Speta Legea 10/2001. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr-
Decizia nr.36
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva sentinței civile numărul 1308 din 15.09.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a în ședința publică din data de 30.01.2009 s-a constatat apelul în stare de judecată când, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămas în pronunțare, aceasta fiind amânată din lipsă de timp pentru deliberare pentru data de 06.02.2009, apoi, din aceleași considerente pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr. 1497/18.07.2007, restituirea în natură a terenului situat în I,- și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul demolat situat la aceeași adresă.
În motivarea cererii reclamantul, prin apărător, a arătat că, în mod netemeinic, pârâtul a dispus respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru din imobil, propunând acordarea acestora numai pentru din suprafața de 860 .p. teren și din construcția demolată, nesocotind caracterul reparatoriu al legii speciale și obstaculând persoana îndreptățită în redobândirea drepturilor recunoscute de lege.
Reclamantul a susținut că, referitor la declarația de renunțare la moștenire a fratelui său, chiar dacă ar fi considerată invalidă acest aspect nu poate conduce la respingerea notificării, întrucât este o problemă care privește pe cei implicați în cauză, nici o altă persoană sau entitate neavând vreun drept legal și cu atât mai puțin pârâtul.
A mai arată reclamantul că solicită anularea dispoziției emisă de pârât și stabilirea măsurilor reparatorii de care poate beneficia având în vedere că instanța de judecată poate să dispună în mod direct restituirea în natură a imobilului atunci când se constată nelegalitatea dispoziției emise câtă vreme procedura administrativă obligatorie s-a finalizat.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1308 din 15 septembrie 2008, respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Notificarea formulată la data de 14.12.2001 reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în sumă de 90.000 ron (900.000.000 rol ) pentru imobilul compus din casă și teren în suprafață de 860, situat în I,-.
Prin Dispoziția nr. 1497/18.07.2007 emisă de pârât, a fost respinsă cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru din imobil și acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru din suprafața de 860. teren p. și pentru din construcția demolată motivat de faptul că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate numai pentru cota de din imobil.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr. 1497/2007, restituirea în natură a terenului revendicat și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești pentru construcția demolată.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 litera a din Legea nr. 10/2001, " sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora"
În speță, instanța a constatat că, deși s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 860. și p. măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, imobilele situate în I,-, din probele administrate nu rezultă și reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru întreg imobilul, respectiv și pentru cealaltă J din acesta
Astfel, din înscrisurile depuse rezultă că imobilul (a cărei retrocedare se solicită ) a fost proprietatea surorilor și, fiecare deținând câte din acesta.
Din testamentul autentificat sub nr. 6899/29.11.1965 (fila 25) reiese că una din cele două surori, a testat cota sa de din imobil autorilor reclamantului, și.
Din certificatul de moștenitor nr. 1207/ 26.12.1983 (fila 24), întocmit de pe urma defuncților și, rezultă că celor doi fii și, le revine cota de 1/3 parte indiviză din imobilul compus din casă de locuit și suprafața de teren de 860 .p. situat în I,-, dobândită de defuncta prin sentința civilă nr. 2185/1979 a Judecătoriei Iași prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune.
În consecință, față de materialul probator administrat, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că - prin autorii săi - este titularul dreptului de proprietate și pentru cealaltă J din imobilul situat în I,-, considerent pentru care a respins cererea formulată de acesta.
Reclamantul a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, el susține că, în mod greșit Primarul a respins cererea pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru din imobilul compus din 860. teren și construcția demolată reținând că proprietarul acestei cote era, care nu a depus notificare, iar tribunalul nu a observat că există notificarea depusă prin executorul judecătoresc la data de 14.11.2001, mai mult, anterior acestei date, a renunțat la succesiunea părinților lor, deci și la imobilul din I,-, prin declarația de renunțare nr. 1636/5 octombrie 2001 .
Învederează apelatul că, potrivit art. 4.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în cazul în care nu toate persoanele îndreptățite au solicitat restituirea imobilului, de cotele cuvenite celor care nu au formulat notificare vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituie.
Apelantul mai arată că instanța de fond a greșit atunci când nu a luat în considerare toate actele depuse la dosarul cauzei care dovedesc faptul că el - prin autorii săi - este titular al dreptului de proprietate pentru întreg terenul de 2426 din litigiul dedus judecății.
Conform adeverinței nr.-/19 iunie 2002 recurentul pretinde că figurează în evidențele fiscale cu teren în suprafață de 1566 în -, nr. 140 pentru care a plătit taxe și impozite.
