Speta Legea 10/2001. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.448/
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de reclamanții, și - și de pârâtul Primarul Comunei, împotriva sentinței civile nr.2293/2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen și scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile în fond asupra recursurilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2007, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2008,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 10011/2005, reclamanții, jr. și - au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 110/25.11.2003 emisă de intimat, iar în subsidiar, să se dispună anularea acesteia, să se restituie în natură imobilul - cămin cultural și teren aferent în suprafață de 623 mp, situat în,- și să se dispună radierea Statului Român din CF și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
În motivare, reclamanții au arătat că dispoziția atacată este nulă absolut, organul administrativ acordând despăgubiri bănești pentru construcție și titluri de valoare nominală pentru teren în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001. Totodată, reclamanții au arătat că dispoziția contestată nu a fost valorificată până la această dată.
În drept, au fost invocate art. II, Titlul 1 din Legea nr. 247/2005.
La termenul de judecată din 23.11.2005, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 110/25.11.2003 emisă de intimat, obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului și radierea din CF a dreptului de proprietate a Statului Român și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
În motivarea precizării de acțiune, reclamanții au arătat că, prin notificarea nr. 433/2002, au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, naționalizat în 1966 de la și, în baza Decretului nr. 167/1948, iar prin dispoziția contestată le-a fost atribuită cu titlu de despăgubiri bănești suma de 21.343 USD și titluri de valoare nominală, având în vedere că la acea dată art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu permitea restituirea în natură a imobilului. O dată cu modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a invocat excepția tardivității contestației și a inadmisibilității acesteia arătând că, raportat la art.24 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 poate fi atacată numai decizia sau dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură și numai în termen de 30 de zile de la comunicare. În plus, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, întrucât imobilul nu face parte din categoria celor limitativ enumerate în anexa 2 Legii nr. 247/2005, a mai arătat intimatul.
Cât privește fondul cauzei, intimatul a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite restituirea în natură a întregului imobil întrucât moștenitor al defunctei este numita, beneficiară a testamentului autentificat sub nr. 5411/1999 de BNP - - -.
Prin sentința civilă nr. 692/PI/29.03.2006 a fost respinsă contestația precizată, reținând că nu se încadrează în disp. art. II alin. 1 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 pentru a putea contesta dispoziția emisă de intimat.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr. 1211/24.05.2006 a admis recursul contestatorilor, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele acestei decizii, se reține că dispozițiile art. II alin 1 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 prevăd că deciziile sau dispozițiile ori după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin.1 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, aceste dispoziții legale fiind aplicabile în speță, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată astfel după cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind imobilul în litigiu și, în consecință, nu erau incidente dispozițiile art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001, așa cum greșit a reținut instanța de fond, care potrivit art. 129 alin. ultim pr.civ. avea obligația să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății, reclamanții prin acțiunea introductivă, solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.110/25.11.2003 emisă de Primarul comunei și, în subsidiar, anularea acesteia în baza Legii nr.247/2005, în temeiul art. 16 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-.
Contestatorii, jr. și - au formulat o nouă precizare a contestației, solicitând modificarea dispoziției atacate, în sensul de a fi restituit în natură întreg imobilul sau să fie obligat Primarul Comunei să emită dispoziția de restituire în natură.
Prin sentința civilă nr.2293/2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost dmisă contestația formulată de contestatorii, jr. și, în contradictoriu cu Primarul comunei.
A fost anulată Dispoziția nr.110/05.11.2003 emisă de Primarul Comunei să soluționeze Notificarea nr. 433/27.03.2001, în coordonatele art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.110/05.11. 2003 emisă de Primarul Comunei au fost acordate despăgubiri bănești pentru imobilul cu destinația Cămin Cultural din localitatea,-, înscris în CF nr. 1054 nr. top. 100/a/1, în cuantum de 21.343 USD, echivalentul în lei la data plății.
Din conținutul acestei dispoziții rezultă că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 a fost făcută de și, decedată la data emiterii ei.
Potrivit Certificatului de calitate de moștenitor nr. 42/10.06.2005 întocmit de BNP - la 10.06.2005 și a decedat la 08.08.2002, avându-i ca moștenitori legali pe contestatori.
În privința numitei se constată că aceasta nu a avut calitatea de notificator, fiind decedată la data formulării cererii.
Referitor la vocația succesorală de pe urma acesteia s-a emis Certificatul de calitate de moștenitor nr. 150/11.05.2004 de BNP " - " T potrivit căruia numita are calitatea de legatară în baza testamentului autentificat sub nr. 5411/25.11. 1999 la BNP " - - - " și Certificat de calitate de moștenitor nr. 86/04.06.2007 emis de același birou notarial potrivit căruia la succesiunea defunctei a rămas ca legatar, în calitate de legatar și frate postdecedat conform testamentului olograf scris în limba maghiară, datat 15.03.2001.
Că imobilul în cauză, înscris în CF 1054, având destinația de Cămin Cultural se încadrează în categoria celor cuprinse în Anexa nr. 2 ce face parte integrantă din Legea nr. 10/2001, a stabilit Curtea de APEL TIMIȘOARA prin considerentele deciziei de casare, astfel că față de prevederile art. 315.pr.civ. instanța nu va mai cerceta acest aspect.
