Speta Legea 10/2001. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/A/2009
Ședința publică din 12 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N, împotriva sentinței civile nr. 557 din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, precum și pe pârâții MUNICIPIUL C-N, și, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La solicitarea reprezentantului reclamantei intimate, cauza a fost luată la amânări fără discuție, iar la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat, din Baroul Cluj și reprezentantul pârâtei intimate, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâtul intimat.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită amânarea soluționării cauzei, având în vedere lipsa de procedură cu pârâtul intimat și depune la dosar întâmpinare (prin care solicită respingerea apelului declarat de pârâtul Primarul Mun. C-N, ca fiind netemeinic și nefondat), la care a fost anexată împuternicire avocațială de către domnul avocat, din care rezultă că acesta a fost angajat pentru redactarea întâmpinării și reprezentare în fața Curții de APEL CLUJ. Totodată, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv copii după: adresa nr. -/2 înregistrată la Primăria Mun. C-N, răspunsul la această adresă; adresa nr. 22101/3 și 22097/2 înregistrată la Consiliul Local al Mun. C-N, în atenția Primarului Municipiului C-N; notificarea nr. 135 din 21.03.2008 înregistrată la și; notificarea nr. 135 din 21.03.2008 pentru România Mineral B; notificarea înregistrată în dosarul execuțional nr. 909/21.11.2008 la Biroul Executorului judecătoresc, pentru România Mineral.
Instanța înmânează reprezentantului pârâtei intimate câte un exemplar din întâmpinarea și scriptele depuse de reprezentantul reclamantei intimate.
Instanța lasă cauza la rând, pentru a da posibilitatea celorlalte părți să se prezinte la dezbateri.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat și reprezentantul pârâtei intimate, avocat, lipsă fiind părțile.
Instanța constată că prin memoriul de apel (4), pârâtul apelant Primarul Municipiului C - Nas olicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2. proc. civ. Totodată, constată că viciul de procedură cu pârâtul intimat nu impietează cu nimic soluționarea cauzei, deoarece motivele de apel depuse de Primarul Mun. C - N vizează exclusiv înlăturarea obligației stabilite în sarcina sa de a suporta cheltuielile de întabulare, precum și diminuarea cheltuielilor de judecată acordate reclamantei.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat și reprezentantul pârâtei intimate, avocat, arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei intimate, avocat, solicită respingerea apelului pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate, avocat, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 557/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului C-N, municipiului C-N prin Primar, și și, în consecință, s-a dispus modificarea parțială a Dispoziției nr. 2675/16.04.2008 emisă de Primar, astfel: în art. 1 se va menționa subrogarea revendicatorilor în drepturile Consiliului Local C-N în contractul de asociere nr. 36/20.12.1999, încheiat cu SC România Minerale SRL, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului; în art. 3 se va menționa că dispoziția are forță probantă a unui înscris autentic; în art. 4 se va menționa că îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară prevăzute de art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, cad în sarcina Statului Român; s-au respins petitele privind înlăturarea din dispoziție a art. 2, respectiv menționarea în art. 3 că dispoziția constituie titlul executoriu pentru îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară; pârâtul de rândul 1 și 2 au fost obligați la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 în favoarea reclamantei se impune a fi modificată conform dispozitivului sentinței, întrucât, Primarul nu a menționat în art. 3 din dispoziție faptul că aceasta are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlul executoriu pentru punerea în posesie, deși art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 prevede expres acest lucru; în art. 4 din dispoziție nu s-a menționat că toate cheltuielile pentru îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară cad în sarcina Statului Român, deși statul este cel care, prin preluarea abuzivă a imobilului, a provocat un prejudiciu reclamantei, prin prisma art. 998-999. civ fiind ținut de repararea integrală a prejudiciului; nu s-a menționat în art. 1 din dispoziție că, urmare a subrogării reclamantei în drepturile Consiliul Local C-N în contractul de asociere, celelalte clauze ale contractului se renegociază, deși art. 14 din Legea nr. 10/2001 nu prevede acest lucru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de modificare a art. 4 din dispoziție, cu consecința înlăturării din dispozitiv a obligației impuse în sarcina pârâtului apelant, mai precis a Statului Român, de a suporta toate cheltuielile necesare pentru îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară; s-a mai solicitat de către apelant diminuarea corespunzătoare a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate reclamantei.
În motivarea apelului au fost invocate prevederile art. 296 proc. civ. și ale art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, arătându-se, după o prealabilă reproducere a hotărârii primei instanțe că, este adevărat că în urma preluării abuzive a imobilelor de către Statul Român, asupra acestora s-au realizat operațiuni de carte funciară, iar Legea nr. 10/2001 are un caracter reparatoriu, dar nu este mai puțin adevărat că prin prisma art. 1 alin. 1 și alin. 2 din aceiași lege imobilele se restituie în natură în condițiile acestei legi, lege care prevede în art. 50 alin. 1 că toate cererile sau acțiunile în justiție, promovate în temeiul acestei legi, precum și transcrierea sau întabularea titlurilor de proprietate legate de aplicarea prevederilor acestei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru. În consecință, pentru întabularea reclamantei nu se vor percepe nici un fel de taxe de timbru. S-a mai arătat de către apelant că temeiul de drept al soluției pronunțate de primă instanță, art. 998-999. civ. nu sunt aplicabile în cauză, pentru că prejudiciul nu are caracter cert, respectiv nu este sigur nici în ceea ce privește existența și nici în ceea ce privește posibilitatea de evaluare. Apelantul a mai invocat în susținerea apelului dispozițiile art. 276 proc. civ. precizând că, urmare a admiterii apelului în maniera solicitată, se impune diminuarea corespunzătoare a cuantumului cheltuielilor de judecată acordate reclamantei de către instanța de fond.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefondat cu motivarea că legiuitorul prevede în mod clar care este întinderea măsurilor reparatorii ce se pot acorda prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, aceste măsuri trebuie să includă inclusiv cheltuieli ocazionate de îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, întrucât art. 998-999. civ. impune repararea integrală a prejudiciului, mai ales că emitentul dispoziției este reprezentantul Statului Român care a preluat abuziv imobilul.
