Speta Legea 10/2001. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 341
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul R cu domiciliul în Dr.Tr. S, str. -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 174 de la 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta DR.TR.S cu sediul în Dr.Tr. S,-, județul M, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant R personal și asistat de avocat, lipsind intimata pârâtă DR.TR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat atașarea dosarului - (nr. în format vechi 3404/CIV/2006) al Curții de APEL CRAIOVA solicitat Tribunalului Mehedinți, după care;
Avocat a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză extrajudiciară. La interpelarea instanței, cu privire la modificarea existenta în cuprinsul notificării a cărei copie a fost depusă în această etapă procesuală, a învederat că, partea pe care o reprezintă nu a inclus suprafața ocupată de construcție de 58. că în realitate suprafața de teren expropriată este mai mare, este de 156. și că în momentul exproprierii casei s-a acordat o despăgubire, dar numai pentru casă nu și pentru teren.
A învederat că insistă în efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea despăgubirilor pentru terenul ce face obiectul notificării, solicitând totodată și a se încuviința și expert asistent.
Instanța a reținut că proba cu expertiza, solicitată de apelantul reclamant nu face parte dintr-o categorie distinctă de probă, solicitată separat prin motivele de apel în dovedirea acțiunii ci, structural, este legată intrinsec de o critică a apelului, reprezentând prin maniera de formulare ea însăși un motiv de apel.
respectarea principiile oralității și contradictorialității pe cererea formulată, pentru a evita o eventuală antepronunțare, față de cele menționate mai sus, a solicitat a se pune concluzii și pe cererea privind proba cu expertiza și pe fondul cauzei.
Avocat a susținut că prin hotărâri judecătorești, respectiv decizia nr. 62/2007 a Curții de APEL CRAIOVA și decizia nr. 305/2008 a s-a stabilit că suprafața de 143,25. este cea pentru care apelantul reclamant a înțeles să facă notificare; limitele dreptului de proprietate s-au stabilit de și acestea sunt la 143,25. aceasta este o apreciere definitivă a potrivit art. 315 Cod procedură civilă și instanțele nu mai pot modifica în continuare.
A arătat că, în permanență intimata a susținut că nu datorează despăgubiri, susținere care nu poate fi primită, solicitând să se aibă în vedere că art. 29 din Legea 10/2001 prevede expres că deținătorul este obligat să plătească despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate, iar Legea nr. 247/2005 prevede cazul societăților comerciale deținătoare care trebuie să plătească măsuri reparatorii prin echivalent dacă restituirea în natură a imobilului nu este posibilă.
A mai susținut că dreptul de creanță al apelantului așa cum rezultă din Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 10/2001 este apărat ca un drept de proprietate în sensul artr. 1 din Protocolul 1 la CEDO. invocat în apărare decizia nr. 253/2006 a Curții Constituționale și o decizie CEDO împotriva Belgiei, susținând că intimata trebuie să plătească despăgubiri la valoarea de piață.
Concluzionând, a solicitat admiterea cererii privind efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul ce face obiectul notificării, admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul obligării pârâtei de a acorda despăgubiri pentru suprafața de 143,25.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
La data de 24.03.2009, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, acțiunea civilă prin care reclamantul Rac hemat în judecată Meșteșugărească "" DTS, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 101.551 euro actualizată la data achitării plății, reprezentând valoarea terenului în suprafață de 148,25 mp situat în-, T
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, își întemeiază prezenta cauză pe decizia civilă nr.62/05.02.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, irevocabilă prin nr.305/21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, pârâta ""Dr. Tr. Sas olicitat respingerea acțiunii invocând excepția tardivității introducerii acțiunii în instanță, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În susținerea excepției, arată pârâta că, prezenta acțiune a fost introdusă cu depășirea termenului prevăzut de disp.art.26 al.3 din Legea nr.10/2001.
Referitor la fondul cauzei, pârâta a arătat că prin hotărârea nr.2/29.05.2008 dată de Adunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori ai "", s-a conformat dispozițiilor deciziei nr.62/05.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în sensul că prin susmenționat hotărâre a recunoscut dreptului reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 78,16 mp. Împotriva acestei oferte care i-a fost comunicată reclamantului la 4 iunie 2008, acesta avea posibilitatea de a se adresa Secției Civile a Tribunalului Mehedinți în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii conform disp.art.26 al.3 din Legea 10/2001 însă, reclamantul nu a atacat respectiva hotărâre.
