Speta Legea 10/2001. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA NR.43/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamanții șiîmpotriva sentinței civile nr.1725 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 19 septembrie 2007 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când partea prezentă a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 martie 2009 și apoi la 31 martie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.1725/19.09.2007 a Tribunalului Iașia fost respinsă contestația formulată de reclamanții și împotriva dispoziției nr.2312/2.08.2006 emisă de Primarul municipiului I prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat - titlul VII din Legea nr.247/2005 reclamanților, întrucât nu este posibilă restituirea în natură a imobilului datorită demolării construcției și sistematizării terenului, în prezent amplasamentul fostei proprietăți fiind ocupat de trotuar, stradă, spații verzi și alei betonate din curtea Liceului Industrial.
Pentru a respinge contestația Tribunalul Iași, ca instanță de fond, a reținut următoarele:
Reclamanții au contestat dispoziția nr.2312/2.08.2006 emisă de Primarul Municipiului I doar sub aspectul! măsurii reparatorii acordate iar prin precizările formulate în cursul litigiului au susținut că invocă prevederile Legii nr.10/2001 cu privire la suprafața de 664,80 mp.
Astfel după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 14/31.01.2002 eliberat de B (fila 35) precum și din actele de stare civilă depuse la dosar (filele 36 - 41) reclamanții sunt moștenitorii defunctului -, decedat la 4.07.1971, în calitate de fii.
Din certificatul nr.7892/20.08.1991 eliberat de Direcția Generală: Arhivelor Statului - Filiala I (fila 34) rezultă că în 1966 -, autorul reclamanților, figura în evidențele Sfatului Popular Regional I - Direcția de, și Construcțiilor, în calitate de proprietar al imobilului situat în I,- B compus din construcție edificată în 1929 și suprafața de teren de 333,16 mp. Aceleași mențiuni privind suprafața de teren a fostei proprietăți sunt cuprinse și în releveul imobilului din- B (fila 14).
Prin Decretul nr. 695/21.03.1967 al Consiliului de Stat al s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unei suprafețe de 22.506,89 mp, în anexa acestui decret, sunt menționate ca fiind expropriate următoarele proprietăți din I,-: proprietatea cu teren în suprafață de 333,16 mp și proprietatea și cu teren în suprafață de 333,16 mp, precum și proprietatea și situată în I,- Această ultimă proprietate, a aparținut inițial numitei, mama adoptivă a defunctului (potrivit certificatului de adopție seria - nr. - - fila 43), aspect ce rezultă din actul de vindere - cumpărare încheiat la 16.10.1953 (fila 87) prin care a vândut dreptul său de o Ji ndiviză din imobilul situat în I, str. - nr. 179 compus din construcții și teren în suprafață totală de 1329,65 mp.
Potrivit art. 1 lit. e din Normele metodologice din 7.03.2007 de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și ale art. 23 din lege.
Atât certificatul eliberat de Arhivele Statului cât și releveul proprietății din I,- B, acte doveditoare ale proprietății în accepțiunea art. 23.1 lit. d din Norme, atestă că întinderea fostei proprietăți era de 333,16 mp. Aceeași suprafață rezultă și raportat la prevederile art. 24 din Legea nr.10/2001 conform cărora "în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Se reține, în aceste condiții, că reclamanții sunt îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 333,16 mp, astfel cum în mod corect a apreciat și pârâtul prin dispoziția contestată în cauză.
Este adevărat că prin expertiza administrată în cauză expertul concluzionează că fosta proprietate măsura 530 mp, însă această ipoteză nu este susținută de nici una din celelalte probe administrate în cauză. Expertul și-a întemeiat această concluzie pe releveul imobilului din I- B ori astfel cum s-a menționat anterior, mențiunile din acest act fac referire tot la suprafața de 333,16 mp din care suprafața construită - 79,31 mp, locuibilă - 29,92 mp (fila 14). De asemenea, concluzia expertului are la bază și situația conform căreia în 1953, deținea în proprietate 1329,65 mp în I, str. -. - nr. 179. Această împrejurare nu poate fi reținută în condițiile în care, din actul de vânzare-cumpărare încheiat între, pe de o parte, în calitate de vânzătoare și numitele și pe de altă parte, se menționează că obiectul vânzării îl reprezintă dreptul vânzătoarei de o Jd in imobilul compus din construcții și suprafața de 1329,65 mp și nu 1/2 din dreptul de proprietate al imobilului respectiv. C puțin din formularea cuprinsă în actul încheiat la 16.10.1953 reiese că era proprietara unei cote ndivize de 1/2 din imobilul sus-menționat și nu a întregului imobil. Oricum, acest aspect apare ca lipsit de relevanță în raport de actele anterior enunțate din care rezultă că proprietatea măsura 333,16 mp. Prin urmare, instanța va înlătura din ansamblul probelor concluziile expertizei cu privire la întinderea fostei proprietăți.
