Speta Legea 10/2001. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2469/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.34
Ședința publică de la 19.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul - pârât ORAȘUL, REPREZENTAT PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 1035 din 30.09.2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimaților - reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.602/05.01.2010, emisă de Baroul Prahova - Cabinet Individual (fila 11), lipsind reprezentantul apelantului - pârât ORAȘUL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură, la data de 11.01.2010, a fost depusă întâmpinare, în două exemplare.
Intimații - reclamanți, prin avocat, susțin că nu au cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimații - reclamanți și, prin avocat, având cuvântul solicită respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește primul motiv invocat, apreciază că argumentele expuse reprezintă în fapt doar o expunere a situației reținute de instanța de fond.
Față de cel de-al doilea motiv, solicită a se reține că, a fost anulat contractul de donație privind imobilul situat în B, str. - -, prin hotărâre judecătorească, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr.10/2001 și a fost făcută dovada calității de moștenitori a reclamanților de pe urma defunctului
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 16.02.2009, sub nr-, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Orașul - Prin Primar, soluționarea notificării nr.34.018/2001(trimisă pârâtului prin ), astfel: în principal, restituirea în natură a terenului în suprafață de 30.000 mp. situat în Orașul -,-, județul I și prin echivalent, sub forma unei despăgubiri bănești, pentru construcția cu destinație de locuință formată din 4 camere, dependințe și anexe, ce s-a aflat pe acest teren și care a fost demolată după preluarea abuzivă a imobilului de către stat, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, s-a solicitat ca pârâtul să fie obligat să le acorde în compensare teren echivalent valoric imobilului preluat abuziv.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt singurii succesori testamentari ai autorului lor G, decedat la data de 04.03.1992, cu ultimul domiciliul în
Cu actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.3589/28.06.1948, autorul acestora, Gac umpărat de la vânzătorul imobilul compus din 30.000 mp. teren și construcțiile aflate pe acesta (o casă cu 4 camere, un grajd și o remiză) aflat, la data vânzării, "pe teritoriul comunei suburbane ", ulterior localitatea -,-.
Au mai arătat reclamanții că în anul 1950, autorul lor a fost nevoit să doneze statului imobilul, întocmind cererea de donație nr.17719/1950.
Judecătoria Sectorului 5 B Secția a II-a Civilă, prin sentința civilă nr.2628/20.04.2007, pronunțată în dosarul nr- (irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului declarate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor), a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul d e Finanțe și Primarul Comunei -, "constatând nulitatea absolută a contractului de donație întocmit pentru imobilul din strada - -, nr.22 - titular G ".
În temeiul deciziei nr.XX din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că: "în aplicarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.10,21,25 și 26 din Legea nr.10/2001 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr.1/2009).
La dosarul cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse următoarele: notificarea adresată Primăriei comunei -, copia sentinței civile nr.2628 din 20.04.2007 a Judecătoriei Sector 5 B, decizia civilă nr.1321 din 23.10.2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, decizia civilă nr.1237 din 08.09.2008 a Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, acte de stare civilă, copia testamentului din 21.04.1985.
S-a dispus atașarea dosarului administrativ de Lege nr.10/2001 format ca urmare a notificării nr.34018/2001.
La judecata în primă instanță s-a administrat proba cu expertize judiciare întocmindu-se raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul tehnic, precum și raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat de către expert.
Prin sentința civilă nr.1035/30.09.2009 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea precizată și a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren și construcții, situat în orașul -,-, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.2628 din 20.04.2007 a Judecătoriei Sector 5 B, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției extinctive, ca neîntemeiate, și s-a admis acțiunea formulată de către și în contradictoriu cu Statul român prin Ministerul d e Finanțe și Primarul comunei -, constatându-se nulitatea absolută a contractului de donație a imobilului din-.
Hotărârea a devenit irevocabilă prin respingerea recursului formulat de către Statul Român prin decizia civilă nr.1237 din 08.09.2008 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă.
