Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 35
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și respectiv de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, precum și cea formulată de reclamanții, și împotriva sentinței civile numărul 344/3.03.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 06.02.2009, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură:
- concluzii scrise formulate de intimata Universitatea însoțite de decizia civilă numărul 1096/19.02.2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 344/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectura județului C și Consiliul județean C; s-a admis excepția inadmisibilității cererii privind lăsarea în deplină posesie și proprietate a cotei de 1115/3732; s-a respins excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei notificării și a incidenței prevederilor legii fondului funciar; s-a respins excepția inadmisibilității motivată de obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții SA și Universitatea; s-a respins cererea reclamanților privind mărirea câtimii obiectului cererii; s-a constatat preluarea abuzivă, fără titlu a cotei de 1115/7332 aparținând defunctului din imobilul teren în suprafață de 4 iugh și 932 stj.p.; s-a dispus obligarea pârâților SA și Universitatea să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil deținută, în favoarea reclamantei; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Prefectura Județului C, Consiliul Județean C și Municipiul C-N, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins capătul de cerere formulat de reclamanta împotriva pârâților Primarul Municipiului C N, Consiliul Local al Municipiului C-N, Universitatea, --, ius și - privind revendicarea cotei de 1115/7332 din imobilul litigios ca fiind inadmisibil, precum și cererea de restituire în natură a cotei menționate și cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției nr. 140/17.05.1980 a fostului Consiliu Popular al Județului C, cât și cererea de constatare a dreptului de proprietate, ca nefondate.
Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
În baza art.137 Cod procedură civilă a analizat mai întâi excepțiile invocate de către pârâți și instanță din oficiu.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, tribunalul a admis-o în baza art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, deoarece aceste persoane nu au formulat notificare, care are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii menționate anterior, reclamanta a formulat într-adevăr cererea și în numele acestora dar nu a depus vreo procură în acest sens, pentru a justifica calitatea de reprezentantă.
Drept urmare, tribunalul a considerat că reclamanta a solicitat restituirea în natură a întregii suprafețe și nu numai a cotei care i-ar reveni de pe urma antecesorului său, în virtutea caracterului indiviz, unitar al actului de opțiune succesorală realizat prin formularea notificării.
Tribunalul a admis, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectura Județului C și Consiliul Județean C, neexistând o identitate între persoanele cărora le incubă obligațiile raportului juridic dedus judecății și persoanele chemate în judecată, nici sub aspectul incidenței Legii nr.10/2001, care stabilește atribuții în sarcina prefecturilor doar în cazul restituirii prin echivalent bănesc al imobilelor - art.36 alin.2, ceea ce nu este cazul în speță și nici sub aspectul cercetării valabilității titlului de preluare de către stat a imobilului litigios, legitimare procesuală pasivă având Statul Român, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Pentru aceleași considerente, a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul C-N, în procedura prealabilă administrativă având atribuții doar primarul.
Aceeași soluție de admitere se impune și în ceea ce privește excepția inadmisibilității privind lăsarea în deplină posesie și proprietate a cotei de teren, întrucât este evident că o cotă ideală nu poate face obiectul unei revendicări.
Nu poate fi reținută excepția inadmisibilității generată de lipsa notificării pârâtei Universitatea, în condițiile în care Primarul Municipiului C-N nu și-a îndeplinit obligația ce-i revine în temeiul art.25 alin.5 din Legea nr.10/2001 de a comunica că nu deține nici măcar în parte imobilul solicitat și datele de identificare ale unității deținătoare.
Neîndeplinirea obligației primarului nu a fost cauzată de nedepunerea actelor solicitate reclamanților întrucât identificarea persoanei deținătoare se putea realiza pe baza actelor depuse aferente notificării așa cum s-a realizat în final ca urmare a solicitării instanței pe baza acelorași acte.
Doar prin întâmpinarea formulată de pârâta Universitatea și însoțită de o serie de acte comunicate reclamanților în ședința publică din 12.11.2002, aceasta recunoaște că deține o parte din imobil.
Pornind de la acest moment tribunalul apreciază că reclamanta s-a încadrat în termenul de depunere al notificării, reglementat de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, care curge în acest caz de la data primirii întâmpinării, notificarea fiind adresată pârâtei Universitatea în 09.05.2003.