Pentru această categorie de imobile prin art. 16 alin 1 din Legea nr. 10/2001 prevăd că se restituie în natură foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora cu obligația de a le menține afectațiunea, anumite perioade de timp în funcție de categoria din care face parte imobilul.
Având în vedere că potrivit art. II alin 1 din Legea nr. 247/2005, "Deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prev. la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, republicată cu modificările aduse de prezentul titlul (II) emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Cum prin dispoziția contestată în prezenta cauză s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, cum potrivit mențiunilor din însuți conținutul acestui act, precum și constatărilor instanței de control, Curtea de APEL TIMIȘOARA, se referă la un imobil ce intră în categoria celor prevăzute de art. 16 alin 1 din Legea nr. 10/2001, și cum este necontestat că nu a fost valorificată de către beneficiari, va fi admisă contestația și în consecință, va fi anulată Dispoziția nr.110/05.11.2003 emisă de Primarul Comunei și va obliga entitatea notificată să soluționeze notificarea nr.433/22.04.2001 în coordonatele art. 16 alin 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, prin restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 1054.
Nu a putut fi primită cererea contestatorilor privind restituirea în natură prin hotărârea pronunțată în soluționarea contestației, întrucât în cauză nu au fost administrate probe cu privire la natura activităților cărora le este afectat imobilul pentru a se stabili durata obligației beneficiarilor de a-i respecta afectațiunea, instituită prin art. 16 alin 1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Referitor la susținerea intimatei din întâmpinare cum că numita ar avea calitatea de moștenitor testamentar după defuncta se constată că la dosar pentru aceasta din urmă nu există dovada că ar fi depus notificare pentru imobilul în cauză, greșit reținându-se prin dispoziția contestată că notificarea nr. 433/27.03.2001 ar fi formulată de și, deși din conținutul ei rezultă că numai cel dintâi a formulat această cerere, precizând că are calitatea de moștenitor al proprietarilor tabulari și cu toate că, potrivit certificatului de deces depus la dosar, aceasta din urmă era în viață la data notificării (27.03.2001), decesul ei survenind la 22.04.2001, astfel că în absența dovezilor din care să rezulte că sau și-ar fi valorificat drepturile conferite de Legea nr. 10/2001, instanța nu va proceda la examinarea celor două certificate de calitate de moștenitor, depuse de contestatori referitoare la aceștia și, respectiv de intimată, privind-o pe, Primarul Comunei având obligația de soluționare a cererii în limitele investirii sale prin notificare cu respectarea prev. art. 4 din Legea nr. 10/2001 ( republicată).
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, și -, cât și pârâtul Primarul Comunei.
In recursul lor, reclamanții au solicitat admiterea lui, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestației, anularea dispoziției nr.110/5.11.2003 emisă de Primarul comunei și obligarea acestuia să soluționeze notificarea nr.433/27.03.2001, în senul admiterii ei și restituirii în natură a imobilului situat în com., nr.29, constând în construcția "Cămin cultural" și teren aferent. Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului reclamanții au subliniat faptul că hotărârea primei instanțe este incompletă și confuză, în sensul că, deși s-a anulat dispoziția emisă de Primarul Comunei, nu s-a dispus în mod imperativ obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții, în sensul restituirii în natură a imobilului revendicat. Această omisiune rezultă atât din dispozitivul sentinței civile, cât și din minută, și deși se deduce din modul de redactare că prin anularea dispoziției, implicit s-a dispus obligarea Primarului la emiterea unei noi dispoziții, simpla deducție nu este suficientă pentru justa soluționare a cauzei.
Pe fondul cauzei, reclamanții-recurenți au precizat că în mod corect prima instanță a reținut calitatea lor de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr.10/2001 la restituirea imobilului înscris în CF 1054, nr.top.100/a/1, constând în "Căminul cultural" și teren în suprafață de 620. fostă proprietate a antecesorilor lor, și, preluat abuziv cu titlu de naționalizare de Statul Român, conform Decretelor nr.176/1948 și nr.266/1948.
Recurenții au subliniat faptul că referitor la modalitatea în care urmează a fi soluționată pe fond notificarea, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare, respectiv dispozițiile Legii nr.247/2005, care a modificat dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001, în sensul că permite restituirea în natură și a imobilelor constând în așezăminte culturale. In cazul de speță, nu sunt incidente art.24 alin.3 din Legea nr.10/2001, deoarece imobilul face obiectul art.16 din Legea nr.247/2005, articol care consacră expresis verbis un drept de restituire în natură, care nu era reglementat de Legea nr.10/2001, și de care ei pot beneficia în prezent.
Pârâtul recurent Primarul Comunei a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și, pe fond, respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, susținând prin motivele de recurs că în mod greșit instanța de fond nu a analizat cele două certificate de calitate de moștenitor și cele două testamente, potrivit cu care defuncta a instituit pe numita ca legatar cu titlu universal. Prin același testament autentic nr.5411/25 noiembrie 1999 emis de - -, defuncta a instituit și un legat particular în favoarea unei terțe persoane, iar ulterior, prin testamentul olograf a instituit un legat particular în favoarea fratelui, pentru sumele de bani menționate expres în cuprinsul său.
In raport de această situație, susține pârâtul-recurent, devoluțiunea succesorală legală își are aplicațiune doar în lipsa celei testamentare, context în care voința defunctului este clară, în sensul că în lipsa descendenților a înțeles să testeze întreaga avere mobilă și imobilă numitei, cu excepția celor două legate particulare, prin testamentul autentic fiind evident că defuncta a înțeles să înlăture de la succesiune pe ceilalți moștenitor legali cu vocație succesorală, astfel că în speță nu sunt incidente disp.art.4 alin.4 din Legea nr.247/2005.
In aceste condiții, pârâtul susține că, cota de proprietate de din întregul imobil, precum și cota de a defunctei din masa succesorală rămasă după defuncta nu poate să profite contestatorilor, ei fiind îndreptățiți cel mult, la restituirea în natură a cotei de din masa succesorală de a defunctei.
Nu în ultimul rând, s-a invocat și împrejurarea că, la imobilul în litigiu care are destinație de "Cămin cultural", de-a lungul timpului s-au efectuat numeroase lucrări de consolidare și amenajare, cu investiții mari.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate de părți, în raport de actele depuse la dosar și având în vedere disp.art.299, 312 alin.1, 304 pct.9 pr.civ. raportat la disp.art.16 din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, Curtea constată întemeiat recursul reclamanților și nefondat, cel al pârâtului Primarul Comunei, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, și - au solicitat prin notificarea nr.433/2002 în temeiul Legii nr.10/2001, acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu, situat în comuna,-, naționalizat de la antecesorii lor și, iar prin dispoziția nr.110/25 noiembrie 2003 emisă de Primarul Comunei, le-a fost acordată cu titlu de despăgubiri suma de 21.343 dolari USA și titluri la valoare nominală, raportându-se la reglementările speciale cuprinse în art.16 din Legea nr.10/2001 care, la vremea respectivă, nu permitea restituirea în natură a imobilului care are destinație de așezământ cultural.
Notificarea sus-menționată a fost formulată de și, aceasta din urmă fiind decedată la data formulării ei, astfel încât în privința acesteia, în mod corect s-a constatat că nu are calitate de notificator.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.42/10.06.2005 emis de BNP, a decedat la data de 8.08.2002, avându-i ca moștenitori legali pe contestatorii, și -.
In ceea ce privește calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr.10/2001, și a vocației lor succesorale, contestată de pârâtul-apelant, Curtea reține că din certificatul de calitate de moștenitor nr.150/11.05.2004, sus-menționat, numita este legatară în baza testamentului autentificat nr.5411/25.11.1999. Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.86/4.06.2007 emis de același BNP - -, la succesiunea defunctei a rămas ca legatar, în calitate de legatar și frate post decedat, conform testamentului olograf scris în limba maghiară și datat 15.03.2001.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut calitatea de persoane îndreptățite în condițiile Legii nr.10/2001 a contestatorilor, criticile invocate de pârâtul-recurent nefiind întemeiate.
In ceea ce privește recursul reclamanților privind omisiunea consemnării în dispozitivul sentinței civile pronunțată de instanța de fond a mențiunii obligării Primarului Comunei la soluționarea notificării nr.433/27.03.2001 în condițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Astfel, atât din cuprinsul minutei întocmită cu ocazia deliberării, aflată la fila 107 dosar nr- al Tribuunalului T, cât și din dispozitivul sentinței civile recurate, rezultă cu evidență că prin soluția pronunțată s-a admis contestația formulată de contestatorii, și -, s-a anulat dispoziția nr.110/5.11.2003 emisă de Primarul Comunei, consecința imediată ce se desprinde logic și legic din considerentele și argumentele primei instanțe, fiind cea a obligării acestuia din urmă, în virtutea atribuțiilor conferite de Legea nr.10/2001, să soluționeze notificarea formulată de contestatori.
Imprejurarea omiterii consemnării în dispozitivul sentinței civile, alineatul 2, mențiunii exprese "obligă Primarul Comunei ", la soluționarea acestei notificări, este reală și, deși aparent formală, ea se impune a fi rectificată pentru o justă și corectă soluționarea cauzei și pentru înlăturarea oricăror interpretări contrare a ceea ce s-a dispus prin hotărârea judecătorească pronunțată.
In consecință, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții, și -, va modifica în parte sentința civilă nr.2293/2.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în sensul obligării Primarului Comunei să soluționeze notificarea formulată în cauză, urmând să fie menținute în rest celelalte dispoziții.
Pentru argumentele expuse anterior, în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului Primarul Comunei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și - împotriva sentinței civile nr.2293/2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că obligă Primarul Comunei să soluționeze notificarea nr.433/27.03.2001 în coordonatele art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 - republicată.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile.
Respinge recursul pârâtului Primarul Comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.MG/27.05.2008
Dact.GK/2 ex./27.05.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Rujița Rambu, Marinela
