Speta Legea 10/2001. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 44/
Ședința publică din 25 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de contestatoarea, domiciliată în Pitești, cartier -,.4,.E,.14, județul A, împotriva sentinței civile nr.261 din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelanta-contestatoare, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3920 din data de 25.02.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual și consilier juridic, pentru intimatul Primarul Municipiului Pitești, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru apelanta-contestatoare, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și modificarea sentinței, în sensul admiterii plângerii, cu cheltuieli de judecată. Arată că, printr-o decizie anterioară, apelantei-contestatoare i se recunoscuse dreptul la despăgubiri. În ceea ce privește fondul pricinii, dispoziția primarului nu este întemeiată, având în vedere că apelanta a fost expropriată prin intermediul unui decret, astfel că din punct de vedere legal nu mai putea fi pusă în discuție îndreptățirea acesteia la acordarea de despăgubiri. Mai mult decât atât, lipsa autorizației de construire este o sancțiune de drept administrativ și nu impieta și asupra proprietății.
Consilier juridic, pentru intimatul Primarul Municipiului Pitești, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că, în mod corect, instanța a reținut că actul de vânzare-cumpărare din anul 1962 nu a operat în mod valabil, întrucât nu a fost încheiat un act în formă autentică, ci un înscris sub semnătură privată. Precizează că intimatul avea posibilitatea să emită o nouă dispoziție, în ceea ce o privește pe apelantă, dată fiind apariția HG nr.260/2007.
CURTEA:
Examinând apelul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.07.2008, la Tribunalul Argeș, reclamanta a formulat plângere împotriva dispoziției nr.2759/19.06.2008 emisă de Primarul Municipiului Pitești, prin care i s-a respins cererea depusă prin notificarea înregistrată sub nr.13384/29.08.2001, prin care a solicitat despăgubiri bănești și prin care s-a dispus anularea dispoziției nr.5606/01.11.2007.
În motivarea plângerii petenta a arătat că a cumpărat în anul 1962, împreună cu soțul său, un teren pe care a construit o casă cu 3 camere și bucătărie din cărămidă acoperită cu tablă galvanizată.
Precizează că prin Decretul nr.16/20.01.1969 a fost expropriat, construcția a fost demolată, iar pe teren s-a construit un lac de acumulare.
Consideră că în mod greșit nu s-a dat relevanță actului sub semnătură privată depus în dovedirea cererii, care a fost întocmit anterior datei de 1 noiembrie 1974 când s-au pus în aplicare Legile nr.58 și 59/1974.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.261 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins contestația, reținând următoarele:
"Prin notificarea înregistrată sub nr.1506/13384/29.08.2001, reclamanta a solicitat restituirea în echivalent - despăgubiri bănești - pentru construcția și imobilul în suprafață de 150 mp. situate în Pitești,-.
Pentru imobilul teren notificatoarea a depus o chitanță sub semnătură privată din care rezultă că a vândut lui ( soțul notificatoarei) un teren în suprafață de 150 pentru care vânzătorul a primit suma de 1500 lei la data de 12.07.1963.
Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr.16/20.01.1969, fiind demolată și construcția ridicată pe acesta.
Urmare a exproprierii, fostul proprietar a primit despăgubiri în sumă de 8900 lei.
Inițial, prin dispoziția nr.5606 s-a propus acordarea de despăgubiri petentei pentru teren și pentru construcțiile ce aveau o valoare de impozitare de 747 lei la nivelul anului 1969.
Ulterior, prin dispoziția ce face obiectul cauzei de față, nr.2759/ 2008, s-a respins cererea având în vedere disp.art. 23 pt.1 lit. a din HG nr.250/2007.
În mod corect s-a reținut că vânzarea-cumpărarea cu privire la care s-a încheiat chitanța sub semnătură privată din data de 04.06.1962 nu a operat în mod valabil, având în vedere că nu s-a încheiat un act autentic, nefiind întrunite condițiile de valabilitate ale acestei convenții.
Mai mult, potrivit disp. art.23 pct.1 lit. a din nr.HG250/2007, actele sub semnătură privată nu constituie titlul de proprietate în baza căruia să se poată dispună măsurile speciale reparatorii, dovada dreptului real putându-se face cu,orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcții și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea)".
Caracterul abuziv al preluării se impune a fi raportat nu numai la art.6 din Legea nr.213/1998, ci și la despăgubirile primite de proprietari la momentul preluării, astfel încât, față de suma acordată autorului reclamantei la momentul preluării bunurilor se consideră că are natura unei juste și echitabile despăgubiri având în vedere și normele de acordare ale Legii nr.10/2001.