Situația este asemănătoare și în cazul pârâtei SC SA, pârâtul Consiliul local al municipiului C-N recunoscând în interogatoriul luat și comunicat reclamanților la termenul de judecată din 22.04.2003 că deținătorul actual al terenului este societatea pârâtă care a realizat o serie de investiții pe teren.
În consecință, notificarea trimisă de reclamanți în aceeași dată, 09.05.2003 este formulată în termen.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art.8 alin.1 din Legea 10/2001 potrivit cărora nu sunt aplicabile dispozițiile acestei legi în condițiile în care terenul în discuție este reglementat de Legea nr.18/1991 și de Legea nr.1/2000 și a fost solicitat în temeiul Legii nr.18/1991 și al Legii nr.169/1997, deoarece nu putea face obiectul acestei reglementări, mai exact a art.36 alin.5 din Legea nr.18/19991 și art.34 din Legea nr.1/2000, fiind un teren construit și preluat fără titlu valabil, conform argumentației ce va fi expusă.
Pârâtul Consiliul local al municipiului C-N a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile administrative reglementate de Legea nr.10/2001 însă instanța a respins-o, întrucât persoanele notificate, respectiv pârâtele Universitatea și SC SA nu au soluționat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 alin.1, iar imposibilitatea instanței de a soluționa notificarea presupune încălcarea prevederilor art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care statuează că procesele vor fi soluționate în termen rezonabil.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat, în baza art.2 alin.1 lit. h coroborat cu lit. g din Legea nr.10/2001, preluarea abuzivă, fără titlu a cotei de 1115/7332 aparținând defunctului din imobilul litigios înscris în CF 6383 C cu nr.top 21432/10, teren în suprafață de 4 iugh și 932 stj.p, întrucât nu s-au respectat dispozițiile Decretului nr. 115/1959.
La această concluzie a ajuns instanța ca urmare a răspunsurilor date de către pârâții Consiliul local al municipiului C-N, Universitatea și SC SA solicitărilor tribunalului, care au arătat că nu dețin alte acte în afara celor comunicate, la care s-a făcut referire anterior.
Cu toate că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, reclamanta nu poate beneficia de restituirea în natură, deoarece asupra terenului au fost ridicate o serie de construcții cu destinație sportivă, pe teren fiind amplasat parcul sportiv, parțial și Parcul, bază de sport și agrement, conform planurilor de urbanism, aspecte necontestate de către reclamantă, fiind incidente sub acest aspect prevederile art.10 alin.2 și 8 din Legea nr.10/2001 potrivit cărora restituirea se va face prin echivalent, sub forma acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, cu acordul persoane îndreptățite.
Nu sunt aplicabile prevederile art.20 din Lege deoarece vizează situația imobilelor care pot fi restituite în natură, ori în cauză nu se poate realiza asemenea restituire, așa cum s-a arătat anterior prin considerentele expuse.
Nu au putut fi reținute nici prevederile art.27 din lege întrucât imobilul nu este preluat cu titlu valabil, astfel încât notificarea nu cade în competența de soluționare a APAPS, care presupune o procedură specială raportat la dispozițiile generale - art.23 - 24 din lege.
În consecință, în baza art.23 și 24 din Legea nr.10/2001 tribunalul a considerat că sunt unități deținătoare atât pârâta Universitatea cât și pârâta SC SA, le-a obligat să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil pe care o dețin în favoarea reclamantei, prin raportare la prevederile art.25 al.1 conform cărora dispozițiile ar.23 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate, aceasta urmând a emite decizie motivată de retrocedare doar pentru partea din imobil pe care o deține.
Având în vedere soluția admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și, tribunalul a respins acțiunea formulată de aceste persoane, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă și cea de admitere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Prefectura județului C, Consiliul Județean C și Municipiul C-N, a respins acțiunea reclamantei față de aceste persoane ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea ca fiind inadmisibil, precum și cererile privind restituirea în natură pentru considerentele expuse anterior, C privind constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 140/17.05.1980, ca fiind lipsit de interes ca urmare a constatării preluării abuzive cu consecința restituirii în echivalent a imobilului și C privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantei ca fiind inadmisibil, recunoașterea calității de proprietar realizându-se în virtutea notificării formulate în calitate de succesoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I criticând modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
Precizează apelantul că, datorită nedovedirii împrejurării că imobilul în litigiu face parte din domeniul public de interes național, statul român nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Apelantul invocă în drept atât prevederile Legii 247/2005, care stabilesc alte instituții competente în acordarea de despăgubiri, cât și dispozițiile art. 33 alin. 2 și 4 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice este C ce avizează stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent.