In ce privește tipul de măsuri reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, regula stabilită de art. 1 din Norme este cea a prevalentei restituirii în natură.
Potrivit referatului întocmit de Compartimentul de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului I (fila 47), terenul solicitat este ocupat de stradă, spațiu și alee betonată în curtea Liceului. Expertiza efectuată în cauză a stabilit că din fosta proprietate, este liberă o suprafață de teren de 295 mp și calea de acces comună de 93 mp, în total 388 mp. Evident, expertul a stabilit această situație reținând că fosta proprietate măsura 530 mp, ipoteză ce nu poate fi luată în considerare pentru argumentele anterior expuse. Așa fiind, în condițiile în care actul de expropriere evidențiază 3 proprietăți distincte situate în I,- și respectiv nr.53 (fapt ce conduce la concluzia că dacă cei trei proprietari s-au aflat la un moment în indiviziune C puțin la data exproprierii, existau 3 proprietăți distincte fără a exista însă elemente de identificare a amplasamentelor fiecărei proprietăți) și întrucât din referatul întocmit de Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001, rezultă că fosta proprietate este ocupată de detalii de sistematizare respectiv trotuar stradă, alee betonată în curtea Liceului și spațiu amenajat, instanța consideră că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art.11 alin.3, alin.8 din Legea nr.10/2001 cu referire la art. 10.3 din Norme. Referitor la situația actuală a terenului solicitat de reclamanți, expertiza a reținut că pe suprafața de 235 mp ce face parte din fosta proprietate se află edificată o construcție și o parte dintr-o platformă betonată, că o suprafață de 295 mp este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, fiind situată în interiorul Grupului Școlar " escu", mai putând fi restituită și o suprafață de 93 mp ce reprezintă cale de acces la B-dul -. Concluziile expertizei nu pot fi reținute însă întrucât, dintr-un simplu calcul matematic ar rezulta că proprietate măsura 623 mp, fapt ce nu a fost probat în cauză. Mai mult expertul nu a delimitat fosta proprietate de proprietățile - și respectiv, ce figurau la aceeași adresă, expropriate în baza aceluiași decret 695/1967. Chiar și în situația în care s-ar aprecia că suprafața de 295 mp este situată pe fostul amplasament al proprietății, ea nu poate fi restituită în natură având în vedere că reprezintă parte din incinta unei unități de învățământ, fiind necesară bunei desfășurări a activității, concluzie ce se desprinde și din dispozițiile art. 10.3. din Norme.
În ce privește suprafața de 93 mp la care face referire aceeași expertiză, s-a constatat din planul de situație întocmit de expert că se află situată în afara limitelor indicate de același expert ca fiind fosta proprietate; în plus restituirea acestei suprafețe ar afecta căile de acces spre B-dul -, această suprafață traversând două alei, trotuarul și spațiul din apropierea unității de învățământ, fiind exceptată de la restituire potrivit art. 10.3 din aceleași norme.
Pentru considerentele expuse, au fost înlăturate din ansamblul probator, ca
irelevantă expertiza efectuată în cauză de expert.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond au formulat apel reclamanții iar prin motivele de apel se arată că în mod greșit Tribunalul Iași nu a luat în considerare actul de vânzare - cumpărare nr.440/16.10.1953 cu schița ce face parte integrantă din act. De asemenea este criticată soluția de înlăturare a expertizei tehnice efectuată în cauză deoarece amplasamentul terenului în litigiu, așa cum rezultă din planurile topo din 1990 și din expertiză, întreaga suprafață de teren de 664,80 mp este liberă, fără construcții și nu are nici o legătură cu procesul de învățământ, nefiind afectată curtea școlii, terenurile de sport și joacă. Pe de altă parte, în curtea din fața liceului au fost restituite în baza aceleiași legi două parcele pe care s-au efectuat și construcții.
