Speta Legea 10/2001. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.31/
Ședința publică din 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de:
apelanți reclamanți și intimați C, G și, toți cu domiciliul ales în B, Șoseaua B - P, nr. 14, -/2,. D,. 42, sector 1, și
II. apelanții pârâții și intimați MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C -
declarate împotriva sentinței civile nr. 1297/ din 13.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții reclamanți-intimați C, G și prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 17547/08.01.2009, depusă la dosar, și apelanții pârâți-intimați Municipiul C Prin Primar și Primarul Municipiului C prin avocat.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că:
Apelul reclamanților-intimați C, G și este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 51 din Legea 10/2001 și se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2.pr.civ.
Apelul pârâților-intimați Municipiul C Prin Primar și Primarul Municipiului C este declarat în termen,nemotivat,scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 51 din Legea 10/2001 și se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2.pr.civ.
Apărătorul apelanților pârâți și intimați, având cuvântul, depune la dosar motivele de apel și Lista bunurilor și serviciilor ce pot fi atribuite în compensare conform art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, pentru luna ianuarie 2009, precum și procesul verbal în care se menționează că Municipiul C nu dispune momentan, de rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare. Totodată, comunică un exemplar de pe motivele de apel și înscrisurile depuse la acest termen către apelanții reclamanți prin apărător.
Apărătorul apelanților reclamanți-intimați, având cuvântul, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul motivelor de apel formulate de pârâți.
Instanța acordă cuvântul părților asupra probatoriilor.
Având cuvântul, apărătorul apelanților reclamanți-intimați solicită administrarea probei cu înscrisuri, respectiv depunerea la dosarul cauzei de către pârâții intimați a listelor privind bunurilor și serviciilor ce pot fi atribuite în compensare pe lunile noiembrie - decembrie 2008 și emiterea unei adrese către Primăria Municipiului C pentru a ne comunica dacă în perioada aprilie 2008 (data introducerii acțiunii) - 13.11.2008 (data pronunțării hotărârii) au fost acordate terenuri în compensare altor persoane și ce suprafață de teren a fost acordată.
Se solicită emiterea acestor adrese având în vedere că în alte dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată Primăria a comunicat existența terenurilor ce pot fi acordate în compensare, în perioada arătată și pentru luna noiembrie.
Mai arată că, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în luna noiembrie, instanța având în vedere lista bunurilor și serviciilor pe luna octombrie 2008. De asemenea, precizează că este în posesia unor dispoziții prin care s-au acordat în compensare terenuri pe procedura administrativă.
Având cuvântul, apărătorul apelanților pârâți-intimați solicită respingerea probei cu înscrisuri ca neutilă cauzei. Arată că, la momentul judecării cauzei la instanța de fond nu existau rezerve de teren. Totodată, susține că pe luna noiembrie 2008 au apărut unele bunuri și servicii, dar fiind multe cererii,acestea au fost acordate în compensare în ordinea vechimi cererilor înregistrate.
Deliberând, Curtea respinge probele solicitate de apelanții reclamanți-intimați, față de situația existentă la momentul actual și adresa Primăriei Municipiului C-Direcția Patrimoniu depusă la acest termen, având în vedere că acțiunea nu vizează și despăgubiri cu privire la teren.
În ceea ce priveșteemiterea unei adrese cătrePrimăria Municipiului C pentru a ne comunica dacă în perioada aprilie 2008 - 13.11.2008 au fost acordate terenuri în compensare altor persoane și ce suprafață de teren a fost acordată, apreciază că nu este utilă cauzei, dreptul părții nefiind confirmat pentru asigurarea unui teren în compensare.
Întrebate fiind de către instanță,părțile prin apărătorii arată că nu mai alte cererii prealabile sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra motivelor de apel.
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în apel.