Ulterior, reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare și precizatoare a acțiunii introductive prin care a arătat că înțelege să solicite obligarea pârâtei de a acorda despăgubiri pe baza unei decizii motivate pentru suprafața de 143,25 mp, așa cum a stabilit irevocabil Curtea de APEL CRAIOVA prin nr.62/2007.
La următorul termen de judecată, reclamantul a depus o nouă cerere de completare a acțiunii prin care arată că, urmare comunicării dispoziției nr.535/12.05.2009 de către pârâtă, înțelege să conteste această dispoziție care încalcă în mod evident dispozițiile nr.62/05.02.2007 a Curții de APEL CRAIOVA întrucât i s-au acordat măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 78,16 mp ci nu pentru 143,25 mp cum este prevăzut în antemenționata decizie.
A depus la dosar dispoziția contestată.
În funcție de cadrul procesual stabilit de reclamant la acest termen, pârâta a depus din nou întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că, prin dispoziția contestată, s-a soluționat notificarea reclamantului.
Prin sentința civilă nr.174 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins excepția tardivității formulării contestației invocată de pârâta ""Dr. Tr.
S-a respins contestația, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul R în contradictoriu cu pârâta Meșteșugărească," - DTS, având ca obiect Lg.10/2001.
Tribunalul a constatat și reținut următoarele.
Prin decizia civilă nr.62/05.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, irevocabilă prin nr.305/21.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis apelul formulat de reclamantul R împotriva nr.1449/12.10.2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimatele pârâte Primăria municipiului DTS și Meșteșugărească "" DTS, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea reclamantului și s-a constatat nulitatea parțială a dispoziției nr.1270/2006 emisă de Primăria municipiului DTS, privind acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 143,25 mp, s-au menținut celelalte măsuri ale dispoziției, pârâta Meșteșugărească "" DTS, fiind obligată să emită dispoziție motivată privind notificarea reclamantului pentru suprafața de 143,25 mp.
S-a reținut în considerentele deciziei că, pârâta Meșteșugărească "" DTS este deținătoarea terenului pentru care a fost notificată Primăria DTS, conform Legii 10/2001 astfel că, în temeiul art.20 al.1 din Legea 10/2001, aceasta este competentă să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură ori, atunci când legea o prevede, asupra ofertei de restituire prin echivalent.
Ori, cum notificarea cu privire la terenul deținut de pârâta Meșteșugărească "" DTS, nu a fost soluționată de unitatea deținătoare, ci de Primăria municipiului Dr. Tr. S, sub acest aspect, dispoziția este nelegală, urmând a fi menținută doar în ceea ce privește acordarea măsurilor reparatorii pentru măsurile expropriate și demolate.
Prin hotărârea nr.2/28.05.2008, Adunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori ai Cooperativei Meșteșugărească "" DTS, a hotărât acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Legii 10/2001, în sumă de 68.925 lei în favoarea reclamantului R, pentru terenul în suprafață de 78,16 mp ocupat de construcția Complexul - 84 - proprietatea "" DTS.
Prin decizia nr.362/R/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a stabilit cu putere de lucru judecat că hotărârea nr.2/29.05.2008 nu echivalează cu o dispoziție de restituire în condițiile Legii 10/2001 și care să poată fi contestată în condițiile acestei legi.
Astfel, pe parcursul soluționării cauzei pendinte, pârâta a emis dispoziția nr.535/12.05.2009 prin care a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Legii 10/2001 pentru terenul în suprafață de 78,16 mp proprietatea reclamantului R ocupat de construcția "Complexul - 84" ce aparține pârâtei în sumă de 68.781 lei.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, tribunalul a constatat că este neîntemeiată întrucât reclamantul s-a conformat disp.art.26 al.3 din Legea 10/2001, introducând contestația înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de acest text de lege de la comunicarea dispoziției emisă de unitatea deținătoare.
