotriva sentinței civile nr. 99 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Municipiul C prin Primarul Municipiului
Schimbă sentința menționată, în sensul că admite acțiunea precizată.
Anulează în parte Dispoziția nr.18466/28.09.2007, emisă de Primarul Municipiului C, respectiv cu privire la teren.
Obligă Primarul Municipiului C, să emită o nouă dispoziție, prin care să restituie în natură, prin compensare, teren în suprafață de 337 mp. reclamantului, pe unul din amplasamentele disponibile în ianuarie 2009, respectiv str.- și 3 -, din C, menționate în "Situația bunurilor/serviciilor ce pot face obiectul compensărilor conform Legii 10/2001 republicată", înregistrată sub nr.531/05.01.2009- Direcția contencios juridic, asistență de specialitate și contencios administrativ, din cadrul Primăriei Municipiului
Menține Dispoziția nr.18466/28.09.2008 a Primarului Municipiului C, în ceea ce privește construcția demolată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.-
MC/4 ex./16.11.2009
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Paraschiva Belulescu