Având cuvântul, apărătorul apelanților reclamanți-intimați solicită admiterea apelului, pentru motivele expuse pe larg în considerentele motivelor de apel, cu consecința schimbării soluției instanței de fond în sensul obligării pârâților la restituirea terenului în suprafață de 509. în modalitatea compensării cu un alt teren din domeniul privat al Municipiului C, echivalent ca suprafață și utilitate cu terenul situat în C, B-dul. - nr. 92 (actual), reprezentat de lotul nr. 18, careul 284 din vechea parcelare în suprafață de 509. consemnat în planul cadastral al orașului C din 1936, registrul de proprietăți vol. I, pag. 185, nr. crt. 1842 ca lotul nr. 18, din careul nou 313 cu adresa B-dul. - nr. 88. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În referire la apelul declarat de pârâții-intimați, apărătorul apelanților reclamanți solicită respingerea apelului, a se constata calitatea de persoane îndreptățite, având în vedere că există hotărâre irevocabilă pe revendicare privind dovada titlului de proprietate.
Având cuvântul, apărătorul apelanților pârâți-intimați solicită admiterea apelului, pentru motivele expuse pe larg în considerente, cu consecința schimbării hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Arată că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 813 și 814 cod civil pentru valabilitatea și producerea efectelor donației. Nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de către donator donatarilor, reclamanții nefăcând dovada calității de persoane îndreptățite. De asemenea, cuprinsul notificării ca și autoritatea investită oficial atestă că reclamanții au solicitat numai despăgubiri bănești. Deși, există un început de practică judiciară, decizia XX din 19.03.2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție care a soluționat un recurs în interesul legii nu poate fi aplicată în speța de față, întrucât aceasta atestă că instanța poate soluționa direct acțiunea persoanei îndreptățite dacă îndeplinește mai multe condiții, respectiv - dovedirea calității de persoană îndreptățită; - un refuz nejustificat din partea deținătorului; - notificarea să se refere la restituirea în natură a imobilului. Ori, nici una din aceste condiții nu este îndeplinită. În situația dată s-au cerut despăgubiri de către persoane neîndreptățite și nu avem un răspuns nejustificat de vreme ce notificarea s-a aflat la Prefectura
În concluzie, reclamanți nu se încadrează în excepția de la lege stabilită de decizia XX/2007 și nu pot să se adreseze direct instanței, fiind obligatorie parcurgerea cu finalitate a fazei administrativ-jurisdicționale.
În referire la apelul declarat de reclamanții-intimați, apărătorul apelanților pârâți-intimați solicită respingerea apelului formulat de reclamanții-intimați, cu cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul apelanților reclamanți-intimați arată că dovada calității de persoane îndreptățite s-a făcut cu titlul de proprietate, respectiv actul de donație transcris. În referire la condiția impusă de donator, aceasta era să nu fie înstrăinat bunul, nu poate face dovada negativă, dar s-a făcut dovada faptului că terenul litigios a existat pe numele donatorului până la preluarea în mod abuziv de către stat. Mai arată că, regula cuprinsă în dispozițiile Legii 10/2001 este aceea ca bunul să fie restituit în natură.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 22.04.2008, reclamanții C, G și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul municipiului C pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la restituirea terenului în suprafață de 509 mp situat în C,-, lotul 18, careul nr.284 prin compensare cu alt teren echivalent ca suprafață și utilitate, iar în subsidiar, în cazul în care compensarea nu este posibilă, obligarea Primarului municipiului C să emită ofertă de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005.
În motivare s-a arătat că prin contractul de donație transcris sub nr. 1693/14.05.1927 la Grefa Tribunalului Constanța, numitul a donat fiilor și fiicelor sale, respectiv numiților, și Gh., terenul situat în C,-, lotul 18, careul 284, identificat în planul cadastral al orașului C din 1936 și în registrul de proprietăți volumul 1, pag.185, nr.crt.1842, ca fiind lotul nr.18 din careul nr.313.
a decedat la 12.02.1966, iar succesiunea acestuia a revenit reclamantei C și numitului care, la rândul său, a decedat la 27.10.1997 și a avut ca unic moștenitor pe.
Au mai arătat reclamanții că a decedat la 23.05.1975, iar moștenitoare a acesteia este, că moștenitori ai numitei sunt reclamanții G și, dar și defuncta -, al cărei unic moștenitor este G și că nu a avut descendenți sau soție supraviețuitoare, iar succesiunea acestuia a fost culeasă de reclamanți, în calitate de descendenți ai fraților și surorilor sale.