Cum dispoziția a fost comunicată reclamantului la 12 mai 2009 iar, acesta și-a precizat acțiunea inițială prin care a arătat că înțelege să conteste dispoziția, la data de 19 mai 2009, rezultă că prezenta contestație a fost introdusă în termenul legal, motiv pentru care excepția tardivității va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul contestației, tribunalul a constatat că aceasta este temeinică și legală din considerentele ce urmează.
Potrivit disp. art.3 al.1 lit. a din Legea 10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în natură sau după caz, prin echivalent proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Așa cum rezultă din copia procesului verbal întocmit la 20.01.1973 (prin care s-a stabilit valoarea imobilului din-, expropriat în baza decretului nr.226/1972), din memoriul justificativ și din tabelul anexă nr.19 cu proprietarii imobilelor expropriate prin acel decret, de la reclamantul R s-a expropriat suprafața totală de 78,16 mp compusă din suprafața construită de 58,16 mp și 20 mp - partea reclamantului din curtea comună de 60 mp deținută împreună cu vecinii și.
Dovadă certă a suprafeței de teren care a fost preluată de la reclamant, este și schița anexă la decretul de expropriere aflată la filele 30-31 în care este descrisă fiecare suprafața de teren construcții și curte din nr.3 cu-, expropriate de la reclamant și de la vecinii acestuia și.
Din înscrisurile menționate mai sus a rezultat că, reclamantul a fost expropriat de suprafața totală de 78,16 mp pentru care i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri prin dispoziția emisă de pârâtă.
Certificatul de moștenitor nr.196/1954 pe care îl exhibă reclamantul pentru a dovedi că la adresa din- a avut în realitate o suprafață mai mare (148,25 mp) decât cea menționată în dispoziția contestată, nu constituie o dovadă a proprietății asupra acestei ultime suprafețe, fiindcă certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate.
Testamentul întocmit la 07.05.1953 de tatăl reclamantului, soției sale - respectiv mamei reclamantului, vizează imobilul situat în str. - nr.84 care are ca vecini pe (unul dintre proprietarii expropriați împreună cu reclamantul), str. -, str. - și, însă nu este prevăzută suprafața proprietății testate.
În certificatul de moștenitor menționat mai sus învecinările terenului din str. - 84 fostă -, nu corespund celor din schița întocmită cu ocazia preluării.
Prin urmare, în limita învecinărilor înscrise în testament, singura dovadă certă a suprafeței expropriate o reprezintă înscrisurile întocmite cu ocazia preluării prin expropriere respectiv, procesul verbal încheiat la 20.01.1973, memoriu justificativ, tabelul anexă nr.19 și schița anexă la planul de situație al imobilelor expropriate prin decretul 226/1972 (27-31).
Cum sarcina probei proprietății imobilului la momentul deposedării abuzive revine în exclusivitate persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art.3 al.1 lit.a și ale art.23 din Legea 10/2001 și cum, reclamantul nu a produs dovezi certe din care să rezulte că i s-a expropriat o suprafață mai mare decât cea înscrisă în actele susmenționate, tribunalul a apreciat că, reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, doar pentru suprafața menționată în dispoziția contestată.
Susținerea reclamantului referitoare la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr.62/05.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA prin care s-a dispus ca pârâta să emită dispoziție motivată privind notificarea reclamantului pentru suprafața de 143,25 mp, a fost considerată întemeiată întrucât, prin respectiva decizie nu a fost examinat fondul dreptului cuvenit reclamantului, ci doar persoana care trebuie să emită dispoziția, urmare notificării formulate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul R solicitând admiterea apelului, iar pe fond să fie obligată intimata pârâtă la plata despăgubirilor ce i se cuvin, cu plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că respingerea cererii pentru efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea valorii terenului, cu motivarea că numai Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are această competență de evaluare, este în afara legii, întrucât Titlul VII cap.I,II, III din Legea nr.247/2005 se referă numai la imobilele preluate abuziv de statul român, nu și la acelea preluate și deținute la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001,de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, care prin organele de conducere, restituie în natură sau acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
În aceste condiții, soluționarea contestației, stabilirea legalității deciziei, stabilirea cuantumului și acordarea despăgubirilor, revenea în exclusivitate instanței.
