Speta Legea 10/2001. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 38/A/2009
Ședința publică din 12 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr. 553 din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMARUL MUN., CONSILIUL LOCAL AL MUN. D, precum și pe intervenienta, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că prin registratura instanței, la data de 02.02.2009, intervenienta intimată a depus întâmpinare (prin care solicită respingerea apelului ca nefondat) și la care a fost atașată împuternicirea avocațială pentru avocat, din Baroul Cluj.
Instanța înmânează reprezentantului reclamanților apelanți un exemplar din întâmpinarea depusă de intervenienta intimată.
Reprezentantul reclamanților apelanți arată că a lecturat întâmpinarea.
Instanța constată că în cursul zilei de azi intervenienta intimată a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Reprezentantul reclamanților apelanți arată că nu are de formulat alte cereri prealabile, însă invocă excepția privind lipsa calității procesuale a intervenientei. Depune la dosar copii după: acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 5447/2008, cu termen de judecată la data de 25 febr. 2009, întâmpinarea formulată în acest dosar și acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 1172/2009, pentru care încă nu s-a fixat un termen de judecată.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de apel. Arată că solicită restituirea în natură a imobilului, respectiv a curții și a construcțiilor.
Întrebat fiind de către instanță în legătură cu modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1 din 2009, art. 7, alin. 4 și alin. 5 nou introdus, reprezentantul reclamanților apelanți precizează că terenul pe care-l pretinde prin memoriul de apel nu a fost înstrăinat chiriașilor ca teren aferent apartamentelor ce le-au fost vândute.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 553 din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, nr. în format vechi 6076/2006, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului D, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea acelorași reclamanți,promovată împotriva pârâtului Primarul municipiului D, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2013/09.06.2006 emisă de Primarul municipiului D și restituirea în natură a imobilului situat în D,-, înscris în CF nr. 46 D nr. top 82, 83, 86; s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta; reclamanții au fost obligați să achite intervenientei suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin Dispoziția atacată s-a respins notificarea nr. 362/12.11.2001 - prin care reclamanții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în D,-, înscris în CF nr. 46 D nr. top 82, 83 și 86, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, și -, acordându-li-se măsuri reparatorii prin echivalent pentru respectivul imobil, întrucât, restituirea în natură nu a fost posibilă, imobilul fiind împărțit în apartamente și vândut în baza Legii nr. 112/1995 în favoarea chiriașilor.
Separat, prin Dispoziția nr. 328/19.07.2001 Primarului municipiului D, s-a propus acordarea de despăgubiri, pentru același imobil, în favoarea intervenientei, aceasta având calitatea de legatară universală a defunctei, decedată la data de 16.11.2000.
Deși în Dispoziție se menționează greșit, pentru imobilul din D,-, identificarea eronată de carte funciară, respectiv CF nr. 4089 D nr. top 143/2/1, în loc de CF nr. 46 D nr. top 82, 83 și 86, prima instanță a considerat că este vorba de o simplă eroare materială, susceptibilă de a fi rectificată direct de către emitentul dispoziției.
În ceea ce privește restituirea în natură a imobilului solicitarea reclamanților urmează a fi respinsă în temeiul art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții și -, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul obligării Primarului municipiului D să dispună retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 263,8 mp. din CF nr. 46 D, precum și a construcțiilor anexă nevândute, cu acordarea de despăgubiri pentru restul imobilului, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, concomitent cu exonerarea reclamanților de plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenientei.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță nu a făcut aplicarea HG nr. 250/2007, atunci când a exceptat de la retrocedare terenul de 263,8 mp. și construcțiile neevidențiate în CF - o magazie, trei ateliere, o cameră și bucătărie din cărămidă, o din piatră și cărămidă - care nu au fost vândute și sunt libere, instanța de fond însușindu-și susținerea Primarului care, în mod voit și în mod intenționat, atunci când face referire la imobilul din CF nr. 46 D nr. top 82, 83 și 86, arată că imobilul a fost vândut foștilor chiriași.