Apreciază apelantul că tribunalul a greșit și atunci când nu a luat în considerare expertiza tehnică efectuat de expert în care se precizează clar că, din suprafața totală de 2426, sunt libere trei suprafețe de teren de: 94,88; 85,14 și 217,90 )397,92 ).
Legal citat, Primarul Municipiului nu a formulat întâmpinare în cauză.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a efectuat un supliment la expertiza topometrică de individualizare a terenului din litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de apelant, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul este întemeiat în limitele ce urmează a fi expuse.
Prin notificarea înaintată Prefecturii Județului I, a solicitat, în calitate de moștenitor legal al defunctului și, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în I-, compus din casă și teren în suprafață de 860.
Prefectura Județului Iat rimis Notificarea spre competentă soluționare Primarului Municipiului I, care a emis dispoziția nr. 1497/18 iulie 2007.
Astfel, prin această dispoziție, Primarul Municipiului Iar espins cererea de acordare de măsurii reparatorii pentru din imobil, motivat de faptul că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestei cote.
A fost respinsă și cererea de acordare de despăgubiri bănești, motivat de faptul că Legea nr. 10/2001, republicată, nu prevede această modalitate reparatorie și s-a propus acordarea către notificator de despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru din suprafața de 860 teren și pentru din construcția demolată.
Această dispoziție a fost menținută de către tribunal, care, însă, a apreciat greșit asupra legalității acesteia.
În acest sens, Curtea reține că, prin sentința civilă nr. 2185 din 28 martie 1979 a Judecătoriei Iașis -a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce au compus masa succesorală a defunctei, decedată în septembrie 1977.
Ca urmare a ieșirii din indiviziune s-a dispus atribuirea către, și a imobilului din- și încăperilor nr. 4, 4A, 4B și 4C din imobilul situat în I,-, precum și magaziile din scândură - ocupate de - și 860. teren clădit și neclădit din-.
Restul încăperilor, a magaziilor și terenul în suprafață de 1566 teren a revenit statului.
Prin această sentință s-a reținut că imobilele din I,- și nr. 192 au aparținut surorilor și. a testat drepturile ei în favoarea soților și, iar ca urmare decesului acesteia, la 12 mai 1966, legatarii au devenit proprietarii cotei de 50 % din cele două imobile.
La rândul ei, a instituit legate cu titlu particular în beneficiul numiților:, și și. Totodată s- constatat că nu avea moștenitori legali și că succesiunea sa era vacantă în ceea ce privește bunurile care excedau legatelor cu titlu particular.
Curtea reține că, potrivit art. 786 Cod civil, fiecare coerede este prezumat că moștenit singur și imediat toate bunurile care compun partea sa ori care i-au căzut prin licitație și că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii.
Raportat la sentința civilă de partaj, Curtea apreciază că, și au dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare ce le-au fost atribuite direct și nemijlocit de la, pe data deschiderii succesiunii acesteia, și că n-au fost niciodată proprietari asupra terenului și clădirilor ce au aparținut surorii acesteia, defuncta.
Astfel, în baza hotărârii judecătorești de partaj, și au devenit coproprietari în indiviziune asupra încăperilor 4, 4, 4 B și 4 asupra magaziilor și asupra terenului, în suprafață de 860. din I,-, fiecare dintre ei având o cotă parte ideală de 1/3.
Prin Decretul nr. 244/26 august 1981, s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile, și fiind înscriși la poziția 33 din tabelul anexă nr. 1 cu teren expropriat, în suprafață de 860. și construcții, în suprafață de 251,73. din I,-.
Certificatul de moștenitor nr. 1207/1983 din 26 decembrie 1983 atestă că, în urma defunctului, decedat la 27 martie 1977, au rămas ca moștenitori: și, în calitate de fii, cu cote de din moștenire, iar, soția supraviețuitoare - a renunțat la moștenirea soțului său.
Din același certificat de moștenitor mai rezultă că, în urma defunctei, au rămas ca moștenitori fiii acesteia: și, cu cote de, iar în masa succesorală se include și 1/3 cota parte indiviză din suprafața de 860. teren și din casa de locuit amplasată pe aceasta, din I,-.
Prin declarația autentificată la BNP sub nr. 1636 din 5 octombrie 2001, a renunțat la succesiunea rămasă în urma părinților săi, defunctul și.
Însă, Curtea apreciază că această declarație nu poate avea vreo semnificație juridică, deoarece, potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de șase luni de la deschiderea succesiunii.
Din acest text rezultă că dreptul de opțiune succesorală este un drept subiectiv care trebuie valorifica înăuntrul termenului de șase luni, calculat din momentul deschiderii succesiunii.
