Speta Legea 10/2001. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(683/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.376
Ședință publică de la 11.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1470 din 13.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți, C, și.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 21.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.05.2009, 04.06.2009 și apoi la 11.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1470 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul București - Secția a III a Civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General, C, și; a anuleat în parte dispoziția nr. 7104 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului B; a obligat pârâtul Primarul General al Municipiului B să restituie în natură reclamantei o cameră la pivniță având nr. 9, o cameră la mansardă nr. 1 și două camere la subsol (una cu - - și cealaltă alături) din imobilul situat în B, - - nr. 51, sector 1 - identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert și anexele la acesta, urmând ca pârâta să emită o nouă dispoziție de restituire în acest sens; a menținut celelalte dispoziții ale actului contestat cu privire la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru restul imobilului solicitat; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind revendicarea formulat în contradictoriu cu pârâții - persoane fizice; a obligat pârâta Primăria Municipiului B la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă la data de 17 ianuarie 2007 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General, și, și, să fie modificată dispoziția nr. 7104 din 12 decembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului B în sensul restituirii în natură a apartamentelor nr. 1 și 2, împreună cu cota aferentă de teren, în suprafață de 31,22 mp. situate în B, - - nr. 51, sector 1, iar în subsidiar, să fie concretizate măsurile reparatorii prin echivalent, pentru restituirea în natură a apartamentelor menționate, reclamanta exprimându-și opțiunea în primul rând pentru atribuirea în schimb a unui imobil echivalent și, în al doilea rând, pentru acordarea de despăgubiri bănești, echivalente cu valoarea de circulație a imobilelor nerestituite, cu cheltuieli de judecă.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză tribunalul a constatat că acțiunea este neîntemeiată pentru considerentele expuse în continuare.
Prin dispoziția nr. 7104 din 12 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului B ca răspuns la notificările nr. 1313/2001 și nr. 1314/2001 formulate de reclamantă, în baza Legii nr. 10/2001, s-au acordat acesteia măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele nr. 1 și 2, împreună cu cota aferentă de teren, în suprafață de 31,22 mp. situate în imobilul din B, - - nr. 51, sector 1 - această dispoziție urmând a fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivarea acestei dispoziții s-a arătat că apartamentele nu pot restituite în natură, întrucât, împreună cu cotele și dependințele de folosință comune au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, conform contractelor de vânzare - cumpărare nr. 2293/30052 din 19 decembrie 1996 și nr. 2399/29306 din 14 ianuarie 1997.
A mai reținut tribunalul că apartamentele nr. 1 și 2 au făcut, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, obiectul contractelor de vânzare -cumpărare nr. 2293/30052 din 19 decembrie 1996 și nr. 2399/29306 din 14 ianuarie 1997, prin care SC Nord SA, în numele Primăriei Municipiului B, a vândut apartamentele soților și și, respectiv, soților și, autorii pârâților -persoane fizice în speță.
Cu toate acestea, printr-o dispoziție emisă de Primarul Municipiului B la data de 12 octombrie 1999 se dispunea restituirea către reclamantă a apartamentelor nr. 1 și 2, situate la parterul imobilului din B, - - nr. 51, sector 1, împreună cu anexele, acest act - care nu mai putea fi pus întocmai în executare - fiind întemeiat de autorități pe sentința civilă nr. 2372 din 04 februarie 1999 Judecătoriei Sectorului 1 B "definitivă și executorie", tribunalul remarcând însă că prin această hotărâre doar se constatase, în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului B și SC Nord SA, nulitatea absolută a actului de naționalizare cu privire la imobilele în litigiu.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză reiese că, față de mențiunile actului de proprietate al reclamantei, actul de împărțeală voluntară autentificat sub nr. 32621 din 04 noiembrie 1942 la Tribunalul Ilfov - Secția notariat, recunoscut și de unitatea deținătoare în justificarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la restituire, apartamentele preluate abuziv aveau o componență mai largă decât aceea care rezultă din contractele de vânzare - cumpărare sus-menționate. Se reține în acest sens că nu au făcut obiectul vânzărilor din anul 1996 și anul 1997 o cameră la pivniță având nr. 9, o cameră la mansardă nr. 1 și două camere la subsol (una cu - - și cealaltă alături) din imobilul situat în B, - - nr. 51, sector 1.