Referitor la modalitatea de preluare s-a arătat că terenul a trecut în proprietatea statului prin forță și violență, fără vreun titlu legal, iar în legătură cu situația lui actuală s-a precizat că este ocupat de detalii de sistematizare și blocuri de locuințe și că, deși reclamanții au formulat notificare încă din 26.06.2001 pentru restituirea imobilului sub formă de despăgubiri, solicitarea nu a fost rezolvată nici în prezent, situație care contravine prevederilor art.23 alin.1 și art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001 și dă persoanelor îndreptățite dreptul să se adreseze direct instanței de judecată pentru obținerea măsurilor reparatorii.
Prin sentința civilă nr.1297/13.11.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea, a respins ca nefondată cererea de restituire a terenului în modalitatea compensării cu un alt bun din domeniul privat al municipiului C și a obligat Primarul municipiului C la înaintarea notificării înregistrată sub nr.569/26.06.2001 la. către Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, în conformitate cu prevederile titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru terenul în suprafață de 509 mp situat în C,-, consemnat în planul cadastral al orașului C din 1936 și în registrul de proprietăți vol.I, pag.185, ca lotul nr.18 din careul nr.313.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că reclamanții fac parte din categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii conform art.3 lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, fiind moștenitorii proprietarului deposedat, și că au făcut dovada dreptului lor de proprietate și a preluării abuzive deoarece imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în baza Decretului nr.284/1984 și intră sub incidența art.2 lit.h din actul normativ menționat.
Reținându-se din adresele Primăriei municipiului C - Direcția Patrimoniu că terenul este afectat de blocul de locuințe R2 și că parte constituie domeniu public al municipiului, dar și faptul că la nivelul Municipiului C nu există terenuri pentru a fi atribuite în compensare, în baza art.11 alin.4 coroborat cu art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, pârâtul a fost obligat la înaintarea notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, conform titlului VII din Legea nr.247/2005 și a fost respinsă cererea de atribuire în compensare a unui teren din domeniul privat al municipiului
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C, G și și pârâții Primarul municipiului C și Municipiul
Reclamanții au criticat soluția instanței de fond sub aspectul modalității de restituire și au arătat că, atâta vreme cât cele două adrese depuse de pârâți se referă la situația a doar trei luni calendaristice, inexistența unor terenuri care să poată fi atribuite în compensare a fost greșit apreciată.
Au susținut apelanții reclamanți că potrivit art.1 alin.5 din Legea nr. 10/2001 și din Normele ei metodologice de aplicare, primarii trebuie să afișeze lista bunurilor și serviciilor care pot fi acordate în compensare în cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente și că această obligație nu a fost îndeplinită în cauză, în sensul că adresele depuse la dosar privesc lunile august-octombrie, iar situația lunii noiembrie nu a putut fi cunoscută.
În susținerea apelului s-a solicitat obligarea Primarului municipiului C la depunerea listelor întocmite conform art.1 alin.5 din lege pentru lunile noiembrie 2008 - ianuarie 2009 și depunerea de relații referitoare la terenurile acordate în compensare altor persoane în perioada cuprinsă între data introducerii acțiunii și cea a soluționării ei la instanța de fond, respectiv aprilie - noiembrie 2008.
Primarul municipiului C și Municipiul C prin Primar au invocat nelegalitatea hotărârii instanței de fond sub următoarele aspecte:
- greșita apreciere a calității de persoane îndreptățite a reclamanților în condițiile în care nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor stabilite de art.813 și 814 din Codul civil și nici a celor impuse donatarilor de donator.
- greșita apreciere a limitelor solicitării reclamanților și a admisibilității acțiunii prin care au solicitat direct în instanță acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu.