În mod intenționat, susțin apelanții, nu s-a ținut seama de faptul că imobilul are un teren de 143 stj.p. și construcții care pot fi restituite în natură, mai ales că se află situate în centrul municipiului D și au o valoare de piață apreciabilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intervenienta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât, reclamanții nu au declarat că sunt de acord cu admiterea cererii de intervenție, deci în cauză nu se aplică art. 275 proc. civ.; reclamanții au căzut în pretenții, conform art. 274 proc. civ. fiind ținuți de plata cheltuielilor de judecată; apelul reclamanților se impune a fi respins cu privire la pretențiile acestora, formulate în calitate de moștenitori după defuncta, raportat la certificatul de moștenitor nr. 24/22.05.2001 și la Dispoziția nr. 328/19.07.2001 ( 11 dosar).
Apelul este fondat în parte.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Prin Dispoziția nr. 2013/09.06.2006, emisă de Primarului municipiului D, s-au acordat reclamanților și -, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, și, măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în municipiului D,-, în cuprinsul dispoziției menționându-se faptul că acest imobil este înscris în CF nr. 4089 D nr. top 143/2/1 ( 53 dosar fond).
Din raportul care a stat la baza emiterii acestei Dispoziții rezultă faptul că restituirea în natură a imobilului pretins de reclamanți prin Notificarea nr. 362/12.11.2001, nu este posibilă întrucât în cauză sunt incidente prevederile art. 9 alin. 2, art. 10 alin. 1 și urm. din Legea nr. 10/2001, respectiv imobilul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 ( 54 dosar fond).
Prin Notificarea nr. 362/12.11.2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanții și -, în calitate de "unici moștenitori de drept" ai lui și, născută, au solicitat retrocedarea de către Statul Român a imobilului situat în municipiului D,-, județul C, înscris în CF nr. 46 D nr. top 82, 83 și 86, naționalizat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950. În subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții au solicitat echivalent bănesc pentru acest imobil ( 56 dosar fond).
O altă Notificare, dar cu conținut identic ca al Notificării nr. 362/2001, a fost înregistrată de aceiași reclamanți sub nr. 363/12.11.2001 ( 57 dosar fond).
Se constată așadar de către C că prin ambele Notificări reclamanții au solicitat fie restituirea în natură, fie prin echivalent a imobilului situat în D,-, prevalându-se de calitatea lor de unici moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, imobil pe care reclamanții l-au identificat din punct de vedere al cărții funciare ca fiind înscris în CF nr. 46 D, nr. top 82, 83 și 86.
Pe de altă parte, se poate constata din conținutul Dispoziției atacate de reclamanți că Primarului municipiului Daa vut în vedere, la emiterea Dispoziției nr. 2013/09.06.2006, pe de o parte Notificarea nr. 362/12.11.2001 - notificare prin care reclamanții au cerut restituirea imobilului din CF nr. 46 D, nr. top 82, 83 și 86, situat în D,- -, iar pe de altă parte, imobilul pe care reclamanții l-au pretins prin Notificarea nr. 362/2001, respectiv imobilul din D,-.
În consecință, este evident că la pronunțarea Dispoziției atacate a fost avut în vedere tocmai imobilul cu privire la care reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, imobil situat în D,-, astfel încât menționarea eronată, pentru acest imobil, a unei alte cărți funciare, respectiv a CF nr. 4098 D, nr. top 143/2/1, în loc de CF nr. 46 nr. top 82, 83 și 86, în care efectiv figurează înscris acest imobil, nu reprezintă altceva decât o simplă eroare materială susceptibilă de a fi îndreptată fie de către instanța de judecată, fie printr-o simplă cerere adresată de către reclamanți emitentului acestei Dispoziții.
Prin urmare, se constată de către C că sub acest aspect, mai sus evidențiat, apelul reclamanților este fondat.
În ceea ce privește însă, solicitarea reclamanților, de restituire în natură a terenului în suprafață de 263,8 mp. și a construcțiilor anexă afirmativ nevândute în baza Legii nr. 112/1995, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, urmând să fie respinsă ca atare, motivat pe următoarele considerente:
Din xerocopia extrasului de carte funciară nr. 46 D, nr. top 82, 83 și 86 rezultă faptul că asupra imobilului constând din casă cu etaj, edificate din piatră și cărămidă, acoperită cu tinichea și țiglă, constând la parter din cinci camere, la etaj din cinci camere, două bucătării, două cămări, două camere de baie, scări din piatră, în Com agazie, trei ateliere, o cameră, o bucătărie, o din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă și tinichea, un șopron de scânduri, C intravilan în suprafață de 143 stj.p (514,8 mp.), erau coproprietari tabulari sub B 18 și B 19 numiții și soția născută, în anul 1957, prin încheierea de CF nr. 87/1957, cu titlul de naționalizare, întabulându-se sub B 21 dreptul de proprietate în favoarea Statului Român ( 72 dosar fond).