Prin urmare, față de cele reținute mai sus și având în vedere principiul restituirii în natură a imobilelor și art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, conform căruia "măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent" și în situația în care "imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale", tribunalul a constatat că se impune anularea parțială a dispoziției contestate, numai în ceea ce privește nerestituirea în natură către reclamantă a acelor părți din imobil enumerate mai sus, care nu au fost înstrăinate până la intrarea în vigoare a legii speciale de reparație.
Tribunalul a constatat că sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză sub aspectul întinderii restituirii în natură solicitate susținerile reclamantei referitoare la nelegalitatea contractelor de vânzare - cumpărare nr. 2293/30052 din 19 decembrie 1996 și nr. 2399/29306 din 14 ianuarie 1997, cât timp nevalabilitatea acestor acte nu a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, acțiunea în nulitate, formulată în condițiile și termenele impuse de lege, fiind singura cale indicată chiar de legiuitor prin Legea nr. 10/2001 pentru a se obține nulitatea actelor de înstrăinare și, implicit, restituirea prestațiilor efectuate în baza acestora, cu reîntoarcerea imobilelor în patrimoniul unității deținătoare, iar nu "excepția nulității" invocată de reclamantă, ca o simplă apărare, prin cererea de chemare în judecată.
De altfel, tribunalul a reținut că prin notificările formulate în anul 2001 reclamanta a învederat că, deși a apreciat că înstrăinările apartamentelor s-au făcut ilegal și abuziv, fapt pentru care a solicitat instanței să constate nulitatea contractelor de vânzare - cumpărare - cauza formând obiectul dosarului nr. 6595/2000 al Tribunalului București - Secția a III a Civilă, ulterior a invocat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, solicitând suspendarea cauzei respective și "alegând procedura administrativă" prevăzută de legea specială.
Opțiunea reclamantei a determinat, fără îndoială, și poziția pârâtului în procedura administrativă de restituire, a cărei legalitate nu poate fi acum pusă în discuție de reclamantă sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 46 din același act normativ (fostul art. 47), în cazul acțiunilor formulate potrivit art. 45 și 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, persoana îndreptățită fiind aceea căreia îi incumbă obligația de "a înștiința de îndată persoana notificată, potrivit art. 22 alin. 1".
Or, având în vedere imposibilitatea restituirii în natură decurgând din împrejurarea evidentă, cunoscută și de reclamantă încă din anul 1999, înstrăinării de către Primăria Municipiului Bai mobilelor solicitate, și faptul că persoana îndreptățită a comunicat prin notificare că ales această cale, procedura administrativă, pentru valorificarea dreptului de proprietate pretins, realizarea acestui drept prin acordarea de despăgubiri nu poate fi privită de tribunal decât ca o reparație integrală și în limitele prevăzute de lege - conform art. 44 alin.1 fraza a II-a din Constituție - pentru părțile din imobil care nu mai pot fi restituite din motive obiective de unitatea deținătoare.
În acest context, tribunalul a constatat că și capătul de cerere privind revendicare a formulat de reclamantă în acest cadru procesual în contradictoriu cu pârâții - persoane fizice, proprietari actuali ai apartamentelor vândute, nu poate fi apreciat decât ca fiind neîntemeiat, reclamanta neputând uza de două căi pentru valorificarea aceluiași drept de proprietate. Odată ce și-a exprimat opțiunea pentru restituirea în condițiile procedurii administrative instituită prin Legea nr. 10/2001, instanța nu poate ignora consecințele acestei alegeri, respectiv emiterea în baza legii speciale a unei dispoziții ce îi conferă dreptul la despăgubiri pentru imobilul nerestituit în natură, dispoziție legală și temeinică sub aspectul analizat, pentru motivele deja arătate. Imposibilitatea unei duble reparații trebuie coroborată și cu dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 care a instituit condiții pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în cazul persoanelor ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil, acestea fiind limite rezonabile în exercitarea acestui drept, stabilite totodată în vederea asigurării securității circuitului juridic.