Prin motivele de apel se mai arată că potrivit actului de vânzare-cumpărare nr.440/1953 proprietarii din bd. - 53 (, ) au o suprafață totală în indiviziune de 1329,65 mp iar din măsurătorile expertului rezultă aceeași suprafață. Din decretul de expropriere și schița la proiectul de demolare rezultă o suprafață de 963,70 mp, întrucât, cu rea-credință, a fost trecută o suprafață mai mică decât cea reală.
Prin încheierea 812/29.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL BRAȘOV.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține că apelul reclamanților este nefondat.
Motivul de recurs potrivit căruia la pronunțarea hotărârii recurate nu s-a ținut cont de actul de vânzare-cumpărare nr.440/16.10.1953 este nefondat. Acest înscris a fost analizat de instanța de fond și, în mod corect, s-a concluzionat că acesta nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, respectiv cu certificatul eliberat de Arhivele Statului cât și cu releveul proprietății din I,- B, acte doveditoare ale imobilului astfel cum acesta se afla în proprietatea lui la data exproprierii (1967) iar nu la data încheierii actului invocat de recurenți (1953), între cele două evenimente existând posibilitatea să fi intervenit și alte acte juridice cu privire la imobilul în litigiu. De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că din actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1953 rezultă neîndoielnic faptul că vânzătoarea era proprietara unei cote indivize de din imobilul sus-menționat și nu a întregului imobil, iar obiectul vânzării l-a prezentat dreptul indiviz al vânzătoarei de o Jd in imobil iar nu din dreptul de proprietate al imobilului.
Prin urmare, din probele administrate în cauză rezultă că la data exproprierii imobilul ce a făcut obiectul acestei măsuri era alcătuit din construcție - 79,31 mp și teren 333,16 mp, iar soluția de înlăturare a concluziilor expertului cu privire la acest aspect este legală și temeinică.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a terenului liber, curtea reține că sentința apelată este de asemenea temeinică și legală. Astfel, din concluziile expertizei rezultă că suprafața de 295 mp delimitată de punctele A, B, 3, 4, 5 și 6 și marcată prin culoarea roșie în planul de situație anexat raportului de expertiză este liberă și fără construcții și poate fi restituită în natură reclamanților. Această concluzie a expertului nu este argumentată în niciun fel deși din planul de situație rezultă că terenul ce se propune a fi restituit face parte din incinta unei unități de învățământ, fiind alăturat terenului de sport, cantinei și celorlalte construcții ale acestei unități. Restituirea unei enclave de teren situată între clădirile unității de învățământ și înconjurată de teren ce nu face obiectul unei cereri de restituire și fără acces direct la drumul public este de natură a afecta buna desfășurare a activității instituției de învățământ, în acest sens ținându-se cont și de faptul că accesul la teren se propune a se efectua pe suprafața de 93 mp care se află situată în afara limitelor proprietății și afectează căile de acces spre b-dul -, fiind supusă detaliilor de sistematizare. După cum rezultă din planul anexat expertizei, suprafața de acces traversează două alei publice, un trotuar, spații verzi, CR 7210 și CR 7209 și nu pot fi restituite în "cotă indiviză" astfel cum propune expertul întrucât nu sunt libere, nici nu au fost proprietatea antecesorilor reclamanților și nici nu s-a solicitat restituirea acestui teren.
În ceea ce privește motivele de apel prin care se invocă restituirea unor suprafețe din fața liceului altor persoane și efectuarea unor construcții, curtea reține că acestea sunt aspecte ce nu au relevanță în soluționarea cauzei.
Față de aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă, apelul reclamanților va fi respins iar sentința atacată va fi păstrată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1725/19.09.2007 a Tribunalului Iași pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
- - - -
GREFIER,
- -
Red. /31.03.2009
Dact. /21.04.2009
- 5 exemplare -
Jud. fond -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Cristina Ștefăniță, Cristina Năpar