Articolul 31 din Legea nr. 10/2001 prevedea că poate fi citat în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor, dacă persoana îndreptățită optează, prin cerere pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, iar stabilirea valorii acestora a fost făcută prin ordin al ministrului. În speță, reclamanții solicită restituirea în natură a imobilului deținut în proprietate de instituția pârâtă.
Mai mult decât atât, începând cu luna iulie 2005 au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente care în Titlul VII prevede regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Conform acestor dispoziții legale, respectiv art.16 din același act normativ mai sus citat, <Deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces -verbal de predare -primire Secretariatului Comisiei Centrale
Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 2. republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces -verbal de predare -primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persiana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor>.
Calitatea de persoană juridică a Ministerului Economiei și Finanțelor nu trebuie confundată cu aceeași calitate a organelor statului din cele trei puteri legislativă, executivă și judecătorească.
Imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al Statului, așa cum rezultă din Constituția României și din anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Potrivit Legii 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale, consiliile locale prin organele specializate au în posesie și administrare imobile de natura celor ce fac obiectul prezentei acțiuni.
Dreptul de administrare a patrimoniului unităților administrativ -teritoriale revine autorităților administrației publice, prin care se realizează autonomia locală, ele asigurând și reprezentarea în relațiile cu terții. Pentru aceste considerente, Consiliul Local al Municipiului C-N, reprezentat prin Primar are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Aceleași critici au fost aduse sentinței instanței de fond și prin apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor care, invocând și prevederile înscrise în Legea nr. 213/1998, a apreciat în plus faptul că în cazul imobilelor incluse în domeniul public de interes local sau județean reprezentarea statului român în instanță se realizează de către Consiliile locale sau județene, după caz.
Pârâta SC Parcul SA, a formulat de asemenea apel împotriva sentinței civile nr. 344/3.03.2008 a Tribunalului Iași, criticând soluția de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Municipiului C, admiterea în parte a acțiunii și obligarea sa la plata de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil pe care o deține.
Arată apelanta că nu are calitatea de unitate deținătoare, neputând astfel dobândi drepturile și obligațiile aferente acestei calități.
Instanța de fond a reținut în mod greșit, în contextul în care Universitatea a recunoscut că este deținătoarea unei părți din imobil, că pârâta -apelantă se află într-o situație asemănătoare, ignorând în totalitate apărările sale făcute în proces.
Susțin e apelanta că nu are cuprins în patrimoniul său terenul în litigiu pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, parcul regăsindu-se în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului C-
În prezent SA deține bunul în calitate de detentor precar, fiind proprietar doar al construcțiilor și amenajărilor edificate pe teren.
Precizează apelanta că în acest sens s-a pronunțat și decizia civilă nr. 1096 Înaltei Curți de Casație și Justiție care a menținut sentința civilă nr. 379 din dosarul 735/2005.
Pentru aceleași considerente apelanta apreciază că și excepția lipsei calității procesule pasive a Municipiului C-N a fost soluționată greșit întrucât acest intimat are calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Împotriva aceleiași hotărâri au formulat apel și, și prin mandatar.
Apelanții -intimați au criticat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și, susținând că notificarea nr. 47780/2001 a fost formulată de atât în nume propriu cât și în numele celor doi reclamanți.
Lipsa procurii nu reprezintă, în opinia apelanților intimați, o cauză de nulitate și în plus, a fost complinită prin confirmarea mandatului de către și și prin depunerea ulterioară a procurilor.
Totodată, apelanții -intimați au criticat soluția respingerii cererii de mărire a câtimii obiectului, apreciind că le sunt aplicabile prevederile art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora cererea nu se socotește modificată dacă se mărește câtimea obiectului cererii.