Sub acest aspect s-a arătat că din cuprinsul notificării și din calitatea autorității investită oficial rezultă că reclamanții au solicitat doar acordarea de despăgubiri bănești, dar și că cerințele care trebuie să fie îndeplinite pentru a exista posibilitatea sesizării directe a instanței de judecată cu cererea de acordare a măsurilor reparatorii nu sunt îndeplinite în cauză pentru că reclamanții nu au solicitat restituirea în natură a imobilului și nu există un refuz nejustificat de soluționare a notificării câtă vreme aceasta a fost adresată Prefecturii
Apelanții pârâți au depus la dosar lista întocmită conform art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001 pentru luna ianuarie 2009, din care rezultă că Municipiul C nu dispune momentan de teren pentru a fi atribuit în compensare.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Cu privire la apelul reclamanților:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 569/26.06.2001 la BEJ reclamanții au solicitat restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 509 mp situat în C,-, prin acordarea de despăgubiri bănești, iar în cuprinsul cererii de chemare în judecată au precizat, ca modalitate de acordare a măsurilor reparatorii, și compensarea imobilului cu un alt teren din patrimoniul privat al municipiului C, echivalent ca valoare și utilitate.
Potrivit actelor dosarului, terenul care a aparținut autorului reclamanților a fost expropriat și este integral ocupat de detalii de sistematizare, iar în aceste condiții în mod corect a apreciat instanța de fond că măsurile reparatorii se impun a fi acordate în echivalent pentru întregul bun, conform alin. 4 al art.11 din Legea nr.10/2001 - care au caracterul unor norme speciale, incidente doar preluărilor abuzive în forma exproprierii - cu respectarea alin. 8 din aceeași prevedere legală, conform căruia, în situația reglementată de alin. 4, "măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Determinarea bunurilor care pot fi atribuite în compensare sau a cuantumului despăgubirilor bănești cuvenite pentru imobilul sau partea de imobil nerestituită în natură nu intră, însă, în competența instanței de judecată, iar față de aceste limite ale judecății impuse în mod imperativ de legiuitor, susținerile apelanților reclamanți referitoare la insuficiența probelor administrate de tribunal sub aspectul măsurilor reparatorii în echivalent sunt în mod evident nefondate.
Este real că atribuirea de bunuri sau servicii în compensare constituie o obligație a unității deținătoare, dar acordarea unei astfel de reparații depinde nu numai de voința celui notificat și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate cu acest titlu, ori din probatoriile administrate la fond și în apel sub acest aspect rezultă cu certitudine că în patrimoniul unității administrativ teritoriale pârâte nu există terenuri libere care pot fi obiect al măsurilor reparatorii prin echivalent. Nu prezintă relevanță în determinarea posibilității de atribuire a unor astfel de bunuri către reclamanți situațiile existente în perioadele anterioare datei la care a fost pronunțată hotărârea atacată pentru că notificarea nu fusese încă soluționată la acea dată, iar îndreptățirea titularilor acțiunii la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 nu fusese încă stabilită.
Nici listele întocmite conform art.1 alin.5 din lege pentru perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârii de la fond și cea a soluționării cauzei în apel nu prezintă relevanță pentru că din cuprinsul celei întocmită pentru luna ianuarie 2009, deci la momentul soluționării apelului, rezultă că Municipiul C nu dispune de rezerve de teren care să poată fi atribuite în compensare, iar existența unor bunuri sau servicii în intervalul menționat nu ar putea fi valorificată în cauză câtă vreme ele nu se mai află la dispoziția unității deținătoare, iar eventuala nelegalitate a atribuirii lor către alte persoane nu a fost constatată.
Cum relațiile comunicate de pârâți au caracter neechivoc și impun concluzia inexistenței în patrimoniul unității administrativ teritoriale - la momentul soluționării cauzei la fond și în apel - a unor bunuri concret determinate care să poată fi atribuite în compensare, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 prin obligarea pârâtului să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și că susținerile formulate de reclamanți în apel nu sunt întemeiate.
Cu privire la apelul pârâților:
Potrivit art.801 din Codul civil, donația este un contract și, pe cale de consecință, implică acordul de voință al donatorului de a transmite bunul donatarului, dar și voința donatarului de a-l accepta, precum și condiția formei autentice a actului.
Aceste condiții au fost respectate în cauză de părțile actului de donație invocat de reclamanți drept temei al cererii lor de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul situat în C,- deoarece contractul a fost autentificat la Tribunalul județului C sub nr.1425 la 14.05.1927, iar din procesul verbal de autentificare rezultă că toate părțile și-au exprimat consimțământul în această formă, la momentul autentificării fiind prezenți atât donatorul, cât și donatarii, inclusiv cei ce îi reprezentau legal potrivit reglementărilor în vigoare la acel moment.
