Speta Legea 10/2001. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 364
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Georgeta Buliga
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de, (în calitate de moștenitor al defunctului recurent ) și (), în calitate de moștenitor al defunctului recurent, împotriva sentinței civile nr. 251/21.02.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 251 din 21 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a admis excepția tardivității și s-a respins contestația formulată de reclamanții -, și împotriva dispoziției nr. 490 din 12 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului V ca fiind tardiv formulată.
În pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr- reclamanții au solicitat modificarea articolului 3 din dispoziția nr. 490/12 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului în sensul punerii în posesie și reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul intravilan în suprafață de 703 situat la intersecția străzilor - - și, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Urmare analizării dispozițiilor legale raportat la actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, după apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții, în calitate de moștenitori ai părinților lor, au formulat notificare prin care au solicitat măsuri reparatorii prin restituirea în natură a imobilului confiscat în anul 1952, situat în V,-, precum și restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul intravilan în suprafață de 703. situat în V, str. - - cu str. - -.
În urma acestei notificări, Primarul municipiului Vae mis Dispoziția nr. 490/12.11.2001 prin care a respins notificarea în ceea ce privește restituirea în natură, stabilind măsuri reparatorii prin echivalent. În termen de 60 de zile de la primirea ofertei, reclamanții erau obligați să comunice în scris dacă acceptă sau refuză oferta, lipsa răspunsului scris fiind echivalentă cu neacceptarea acesteia.
Potrivit art. 24 alin. 3 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, dispoziția motivată de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicarea acestei dispoziții.
La solicitarea instanței, pârâtul a făcut dovada comunicării dispoziției către toți moștenitorii. Această dispoziție a fost comunicată în anul 2001, fiind împlinit termenul de 30 de zile. Textul de lege care stabilește termenul de exercitare a căii de atac, chiar și în varianta nemodificată prin legea nr. 247/2005, nu condiționează curgerea termenului de efectuare sau nu a ofertei. Oricum, în această cauză nu se pune problema contestării modalității de despăgubire prin echivalent, deoarece oferta se referă doar la situația în care se stabileau despăgubirile prin echivalent prin titluri de valoare nominale folosite exclusiv în procesul de privatizare sau la acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau în compensare cu alte bunuri sau servicii. În această cauză se contestă faptul că nu s-a dispus restituirea în natură deoarece terenul era liber de construcții. Și în această situație, reclamanții erau obligați să conteste dispoziția emisă în termenul de 30 de zile de la comunicare, astfel fiind contestația a fost respinsă ca tardivă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul procedural, reclamanții au formulat apel, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală. În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca tardiv formulată considerând că termenul de 30 de zile în interiorul căruia dispoziția nr. 490/2002 trebuia contestată nu a fost respectat.
Consideră reclamanții că procedura de emitere a dispoziției nr. 490/2002 nu a fost respectată deoarece nu s-a efectuat o ofertă reală, fermă pentru măsurile reparatorii, nefiind respectate nici dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, motive care ar atrage nulitatea absolută articolului 3 din dispoziția contestată.
Susțin reclamanții - apelanți că aceste 2 motive de nulitate absolută deși nu au fost invocate inițial în acțiunea promovată, referirea la această excepție a fost inserată în concluziile scrise, astfel încât acestea trebuiau a fi analizate de către instanță.
Motivează apelanții - reclamanți că prin respingerea ca tardivă a contestației le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art. 21 din Constituie și art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind citată cauza Ashingdane Regatul Unit (28 mai 1985).
Apelanții arată că deși într-o primă etapă au fost de acord cu recunoașterea dreptului la despăgubiri în echivalent, această împrejurare nu poate obstrucționa dreptul de a solicita restituirea în natură a imobilului atâta timp cât există această posibilitate.
Solicită admiterea apelului în temeiul criticilor formulate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2007, reclamanta -apelantă - a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Prin încheierea de ședință din 9 noiembrie 2007 instanța de apel a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției invocate, cauza fiind suspendată conform dispozițiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992.
Prin decizia nr. 507 din 8 mai 2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și întrucât dosarul nr- a fost restituit cauza a fost repusă pe rol pentru continuarea judecății.
La termenul de judecată din 19 2008 instanța din oficiu a pus în discuția părților calificarea căii de atac exercitată având în vedere dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din Legea nr. 247/2005.
În baza acestor dispoziții legale instanța a calificat drept recurs calea de atac exercitată, întrucât textul menționat stipulează că hotărârile pronunțate în primă instanță în privința acțiunilor ce au ca obiect contestația deciziilor ori dispozițiilor prin care se acordă măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate sunt atacabile cu recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente care vor complini motivarea sentinței atacate:
Prin notificarea formulată în termenul legal prin executorul judecătoresc în baza Legii nr. 10/2001 reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul confiscat în mod abuziv, situat în V,- și pentru terenul intravilan de 703 situat în V, strada - - cu strada - -.
Prin dispoziția nr. 490/12 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului V s-a respins cererea reclamanților privind restituirea în natură a imobilului situat în V, strada - - (actual, nr. 19), fiind stabilite măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul întrucât în imobilul respectiv are sediul instituția publică - Cantina de Ajutor Social. Totodată au fost stabilite măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 703. întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial întreg terenul din strada - - cu - -.
Reclamanții au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 490/2001 emisă de Primarul municipiului V, fiind soluționată în sensul admiterii acesteia prin sentința civilă nr. 1428 din 9 decembrie 2002 Tribunalului Vaslui rămasă definitivă și irevocabilă. Prin sentința atacată, instanța de fond în mod judicios a reținut că reclamanții nu au respectat termenul instituit de art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 cu privire la exercitarea căii de atac promovată împotriva dispoziției de respingere notificării ori a cererii de restituire în natură.
Termenul instituit de legiuitor este un termen imperativ și de strictă interpretare instituit în scopul accelerării procedurii de recuperare a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Curtea Constituțională investită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 a reținut că imprescriptibilitatea în materie imobiliară este un principiu consacrat în legislația civilă, dar nu este prevăzut de Constituție, legiuitorul având însă posibilitatea să deroge de la acest principiu, fără a îndreptăți calificarea reglementării respective ca fiind neconstituțională. De altfel, recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi de natură să favorizeze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității rezolvării urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept, pentru o perioadă îndelungată sau nelimitată de timp. Faptul că persoana interesată cunoștea ori trebuia să cunoască termenul de contestare al dispoziției (ca și consecințele juridice ale nerespectării acestuia) nu s- conformat exigențelor legale nu este decât expresia propriei sale culpe.
Potrivit dispozițiilor art. 125 alin. 3 din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, astfel încât exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru, prestabilit de către legiuitor între care și stabilirea unor termene după a căror expirare valorificarea dreptului respectiv nu mai este posibilă.
Drept urmare, reținând că instanța de fond a reținut judicios că acțiunea reclamanților înregistrată la data de 28 august 2006 sub nr- prin care au contestat dispoziția nr. 490/2001 fost formulată cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
Instanța va respinge și solicitarea reclamanților de a se admite calea de atac exercitată cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect prin raportare la dispoziția nr. 283/14 mai 2008 emisă de Primarul municipiului Solicitarea reclamanților nu poate fi primită atâta timp cât investirea inițială a instanței de fond nu s-a realizat în termenul imperativ prevăzut expres de dispozițiile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, (în calitate de moștenitor al defunctului recurent ) și (), în calitate de moștenitor al defunctului recurent, împotriva sentinței civile nr. 251/21 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.10.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Liliana Palihovici, Georgeta Buliga
