Speta Legea 10/2001. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 45
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul în Dr. Tr. S,- A, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 486 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- (nr. în format vechi 3743/2005), în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI VÎNĂTORI, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI VÎNĂTORI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că apelantul reclamant a depus completare motive de apel.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, cu consecința schimbării sentinței și restituirea tuturor bunurilor solicitate prin acțiune, respectiv utilajele de morărit, casa de bani. A cerut admiterea apelului și pentru cheltuieli de judecată la instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 30 mai 2005, petentul a contestat Dispoziția nr. 53, emisă de Primăria Comunei Vânători la data de 19.04.2005, privind oferta de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile imobile solicitate prin notificarea nr. 46/N/2001.
În motivarea contestației a arătat, că prin dispoziția menționată s-a dispus acordarea sumei de 18.851,59 USD, pe care o consideră mult diminuată față de valoarea reală stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
A solicitat să se dispună reevaluarea bunurilor conform rapoartelor de expertiză și a inventarelor de preluare prin confiscare a tuturor bunurilor mobile și imobile la valoarea reală și reactualizată a acestora.
Primăria Comunei Vânători a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca fiind tardiv introdusă și în subsidiar, ca nefondată.
A motivat, că pentru soluționarea notificării s-au întocmit trei rapoarte de evaluare patrimonială de către experți tehnici evaluatori și Direcția Finanțelor Publice Mad at avizul numai cu privire la evaluarea făcută de expert și numai pentru construcțiile pentru care există documente; că pentru celelalte bunuri s-a făcut aplicarea art. 6(2) din Legea nr. 10/2001 și din nr.HG 498/2003, prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001.
Față de împrejurarea că din adresa Primăriei Comunei Vânători nr. 845/07.05.2007 ( fila 118 dosar) rezultă că Dispoziția nr. 53/19.04.2005 a fost expediată prin scrisoare recomandată contestatorului, fără confirmare de primire, prin încheierea de ședință din 10.05.2007 ( fila 123 dosar) s-a constatat că este în termen contestația formulată la data de 25 mai 2005.
Din cuprinsul notificării nr. 46/N/2001 ( fila 40 dosar) rezultă că numitul a solicitat în conformitate cu dispozițiilor Legii 10/2001, acordarea de despăgubiri bănești pentru o moară compusă din 3 camere, dotată cu 2 valțuri, motor de 46 cp, suprafața construită fiind de 128 mp.; o casă de locuit compusă din 2 camere, sală și balcon închis cu geamuri, o bucătărie ( 5/2,50 m), o pivniță, o remiză, un șopron cu o cameră, un de fabricat rachiu, o magazie ( 8/3), o camionetă " precum și celelalte bunuri mobile descrise în inventarul morii".
Contestatorul a menționat în cuprinsul notificării că bunurile s-au aflat în sat R, com. Vânători, jud. M și nu mai există, cu excepția unei case de bani, care se află în inventarul Primăriei Vânători.
În cauză s-a luat o declarație contestatorului în ședința publică din 10 mai 2007 ( fila 122 dosar) și acesta a menționat că moara de măcinat și porumb și inventarul de preluare a morii în care sunt cuprinse tot felul de utilaje și scule necesare morăritului, dar și pentru gospodăria personală a autorului, nu mai există.
Față de împrejurarea că prin contestație s-a solicitat reevaluarea bunurilor, s-a dispus în ședința publică din 10 mai 2007 efectuarea unei expertize tehnice pentru reevaluarea bunurilor avute în vedere la 16 iunie 2004 de către expert.
La noul raport de expertiză întocmit de către expert, contestatorul formulat obiecțiuni, susținând că nu s-a evaluat și o bucătărie cu pivniță sub ea ce au fost incluse în notificare.
S-a dispus completarea raportului de expertiză și prin lucrarea întocmită la data de 11 sept. 2007 s-a concluzionat că valoarea bunurilor imobile, preluate abuziv de către Statul Român numitului A este de 21.380,40 USD sau 52.055 lei, la data de 31mai 2007.
Contestatorul a solicitat și atribuirea în natură a unui teren intravilan situat în pct."Moară" în suprafață de 2000 mp.
Prin sentința civilă nr.486 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de petentul, domiciliat în Dr. Tr. S,- A, împotriva Dispoziției nr. 53/19 aprilie 2005, emisă de Primăria Comunei Vânători.
S-a constatat, că petentului (alături de notificatoarea ) i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele proprietatea lui, în cuantum de 21.380,41 USD (52.055 lei), în loc de 18.851 USD.
S-au respins celelalte capete de cerere ale contestației, referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru bunurile cuprinse în procesele verbale (inventare), bunuri care nu mai există, cât și referitoare la restituirea unei case de bani.
A fost obligată Primăria comunei Vînători, județul M, să emită o nouă dispoziție, în sensul acordării petentului (alături de notificatoarea ) de măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 21.380,41 USD (52.055 lei).
S-a respins capătul de cerere privind atribuirea în natură a terenului de 2000 mp, teren intravilan în pct. "Moară" (cererea făcând obiectul 18/1991) și cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că pentru utilajele necesare morăritului și bunurile mobile din gospodăria autorului, reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii, conform art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 și HG nr.498/2003, ca urmare a faptului că acestea nu mai există fizic, iar casa de bani nu intră în categoria bunurilor vizate de Legea nr.10/2001.
Terenul pe care a fost amplasată moara, în suprafață de 2000 mp. situat în 91, 81 a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, în favoarea moștenitorilor autorului, fiind inclus în suprafața totală de 8,02 ha, atribuită acestora, așa încât reclamantul nu poate beneficia de măsurile prevăzute de Legea nr.10/2001.