Cea de-a doua critică vizează greșita respingere a excepției puterii de lucru judecat, prin raportare la decizia civilă nr- a Curții de APEL CRAIOVA,irevocabilă prin decizia nr.305/2008 a ÎCCJ, prin această ultimă hotărâre, instanța, analizând motivul de recurs invocat de intimata pârâtă Meșteșugărească, privind suprafața de teren de 78,16 mp. și nu de 143,25 mp.
Totodată a arătat că intimata Meșteșugărească nu a contestat dispoziția inițială emisă de Primăria Municipiului Dr.Tr.
Pe fond menționează că a făcut dovada cu actele de vânzare cumpărare autentificate sub nr.259/1926 și nr.24/1903, actul de donație nr.796/1927 și celelalte probe administrate în cauză, testament, certificat de moștenitor, că suprafața terenului expropriat a fost de 143,25 mp. cât s-a solicitat prin notificare, acte pe care instanța nu le-a luat în considerare.
Potrivit partajului voluntar din 1846, ținându-se seama și de lungimea terenului de 32 dinspre str.- de la răsărit și proprietatea de la apus, suprafața totală a terenului a fost de 576 mp. fiecărui coproprietar revenindu-i 288 mp.
Potrivit partajului și schiței - lotul I -cu clădirile de pe el a revenit autorului apelantului reclamant R în suprafață de 226 mp. iar lotul II lui, în suprafață de 351 mp. diferența de până la 226 mă și anume 125 mp. au rămas în indiviziune pentru intrarea la imobile și deservirea utilităților din curtea rămasă în indiviziune forțată.
Este adevărat că Rav ândut lui 132 mp.,dar a rămas proprietar pe suprafața de 156 mp.
Din schițele și planurile întocmite în vederea exproprierii, reiese că autorului apelantului i-a fost expropriată suprafața de 78 mp. teren liber și 158 mp. ocupată de construcții, suprafață totală echivalentă cu cea a lui, celălalt coindivizar.
Totodată instanța de fond nu mai putea să reia or să analizeze situația de fapt în baza acelorași acte avute în vedere la pronunțarea deciziei 62/2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
Ultima critică are în vedere faptul că față de zona situării noii construcții edificată de către intimată (zona 0), despăgubirea propusă este derizorie și nu corespunde nici suprafeței de teren, proprietatea apelantului reclamant.A solicitat si retinerea cauzei spre rejudecarecu dispunerea efectuariii unui nou raport de expertiza pentru stabilirea valorii iar pe fond obligare intimatei la despagubiri.
S-au depus la dosar: 174/2009 a Tribunalului Mehedinți, act vânzare autentificat sub nr.680/1928, act donație autentificat din 1927, contract vânzare din 9 ianuarie 1903, act scris din 21 ianuarie 1940 (scrisoare), transcriere act fila 17, notificare fila 18, notificare din 27.06.2001, împuternicire avocat, extras ECRIS ÎCCJ, decizia nr.5177/2009 a ÎCCJ, onorariu avocat, raport evaluare extrajudiciară.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul Mehedinți în vederea înaintării dosarului Curții de APEL CRAIOVA nr- (număr în format vechi 3404/civ/2006) în care s-a pronunțat decizia nr.62/2007, acesta fiind atașat în prezent la dosar.
Apelul este fondat.
Prima și ultima critică sunt legate între ele prin scopul urmărit și anume, efectuarea unui raport de expertiză în speță, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor apreciate de către apelant ca fiind derizorii stabilite prin dispoziția atacată emisă de către intimată.
Așa cum s-a arătat, în cauză nu se impune efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, întrucât potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005, instanța nu mai are competența de a stabili cuantumul despăgubirilor.
Prin decizia nr.52 din iunie 2007 ÎCCJ s-a stabilit că prevederile cuprinse în art.16 și urm. din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
Prin urmare per a contrario aceste prevederi ale art.16 și urm. din legea menționată se aplică deciziilor/dispozițiilor emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
În prezent pentru această ultimă situație, instanța potrivit modificărilor Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 titlul VII, cap.II, V și urm. ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare, nu are competență, prerogativa de a stabili și individualiza cuantumul și natura despăgubirilor, a măsurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora - această competență revine organismelor înființate potrivit Legii nr.247/2005 titlul VII cap.
Aceste prerogative aparțin comisiilor înființate potrivit Legii nr.247/2005.