Cu putere de lucru judecat, s-a reținut în conținutul acestor hotărâri judecătorești, că autorul reclamanților, G, a donat statului printr-un înscris sub semnătură privată proprietatea sa de 3 ha situată în cartierul Pipera, plantată cu pomi fructiferi, vie, 2 corpuri de clădire, act care a fost înregistrat la Ministerul Agriculturii cu nr.- din 19.09.1950, act care este nul având în vedere nerespectarea prevederilor art.813 Cod civil, lipsind și intenția donatorului de a gratifica.
Potrivit art.2 lit.c din Legea nr.10/2001, prin imobile preluate în mod abuziv de către stat se înțeleg imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr.410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr.479/1954 privitor la donațiile făcute statului, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art.813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Pe cale de consecință, imobilul autorului reclamanților, în baza sentinței civile irevocabile nr.2628 din 20.04.2007 a Judecătoriei Sector 5 B atrage aplicabilitatea Legii nr.10/2001.
Sub aspectul măsurilor reparatorii care sunt solicitate de către reclamanți pentru preluarea abuzivă a imobilului autorului lor de către stat, prima instanță a constatat că aceștia au solicitat instanței (învestită cu soluționarea pe fond a notificării formulate, conform Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.XX/2007), cu titlu principal, restituirea în natură a terenului și, prin echivalent, despăgubiri bănești pentru construcția demolată după preluarea abuzivă, iar în subsidiar, acordarea în compensare a unui teren echivalent valoric imobilului preluat abuziv.
Prin raportul de expertiză judiciară specialitatea topo-cadastrală s-a stabilit că terenul autorului reclamanților situat în șos. - - nr.22 sat Pipera, comuna - în suprafață de 29726 mp. este afectat în prezent de detalii de sistematizare a planului de urbanism, fiind împărțit în 17 parcele, aflate în proprietatea unor terțe persoane, pe 14 parcele fiind edificate și construcții, iar 380 de mp au fost afectați modernizării arterei de circulație - -.
Pe cale de consecință, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură a acestui teren, în absența dovedirii de către reclamanți a faptul că înstrăinarea celor 17 parcele de teren de către Primăria - către terțe persoane s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale, în sensul art.18 lit.c din Legea nr.10/2001, prima instanță a constatat, în baza art.18 alin.1 din Legea nr.10/2001, că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește construcțiile care erau edificate pe terenul în cauză, la data donării imobilului către stat, acestea au fost identificate în baza înscrisurilor de la dosar conform expertizei tehnice judiciare, specialitatea construcții, efectuată de expert, care a constatat că aceste corpuri de clădire aparținând autorului reclamanților nu mai există în teren.
Prima instanță a constatat faptul că, și cu privire la aceste bunuri imobile construcții, sunt aplicabile prevederile art.18 lit.b din Legea nr.10/2001, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la a primi doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu privire la forma concretă a acestor măsuri reparatorii prin echivalent, prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată, prin petitul subsidiar, reclamanții au indicat faptul că în ipoteza în care restituirea în natură nu mai este posibilă, instanța să oblige pârâtul la acordarea în compensare de teren echivalent valoric imobilului preluat abuziv.
În schimb, prin adresa nr.444/7264/06.06.2009, Primăria - a indicat că pe raza comunei - nu au fost identificate bunuri disponibile a fi oferite în compensare potrivit dispozițiilor legii.