Actul juridic de opțiune succesorală este un act juridic irevocabil, dacă se referă la acceptarea succesiunii și revocabil, în anumite condiții, dacă privește renunțarea la succesiune.
În prezenta cauză, și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, cu respectarea art. 700 alin. 1 Cod civil, acceptând succesiunile rămase în urma decesului părinților săi, conform certificatului de moștenitor mai sus menționat, astfel că el nu mai putea să-și manifeste din nou opțiunea, la un interval mare de timp raportat la datele la care a intervenit decesele părinților săi, în sensul renunțării la aceste succesiuni.
Față de cele expuse, Curtea reține că, la momentul preluării de către stat prin Decretul nr. 244/1981, imobilul din I,-, avea trei coproprietari în indiviziune:, și cu cote părți ideale de 1/3 fiecare, chiar dacă în anexa nr. 1 la actul normativ de preluare, au fost menționați doar doi coproprietari, respectiv și.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a cestora, iar conform art. 4 alin. 2 din prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Articolul 4 alin. 4 din lege stabilește că, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007 statuează în art. 4.7 că, soluția prevăzută în art. 4 alin. 4 din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni - dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 Cod civil, potrivit căruia "Partea renunțătorului profită coerezilor săi".
Prin urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 (considerat moștenitor acceptant) culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002 și care, astfel, a devenit străin de succesiune prin neacceptare).
În prezenta cauză, apelantul are calitatea de persoană fizică îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, atât în calitate de coproprietar al cotei indivize de 1/3 din imobil, conform art. 3 alin. 1 lit. a, cât și în calitate de moștenitor legal al defunctei, potrivit art. 4 alin.2.
Având în vedere că, care, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1207/1983, avea, de asemenea, calitatea de moștenitor legal al defunctei (cu o cotă de din succesiune) nu a urmat procedura specială instituită prin capitolul III din lege și nu a formulat notificare de retrocedare a cotei părți de 1/3 ce o avea în coproprietate și nici asupra cotei părți ce-i revenea de pe urma defunctei sale mame, Curtea apreciază că, în baza art. 4 alin. 4 din lege și art. 4.7 din normele de aplicare unitară a legii, revine apelantului numai cota parte ce s-ar fi cuvenit acestuia, în calitate de moștenitor și nu și cota parte ideală asupra căreia fratele său era coproprietar.
Concluzia Curții este determinată de faptul că alineatul 4 al art. 4 se referă la cotele moștenitorilor legali sau testamentari și nu la cotele părți ale coproprietarilor aflați în indiviziune.
Prin urmare, apelantul este îndreptățit numai la cota parte indiviză de 1/3 din imobil ce a aparținut mamei sale și pentru care fratele său nu a formulat notificare și nu și la cota parte indiviză de 1/3 pe care a primit-o în coproprietate prin sentința de partaj.
În ceea ce privește posibilitatea de restituire în natură a imobilului solicitat, Curtea constată că, potrivit suplimentului de expertiză topometrică efectuat în apel, este liberă în sensul art. 10 alin. 3 din lege, numai suprafața de 91,88 pe care se află edificate garaje, diferența de teren fiind ocupată de spațiu, ce constituie amenajare de utilitate publică, potrivit art. 10.3 din norme.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de și se va admite în tot sentința tribunalului.
Se va admite contestația formulată de și se va anula dispoziția emisă de Primarul Municipiului
Se va constata că are calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru cota indiviză de 2/3 din suprafața de 860. teren și din construcția ce a fost edificată pe acesta și care a fost demolată din I,-.
Se va dispune restituirea în natură a suprafeței de 91,88 iar pentru diferența de teren (până la limita cotei de 2/3 din 860 ) și pentru cota de 2/3 din construcția demolată se va dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, Primarul Municipiului I - aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1308 din 15.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Admite contestația formulată de, în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Dispune anularea dispoziției nr. 1497 din 18 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului
Constată că are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru cota indiviză de 2/3 din suprafața de 860. teren și din construcția ce a fost edificată pe acesta și care a fost demolată din I,-.
Dispune restituirea în natură către a suprafeței de 91,88. teren compusă din parcela de 85,14. individualizată în schița anexă 5 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar prin punctele 21, 20, 20, 15, 14, 21 și din parcela de 6,74. individualizată prin punctele 20, 32, 20, 20 din aceeași schiță anexă.
Dispune acordarea către de măsuri reparatorii în echivalent - în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - pentru diferența de teren (până la limita cotei de 2/3 din 860.) și pentru cota de 2/3 din construcția demolată.
Obligă Primarul municipiului I să plătească apelantului suma de 403,4 lei RON cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Georgeta Protea