Nu poate fi primită susținerea apelantului că Titlul VII cap.I, II, III se referă numai la imobile preluate abuziv de Statul Român, nu și la acelea preluate și deținute la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, "de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, care prin organele de conducere, restituia în natură sau acorda măsuri reparatorii prin echivalent".
Oricum, la origine preluarea acestui teren s-a făcut, în mod indubitabil tot de către stat. Faptul că în prezent este deținut de către intimată, nu înseamnă că aceasta l-a preluat direct și individual, aceasta neexistând ca societate independentă separată de stat la vremea respectivă, preluarea s-a făcut de către stat conform procesului verbal de preluare, și din diverse împrejurări determinate de situația existente la acel moment.Acest teren actualmente este deținut de către intimată.
Astfel potrivit memoriului justificativ (fila 28 dosar fond), terenurile au fost trecute în proprietatea statului, potrivit art.1 al Decretului Consiliului de Stat al nr.226/31 mai 1972, cu scopul de a se trece doar în folosința Cooperativei cu sediul în orașul Dr.Tr.
În primul rând esențial de subliniat este faptul că apelantul citează art.21 din Legea nr.10/2001 în mod incorect și distorsionat.
Art.21 din Legea nr.10/2001- pentru că față de cum este parțial redat corect, (fără a-l indica numeric),instanța apreciază că acesta a fost citat în apel- prevede stricto sensu că " Imobilele deținute la data intrării în vigoare a legii de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
Prin urmare, strict acest text de lege prin el insusi nu prevede nici o referire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, așa cum a încercat să-l redea apelantul în cererea formulată.
Acest articol nu trebuie privit insa în mod trunchiat ci, coroborat cu dispozițiile art.1 din lege care prevede că imobilul preluat în perioada 6 martie 1945-22 1989, de către, în speță, organizație cooperatistă, este posibilă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent când restituirea în natură nu mai este posibilă.
Or, în speță potrivit dispoziției emise restituirea în natură nu este posibilă, prin urmare reclamantul apelant fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Se ține seama în cauză, că potrivit principiului disponibilității, reclamantul a înțeles să investească instanța cu o acțiune, având ca obiect doar stabilirea întinderii dreptului și stabilirea cuantumului despăgubirilor la care este îndreptățit, fără nici o altă solicitare. Aceste singure aspecte au fost în continuare susținute prin cererea de apel.
Instanța în această situație este ținută potrivit art.129 alin.5 Cod pr.civilă, să se pronunțe în limitele investirii sale, în raport de voința părții care și-a stabilit astfel obiectul acțiunii.
Asadar că aceste măsuri reparatorii prin echivalent propuse de către intimată, se stabilesc de către Comisia Centrală, rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Astfel în Cap.I art.1 - legea face referire în privința procedurii de acordare a despăgubirilor aferente,la toate imobilele preluate abuziv, indiferent de persoana juridică ce a preluat imobilul iar Cap.V, art.16 este edificator.
Astfel art.16 alin.1 se referă la faptul ca deciziile /dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificării, fără a distinge după cum este o organizație cooperatistă sau altă persoană juridică și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubiri însoțite de documentația aferentă, se predau pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe.
În speță, intimata este entitatea investită cu soluționarea notificării în sensul legii.
Pentru dispozițiile emise de către autoritățile administrative publice locale se prevede în alin.21o altă procedură specială,în sensul că aceste dispoziții vor fi centralizate pe județe, la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de Prefect către Secretarul Comisiei Centrale.
Prin urmare, atâta timp cât pentru autoritățile administrative locale se prevede o procedură distinctă în alin.21art.16 față de cea prevăzută în alin.1 al aceluiași articol pentru entitățile investite cu soluționarea notificării - reiese clar că alin.1,nu se referă la autoritățile administrative publice locale, ci la toate celelalte persoane juridice, entități investite cu soluționarea notificării, în a căror categorie intră intimata Dr.Tr.S, ca persoană juridică prevăzută în art.1 și celelalte articole ale Legii nr.10/2001, la care se referă expres această lege.
Prin urmare, această procedură prevăzută în Titlul VII din Legea nr.247/2005, se aplică și intimatei așa încât, instanța de judecată nu mai este abilitată să stabilească cuantumul despăgubirilor și ca atare ne mai impunându-se efectuarea unei expertize în cauză cu acest obiectiv.