Deși inițial au solicitat prin notificare doar suprafața de 4114. precizează apelanții -intimați că ulterior au aflat faptul că a mai cumpărat două parcele de teren, care însă nu au fost intabulate pe numele său, și pe care le-au solicitat în fața instanței, fără a modifica cererea.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a terenului, aceasta a fost respinsă în mod greșit în opinia apelanților, întrucât potrivit Legii nr. 10/2001 restituirea în natură este prima măsură ce trebuie dispusă, în cauză fiind incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Susțin reclamanții că terenul în litigiu este liber, cu excepția unor vestiare suprafața respectivă fiind ocupată de terenuri de sport. Aceste amenajări sportive au fost realizate și folosite de SC SA și Universitatea.
Reclamanții -apelanți invocă decizia Curții Constituționale nr. 136/1998 prin care s-a statuat că simpla apartenență a unui bun la domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea în natură a acestuia.
Fără a contesta faptul că terenul se află în domeniul public al Municipiului C-N, apelanții susțin în continuare că sunt aplicabile prevederile deciziei arătate mai sus, în care se arată că restituirea în natură a unor asemenea bunuri ar urma să fie asimilată, pentru bunurile ce aparțin domeniului public al statului, cu o prealabilă trecere a bunului respectiv în domeniul privat.
Pe de altă parte, consideră apelanții -intimați că, fiind prevăzută în planul urbanistic general posibilitatea realizării de construcții pe terenul în litigiu, acest teren nu numai este de utilitate publică, putând fi restituit în natură fără nici un impediment.
Alăturat cererii, apelanții -intimați au depus la dosar înscrisuri.
Apelanta -intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de SC PARCUL SA motivat de faptul că apelanta are calitatea de unitate deținătoare, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C-N nr.4991/2007 fiind aprobată asocierea în participațiune între Consiliul Local și SC SA în vederea construirii unei baze sportive.
Întrucât societatea apelantă a efectuat amenajări și investiții pe acest teren, pe care îl deține din anul 1984, recunoscând acest fapt la interogatoriul din 22. 04.2003, reclamanta apreciază că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Consiliul Județean Caf ormulat de asemenea întâmpinare la apelul declarat de apelanta SC PARCUL SA susținând că imobilul care face obiectul litigiului nu s-a aflat în proprietatea județului
Prin întâmpinarea formulată de Universitatea " ", intimata a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanții, și susținând, în esență, faptul că reclamanții și nu au notificat persoana juridică deținătoare în termenul legal și că cererea de mărire a obiectului plângerii este o cerere modificatoare, pentru care nu s- urmat procedura prealabilă a notificării.
În ceea ce privește restituirea în natură, aceasta nu este posibilă, în opinia intimatei, terenul revendicat fiind afectat de amenajări de utilitate publică - parc sportiv.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând motivele de apel formulate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și respectiv de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C instanța constată că sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Astfel, Curtea reține că, prin cererea cu care au investit instanța de fond, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, Primarul Municipiului C-N, Consiliul Local al Municipiului C-N, Prefectura Județului C și Universitatea:
- constatarea deținerii fără titlu legal cotei de 1115/7332 din imobilul situat în C-N și înscrierea în cartea funciară C-N 6383 nr.top 21432/10 -pășune;
- constatarea dreptului lor de proprietate asupra cotei părți din imobilul mai sus menționat;
- obligarea pârâților de a prezenta orice document prin care această cotă de teren este deținută în proprietate, con cesiune sau orice altă formă;
- constatarea nulității absolute a tuturor actelor de înstrăinare a imobilului;
- obligarea pârâților Primarul și Consiliul Local al Municipiului C-N de a emite dispoziție de restituire în natură a imobilului;
- obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie cota-parte din imobilul precizat.
La data de 23.04.2003, reclamanții și-au extins acțiunea solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a consiliului Județean C și a ""
La data de 09.05.2003, reclamanții și-au extins acțiunea solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârât, a lui și, totodată, și-au completat obiectul acesteia, în sensul:
- constatării deținerii fără titlu și a suprafeței de 1 iugh și din imobilul situat în C-N și înscris în cartea funciară nr. 6383, nr. top 21432/10 de către toți pârâții;
- constatării cumpărării acestui teren de către prin contractul de vânzare-cumpărare din 07.11.1949;
- obligării unităților deținătoare de a le recunoaște dreptul de proprietate și de a le preda posesia suprafeței de 11.317,5. teren.