Pe cale de consecință, deși alegerea formei concrete a acordării măsurilor reparatorii revine persoanei îndreptățite, în prezenta cauză, aceasta este în imposibilitatea acordării compensării cu alte bunuri și servicii, în măsura în care unitatea deținătoare, Primăria -, a indicat instanței de judecată că nu a identificat astfel de bunuri pe raza comunei -.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea precizată și a dispus acordarea, către reclamanți, de măsuri reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (art.1 alin.2 teza finală din Legea nr.10/2001) pentru imobilul - teren și construcții situat în oraș -,-, jud.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelantul - pârât Orașul -, reprezentat prin Primar, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel, întemeiate în drept pe dispozițiile art.282 - 298 Cod procedură civilă, apelantul - pârât a arătat că la data de 27.02.2006, cu adresa nr.21175, le-a adus la cunoștință reclamanților împrejurarea că, pentru a beneficia de prevederile Legii nr.10/2001, trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească, irevocabilă, de anulare a donației pe care autorul lor a făcut-o Statului Român, precum și să prezinte, în original, testamentul lăsat de defunctul G și un raport de expertiză topografică; intimații - reclamanți au depus numai dovada anulării donației, respectiv, sentința civilă nr.2628/20.04.2007 însă nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului G întrucât testamentul olograf de care se prevalează nu a fost prezentat Comisiei de Aplicare a Legii nr.10/2001, în original și, în orice caz, acest testament nu este suficient pentru a face dovada calității de moștenitor.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată, cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar conform dispozițiilor art.1 alin.2 din nr.OG32/1995 este scutită și de timbru judiciar.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Au arătat intimații - reclamanți că prin sentința civilă nr.2628/20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, rămasă irevocabilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată prin care au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și cu Primarul Orașului -, constatarea nulității absolute a contractului de donație a imobilului compus din 3 ha. teren și construcțiile aflate pe acesta, situat în -,-, contract încheiat cu autorul lor,
În dosarul nr.11228/2006 în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2628/20.04-2007 fost parte și apelantul din prezenta cauză, altfel că acesta a avut posibilitatea să ia cunoștință de toate înscrisurile depuse la dosar, inclusiv de testamentul olograf întocmit de G la 21.04.1985.
Au mai arătat intimații - reclamanți că în hotărârile pronunțate în dosarul nr.11228/2006 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat faptul că intimații - reclamanți și sunt succesorii testamentari ai defunctului Astfel cum au menționat mai sus, au prezentat instanței de judecată care a pronunțat sentința civilă nr.2628/20.04.2007 testamentul olograf în original, care a fost vizat spre neschimbare. În aceste condiții nu se poate susține faptul că "reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului Aceasta deoarece "Principiul autorității de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces" (Tribunalul Suprem - Secția Civilă, decizia 1849/13.11.1982 în 1982 pag.114).
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că apelul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, prin sentința civilă nr.2628/20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație întocmit de G pentru imobilul situat în -,-, județul I, reținându-se că donația nu a fost întocmită în formă autentică și nici nu a existat "consimțământul deplin al donatorului" astfel cum rezultă din testamentul olograf întocmit de acesta în 1985 în favoarea nepoților săi și care cuprinde și imobilul în litigiu.
Prin urmare, intimaților - reclamanți din cauza pendinte li s-a recunoscut calitatea procesuală activă în cererea de constatare a nulității absolute a contractului de donație în considerarea calității acestora de succesibili ai donatorului.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată și modificată, cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de succesibilii care nu au acceptat moștenirea, are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în baza sus-menționatului act normativ.
Intimații-reclamanți au făcut dovada că au vocație testamentară la moștenirea defunctului G și au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul menționat în cererea de chemare în judecată, astfel că au făcut dovada calității procesuale active.
Curtea reține, de asemenea, că la judecata în primă instanță au fost administrate două probe cu expertize judiciară respectiv una topografică și una în construcții astfel că nedepunerea unui raport de expertiză extrajudiciară la Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 nu mai prezintă relevanță; având în vedere că apelantul - pârât nu și-a îndeplinit obligația de a soluționa notificarea în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 și față de plenitudinea de jurisdicție a instanței, de a soluționa notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare, Curtea apreciază că intimații - reclamanți au suplinit lipsa actelor la care se face referire în cererea de apel, în cursul procedurii judiciare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât ORAȘUL, reprezentant prin Primar cu sediul în orașul -, b- - (fostă șos.-) nr.74, județul I împotriva sentinței civile nr.1035 din 30.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și ambii cu domiciliul ales în municipiul P,-,.13J,.A,.2,.9, județ P la Cabinetul Individual de Avocatură " ".
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/10.02.2010
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