Legea stabilește o metodologie unică în această privință și ca atare intimata, față de procedura reglementată expres de lege nici nu mai putea ea însăși prin actul emis în 2008 - când deja intrase în vigoare Legea nr.247/2005 - să mai stabilească despăgubiri, ci trebuia să facă propuneri de acordare a despăgubirilor în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, existând posibilitatea pentru apelant ca ulterior finalizării acestei proceduri la Comisia Centrală, în caz de nemulțumire sub aspect valoric,să atace ulterior pe calea contenciosului administrativ.
Chiar și din interpretarea logică și gramaticală a art.3 din Legea nr.247/2005 Titlul VII - care prevede la lit.c înțelesul unor termeni si expresii din lege, se confirmă faptul că legea prevede distinct procedura prevăzută în prezentul titlu, ca metodologie unică, atât pentru persoana juridică cum ar fi AVAS, MFP, alte autorități publice centrale sau locale cât și pentru orice altă unitate deținătoare altele decât cele enumerate și în categoria cărora intră conform art.1 din Legea nr.10/2001 și organizațiile cooperatiste.
Aceasta rezultă din explicația data în acest text de lege a noțiunii de entitate investită cu soluționarea notificării și prin folosirea conjuncției "sau" a unei unități deținătoare sau persoană juridică abilitată de lege (AVAS, MFP, etc.), însuși legiuitorul făcând expres această distincție a ceea ce înseamnă entitate investită cu soluționarea notificării, prin forma gramaticală folosită și prin raportare la textele Legii nr.10/2001 în ansamblul ei.
Legiuitorul a prevăzut această procedură specială în Titlul VII al Legii nr.247/2005,tocmai pentru a se ajunge la un mod de soluționare unitar și centralizat.
De reținut, că apelantul nu contestă restituirea în natură care este imposibilă, ci contestă despăgubirile, evaluarea acestora, aspect care așa cum s-a arătat nu instanța trebuie să le stabilească, instanța fiind ținută să aplice dispozițiile imperative ale legii și ale deciziei nr.52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - decizie pronunțată în recurs în interesul legii.
Prin urmare în mod corect nu se impune efectuarea de catre instanta aprobei cu expertiză având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor, neputând fi primită în consecință,nici ultima critică a apelului referitoare la cuantumul derizoriu al despăgubirilor stabilite prin dispoziția atacată,emisă de către intimată,atâta vreme cât abilitata a stabili cuantumul despăgubirilor în această situație este Comisia Centrală așa cum s-a arătat - Legea nr.10/2001 stabilind o metodologie unică.
Celelalte două critici ale apelului se circumscriu aceleași idei și scopul urmărit și anume stabilirea întinderii dreptului.
Se reține că instanța de apel prin decizia anterioara nr.62/2007 de care se prevaleaza apelantul, nu a tranșat problema întinderii dreptului reclamantului, neanalizând pe fond acest aspect,ci soluția pronunțată, a avut caracter strict procedural și anume de obligare a intimatei la emiterea unei dispoziții privind notificarea reclamantului pentru suprafața de 143,25 mp.
Referirea instanței la suprafața de 143,25 mp - nu este în sensul stabilirii întinderii dreptului reclamantului, ci face trimitere doar la suprafața la care face referire reclamantul și asupra căreia s-a pronunțat Primăria Municipiului Dr.Tr.S prin dispoziție, de fapt este descrisă dispoziția în privința celor reținute prin aceasta.
De asemenea nici prin decizia nr.305/2008 ÎCCJ nu s-a tranșat în mod exclusiv această problemă a întinderii dreptului reclamantului.Pe pe fond în considerentele acestei decizii trebuie făcută distincția între suprafața expropriată, la această noțiune referindu-se intimata în recurs și suprafața solicitată la care se face referire în considerente de către instanță, și ceea ce se cuvine reclamantului. Înalta Curte de Casație și Justiție reține în considerente (ultimul paragraf), aspecte referitoare strict la suprafața solicitată, arătând că s-a solicitat suprafața de 143,25 mp. în loc de 78,16 mp. dar nu stabilește ceea ce se cuvine părții, întinderea dreptului. Instanța vorbește doar de suprafața solicitată nu de cea expropriată sau cuvenită, nu a stabilit întinderea dreptului - care așa cum reiese din decizie nu a făcut obiectul de analiză. Această cauză a avut ca obiect în recurs, față de soluția pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - stabilirea deținătorului terenului și cine trebuie să soluționeze notificarea.
