Speta Legea 10/2001. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 317
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție
JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în C, bd. 1 - (-, - 22,. 11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 84 din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, ambii cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă, lipsind intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: apelanta reclamantă a renunțat la cererea de ajutor public judiciar constând în asistență juridică gratuită, restituind și formularul ce i-a fost înmânat la termenul anterior.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr-, la Tribunalul Dolj - Secția Comercială și contencios Administrativ, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului și Primăria Municipiului C, anularea dispoziției nr. 934/22 ianuarie 2008 emisă de Primarul Municipiului
În motivarea cererii, astfel cum a fost completată ulterior la data de 13 martie 2008, reclamanta a susținut că cererea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren situat în C, str. - Roșie ( în prezent str. - - ) nr.18 a fost nelegal respinsă prin dispoziția atacată, acordându-i-se despăgubiri doar pentru casă, nu și pentru teren în suprafața de 144 trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr.58/1974, deși prin actul de vânzare-cumpărare a fost achiziționat întreg imobilul.
Prin încheierea din data de 24 martie 2008, s- dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia, spre competentă soluționare, Secției Civile a Tribunalului Dolj.
Cauza a fost reînregistrată sub nr- la Tribunalul Dolj - Secția Civilă.
Prin precizarea la acțiune formulată la termenul din data de 7 2008 reclamanta a învederat instanței că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 octombrie 1976, aceasta împreună cu soțul său au cumpărat de la vânzătorii și imobilele -casă și teren menționate, în actul de înstrăinare precizându-se că: "terenul loc de casă nu face obiectul contractului, urmând ca în cota respectivă să treacă în patrimoniul statului, în baza art. 30/1974."
A susținut că trecerea terenului în proprietatea statului a fost abuzivă, în speță fiind incidente dispozițiile art. 1,2 și 6 din Legea nr.10/2001 și art. 6 alin.2 din Legea nr.213/1998.
Prin sentința civilă nr. 84 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de reclamanta, împotriva dispoziției nr.934/22 ianuarie 2008 emisă de Primarul Municipiului C, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Prin sentința nr.168 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.7412, s-a admis cererea formulată de petenta și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 84 /06.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în sensul că onorariul în cuantum de 200 lei, reprezentând asistența judiciară gratuită acordată de avocat, în baza împuternicirii nr. 3/29.09.2008, urmează a fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut că reclamanta și soțul său au dobândit în proprietate imobilul construcție din C-, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8677/25.10.1976, iar potrivit art.30 din Legea nr.58/1974, terenul aferent a trecut în proprietatea statului, fiind atribuită în folosință cumpărătorilor, prin decizia nr.428/14.05.1977 emisă de fostul Consiliu Popular al Municipiului C, suprafața de 100 mp. din totalul de 144 mp aferenți imobilului.
În raport de dispozițiile Legii nr.10/2001, reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul cu privire la care nu a dobândit proprietatea, față de faptul că bunul a fost expropriat, iar construcția demolată.
Împotriva sentinței, reclamanta a declarat apel, susținând că a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în condițiile art.1 și 2 din Legea nr.10/2001, având în vedere că inițial, dreptul la despăgubiri pentru terenul aferent construcției demolate nu i-a fost contestat, Primăria făcându-i cunoscut, prin adresa nr.28738/28.12.2000, că față de imposibilitatea de a i se atribui teren în compensare, urmează să fie înscrisă în anexa de despăgubiri.
A mai arătat că și dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 instituie posibilitatea revendicării bunurilor preluate de stat fără titlu valabil, așadar greșit a apreciat instanța ca neîntemeiată cererea formulată în cauză.
Examinând criticile formulate, se constată că, față de situația juridică a imobilului, acestea nu sunt fondate.
Imobilul în litigiu a fost dobândit de soții și prin cumpărare de la vânzătorii și -, în baza contractului autentificat sub nr.8677/25.10.1976, prin care li s-a transmis construcția descrisă în act, iar cu privire la teren s-a făcut mențiunea că trece în proprietatea statului, conform art.30 din Legea nr.58/1974.
Prin Decretul nr.33/1988 imobilul proprietatea cumpărătorilor a fost expropriat, ulterior construcția fiind demolată.
Dispozițiile art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 condiționează calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, de aceea de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului sau, după caz, de moștenitor al titularului de la care s-a făcut preluarea abuzivă a bunului.
Deci, condiția esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deținea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat.
Or, reclamanta și soțul său au dobândit prin cumpărare numai construcția din C,-, ulterior demolată, terenul trecând în proprietatea statului, nu prin expropriere în baza Decretului nr.33/1988, ci la data încheierii contractului nr.8677/25.10.1976, în baza art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974.
Potrivit acestui text, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, care se stabilea conform dispozițiilor art.56 alin.(2) din Legea nr.4/1973.
Faptul că terenul aferent construcției cumpărată de reclamantă și soțul său a urmat regimul art.30 din Legea nr.58/1974, este consemnat în contractul de vânzare cumpărare, contract prin care în patrimoniul cumpărătorilor s-a transmis numai construcția, terenul fiind preluat de stat de la vânzători.
În acest caz, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de vânzători, din al căror patrimoniu s-a preluat bunul, și nu de cumpărători, care nu au avut niciodată proprietatea asupra terenului și deci nu au nici vocația de a obține titlul de proprietate asupra lui.
În același sens sunt și dispozițiile art.1.4 lit.c din Normele metodologice aprobate prin HG nr.250/2007, care se coroborează cu art.3 alin.(1) și art.4 alin.(2), în raport de care, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele care aveau calitatea de proprietari la momentul trecerii bunului în proprietatea statului, ori moștenitorii acestora.
Dispozițiile art.6 alin.(2) din Legea nr.213/1998 nu sunt incidente în speță, câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede condițiile și procedura de restituire, lege derogatorie de la dreptul comun, și care nu poate fi aplicată în concurs cu acesta.
De altfel, chiar art.6 din Legea nr.213/1998 dispune că imobilele preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii lor, numai dacă nu fac obiectul unei legi speciale.
Terenul ce face obiectul cauzei intră sub incidența Legii nr.10/2001, și de altfel, în cadrul acestei proceduri s-a solicitat de către reclamantă acordarea măsurilor reparatorii, îndreptățirea sa la stabilirea acestora fiind examinată potrivit normelor din legea specială, față de care instanța de fond a apreciat, întemeiat, că în privința terenului aferent locuinței cumpărată de reclamantă, vocație de a obține titlu de proprietate pot avea numai vânzătorii, de la care statul a preluat suprafața de 144. în baza art.30 din Legea nr.58/1974
Pentru considerentele expuse, apelul reclamantei nu este fondat, și urmează să fie respins, conform art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta, domiciliată în C, bd. 1 - (-, - 22,. 11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 84 din 06 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, ambii cu sediul în C, str. -, nr. 7, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Re.Jud.-
Tehn.5 ex
3.12.2009
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț
