Speta Legea 10/2001. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 45/
Ședința publică din 25 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de reclamanții, domiciliată în P, str. - -, -.25,.B,.2, județul A, domiciliată în B,-, -.3,.B,.57, sector 6, și, toți domiciliați în C, str. -, -.7,.1,.9, județul D și de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, MUNICIPIUL PITEȘTI și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.98 din data de 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Apelurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, și au formulat contestație împotriva dispoziției nr.815/29.01.2007 emisă de către Primarul Municipiului P în temeiul Legii nr.10/2001, solicitând ca în contradictoriu cu Primăria Municipiului P, Municipiul P, prin primar și primarul Municipiului P: anularea dispoziției atacate, retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 1230 situat în P, str.- nr.30, cu vecinătățile menționate în actul de partaj nr.1641/18.11.1947, iar în subsidiar, obligarea pârâților la despăgubirea reclamanților cu contravaloarea terenurilor în funcție de standardele europene de evaluare, inclusiv pentru construcțiile expropriate și demolate. Totodată, au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că la data de 02.02.2007 le-a fost comunicată dispoziția nr.-.01.2007 emisă de către Primarul Municipiului P în temeiul Legii nr.10/2001, prin care a fost soluționată notificarea nr.1061/11993/10.08.2001 formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Se susține că prin această dispoziție s-a produs acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 670 și construcțiile în suprafață de 224,88, deși autorul părților - a dobândit un teren de 1230 la adresa menționată, prin actul de partaj nr.1641/1947.
Se arată că autorul a decedat la data de 14.01.1086, cu ultimul domiciliu în P, iar succesiunea acestuia a fost dezbătută potrivit certificatului de moștenitor nr.639/1986, în cuprinsul căruia este menționată suprafața de 1230 și casa compusă din 5 camere și dependințe, din cărămidă acoperită cu tablă, situată pe teren. Moștenitori au rămas, soție supraviețuitoare, și, descendenți de gradul
Imobilul a fost preluat abuziv de către stat în anul 1948, însă Decretul de expropriere nr.158/1988 a fost emis numai pentru 670 și casă, restul terenului fiind preluat fără nici un titlu.
Se precizează că pentru casă s-a primit suma de 80.000.000 lei vechi și pentru terenul de 670, suma de 1508 lei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertize de specialitate topografie, respectiv construcții, expertiza topo având ca obiective: identificarea terenului deținut de autor anterior exproprierii, avându-se în vedere actul aflat la fila 11, certificatul de la fila 9 și coroborate cu celelalte acte în ceea ce privește întinderea suprafeței preluate, identificarea cu transpunere în schiță în care să se arate dimensiunile și vecinătățile conform actului primar, ținând seama de actele primare și de preluare, expertul să precizeze dacă pe acest teren există construcții și să le determine amplasându-le în schiță, care este terenul liber, dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare sau alte amenajări de utilitate publică, dacă construcțiile sunt demontabile, care este regimul juridic al terenului, va indica valoarea terenului pentru ipoteza nerestituirii în natură, ținând seama de standardele internaționale de evaluare.
Expertiza construcții a avut ca obiectivei: evaluarea construcțiilor în prezent demolate, ținând seama de -urile depuse de părți și care s-au întocmit cu ocazia exproprierii.
La 27.06.2007 a fost depusă la dosar expertiza construcții, iar la 18.02.2008 a fost depusă la dosar expertiza topografică.
Prin încheierea din 28.01.2008 a fost aplicată expertului amendă în cuantum de 300 lei în temeiul dispozițiilor art.1081pct.2 lit.c Cod procedură civilă, la fila 110 expertul solicitând ridicarea amenzii aplicată în dosar față de volumul mare de muncă.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.98 din 14 aprilie 2008, a admis în parte contestația, a constatat că valoarea terenului de 670 și construcțiile preluate în suprafață de 224,86 demolate este de 1.780.762 lei, valoare față de care s-a ținut seama de suma 81.508 lei primită la expropriere.
Totodată, a fost menținută în rest dispoziția.