Din actele de stare civilă aflată la filele 60-66 dosar fond, coroborate cu certificatul de moștenitor nr. 42/13.05.2003 rezultă faptul că reclamanții din prezenta cauză sunt moștenitori legali ai defunctei, decedată la data de 16.11.2000, în calitate de nepoți de fiu predecedat, în cota de câte parte fiecare, după, decedat la 22.04.1987 ( 69 dosar fond).
Separat, prin Dispoziția nr. 328/19.07.2001, emisă de Primarul municipiului D, s-au acordat în favoarea intervenientei, în calitatea sa de legatar universal al defunctei, măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești, pentru același imobil situat în D,-, înscris în CF nr. 46 D, nr. top 82, 83 și 86, motivat pe faptul că restituirea în natură nu este posibilă întrucât imobilul a fost vândut foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995, calitatea intervenientei de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001 fiind justificată prin certificatul de moștenitor nr. 64/22.05.2001 ( 201 verso, 202 dosar fond).
Intervenienta a promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei Oradea, în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 42/13.05.2003, emis în favoarea reclamanților, cu consecința constatării calității sale de unică moștenitoare acceptantă după defuncta ( 15 dosar apel, 261 dosar fond), acțiune nesoluționată până la data pronunțării deciziei în prezentul apel.
În consecință, la momentul de față, atât reclamanții cât și intervenienta dispun de un certificat de moștenitor după, precum și de câte o Dispoziție emisă în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul din D,-, atât în favoarea reclamanților, cât și în favoarea intervenientei, intervenienta neînțelegând să atace dispoziția emisă în favoarea sa pe calea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001.
După preluarea imobilului de către Statul Român, acesta a fost împărțit după cum urmează: imobilul cu nr. top noi 82/1, 83/1, 86/1, constând din casă pe- din D, cu parter, edificată și 251 mp. teren, a fost transcris în favoarea Statului Român în CF colectivă nr. 16106 D, în timp ce imobilul cu nr. top noi 82/2, 83/2 și 86/2 au rămas în CF nr. 46 D, în favoarea vechiului proprietar Statului Român ( 103,. 254,. 265 dosar fond).
În fața instanței de fond au fost efectuate două expertize tehnice judiciare de specialitate de către doi experți autorizați, și Poșta, ambii experții concluzionând în sensul că imobilul transcris în CF colectivă nr. 16106 Daf ost împărțit de Statul Român în nouă apartamente, vândute în baza Legii nr. 112/1995 în favoarea foștilor chiriași, împreună cu anexele și magaziile situate în curtea imobilului, precum și cu terenul în suprafață de 251 mp. teren, acesta reprezentând parte indiviză comună aferentă apartamentelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar terenul 263,8 mp. rămas în CF nr. 46 D, nu este susceptibil de a fi restituit în natură, întrucât, reprezintă curtea care asigură accesul atât la cele nouă apartamente, la anexe și magazii, precum și la locuințele din corpurile de clădire C2, C3 și C4, care sunt amplasate pe alt număr topografic, corespunzătoare nr. 11 ( 225-252 - expertiză, 253-260 - expertiză Poșta ).
Expertul evidențiază pe larg în lucrarea de expertiză faptul că imobilul casă cu nouă apartamente și cu teren aferent de 251 mp. înscris în CF colectivă nr. 16106 D, nr. top 82/1, 83/1 și 86/1, a fost vândut de către Statul Român chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, odată cu apartamentele fiind vândute și magaziile și anexele situate în curtea imobilului, precum și cotă parte indiviză din teren, aferentă fiecăreia dintre apartamentele înstrăinate.
Mai concluzionează expertul, concluzii care concordă întrutotul cu concluziile expertizei întocmită de expert Poșta, că terenul C în suprafață de 263,8 mp. nu poate fi restituit în natură deoarece asigură accesul la apartamente și la anexe, iar în situația în care acest teren ar fi retrocedat s-ar ajunge în situația în care asupra lui ar urma să se înscrie servituți de trecere pentru fiecare din apartamente și anexe.