Forma autentică a actului de donație, ca și exprimarea în această formă a acordului de voință al donatorului de a transmite bunul donatarilor, dar și a voinței acestora de a-l accepta, dovedesc conformitatea contractului de donație invocat drept titlu cu prevederile art.813 și art.814 din Codul civil și infirmă susținerile apelanților pârâți referitoare la nevalabilitatea acestuia, susțineri ce se constată a fi nefondate inclusiv din perspectiva neîndeplinirii condițiilor impuse donatarilor, respectiv aceea de a nu înstrăina terenul pe timpul vieții donatorului, de a-l administra și a-l păstra în perfectă stare, pentru că respectarea lor rezultă implicit din faptul preluării imobilului din patrimoniul beneficiarilor donației, ori pârâții nu au demonstrat probator că terenul ar fi fost înstrăinat către terțe persoane anterior exproprierii sau că a fost abandonat de titularii săi.
Nefondată este și critica referitoare la depășirea limitelor solicitării formulată de reclamanți prin notificare pentru că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat, în principal, atribuirea în compensare a unui teren echivalent ca valoare și utilități, ori din interpretarea dispozițiilor art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001 rezultă în mod evident că prioritară față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 este măsura compensării cu alte bunuri sau servicii și că numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este refuzată de persoana îndreptățită, se face propunere de acordare de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Nu poate fi reținută ca întemeiată nici critica referitoare la lipsa culpei apelanților pârâți în soluționarea notificării formulată de reclamanți pentru că, deși solicitarea a fost inițial adresată Prefecturii C, din adresa nr. /2008 a Primăriei municipiului C (fila 99 din dosarul de fond) rezultă că a fost trimisă pârâților și înregistrată la Primăria municipiului C din 2005, ori din interpretarea art.22 alin.1, art.25 alin.1 și art.26 din Legea nr.10/2001 rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie imobilul în natură, i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un asemenea drept - pentru lipsa lui sau pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de lege în sarcina titularului notificării - unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin dispoziție sau decizie motivată asupra solicitării formulată prin notificare.
Deși legiuitorul nu a reglementat situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art.25 alin.1 din lege, cei îndreptățiți se pot adresa și în acest caz instanței judecătorești competente pentru că tăcerea entității investite cu soluționarea notificării privind bunuri aflate sub incidența Legii nr.10/2001 încalcă o obligație cu caracter civil și, conform art. 21 alin.1 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, deschide celui vătămat accesul liber la instanțele judecătorești.
Cum reclamanții au respectat această procedură, iar notificarea nu a fost soluționată de pârâți în termenul de 60 de zile prevăzut de lege, care a fost cu mult depășit în raport cu data la care solicitarea a fost înregistrată la Primăria municipiului C, este evident că aceștia sunt îndreptățiți să solicite instanței soluționarea cererii de restituire adresată unității deținătoare, acțiunea astfel formulată fiind pe deplin admisibilă.
În acest sens s-a decis, de altfel, și prin decizia în interesul legii nr.20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.764 din 12.11.2007 care, contrar susținerilor apelanților pârâți, nu limitează admisibilitatea acțiunii prin care persoana îndreptățită cere direct instanței acordarea de măsuri reparatorii la situația în care notificarea privește doar restituirea în natură a bunului și în ale cărei considerente s-a reținut că "lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime".
Considerentele ce preced conduc la concluzia că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 astfel că, în temeiul art.296 alin.1 din Codul d e procedură civilă, apelurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanți reclamanți - intimați C, G și, toți cu domiciliul ales în B, Șoseaua B - P, nr. 14, -/2,. D,. 42, sector 1, și apelanții pârâții - intimați MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1297/ din 13.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2009.
PREȘEDINTE, - - | Pt. judecător - -, aflată în concediu de odihnă, potrivit dispozițiilor art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte instanță, |
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.jud./03.03.2009
Tehnored./9 ex./05.03.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
