Speta Legea 10/2001. Decizia 370/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE instanță de apel
DECIZIA NR.370
Ședința publică de la 20 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta și reclamantul moștenitor, domiciliați în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.169 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă, apelantul reclamant moștenitor, consilier juridic, pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C și consilier juridic pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care a învederat instanței faptul că, apelanta reclamantă a depus concluzii scrise și un set de înscrisuri, după care;
Consilier juridic, pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C și consilier juridic pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, pe rând având cuvântul, au arătat că au observat înscrisurile depuse de apelanta reclamantă și nu solicită amânarea cauzei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Apelanta reclamantă și apelantul reclamant moștenitor, pe rând având cuvântul, au solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, conform motivelor, concluziilor scrise și înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și schimbarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C și consilier juridic pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, pe rând având cuvântul, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 31.01.2008, reclamantele și - au chemat în judecată Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 33007 emisă de Primăria C și obligarea pârâte lor să le restituie imobilul teren din C,-, jud. D și imobilul teren din C,- jud. D care au fost preluate anterior anului 1989 prin Decizia nr. 382/1977.
În motivarea cererii, reclamantele arată că au transmis Primăriei C notificarea nr. 273/N/2001 pentru ca, în baza Legii nr.10/2001 să le fie restituit terenul din C,-, jud. D și imobilul teren din C,- jud. D, întrucât acestea au aparținut autorului - tatăl reclamantelor.
Terenul din C,- jud. Daf ost dobândit de părinții reclamantelor și prin actul autentic nr. 2066/18.12.1957, iar terenul a fost expropriat în baza Decretului nr. 423/1983 și nu le-au fost acordate despăgubiri pentru teren ci numai pentru locuința demolată.
Ternul din C,-, jud. D a fost dobândit de - tatăl reclamantelor prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la 18.04.1947, autentificat.
Reclamanta - menționează că are calitatea de moștenitor după autorul, fiind fiica cestuia, dovadă pe care o va face prin înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26, lin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantele și - împotriva Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, iar pe fond ca neîntemeiată.
În ședința publică din 29.02.2008 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de reclamant a numitului, ca urmare a decesului reclamantei -.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, părțile depunând la dosar următoarele acte, în fotocopie: dispoziția nr. 33007/17.12.2007, acte de stare civilă, sentința civilă nr. 1052/18.02.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 20374/2004, adresa nr. 38060/29.12.1977 a IJGCL D, procesul verbal nr. 17727/11.07.2003 emis de Primăria C, cererea nr. -/02.12.2005, contract de vânzare-cumpărare din 18.12.1957autentificat sub nr. 2066/773 declarație autentificată sub nr. 549/05.03.2003 de BNP, act de vânzare din 10.04.1947, dosarul de Lege 10/2001.
Prin sentința civilă nr.169 din 24 iunie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamante.
Pentru a se pronumța astfel, Tribunalul, în baza probelor administrate în cauză a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în conformitate cu prevederile art. 137, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a apreciat-o întemeiată, cu motivarea că, potrivit prev. art. 22, alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, se pot adresa cu notificare unității deținătoare, iar conform prevederilor art. 28, alin. 3 din același act normativ, numai în cazul în care nu se cunoaște unitatea deținătoare, persoana îndreptățită poate chema în judecată Ministerul Finanțelor Publice.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantele și - contestă decizia nr. 33007/17.12.2007, prin care le-a fost respinsă notificarea nr. 273/N/2001, prin care acestea au solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilele situate în C,- și -, nr. 11.
Cu toate acestea, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantele solicită restituirea în natură a imobilelor situate în C,-, respectiv în C,-, jud. D, acest din urmă imobil nefiind solicitat de reclamante prin notificarea nr. 273/N/2001 și nefăcând obiectul unei alte notificări.
Este adevărat că la data de 02.12.2005, acestea s-au adresat Primăriei Municipiului C cu o cerere de "rectificare a cererii ce a făcut obiectul notificării nr.273//N/2001 a BEJ C" prin care au solicitat plata de despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 668,60 mp loc de casă situat în C,-, jud. D, însă, această cerere nu este în măsură a modifica notificarea nr. 273/N/2001, ci are caracterul unei noi notificări, notificare depusă cu mai mult de trei ani după ultimul termen de depunere a notificărilor prevăzut de Legea 10/2001.
De altfel, din considerentele sentinței civile nr. 1675/09.03.2005 ( 6) pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 6067/2003, sentință definitivă și irevocabilă, reiese că autorul reclamantelor, a deținut un singur teren în suprafață de 668 mp, teren care în unele acte figurează ca fiind situat pe str. -, pentru ca în alte acte să figureze pe-.
Independent de aceste constatări, cererea reclamantelor apare ca neîntemeiată, acestea nefăcând dovada calității de proprietar a autorului lor, cu privire la imobilul teren situat în C,-,la dosar fiind depus contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 18.12.1957, contract ce are ca obiect terenul în suprafață de 668,60 mp, situat în C,- bis.