S-a admis cererea de reexaminare a amenzii aplicate expertului prin încheierea din 28.01.2008.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
În actul de partaj voluntar din 18.11.1947 a dobândit imobilul situat în P,--36, compus din teren și două corpuri de casă așezate față în față care se învecina cu proprietatea lui - și, magaziile din curte învecinate cu și cu proprietatea moștenitorilor.
La data de 14.01.1986 a decedat, lăsând ca moștenitori pe, în calitate de soție supraviețuitoare, în calitate de fiu și, fiică, potrivit certificatului de moștenitor nr.639/1986 (9 dosar).
Prin Decretul nr.158/1988 imobilul deținut de moștenitorii lui au fost expropriați, iar construcțiile situate pe acesta, în suprafață de 224,88, au fost demolate, moștenitorii primind despăgubiri bănești în sumă de 81.508 lei ROL.
a decedat la data de 15.02.1995 (65 și 69 dosar), de pe urma acestuia rămânând ca moștenitori soție, și, descendenți de gradul
La data de 08.08.2001, a și au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul preluat prin expropriere.
În urma acestei notificări a fost emisă de către primarul Municipiului P dispoziția nr.815/29.01.2007, prin care au fost respinse solicitările privind acordarea de măsuri prin echivalent în natură deoarece construcțiile sunt demolate, iar terenul este afectat integral de construcții autorizate - clădiri ale Universității de Stat din P și incinta acesteia, așa cum rezultă din anexă, fiind propuse despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul de 670 și construcții de 224,88, ținându-se seama și de suma ținută la expropriere.
S-a reținut că îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001 nu poate fi negată, față de dispozițiile art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, aceasta fiind recunoscută și potrivit dispoziției atacate, fiind însă în discuție întinderea dreptului de proprietate preluat de către stat, în ce privește terenul, precum și valoarea despăgubirilor stabilite în condițiile legii speciale, care nu a fost determinată.
Prin raportul de expertiză topografică a fost identificat terenul preluat de stat prin expropriere, precum și terenul menționat în actul de partaj voluntar din 1947, în suprafață de 1230 (109 dosar).
Expertul a arătat că terenul din actul de partaj și din certificatul de moștenitor nr.639/1986, în suprafață de 1230, reprezentat cu roșu pe schița de configurație, avea o formă neregulată, în cuprinsul acesteia fiind inclusă integral suprafața expropriată din str - nr.30 - 670
Tribunalul a constatat că la expropriere, în lista anexă a Decretului nr.158/1988, la pozițiile 6 și 7 de la adresa P - -, nr.30, respectiv P - - nr.28, au fost preluate două suprafețe de teren de 670 și respectiv 365, persoanele expropriate menționate fiind:, și, pentru terenul de la nr.30, respectiv, și pentru terenul de la nr.28.
Terenurile de la numerele 28 și 30 erau învecinate conform actului de partaj voluntar, acestea aparținând lui G, respectiv.
În consecință, s-a reținut că terenul de la nr. 28 care a făcut obiectul actului de partaj voluntar nu a fost expropriat de la moștenitorii lui, aceștia deținând terenul de la numărul 30. Așadar, cu privire la această suprafață de teren (hașur albastru schița de la 109- 365 ) nu a fost reținută îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001.
Față de identificarea făcută de expert în ce privește terenul expropriat de la autorii reclamanților, ținând seama de actul de partaj și de certificatul de moștenitor, s-a reținut că de la reclamanți nu a fost expropriată suprafața de 365 preluați de la nr.28, aceasta nefăcând parte din terenul expropriat de la moștenitorii lui, ci de la un comoștenitor al acestuia față de care nu s-a dovedit calitatea de moștenitori a reclamanților.
Din actul de partaj voluntar a rezultat că în lotul lui Gai ntrat și corpul de case mici din imobilul situat în P,--36, având teren în față pe o lățime de 2, măsurat din colțul casei de la stradă, suprafață reprezentată de expert la fila 109 ca fiind inclusă în actul de partaj voluntar reprezentat cu roșu, în partea de nord a acestuia ( pct.9 până la linia punctată).
Prin urmare, s-a constatat că această suprafață a revenit altui frate al lui, fiind expropriat de la moștenitorii acestuia, chiar dacă în lista anexă a Decretului de expropriere la poziția 7 pe lângă aceștia au fost menționați și moștenitorii lui.