De altfel, dovada că apartamentele din imobilul în litigiu au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 a fost făcută de către pârât, prin depunerea la dosar a contractelor de vânzare cumpărare încheiate în temeiul acestei legi, cu nr. 3423/27.05.1997, 3393/08.05.1997, 3406/30.03.1997, 3191/30.04.1997, 3192/16.04.1997, 3394/20.03.1997, 3407/16.06.1997, 3385/23.06.1997, 3391/23.06.1997, precum și a contractelor de închiriere care au stat la baza încheierii acestor contracte de vânzare-cumpărare ( 10-36 dosar fond), din conținutul contractelor de vânzare-cumpărare rezultând faptul că odată cu locuința, respectiv cu apartamentul vândut, cumpărătorului i s-a acordat în proprietate, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991, o anume cotă din terenul aferent construcției, expertul arătând că unora dintre cumpărători le-au fost vândute și anexe și magazii situate în curtea imobilului, respectiv cumpărătorilor, care au cumpărat apartamentul 2 li s-au vândut și anexe și magazii în suprafață de 3,82 mp. cumpărătoarei apartamentului 5, i-au fost vândute anexe și magazii în suprafață de 4,27 mp. cumpărătoarei apartamentului 7, anexe și magazii în suprafață de 3,15 mp. cumpărătorilor apartamentului nr. 8, B și soția, magazii în suprafață de 9,89 mp. iar cumpărătoarei apartamentului nr. 9 anexe și magazii în suprafață de 12,5 mp.
Rezultă așadar fără putință de tăgadă faptul că s-au vândut și anexele și magaziile situate în curtea imobilului, împrejurare de fapt raportat la care, susținerea apelanților, în sensul că este posibilă restituirea în natură a acestor anexe și magazii, impunându-se a fi înlăturată ca și nefondată.
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv al acestora, art. 4 alin. 2 din aceeași lege prevăzând că, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Având în vedere că titlul de moștenitori ai apelanților reclamanți, deși contestat de către intervenientă, nu a fost desființat în mod irevocabil pe cale judecătorească, în temeiul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, Curtea constată că reclamanții apelanți au calitatea de persoane îndreptățite în înțelesul prezentei legi.
În pofida contestării titlului lor de către intervenientă, prin prisma art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, față de împrejurarea că reclamanții au formulat notificare în termen legal, în temeiul Legii nr. 10/2001, este evident că reclamanților nu li se poate contesta calitatea de persoane îndreptățite știut fiind că, potrivit acestui text legal, succesibili care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Din economia dispozițiilor art. 1, art. 7, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă faptul că în toate situațiile în care este posibilă restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul acestei legi, acestea vor fi restituite în natură persoanelor îndreptățite, prin excepție, când restituirea în natură nu este posibilă, se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege.
Rezultă așadar că regula este aceea a restituirii în natură, iar excepția este aceea a stabilirii măsurii reparatorii în echivalent.
Prin excepție de la regula restituirii în natură, instituită de textele legale mai sus invocate, art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede categoric că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, în același sens dispunând și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, care prevede că în cazul în care imobil a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În același sens dispune și Legea nr. 1/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, care, prin art. 4 introduce un aliniat nou în art. 7 al Legii nr. 10/2001, respectiv art. 7 alin. 11, și care prevede expres că nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Prin art. 7 al Legii nr. 1/2009 s-a modificat alin. 2 al art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevăzându-se că, în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Rezultă așadar, în temeiul tuturor argumentelor mai sus expuse, că solicitarea reclamanților, de restituire în natură a unei părți din imobilul notificat nu este cu putință.
Așa fiind, în temeiul art. 295-296 proc. civ. având în vedere toate considerentele expuse în paginile prezentei decizii, Curtea urmează să admită în parte prezentul apel, conform dispozitivului prezentei decizii.
Nici apelanții, nici intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamanții - și - împotriva sentinței civile nr. 553 din 24 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că, admite în parte plângerea precizată împotriva Dispoziției nr. 2013/09.06.2006 emisă de Primarul Municipiului D și, în consecință:
Modifică în parte Dispoziția nr. 2013/09.06.2006, în sensul că măsurile reparatorii în echivalent vizează imobilul înscris inițial în CF nr. 46 D, nr. top. 82, 83 și 86.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- - - -
În,
semnează președintele instanței
Red./dact.MM
10ex./17.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