Tribunalul a constatat deci, că pârâtul a făcut o corectă aplicare a legii prin acordarea în favoarea reclamantei a unor măsuri reparatorii constând în despăgubiri, întrucât aceasta este o măsură reparatorie avută în vedere de Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea că entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire are posibilitatea acordării ca măsură reparatorie prin echivalent a altor bunuri sau servicii deținute de aceasta nu are nicio relevanță în ceea ce privește legalitatea dispoziției contestate, deoarece o astfel de compensare nu este obligatorie pentru unitate, fiind doar o alternativă prevăzută de lege pentru o asemenea reparație în echivalent.
De altfel, această concluzie rezultă nu numai din analiza gramaticală a textului legal arătat, dar și din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.
Potrivit pct.1.7 din aceste Norme, "măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. 2 și 3 din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită", arătându-se totodată că "entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deținute de aceasta"().
Prin urmare, lipsa unei astfel de oferte provenind de la entitatea învestită cu soluționarea notificării nu poate fi sancționată prin anularea dispoziției emise prin care se propune acordarea de despăgubiri. Cu atât mai mult pârâtul Municipiul B prin Primarul General, nu poate fi obligat să restituie un anumit teren pe care reclamanta îl indică, fără niciun suport probator, eventual, după o identificare proprie, apreciind că în cazul său (singular) s-ar realiza compensarea prevăzută de lege, întrucât terenul este "echivalent" cu imobilele - apartamente preluate abuziv.
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la necesitatea stabilirii în concret a despăgubirilor cuvenite, tribunalul a constatat că și aceste susțineri sunt vădit neîntemeiate față de reglementările speciale având ca obiect procedura acordării despăgubirilor ce vor fi calculate și stabilite potrivit procedurii prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum și față de prevederile exprese cuprinse în art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv "se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării".
În consecință, pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, anulând în parte dispoziția contestată numai în ceea ce privește părțile din imobil care puteau fi restituite reclamantei în natură, menținând soluția despăgubirilor ca legală și temeinică pentru celelalte părți înstrăinate, și respingând ca neîntemeiată revendicare a acestora de la dobânditori, respectiv, de la moștenitorii acestora, pârâți în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, față de culpa procesuală reținută în cauză, conform art. 276 Cod de procedură civilă, tribunalul a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General, la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă - reprezentând onorariul de expert și onorariul apărătorului ales, într-un cuantum proporțional cu pretențiile încuviințate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul B prin Primarul General.
În esență sa motivat apelul în sensul că, greșit s-a analizat probatoriul administrat în cauză și că eronat sau interpretat art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001 cât și Titlul VII Cap. 5 art. 16 din Legea nr. 247/2005 deoarece apartamentele vândute cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 nu se restituie în natură. Sumele consemnate ca despăgubire sau despăgubirile ce se acordă se fac de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor conform art. 6 alin. 4 și art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Totodată restituirea în natură a imobilelor care au fost menționate în Dispoziția Primarului General nr. 154 din 12 octombrie 1999 s-a făcut, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2372 din 04 februarie 1999 Judecătoriei Sectorului 1
Totodată, greșit a fost obligată apelanta atâta timp cât nu s-a făcut dovada culpei procesuale la plata cheltuielilor de judecată, iar în final dacă se aprecia că există o asemenea culpă urmă să se facă aplicarea art. 273 alin. 3 Cod de procedură civilă (filele 2 - 4 dosar apel).
Numita a formulat cerere de aderare la apel al 20 octombrie 2008, cerere respinsă ca tardiv formulată prin încheierea din 09 aprilie 2009 (filele 63 - 64 dosar apel).
Apelul este fondat.
În cauză au fost emise două dispoziții de către Primarul General al Municipiului
Prin Dispoziția nr. 154 din 12 octombrie 1999, s-a restituit în proprietatea doamnei apartamentele nr. 1 și 2 situate la parterul imobilului din B, - nr. 51, sector 1, împreună cu anexele: camera 1 de la mansardă, camera nr. 9 și boxele 1 și 2 din pivniță și două camere la subsol - una cu - și cealaltă alături (fila 19 volumul I dosar fond).
