Speta Legea 10/2001. Decizia 387/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 387
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
Grefier: - - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor din data de 26 noiembrie 2008, privind judecarea apelului declarat de reclamanții domiciliată în comuna, jud. D, - din C, B, - 8b,.3,.8, jud. D și din C, str. - -, - 1,.1,. 42, jud. D împotriva sentinței civile nr. 507 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și AUTOMOBILE C, cu sediul în C, str. C, km. 3, jud. D, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 noiembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 5 februarie 2004 reclamanții, -- și au formulat contestație împotriva măsurii dispusă de Automobile C, potrivit adresei nr. 103/2/5 ianuarie 2004, de restituire a notificării la Primăria
Au precizat că au formulat notificare pentru suprafața de 1 ha teren care actualmente este ocupat de AUTOMOBILE C, adresată inițial Primăriei Municipiului Prin dispoziția nr. 6379 din 24 iulie 2003, notificarea a fost trimisă spre soluționare către AUTOMOBILE C, ca fiind persoană juridică deținătoare a imobilului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1430/2005 a Tribunalului Doljs -a dispus respingerea contestației formulată de reclamanți, avându-se în vedere, în raport de expertiza tehnică efectuată în cauză, faptul că AUTOMOBILE C nu deține terenul solicitat de reclamanți, situație în care nu poate fi obligată să îl restituie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, -- și.
Prin decizia civilă nr. 212 din 7 martie 2006, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut că prima instanță a stabilit doar faptul că pârâta AUTOMOBILE nu este unitate deținătoare, ori în condițiile în care terenul a existat cândva, înseamnă că există și în prezent, iar instanța are obligația să-l localizeze prin efectuarea unei noi expertize tehnice, ce va avea în vedere actele noi depuse de reclamanți, dar va verifica dacă terenul era supus restituirii în temeiul Legilor Fondului Funciar.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj și s-a dispus citarea părților, reclamanții formulând la 10 octombrie 2006 precizări la acțiune în sensul indicării modalității de preluare și a amplasamentului terenului.
În acest nou ciclu procesual, la cererea părților și față de considerentele deciziei de casare, obligatorie pentru judecătorii fondului față de dispozițiile art. 315.pr.civ. s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială și s-a efectuat o nouă expertiză topo, ale cărei concluzii au fost contestate parțial de reclamanți, prin formularea de obiecțiuni la raport, obiecțiuni ce au fost respinse de instanță cu motivarea că expertul s-a conformat obiectivelor stabilite și a răspuns punctual, elaborat după verificarea tuturor înscrisurilor puse la dispoziție de părți și de autoritățile locale.
Prin sentința civilă nr. 507 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții IA, și. Au fost obligați reclamanții către pârâta AUTOMOBILE A C la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată.
Contestația reclamanților a fost apreciată ca neîntemeiată, având în vedere că din actele depuse și raportul de expertiză rezultă că autorul reclamanților a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 546 din 18 martie 1991, în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 6 ha, din care 5,6 ha arabil și 0,4 ha vie, în cerere fiind trecut și terenul în litigiu în suprafață de 1 ha - situat în punctul.
S-a mai constatat că reclamanții prin cererea lor au indicat doar generic terenul ca fiind în acest punct, iar raportul de expertiză nu s-a putut identifica terenul - identificarea nefiind posibilă nici din coroborarea depozițiilor martorilor cu actele de vânzare-cumpărare din 1933 - 1944. De altfel, susținerile reclamanților cu privire la amplasamentul terenului sunt contradictorii și sunt diferite de constatările din teren efectuate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză. Mai mult, potrivit datelor din registrul agricol pe anii 1959 - 1963, autorul figurează cu o suprafață de 2,73 ha, din care 2,63 ha teren agricol și 1000 curți construcții (anexa 7). La punctul II B - privind identificarea pe parcele a terenurilor și locul situării acestora - nu figurează punctul sau FÂNTÂNA. Autorul reclamanților a formulat cerere de înscriere în "DRUM " din satul pentru 1,50 ha teren arabil, fără a exista vreo cerere de înscriere în CAP a terenului revendicat, de 10.000 din punctul. Terenul în litigiu a fost deja atribuit în baza Legii nr. 18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente și cu aplicarea unui procent de reducere de 25%, fiind inclus în suprafața de 4,40 ha. prevăzută în titlul de proprietate nr. 80 - 59498 din 17 august 2003 (titlu ce a fost emis în baza actelor de proprietate - inclusiv a actului dotal nr. 67/1938 de care se prevalează în prezenta cauză în justificarea dreptului de proprietate).