Apelul este fondat în parte.
Prin cererea introductivă de instanță, impropriu intitulată plângere la Legea nr. 10/2001, reclamanta a formulat mai multe petite prin care a solicitat modificarea dispoziției emisă de Primarul municipiului C-N în favoarea sa și a pârâților de rândul 3 și 4, în sensul de a fi menționate în cuprinsul acestei dispoziții prevederi care practic reprezintă reproduceri fidele ale diferitelor texte din Legea nr. 10/2001 republicată.
Astfel, nu era necesar să se menționeze în cuprinsul dispoziției, contrar solicitărilor reclamantei, faptul că, în temeiul dispozițiilor acestei legi, Dispoziția are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlul executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, având în vedere că legea însăși, în art. 25 alin. 4 (din Legea nr. 10/2001 republicată) stipulează faptul că "Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlul executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară".
Prin urmare, dacă chiar legea îi recunoaște dispoziției emisă în temeiul său caracterul de titlu executoriu și forța probantă a unui înscris autentic în ceea ce privește dovada proprietății asupra imobilului cu privire la care s-a dispus în cuprinsul său, nu era necesar ca în cuprinsul Dispoziției emitentul acesteia să mai menționeze încă o dată, mențiune absolut inutilă față de textul expres al art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, conținutul textului art. 25 alin. 4 mai sus menționat.
Forța probantă a unui înscris autentic de care se bucură o atare dispoziție, respectiv de titlul executoriu al acesteia sunt prevăzute ope legis, nemaifiind necesară o reproducere a textului legii în conținutul Dispoziției.
Pe de altă parte, se pune firesc întrebarea ce anume cheltuieli îi vor fi ocazionate reclamantei intimate cu întabularea acestei Dispoziții în cartea funciară, câtă vreme Legea nr. 10/2001, republicată, prevede imperativ în textul art. 50 alin. 1 că "cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau întabularea titlului de proprietate - Dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/20011 constituind un astfel de titlu de proprietate prin prisma art. 25 alin. 4 () -, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru".
Prin urmare, chiar Legea nr. 10/2001 instituie caracterul gratuit, scutit de orice fel de taxe de timbru, al oricăror cereri formulate în temeiul acestei legi, inclusiv al cererilor privind transcrierea sau întabularea în cartea funciară.
În consecință, Curtea constată, în temeiul art. 25 alin. 4 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, că pârâtul apelant, respectiv Statul Român, nu poate fi ținut de plata cheltuielilor ocazionate reclamantei cu îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, pentru simplu fapt că aceste cheltuieli nu există, sub acest aspect apelul fiind pe deplin întemeiat.
Fondată este și susținerea apelantului referitoare la neincidența în cauză a prevederilor art. 998-999. civ. câtă vreme, în cauză nu ne găsim în prezența instituției răspunderii civile delictuale - respectiv, nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale -, așa zisul prejudiciu cauzat reclamantei de către Statul Român, prin preluarea abuzivă a imobilului în perioada de referință supusă analizei legii, putând fi reparat strict în condițiile impuse de această Lege nr. 10/2001, măsurile reparatorii neputând fi decât cele expres stipulate în textul prezentei legi, respectiv, așa cum prevede art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, fie restituirea în natură a imobilului, fie măsuri reparatorii prin echivalent care pot să constea în compensare cu alte bunuri sau ser vicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce privește solicitarea apelantului de diminuare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâților de către prima instanță, Curtea constată că aceasta nu poate fi soluționată în mod favorabil, întrucât cheltuieli de judecată stabilite în favoarea reclamantei constau în onorariu avocațial, onorariu avocațial care a fost stabilit în mod unitar pentru redactarea cererii introductive de instanță și pentru susținerea acesteia în fața Tribunalului Cluj, iar nu defalcat, distinct pentru fiecare din petitele cererii de chemare în judecată, astfel încât, Curtea nu poate stabili cu certitudine cât anume din respectivul onorariu avocațial este aferent fiecăruia dintre petitele cererii, respectiv, cât anume din acesta a fost datorat pentru susținerea cererii în fața primei instanțe ( 100 dosar fond). Pe de altă parte, este de remarcat faptul că chiar și prima instanță a acordat reclamantei doar cheltuieli de judecată parțiale, respectiv doar 1.000 onorariu avocațial, deși onorariul avocațial total plătit de reclamantă a fost în sumă de 1.785 lei, justificat prin chitanța de plată nr. 754/15.10.2008. Câtă vreme prima instanță nu a motivat în nici un fel modalitatea în care a apreciat asupra cuantumului onorariului avocațial, instanța de apel nu poate cenzura această dispoziție a primei instanțe.
Așa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 295-296 proc. civ. Curtea urmează să admită în parte apelul pârâtului, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 557 din 24 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că, înlătură din sentință dispoziția referitoare la modificarea art.4 din actul atacat.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - - -
În, semnează
președintele instanței
Red./dact.MM
8ex/17.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