În cauză, la data exproprierii a avut loc o schimbare legitimă a titularului dreptului de proprietate, existând consimțământul soților, care au primit și despăgubiri.
Totodată, disp.art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 reglementează că,fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat".
Față de cele ce preced, văzând disp.art.26 din Legea nr.10/2001, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel contestatoarea susținând că este dată cu încălcarea legii, iar motivarea respingerii contestației este străină de obiectul cererii.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat că s-a dovedit că, prin Decretul nr.16 din 20.01.1969 soții și au fost expropriați de către statul socialist, acesta din urmă recunoscând calitatea de proprietari și le-au acordat despăgubiri pentru acest imobil.
S-a procedat în mod nelegal și abuziv prin emiterea dispoziției nr.2759 din 19 iunie 2008 de către același organ, care inițial prin dispoziția nr.5606/2007 a admis cererea petentei pentru acordarea de despăgubiri pentru teren și construcție, fără să procedeze în mod legal la anularea acesteia.
Instanța de fond a încercat să facă o motivare "în drept" pentru teren, fără a analiza în nici un mod situația clădirii ce a fost expropriată, încălcându-se astfel orice principiu care stă la baza legilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Examinând sentința apelată sub aspectul motivelor de apel invocate, care vizează nelegalitatea și netemeinicia acesteia, în raport cu probatoriul dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat și urmează a fi admis.
Instanța de fond prin soluția pronunțată în cauză nu a aplicat corespunzător dispozițiile Legii nr.10/2001 situației de fapt rezultată din actele dosarului, acte ce au stat la baza notificării formulată de către contestatoare.
Inițial, prin dispoziția nr.5606 din 1.11.2007 emisă de Primarul Municipiului Pitești, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv petentei pentru un teren în suprafață de 150 și o construcție situată pe acest teren, cu valoare de impozitare de 8747 lei la nivelul anului 1969 și a fost înaintată împreună cu notificarea formulată întreaga documentație aferentă acesteia, spre competentă soluționare Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților -
Această dispoziție nefiind atacată în termenul prevăzut de lege a intrat în circuitul civil, astfel că Primarul nu putea să procedeze la o nouă interpretare a aceleiași situații și să emită a doua dispoziție nr.2759 din 19.06.2008, prin care să înceteze aplicabilitatea primei dispoziții.
S-a stabilit cu actele de la dosar că imobilul notificat, teren și casă, a fost expropriat prin Decretul nr.16 din 20.01.1969, pentru care fostul proprietar a primit despăgubiri în sumă de 8900 lei (35-41), situație în care în mod corect se impunea acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale petentei.
Faptul că inițial soțul acesteia a dobândit terenul de 150 printr-un act sub semnătură privată în anul 1963, nu constituie un motiv întemeiat neacordarea despăgubirilor solicitate din moment ce statul la momentul respectiv a recunoscut calitatea acestuia de proprietar atât pentru teren cât și pentru construcție prin acordarea de despăgubiri.
Motivarea de către instanța de fond a faptului că acest înscris sub semnătură privată nu face dovada dreptului de proprietate pentru imobilul notificat este în contradicție cu situația de drept a acestui teren de la data exproprierii și chiar de la data dobândirii acestuia de fostul proprietar, avându-se în vedere că acest înscris sub semnătură privată a fost întocmit anterior apariției Legilor nr.58 și 59/1974 și privește un teren intravilan pe care a fost construită o casă cu trei camere și bucătărie, pentru care proprietarul a fost înregistrat la Secția Financiară a Orașului Pitești pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale.
Prin urmare, instanța de fond a procedat greșit la respingerea contestației împotriva dispoziției nr.2759 din 19.06.2008, dispoziție care este nelegală, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 petenta este îndreptățită la despăgubiri bănești pentru imobilul notificat, casă și teren, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr.16 din 20.01.1969 de la soțul acesteia, pentru care s-au încasat despăgubiri.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul, a schimba sentința și pe fond a admite contestația cu consecința anulării dispoziției nr.2759 din 19 iunie 2008, emisă de Primarul Municipiului Pitești.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, urmează a obliga pe intimata la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în Pitești, str.-, bloc 4,.E,.14, județul A, împotriva sentinței civile nr.261 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
Schimbă sentința, admite contestația și anulează dispoziția nr.2759/19.06.2008 emisă de Primar.
Obligă pe intimat la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.6/13.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