La data de 21.08.2003, reclamanții și-au extins acțiunea arătând că solicită în contradictoriu cu: Statul Român prin Ministerul Finanțelor, și Municipiul C-N:
- constatarea deținerii și preluării fără titlu de către Statul român a imobilului ce a aparținut autorului lor;
- constatarea nulității absolute a deciziei nr. 140/17.05.1980 de administrare a imobilului de către Universitatea Tehnică " " și de către ""
Reclamanții au precizat că-și mențin toate cererile din acțiunea inițială, cu excepția revendicării în baza contractului încheiat între autorul lor și.
Prin sentința civilă nr. 164 din 17.02.2004, Tribunalul Cluja admis atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectura și consiliul Județean
A fost admisă excepția inadmisibilității cererii de lăsare în deplină proprietate și liniștită posesie a cotei de 1115/7332 și au fost respinse excepțiile inadmisibilității lipsei notificării, obligativității parcurgerii procedurii prealabile administrative și incidenței legii fondului funciar.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului român și s-a dispus admiterea în parte a acțiunii promovate de în contradictoriu cu Universitatea " " și ""
S-a constatat preluarea abuzivă a cotei de 1115/7332 ce aparținea defunctului din suprafața de 4 iugh și 932 stj și au fost obligate aceste două pârâte să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea ce o deține fiecare, în favoarea reclamantei.
A fost respinsă acțiunea formulată de și ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, precum și acțiunea promovată de împotriva pârâților: Prefectura Jud. C, Consiliul Județean C și Municipiul C-N pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
A fost respins capătul de cerere formulat de împotriva pârâților: Primarul Municipiului C-N, Consiliul Local al Municipiului C-N, Universitatea " ", și privind lăsarea în deplină proprietate și posesie a cotei de 1115/7332 din imobilul în litigiu, ca inadmisibilă, precum și cererile de restituire în natură a acestei cote de constatare a nulității absolute a dispoziției nr. 140/17.05.1980 emisă de Consiliul Popular al Jud. C și de constatare a dreptului de proprietate ca fiind nefondat.
Pârâtele "" și Universitatea " " au fost obligate să plătească reclamantei câte 200 lei (Ron) fiecare.
Urmare a strămutării cauzei, prin încheierea nr. 4804 din 24.06.2004 a, Curtea de APEL IAȘI, prin decizia civilă nr. 1826 din 14.12.2004, a admis apelul declarat de și și a schimbat în parte sentința tribunalului.
A fost admisă și acțiunea promovată de acești doi reclamanți în contradictoriu cu pârâtele "" și Universitatea " " și au fost obligate aceste pârâte să stabilească tuturor reclamanților măsuri reparatorii în echivalent, fiecare dintre pârâte pentru partea din imobil pe care o deține.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dispus respingerea apelurilor declarate de, "" și Universitatea " ", aceste ultime două apelante fiind obligate și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de și.
Prin decizia nr. 7932 din 09.10.2006, a admis recursul declarat de cei trei reclamanți, a casat cele două hotărâri pronunțate de instanțele de fond și de apel și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că pârâtul este decedat de la data de 04.11.1971, iar procesul s-a purtat, la cele două instanțe, cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Cu ocazia soluționării recursului, a introdus în cauză moștenitorii pârâtului decedat.
Curtea constată că, procedând la rejudecarea pricinii, Tribunalul Iașia reținut greșit că Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ar avea legitimare procesuală pasivă în cauză.
Astfel, pentru ca o persoană fizică sau juridică să aibă calitate procesuală pasivă într-o cauză este necesar ca acea persoană să fie titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 213/2008, regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de această lege, dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel, iar, conform art. 12 alin. 5, în litigiile privitoare la dreptul de administrare și la dreptul de proprietate asupra bunurilor ce aparțin domeniului public, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor.
De asemenea, art. 6 alin. 2 statuează că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
În prezenta cauză, reclamanții-apelanți au declarat în mod constant că își întemeiază pretențiile pe prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 06 martie 1945-22.12.2.