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, la care au aderat și ceilalți reclamanți, susținând, în esență, următoarele: greșit au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză; au fost interpretate trunchiat constatările din raportul de expertiză și nu s-a dat eficiență depozițiilor martorilor, pentru a se identifica amplasamentul terenului; nu s-a observat că s-au făcut precizări la contestație referitoare la individualizarea terenului; este greșită concluzia că terenul în litigiu a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/1991, în realitate acesta fiind preluat pe calea exproprierii, în mod abuziv întrucât fostul proprietar nu a fost trecut în listele anexă la decret. Apelanții au solicitat completarea probatoriului cu acte, depoziții de martori și o nouă expertiză.
Prin concluziile scrise depuse după dezbateri intimata Automobile a invocat faptul că notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost formulată de și că acesta nu este îndreptățit la restituire, deoarece terenul nu a fost proprietatea sa, ci a soției.
În vederea soluționării apelului au fost administrate noi probe, respectiv expertiză topometrică și înscrisuri.
Curtea apreciază apelul nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
În ce privește excepția invocată de intimată prin concluziile scrise Curtea urmează să nu o rețină, având în vedere faptul că cel care a formulat notificarea este soțul persoanei care a avut în proprietate bunul solicitat spre restituire. Din faptul invocării de către a actului de dotă și a precizării că terenul a aparținut soției sale instanța prezumă că, în realitate, acesta a acționat în calitate de mandatar al soției și nu în nume propriu. Deci titular al notificării este. Aceasta este parte în proces încă de la începutul litigiului și este singura care justifică calitate procesuală activă.
Terenul solicitat spre restituire nu face, însă, obiectul Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, și Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza textului de mai sus rezultă fără dubiu că este suficient ca terenul solicitat să fi fost situat în extravilan la data preluării, pentru a nu fi incidente prevederile Legii nr. 10/2001, fiind deci fără relevanță situarea eventuală a acestuia în intravilan la data notificării.
În speță, dovada de proprietate pentru terenul din litigiu este făcută de apelanta reclamantă cu actul dotal din anul 1938. Potrivit acestui act apelanta a fost înzestrată în vederea căsătoriei, cu mai multe suprafețe de teren. Dintre acestea numai cu privire la cea de la pct. 5 (1.500 mp) se menționează că este loc de casă în V comunei. Pentru restul suprafețelor, inclusiv cea de la pct 6 din act (în suprafață de 1 ha teren) există mențiune în act că sunt terenuri arabile, situate pe teritoriul comunei, respectiv. Pe de altă parte, în susținerile reclamantei referitoare la amplasamentul terenului este indicată zona industrială a municipiului C, zonă care a aparținut cândva de extravilanul comunei, astfel cum rezultă din decizia nr. 322/7 octombrie 1999, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, secția de contencios administrativ (aflată în copie la filele nr. 195-197 din dosarul întocmit în apel în cel de al doilea ciclu procedural). Cele rezultate din actul dotal și susținerile menționate ale reclamantei conduc instanța la prezumția că terenul în litigiu a fost situat în extravilanul comunei.
Se impune a fi stabilit și momentul preluării abuzive a terenului în litigiu. Acest moment instanța îl apreciază ca fiind, cel târziu, data terminării cooperativizării agriculturii. Ulterior acestei date reclamanta nu dovedește că a mai avut în proprietate teren extravilan.
Din registrul agricol al lui (pe care instanța îl are în vedere întrucât nu a susținut și dovedit că a avut rol agricol pe numele său) rezultă că în 1961 acesta figura cu 2,73 ha teren, din care 2,51 ha arabil, 0,12 ha vii și 0,10 ha curți construcții, suprafețe între care nu se regăsea înscris și terenul în litigiu. De asemenea, tatăl său C figura în registrul agricol cu 2,78 ha, însă terenul în litigiu nu era evidențiat. S-a impus a fi analizat și rolul tatălui reclamantei deoarece la dosarul cauzei există o declarație a lui C, datată 22 ianuarie 1961, din care rezultă că din terenul transmis prin actul dotal numai 1,28 ha au fost trecuți la rolul lui, restul suprafeței rămânând la rolul tatălui dobânditoarei. Pe de altă parte, există la dosar (fila 142 din apel, rejudecare) cerere de înscriere în formulată de pentru suprafața de 2,50 ha teren, precizându-se că acest teren este zestrea soției sale (fiica reclamantei ), cerere datată 9 ianuarie 1962; potrivit acestei cereri, însă, terenul se afla la rolul lui (rol pe care l-am analizat deja și nu am regăsit evidențiat terenul în litigiu).