În cauză nu există autoritate de lucru judecat așa cum pretinde apelantul, nefiind incidente dispozițiile art.166 Cod pr.civilă și nici art.1201 Cod civil, neexistând tripla identitate de obiect, părți și cauză cerute de lege.
Nu trebuie confundată puterea de lucru judecat cu efectul substanțial al actului jurisdicțional. Ea vizează nu numai soluția pe fond, ci trebuie privită și din punct de vedere procedural.
Trebuie făcută o distincție netă între opozabilitatea efectului substanțial și puterea de lucru judecat. Uneori confundându-se cele două noțiuni se vorbește de putere de lucru judecat, absolută care în realitate nu este altceva decât opozabilitatea erga omnes a efectelor substanțiale ale hotărârii pronunțate în anumite materii, în care modificarea unei situații juridice trebuie oricum și respectată de toate subiectele de drept civil.
În speță nu se regăsește nici această ultimă situație,atâta vreme cât, prin hotărârea pronunțată anterior și la care face referire apelantul, problema întinderii dreptului nu a fost tranșată pe fond.
Prin urmare,se impunea o analiză riguroasă a întinderii dreptului reclamantului de catre instanta de fond, în situația în care anterior aceasta nu a avut loc.
Oricum, este esențial de reținut că prin notificarea formulată (fila 10 dosar 4948/2006 al Tribunalului Mehedinți, reclamantul a solicitat doar suprafața de 136,32 mp. și nu 134,25 mp.
Se observă că notificarea depusă în apel (fila 25) în xerocopie conține modificări vizibile ale cifrelor suprafețelor solicitate și de aceea instanța a dispus atașarea dosarului de la Tribunalul Mehedinți,din care reiese că suprafața este de 136,32 mp. de unde rezultă ca in apel s-a depus o notificare modificată.
Dar, dincolo de acest aspect, în situația în care s-ar considera că de fapt această solicitare din notificare, deși expresă, de 136,32 mp. trebuie raportată la actele de care se prevalează reclamantul menționate în notificare, de unde ar rezulta, conform susținerii acestuia,întinderea dreptului mai mare, atunci trebuiau analizate aceste acte în mod coroborat cu celelalte probe administrate în cauză
Din actele depuse la dosar, acte proprietate, acte vânzare cumpărare 259/1926, vânzare cumpărare 24/1903, act donație din 1927, nu reiese suprafața exactă și nici elementele care să conducă la stabilirea în concret a suprafeței de 143,25 mp.
Certificatul de moștenitor nu reprezintă un act prin care să se facă dovada proprietății, neconstituind titlu de proprietate.
Toate aceste acte, de vânzare cumpărare, donație, dovedesc dreptul de proprietate al apelantului dar nu și întinderea exactă a dreptului.
Însă la dosar există elemente care dau posibilitatea stabilirii întinderii dreptului și anume: memoriu justificativ întocmit în baza Decretului nr.226/1972, a tabelului anexă coroborat cu schițele aflate la dosar (filele 30,31 fond),din care reiese că imobilul preluat se compunea din teren 58,16 mp. construcții și 20 mp. curte comună, în total 78,16 mp.
Nu se poate reține că suprafața de 78,16 mp. este teren în plus, ce excede suprafața de 58,16 mp. ocupată de construcții, nu sunt suprafețe de teren care se adaugă una la acealaltă, adunându-se pentru a da suprafața de 136,32 mp. ci suprafața de teren construcții de 58,16 mp. face parte, se suprapune, incluzându-se în suprafața de 78,16 mp.
Aceasta rezultă cu prisosință din memoriul justificativ și tabelul anexă la acesta din care rezultă fără echivoc, faptul că suprafața expropriată este de 78,16 mp. din care construcții 58,16 mp. Deci se are în vedere o singură suprafață descrisă defalcat și nu două suprafețe distincte ce trebuie adunate.