Prin cea de a doua Dispoziție a Primarului General al Municipiului B 7104 din 12 decembrie 2006, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele nr. 1 și 2, cu cota de teren aferentă în suprafață de 31,22 mp. situate în imobilul din B, - nr. 51, sector 1, doamnei, deoarece apartamentele nr. 1 și 2 au fost vândute la 19 decembrie (fila 36 volumul I dosar fond).
Această din urmă decizie a fost contestată de, care în principal a solicitat restituirea în natură a celor două apartamente iar în subsidiar măsuri reparatorii în echivalent (fila 1 volum I dosar fond).
A motivat că a avut Decizia de restituire în natură, că în anii 1996 și 1997, acestea au fost vândute (Decizia fiind din 1999) și a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
În acțiune, a formulat și o cerere (în subsidiar) de revendicare a apartamentelor prin comparare de titluri, dacă nu se primește contestația.
Este cert, așa cum rezultă și din motivarea acțiunii și reluat în sentința apelată, că prin sentința civilă nr. 2372 din 04 februarie 1999, Judecătoria Sectorului 1 Bac onstatat nulitatea absolută a actului de naționalizare, recunoscând titlul autorilor săi și (actul de împărțeală voluntară autentificat sub nr. 36621 din 04 noiembrie 1942 al Tribunalului Ilfov - Secția Notariat).
Cele două apartamente (1 și 2) a reținut corect prima instanță că au fost vândute cu respectarea Legii nr. 112/1995, în 1996 și 1997 co contract de vânzare - cumpărare.
Deși se emisese Dispoziția nr. 1554 din 12 octombrie 1999 de Primarul General al Municipiului B, cu restituirea în natură a apartamentelor și anexelor, aceasta nu mai putea fi pusă în executare, întru-cât se întemeia pe dispozițiile sentinței nr. 2372 din 04 februarie 1999 Judecătoriei Sectorului 1 B or, această sentința civilă constatase în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului B și SC Nord SA nulitatea absolută a actului de naționalizare a imobilelor în litigiu.
Ar mai fi fost în discuție (cum apartamentele au fost înstrăinate în mod legal, conform Legii nr. 112/1995) restituirea părților, rămase neînstrăinate în vigoare la data notificării formulată de (anume o cameră la pivniță cu nr. 9, o cameră la mansardă cu nr. 1 și 2, camere la subsol - una cu - și cea alăturată) din imobilul situat în B, - nr. 51, sector 1.
S-au administrat probe la fond și conform expertizei s-a dispus restituirea în natură a acestora.
În apel, s-a arătat că urmare a sentinței civile nr. 1554 din 12 octombrie 1999 Judecătoriei Sectorului 1 B,a cest imobile au fost restituite în natură lui (fapt necontestat de aceasta, care insistă în restituirea în natură a apartamentelor).
Or, apartamentele fiind înstrăinate cu respectarea Legii nr. 112/1995 nu mai pot fi restituite în natură.
Restituirea de despăgubiri (după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005) se poate face numai în modalitatea prevăzută de Cap. VII din Legea nr. 247/2005 așa cum corect precizează apelanta (Dispoziția de restituire se înaintează la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru).
Ca atare, o eventuală stabilire de instanță de despăgubiri bănești, nu poate fi făcută, față de dispozițiile din Cap. VII din Legea nr. 247/2005.
Ca atare, intimata - reclamantă se va adresa acestei Comisii de Stabilire a Despăgubirilor, cărei îi va înainta Dispoziția sau va solicita Municipiului B prin Primarul General să o înainteze așa cum prevede Legea nr. 247/2005.
Cum, imobilele au fost restituite în natură (anexele, conform sentinței civile nr. 1554/1999 și despăgubirile se stabilesc de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, motivele de apel sunt întemeiate.
Ca atare, conform art. 296 Cod de procedură civilă, se va admite apelul, se va schimba în tot sentința apelantă și pe fond contestația se va respinge ca nefondată.
Motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată nu va mai fi cercetat în condițiile administrării apelului.
Văzând art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1470 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă domiciliată în B, str. -. - nr. 21,. 1, sector 2 și intimații - pârâți și C domiciliați în B, str. - B de A nr. 3,.3,. 87, sector 6, și și domiciliați în B,-, parter,. 2, sector.
Schimbă în tot sentința apelată, iar pe fond respinge contestația ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
8ex./07.07.2009
-3.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