Acest act normativ constituie legea cadru în materia restituirii bunurilor preluate abuziv de Statul Român în perioada 06.03.1945-22.12.2. și derogă de la prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 213/2008, instituind o procedură specială de retrocedare a acestor bunuri preluate abuziv de către stat, indiferent dacă ele aparțin domeniului public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.
Capitolul I articolul 1 litera f din nr.HG 250/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 stabilește că prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare și, în cazul în care acestea din urmă conțin alte măsuri, prevederile acestui act normativ se aplică cu prioritate în raport de respectivele măsuri. Măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia.
Curtea mai reține că, în conformitate cu prevederile art. 9 din legea specială, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcină.
Art. 9.1 din normele metodologice prevede că sintagma "indiferent în posesia cui se află în prezent" are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilităerga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister, primărie, instituție publică, societate comercială cu capital de stat, organizație cooperatistă și alte asemenea) și, pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv C care deținea imobilul la data intrării în vigoare a legii.
De asemenea, potrivit art. 28 alin. 3 din lege, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent.
Raportat la aceste prevederi legale, Curtea reține că regula în materie de restituire a imobilelor preluate abuziv constituie adresarea notificării unității deținătoare.
Situația de excepție o constituie imposibilitatea identificării unității deținătoare, caz în care persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
În prezenta cauză, unitățile deținătoare ale imobilului solicitat de reclamanți sunt cunoscute, astfel că aceștia nu se pot îndrepta împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ci împotriva unităților deținătoare, care au și fost chemate în judecată.
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâta " Parcul ", Curtea reține că acesta nu este întemeiat.
În acest sens, se reține că, potrivit Capitolului II din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare c privire la un bun care nu se află în patrimoniul său.
Tot astfel, unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii.
În speță, probele administrate fac dovada, fără putință de tăgadă, că imobilul solicitat de reclamanți se afla, la apariția legii speciale și se află și în prezent în patrimoniile Universității " " și a " Parcul "
Curtea reține că, prin adresa nr. 12.702/IV din 27.08.1984, Consiliul Popular al Municipiului C-N a înștiințat Întreprinderea "" că, în ședința comitetului executiv din 14.08.1984, s-a avizat preluarea spre patronare și administrare a bazei de sport și agrement "Parcul ", iar din lista mijloacelor fixe din baza sportivă "Parcul " sunt enumerate bunurile aflate în administrarea acestei întreprinderi (fila 160 dosar nr. 9468/2003), respectiv patru terenuri de tenis, un teren de fotbal, un teren de volei, un teren antrenament cu zid, vestiare, tribună, instalații jocuri copii, instalație de aducțiune apă la loc, împrejmuire parc și porți, etc.
Prin hotărârea nr. 270/15.07.1997, Consiliul Local al Municipiului C-N a aprobat concesionarea prin încredințare directă a terenului aferent bazei sportive și de agrement "Parcul " în suprafață de 37.452. "" SA
Prin hotărârea nr. 287/13.04.2000, Consiliul Local al Municipiului C-N a revocat hotărârea nr. 270/1997 și a aprobat participarea consiliului local la licitația publică cu negociere directă pentru achiziționarea mijloacelor fixe deținute de "" SA în "Parcul ".
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu ocazia rejudecării apelului atestă că terenul aferent bazei sportive și de agrement "Parcul " a rămas în administrarea "" SA până la divizarea acestei societăți.
Această concluzie se desprinde din proiectul de divizare a "" SA C-N, lista activelor care se transmit de către SC "" SA celor cinci societăți care au luat ființă ca o consecință a divizării acestei societăți și din procesul -verbal al ședinței extraordinare AGA din 12.02.2002.
Ca urmare a divizării "" SA, baza sportivă de agrement "Parcul " a revenit " Parcul " SA
Prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului CN( 56 dosar apel) s-a dispus modificarea HCL nr. 499/2007 privind asocierea Consiliului Local al Municipiului C N cu "" SA în sensul schimbării denumirii asociatului din "" SA în SC " Parcul " SA.
Raportat la cele expuse, Curtea nu poate reține că apelanta " Parcul " SA este un simplu detentor precar al terenului în litigiu, câtă vreme, de la preluarea acestuia de către stat, societatea din care ea s-a desprins l-a avut în administrare, în folosință ca urmare a concesionării, iar în prezent, terenul formează obiectul contractului de asociere în participațiune dintre apelata și Consiliul local.