Argumentul esențial este adus însă de schițele (filele 30 și 31 dosar apel),în care sunt evidențiate suprafața reclamantului 58,16 mp, cea a lui 177 mp, și cea a lui 112,45 mp. iar curtea comună a tuturor acestora este de 60 mp. pentru toate cele trei proprietăți arătate.
Iar din mențiunile de la fila 31 - unde se arată suprafața fiecăruia - reiese că prin împărțirea suprafeței, reprezentând curtea comună la fiecare și adăugând-o la fiecare suprafață de teren hașurată în schiță, rezultă următoarele suprafețe:
- - 197 mp (177 mp. suprafață proprietate exclusivă la care se adaugă 20 mp. curte comună).
- 132,45 mp. (112,45 mp. proprietate exclusivă la care se adaugă 20 mp. curte comună din cei 60 mp. curte comună).
- Reclamantul R 78,16 mp (58,16 mp. proprietate exclusivă la care se adaugă 20 mp. curte comună) deci nu mai mult de 78,16 mp.
Această probă,se coroborează cu mențiunile din memoriul justificativ din care rezultă că terenul expropriat are valoarea de 176 lei, iar potrivit procesului verbal din 20 ianuarie 1973 rezultă că prețul pe mp. al terenului era de 2,25 lei. Or, la un calcul simplu, prin împărțirea sumei totale, avută în vedere la valoarea terenului de 176 lei la valoarea pe mp. de 2,25 lei, rezultă exact suprafața de 78,16 lei mp. ce a fost expropriată și la care face referire memoriul justificativ.
Or, în pofida unor acte care demonstrează cert un anumit aspect,nu se poate reține de către instanță o altă realitate juridică și o altă situație de fapt, față de susținerile apelantului.
În condițiile legii,reclamantul și-a dovedit dreptul de proprietate în condițiile art.23 din lege prin actele de proprietate depuse, conform și artr.23.1 din Legea nr.250/2005, iar întinderea dreptului, conform art.24 din Legea nr.10/2001 - prin raportare la actul normativ de preluare coroborat cu celelalte probe.
Din acest punct de vedere,nu pot fi primite nici susținerile apelantului, cu privire la faptul că suprafața de teren avută în proprietate se poate deduce din modalitatea de ieșire din indiviziune, astfel cum s-au stabilit loturile întrucât, nu este conformă cu celelalte probe administrate în cauză și ca atare reclamantul apelant nu a reușit să facă dovada susținerilor sale în privința suprafeței de 143,25 mp.,în conformitate cu art.1169 Cod civil.
Prin urmare, față de cele expuse se reține că dovada întinderii dreptului de proprietate se face numai în privința suprafeței de 78,16 mp, aceasta rezultând și din actul de preluare ca fiind expropriată, reclamantului neputându-i-se acorda așadar o suprafață mai mare decât cea care i-a fost preluată în mod efectiv. Adică dacă i s-a expropriat doar 78,16 mp. nefăcând dovada unei suprafețe mai mari, atunci nu poate fi îndreptățit decât la această suprafață nu la o altă suprafață mai mare,ce nu a făcut dovada că i s-ar fi preluat efectiv.
Față de cele expuse, în conformitate cu dispoz. art.296 Cod pr.civil, instanța va admite apelul. Va schimb sentința civilă în parte în sensul că va admite în parte contestație completată și precizată.
Va anula în parte dispoziția nr.535/12.05.2009 emisă de DR.TR.S și va constata dreptul reclamantului apelant la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII Lg. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 78,16 mp situat în Municipiul Dr.Tr.S ocupat de construcția " Complex - 84 ".
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile în ceea ce privește excepția tardivității.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă va fi obligată intimata pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată,reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul R cu domiciliul în Dr.Tr. S, str. -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 174 de la 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta DR.TR.S cu sediul în Dr.Tr. S,-, județul
Schimbă sentința civilă în parte în sensul că admite în parte contestația completată și precizată.
Anulează în parte dispoziția nr. 535/12.05.2009 emisă de DR.TR.
Constată dreptul reclamantului apelant la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII Lg. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 78,16 mp situat în Municipiul Dr.Tr.S ocupat de construcția " Complex - 84 ".
Menține restul dispozițiilor sentinței civile în ceea ce privește excepția tardivității.
intimata pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința de la 14 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.4 ex./ 18.12.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