Dacă admitem că acest teren se afla, totuși, în proprietatea reclamantei în anii 1960-1962 dar nu era trecut la rol, Curtea apreciază că după anul 1962 nu se mai poate reține că a mai deținut terenul în proprietate, întrucât comuna este situată în zonă care a fost cooperativizată. După această dată membrii cooperatori nu mai puteau deține în proprietate decât o suprafață inițială de 800 mp teren. Este de observat că prin cererea de intrare în fostul, (titularul rolului agricol al familiei sale) și-a "rezervat" lot ajutător o suprafață de 0,30 ha situată în pct "" (alt punct decât cel în litigiu).
Prin decizia nr. 322/7 octombrie 1999 menționată mai sus s-a stabilit că modificarea graniței administrativ-teritoriale dintre municipiul C și comuna a fost operată prin Decretul nr. 57/1977. Terenul din zona industrială a municipiului C, în care este situată Automobile și care a aparținut anterior de comuna, a fost arondat municipiului
De altfel terenul în discuție a fost solicitat spre reconstituire pe calea legilor fondului funciar.
Astfel, prin cererea din 18 martie 1991 formulată de, s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru 6 ha teren. A fost invocat, printre actele doveditoare ale dreptului de proprietate, și actul dotal din anul 1938 prin care au fost transmise mai multe suprafețe de teren, inclusiv cea aflată în litigiu. Deși în registrul agricol, în 1962, a figurat cu 2,73 ha teren cererea de reconstituire a fost admisă în totalitate, fiind reconstituit dreptul de proprietate pentru 4,40 ha teren după aplicarea unui coeficient de reducere de 25%.
După adoptarea Legii nr. 169/1997 a fost solicitată diferența nerestituită în 1991 (de fapt s-a cerut mai mult, respectiv 1,80 ha în loc de 1,60 ha). Cererea a fost respinsă pe fond, reținându-se că a primit tot terenul la care era îndreptățit. Decizia comisiei județene de fond funciar prin care a fost validată propunerea comisiei locale, de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate solicitat pe calea Legii nr. 169/1997, a fost contestată de de mai multe ori. Contestațiile au fost respinse cu motivarea arătată, că nu mai este îndreptățită la reconstituire pentru vreo suprafață, întrucât a primit în întregime terenul care i se cuvenea.
cele expuse mai sus Curtea reține că terenul ce a aparținut reclamantei era situat, din punct de vedere administrativ, pe raza comunei. Dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost pierdut de reclamantă ca urmare a cooperativizării agriculturii, iar la data deposedării reclamantei terenul se afla în extravilan. Terenul a fost solicitat pe calea legilor fondului funciar, din totalul de 6 ha solicitate (inclusiv suprafața de 1 ha din litigiu) fiind reconstituit dreptul de proprietate pentru 4,40 ha, fără respectarea vechiului amplasament, iar pentru diferența de 1,60 ha nerestituită s-a reținut că nu s-a făcut dovada calității de îndreptățită la reconstituire. În aceste condiții, restituirea pe calea Legii nr. 10/2001 a suprafeței de 1 ha teren solicitată prin notificarea nr. 235/N/2002 nu poate fi încuviințată, față de prevederile art. 8 din această lege. Sunt întrunite în totalitate condițiile cuprinse în norma legală citată, respectiv terenul a fost situat în extravilan la data preluării și a fost solicitat pe calea legilor fondului funciar.
Nici faptul că Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire, în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare, nu este în măsură să determine examinarea pe fond a litigiului de față, întrucât reclamanta a uzat de prevederile unei legi reparatorii pentru terenul în litigiu (respectiv legea fondului funciar) iar pretențiile sale au fost examinate pe fond.
Față de considerentele expuse Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul a respins acțiunea, terenul în litigiu nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001. Urmează, deci, să fie respins apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă apelanții vor fi obligați la cheltuieli de judecată către intimata Automobile În ce privește cuantumul acestora, din actele depuse la dosar rezultă că intimata a achitat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 48.261,78 lei. Din acest cuantum apelanții vor fi obligați să suporte 10.000 lei, cuantum apreciat de instanță ca fiind suficient în raport de volumul de muncă pe care a trebuit să-l depună intimata (prin avocat) pentru a se apăra în calea de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții domiciliată în comuna, jud. D, - din C, B, - 8b,.3,.8, jud. D și din C, str. - -, - 1,.1,. 42, jud. D împotriva sentinței civile nr. 507 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și AUTOMOBILE cu sediul în C, str. C, -. 3, jud.
Obligă apelanții la 10.000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata AUTOMOBILE
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 3 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehn.7 ex
16.12.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Stela Popa