Prin urmare, " Parcul " SA are calitatea de unitate deținătoare în sensul prevederilor din normele metodologice mai sus menționate.
Apelul declarat de și este întemeiat în ceea ce privește legitimarea lor procesuală activă în cauză.
Astfel, Curtea reține că cei doi apelanți sunt moștenitori ai defunctului, în calitate de nepoți de fiu, alături de, care are calitatea de fiică a aceluiași defunct.
Notificarea nr. 683 din 13.08.2001 (fila 8 dosar fond) a fost înaintată de, care a și semnat-o, însă în cuprinsul ei, notificatoarea a precizat că restituirea în natură a imobilului este cerută atât de ea, cât și de și.
Pe tot parcursul soluționării cauzei, inclusiv prin întâmpinarea formulată cu ocazia rejudecării apelului /fila 19), cei trei reclamanți au precizat că, împreună, au solicitat retrocedarea imobilului.
În aceste condiții, Curtea apreciază că cei doi reclamanți -apelanți și-au legitimat calitatea procesuală activă în cauză, alături de.
În ceea ce privește restituirea în natură a imobilului ce a fost preluat abuziv de stat de la autorul reclamanților -apelanți, Curtea reține că aceasta nu este posibilă, deoarece, încă din anul 1984, pe teren s-a constituit o bază sportivă și de agrement care face ca bunul imobil să constituie o amenajare de utilitate publică.
Potrivit art. 10.3 din normele metodologice de aplicare unitară a legii nr. 10/2001 sintagma amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Este adevărat că simpla apartenență a unui bun la domeniul public nu este de natură să justifice neretrocedarea acestuia în natură. Însă, în speță, așa cum s-a precizat, imposibilitatea restituirii în natură a terenului nu decurge din apartenența sa la domeniul public al Municipiului C N, ci din edificiile aflate pe acesta și care face din el o amenajare de utilitate publică.
Curtea, reține că, potrivit art. 1 lit. a Cap. I din HG nr. 250/2007, în cazul în care măsura restituirii în natură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Textul instituie două cazuri de nerestituire în natură, respectiv când această măsură nu este posibilă în mod obiectiv și când este înlăturată de la aplicare în mod expres.
În speță, Curtea reține aplicabilitatea celei de-a doua ipoteze, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Mai mult, Curtea reține că reclamanții au solicitat restituirea unei cote părți ideale din terenul înscris în cartea funciară nr. 6383 nr.top 21432/10, în prezent, în cartea funciară sub 103.
Or, în situația proprietății comune pe cote părți bunul aparține concomitent mai multor proprietari nefiind fracționat în materialitatea sa. Ceea ce este fracționat este doar dreptul de proprietate asupra bunului.
În acest sens sunt și prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote -părți ideale, potrivit dreptului comun.
Conform art. 4.1 din normele metodologice, în cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se vor admite apelurile declarate de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de I și C și de reclamanții și și se va schimba în parte sentința tribunalului.
Se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și se va respinge acțiunea promovată de cei trei reclamanți în raport cu acest pârât.
Se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și și având în vedere că nu s-a judecat fondul litigiului în ceea ce-i privește pe aceștia -pentru a nu-i prejudicia de beneficiul unui grad de jurisdicție se va trimite cauza spre rejudecare, în limitele expuse, la Tribunalul Iași.
Având în vedere că tribunalul nu a motivat respingerea cererii de mărire a câtimii terenului revendicat, iar această împrejurare determină imposibilitatea exercitării controlului judiciar pe calea apelului, Curtea va admite și apelul declarat de și va dispune trimiterea cauzei tribunalului pentru rejudecarea cererii modificatoare a câtimii terenului solicitat de toți cei trei reclamanți.
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței atacate și se va respinge apelul declarat de " Parcul "
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și respectiv de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, împotriva sentinței civile nr. 344/3.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în parte.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și.
Trimite cauza la Tribunalul Iași pentru judecata în fond a acțiunii reclamanților și precum și pentru judecata cererii având ca obiect mărirea câtimii terenului solicitat.
restul dispozițiilor hotărârii.
Respinge apelul declarat de PARCUL SA împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Georgeta Protea