În ceea ce privește imobilul situat în-, jud. D, instanța nu poate aprecia asupra caracterului de imobil preluat în mod abuziv, așa cum a fost el definit prin art. 2 din Legea 10/2001, întrucât reclamanții nu au depus la dosarul cauzei acte doveditoare în acest sens, deși obligația le incumbă, conform prevederilor art. 1169 Cod civil, așa încât și cererea privitoare la acest imobil apare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanta -. și reclamantul moștenitor, motivând în esență - prin motivele de apel și completările ulterioare - că autorul a avut o singură suprafață de teren de 668,60 mp. în- -, pentru care au fost chemați în judecată de numitul, care pretinde că a cumpărat terenul de la autor; numitul și-a construit pe teren o casă, în mod ilegal, fără autorizație, pe care a stăpânit-o până la expropriere, fiind despăgubit cu 42.000 lei, numai pentru construcție; terenul a fost și este în administrarea Primăriei, fiind concesionat numitului (cel care era proprietar la momentul exproprierii) care probabil a și primit despăgubiri, cu ocazia exproprierii.
S-au depus la dosar mai multe înscrisuri - acte de vânzare-cumpărare, adrese, cereri, memorii, precum și hotărâri judecătorești.
Apelul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Astfel, rezultă din probele dosarului și în principal contractul de vânzare-cumpărare din 18 decembrie 1957 și actul de vânzare din 10 aprilie 1947, că autorul a cumpărat suprafața de teren viran loc de casă de 668,60 mp. în- bis din C și, respectiv, o prăvălie cu terenul pe care era construită, de 26 mp. în- din
În ceea ce privește terenul din-, este cert că acesta a făcut obiectul notificării și respectiv al prezentei contestații, indiferent de confuziile care s-au creat - legate de denumirea străzilor, - sau - - având în vedere că este vorba de o singură suprafață de teren de 668,60 mp. pentru care s-a depus la dosar contractul din 18 decembrie 1957.
Însă, prin sentința civilă nr.1675 din 09 martie 2005 Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, că în anul 1958 și 1964, autorul a înstrăinat două suprafețe de teren de câte 334 mp. în total întreaga suprafață de 668 mp. situată în C,- - același teren pentru care autorul deținea titlu de proprietate, situat în- bis.
S-a stabilit de asemenea că terenul de 668 mp. a fost expropriat, iar exproprierea s-a făcut pe numele cumpărătorilor, Statul recunoscând situația de fapt născută din înțelegerea părților, dovadă că în actul de expropriere nu mai este trecut înstrăinătorul ci reclamantul ( ) și autorul său - cumpărătorii - care au și încasat despăgubiri.
Prin sentința menționată s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților -, și, precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul, în contradictoriu cu aceiași pârâți.
S-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1964 între și, asupra suprafeței de 334 mp. reprezentând J din suprafața totală a terenului de 668 mp. precum și valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1958, între și, asupra suprafeței de 334 mp. reprezentând J din același teren de 668 mp.
Chiar dacă în cauză nu sunt incidente dispoz.art.1201 civ. operează totuși prezumția legală absolută de adevăr pe care o reprezintă hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, mai ales că în speță această hotărâre s-a dat în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză, fiindu-le deci opozabilă.
Mai mult, reclamanții nu au făcut nici o dovadă că imobilul ar fi fost expropriat de la autorul lor; dimpotrivă, s-a recunoscut în mod constant că a fost expropriat de la alte persoane; în motivele de apel se susține astfel că numitul a deținut casa (construită ilegal) și terenul, până la expropriere, pentru teren primind despăgubiri nu mitul "fiind proprietar".
Cum, potrivit art.4 alin.2 rap.la art.3 lit.a din Lg.10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii, moștenitorii persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora în mod abuziv, iar reclamanții nu au făcut dovada că autorul lor a avut calitatea de proprietar al terenului de 668 mp. la data preluării în mod abuziv -înseamnă că cererea de restituire este neîntemeiată iar soluția pronunțată de Tribunal sub acest aspect, este legală și temeinică.
În ceea ce privește terenul situat în-, s-a dovedit de asemenea numai cumpărarea acestuia de către autor, în 1947, însă, sub aspectul evoluției în timp a regimului juridic al terenului, reclamanții nu au produs dovezi.
Prin urmare, nu s-a stabilit în cauză, că terenul din C,-, a fost preluat în mod abuziv de la autorul reclamanților, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru ca moștenitorii acestuia să beneficieze de prev.Legii 10/2001.
De altfel, în motivarea apelului, reclamanții nici nu au adus critici sentinței, cu referire expresă la acest imobil.
Ca atare, și din acest punct de vedere, soluția de respingere a contestației, este legală și temeinică.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 pr.civ. apelul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta și reclamantul moștenitor, domiciliați în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.169 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect Legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
27.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/8 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Ionela Vîlculescu