În ce privește terenul de 343 despre care expertul face mențiunea că a fost expropriat de la numărul 15 din str. -. din V, de la familia, s-a constatat că acesta a fost identificat ca făcând parte din actul de partaj voluntar și din certificatul de moștenitor de pe urma lui.
Față de această situație, instanța a solicitat relații la Primăria Municipiului P cu privire la eventuala notificare formulată de moștenitori pentru acest teren, fiind înaintate la dosar înscrisurile de la filele 116 -132.
Potrivit acestora, familia a figurat în str. -. din V nr.15, cu teren de 1000 și construcții, naționalizate prin Decretul din 20.04.1950, imobilul fiind demolat la data de 25.09.1988 (131).
Nu se cunoaște cum a fost încorporată suprafața de 343 în proprietatea de la nr.15 str. -. din V, însă expertul a arătat că aceasta a făcut obiectul exproprierii în proprietatea familiei, rezultând astfel că dacă imobilul familiei a fost naționalizat în anul 1950 (129), în certificatul de moștenitor din anul 1986 nu mai era posibilă menționarea unor suprafețe care ar fi fost preluate cu 36 de ani anterior.
Cu privire la suprafața de teren expropriată, instanța a reținut că suprafața menționată în decretul de expropriere și pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii prin dispoziția atacată este singura pentru care reclamanții justifică îndreptățirea la acordarea măsurilor prevăzute de legea specială.
Văzând prevederile art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001 în funcție și de concluziile raportului de expertiză care arată că întreaga suprafață de teren este ocupată de construcții și nu există teren liber care să poată fi atribuit în natură, instanța a reținut că sub acest aspect dispoziția atacată este legală.
În ce privește construcțiile demolate, au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză construcții, care determină valoarea imobilului demolat la 174.602 lei RON (82 dosar), iar pentru teren s-a ținut seama de raportul de expertiză topo din care rezultă pentru terenul de 670 o valoare de 1.606.160 lei (108). Totodată, s-a ținut seama de faptul că la expropriere a fost primită de către moștenitori suma totală de 81.508 lei vechi pentru casă și teren, care va fi dedusă din valoarea imobilului preluat determinată potrivit celor de mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.26 alin.3 raportat la art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, instanța a admis în parte contestația, în modalitatea mai sus prezentată.
Împotriva sentinței civile nr.98/14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat în termen apel reclamanții, și și pârâții Primăria Municipiului P, Municipiul P și Primarul Municipiului
În apelul lor, reclamanții critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât ar fi în contradicție cu probele administrate în cauză. Astfel, deși reclamanții ar fi îndreptățiți la despăgubiri pentru un teren de 1230 situat în P, instanța a reținut doar suprafața de 670 La decesul său, autorul avea în proprietate 1230 teren situat în P,-, județul
Ulterior, prin Decretul nr.158/1988, a fost expropriată doar suprafața de 670 și construcții în suprafață de 224,88, diferența fiind preluată abuziv. La rolul autorului lor, acesta a figurat în perioada 1966 - 1975, cu suprafața de 1092, și în mod greșit instanța a considerat că suprafața de 365 situată pe aceeași stradă nu ar reveni reclamanților.
De asemenea, susțin reclamanții, instanța de fond a greșit, atunci când a exclus din suprafața de teren solicitată, terenul de 343, expropriat de la familia, teren ce provine din succesiunea autorului. Din actele de proprietate ale familiei rezultă că aceasta a avut doar o suprafață de 598 și construcții în suprafață de 301, deși în actul de expropriere apare greșit suprafața de 1000, act ce a fost avut în vedere la rezolvarea notificării formulată de această familie.
În dovedirea celor de mai sus s-a solicitat completarea raportului de expertiză efectuat la instanța de fond, și de asemenea s-a solicitat admiterea apelului.
Împotriva aceleiași sentințe, au formulat apel și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se susține că instanța de fond a greșit întrucât a constatat că valoarea terenului în suprafață de 670 situată în P și a construcțiilor preluate în suprafață de 224,84 este de 1780,762 lei.
Potrivit Titlului VII, capitolul V, art.16 din Legea nr.247/2005, evaluarea imobilelor se face de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu de instanță.
De aceea se consideră că hotărârea nu este legală și temeinică și pe cale de consecință se solicită admiterea apelului.
Examinând criticile formulate în ambele apeluri se constată că nu sunt întemeiate, iar apelurile nu sunt fondate.
Referitor la apelul formulat de reclamanți, urmează a se observa că în chiar motivele de apel aceștia nu sunt consecvenți în ce privește întinderea dreptului de proprietate asupra terenului pentru care solicită despăgubiri în condițiile legii speciale.
Astfel, într-o susținere arată că autorul lor ar fi avut o suprafață de 1230, ca ulterior să precizeze că de fapt ar fi vorba de o suprafață de 1092 și că diferența de 365 până la terenul expropriat prin Decretul nr.158/1988 ar fi de fapt la o altă persoană, respectiv familia.
Se arată că deși aceștia nu au act de proprietate decât pentru o suprafață de 598, în mod nelegal le-a fost rezolvată notificarea formulată conform Legii nr.10/2001, în sensul că ar fi îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru un teren de 1000 Verificând conținutul notificării formulată de reclamanți rezultă că aceștia au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în P,-, expropriat cu Decretul nr.158/1988, arătând în mod expres că terenul a fost în suprafață de 670 și pentru care au primit despăgubiri, așa cum au primit și pentru locuință. La notificare au anexat și actele ce au fost avute în vedere la expropriere, inclusiv fișa imobilului (51), în care apare suprafața de 670 p și suprafața construită de 224,88, însoțită de schițele aferente acestora (49, 50).
Ori, în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001, se prezumă că întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, în speță Decretul nr.158/1988.
În ce privește susținerea că unor alte persoane li s-ar fi recunoscut drept de proprietate conform Legii nr.10/2001 pe un teren mai mare decât ar fi avut dreptul, și că în acest teren s-ar include și o suprafață ce le aparține, nu intră în competența instanței să verifice acest aspect, respectiv modul de soluționare a notificării unor terțe persoane.
De altfel, prin expertiza efectuată în apel expertul nu concluzionează că suprafața luată abuziv de la familia s-ar interfera cu suprafața înscrisă în actele deținute de reclamanți de la autorul lor.
Așa fiind, în considerarea celor de mai sus se apreciază că apelul formulat de reclamanți nu este fondat.
Examinând apelul pârâților se constată de asemenea că nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare cu alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Dispozițiile actului administrativ menționat poate fi supus în conformitate cu prevederile art.26 alin.(3) din lege controlului de legalitate și temeinicie la instanța de judecată, etapă ce face parte integrantă din procedura de restituire reglementată de legea de reparație. Odată declanșată faza judiciară a procedurii, actul emis de entitatea administrativă nu are regimul juridic reglementat de art.25 alin.(4) din lege, urmând a dobândi caracterul prevăzut de aceste dispoziții legale, la momentul finalizării procedurii judiciare. Procedând la reanalizarea, în cadrul etapei judiciare, atât a îndreptățirii reclamanților de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea de reparație, cât și a categoriei de măsuri reparatorii cuvenite, instanța de judecată, în acord cu prevederile legii speciale, dar și de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.21 din Constituția României, a procedat și la evaluarea despăgubirilor cuvenite.
Nu se poate susține așadar că această abilitare o are exclusiv Comisia prevăzută de pct.16 din Legea nr.247/2005, capitolul V, Titlul VII, din moment ce s-a declanșat etapa judiciară în vederea soluționării definitive și irevocabile a căii de atac exercitate împotriva deciziei emisă de pârâte.
Constatând atât legala îndreptățire a reclamanților la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială, legal stabilite în conformitate cu cerințele art.11 alin.(5) și alin.(6) cu referire la art.10 pct.8 și 9 din Legea nr.10/2001, apelul pârâților se constată a fi nefondat.
Astfel, pentru toate cele ce preced, ambele apeluri sunt nefondate și în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții, domiciliată în P, str. - -, -.25,.B,.2, județul A, domiciliată în B,-, -.3,.B,.57, sector 6, și, toți domiciliați în C, str. -, -.7,.1,.9, județul D și de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, MUNICIPIUL PITEȘTI și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.98 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./20.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