Privitor la construcțiile demolate, prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că acestea au valoarea de 21.380,41 USD (52.055 lei), calculată prin aplicarea indicelui de inflație la suma de 18.851 USD prevăzută în ofertă, corespunzător perioadei cuprinsă între data primei evaluări - 16.06.2004 și data de 31 mai 2007 avută în vedere de expertul.
Instanța a concluzionat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii, în limita sumei menționate, impunându-se ca Primăria comunei Vînători jud.M să emită o nouă dispoziție în acest sens.
Cererea reclamantului pentru cheltuieli de judecată a fost apreciată ca neîntemeiată, în lipsa culpei procesuale a pârâtei.
Împotriva sentinței reclamantul a formulat apel, invocând prin motivele din cererea de declarare a căii de atac, precizate la 30.01.2008, greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 și a prevederilor HG nr.250/2007, în raport de care era îndreptățit la măsuri reparatorii pentru toate utilajele de morărit și celelalte bunuri mobile enumerate în procesele verbale de predare și inventarele de preluare.
Obligația de a face dovada că aceste bunuri existau fizic la data preluării morii, ori că au fost distruse sau înlocuite era în sarcina pârâtei, care nu a fost în măsură de a depune înscrisuri doveditoare în acest sens.
Prin soluția pronunțată s-a adus atingere dreptului de proprietate apărat prin dispozițiile Convenției Europene pentru Drepturile Omului și Protocoalele Adiționale.
Criticile din apel privesc și modul de soluționare a cererii reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată suportate la prima instanță.
Examinând apelul față de motivele invocate, se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele, precum și instalațiile atașate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Textul are în vedere categoria imobilelor prin destinație, așa cum sunt definite de art.468 alin.1 Cod civil, referitor la care se cer a fi îndeplinite cumulativ 2 condiții și anume, pe de o parte să existe raport de accesorietate între asemenea bunuri și imobilul prin natura lui la care ele servesc, iar pe de altă parte, ambele bunuri să aibă același proprietar.
Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG nr.250/2007, stabilesc la pct.6.2 că o dată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului prin natura lui, se prezumă că utilajele și instalațiile, adică imobilele prin destinație prevăzute de art.6 alin.2 din lege, au aparținut aceluiași proprietar (lit.a), dar condiționează (lit.c) acordarea măsurilor reparatorii, de existența acestor bunuri în patrimoniul entității deținătoare la data intrării în vigoare a legii, impunând totodată ca ele să nu fi fost casate până la această dată.
Aceeași redactare a textului se regăsește și în HG 498/2003, invocat în considerentele sentinței apelate în cauză.
Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că odată cu moara au fost preluate de la autorul reclamantului și imobilele prin destinație menționate în inventarele și procesele verbale de predare, fiind dovedită calitatea de proprietar asupra bunurilor cerută de incidența art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Condițiile impuse de lege pentru acordarea măsurilor reparatorii, rezultate și din dispozițiile pct.6.2 lit.c din Normele metodologice nu sunt întrunite față de faptul că, la data intrării în vigoare a legii, aceste bunuri nu mai existau fizic.
Atât în notificarea adresată de reclamant (fila 40 din dosar), cât și în declarația dată în instanță la termenul din 10 mai 2007 și consemnată la fila 122, acesta a precizat că bunurile nu mai există în natură; în același sens sunt și declarațiile extrajudiciare ale martorilor G și (filele 57 și 58) care au precizat că utilajele au fost demontate în anul 1965, odată cu demolarea construcțiilor și transferate în alte localități.
Existența utilajelor și instalațiilor de morărit în dotarea altor mori nu a fost dovedită, sarcina probei incumbând reclamantului conform art.1169 Cod civil, care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Reclamantul nu se poate prevala de faptul că în favoarea sa operează o prezumție în privința existenței fizice a bunurilor, pct.6.2 lit.a din HG nr.250/2007 prevăzând că se prezumă numai dreptul proprietarului imobilului prin natura sa, asupra imobilelor prin destinație, însă cerințele impuse pentru acordarea măsurilor reparatorii trebuie să fie dovedite de persoana îndreptățită, ori în cauză nu s-au făcut probe care să ateste că bunurile există.
Prin soluția adoptată de prima instanță nu s-a adus atingere dreptului de proprietate ocrotit de art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, reclamantul nefiind titularul unui bun susceptibil de a fi protejat de această normă, atâta timp cât situația juridică a bunurilor în litigiu nu intră în sfera de aplicare a art.1.
Așa cum a reținut în mod constant jurisprudența CEDO (cauzele, și altele) noțiunea de "bunuri" acoperă atât " bunuri actuale" cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă de a beneficia efectiv de un drept de proprietate.
Dimpotrivă, de a i se recunoaște un drept de proprietate ce nu poate fi exercitat efectiv nu poate fi considerată un "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1, ori în speță în condițiile în care prin legea specială se stabilesc categoriile bunurilor ce intră sub incidența acesteia și cerințele ce trebuiesc îndeplinite pentru acordarea măsurilor reparatorii, iar situația de fapt reținută duce la concluzia că bunurile solicitate de reclamant nu fac parte din categoria celor vizate de lege, el nu poate opune un "bun actual", sau invoca o speranță legitimă în recunoașterea unui drept de proprietate.
Neîntemeiată este și critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată.
Art.274 Cod pr.civilă condiționează acordarea cheltuielilor de judecată de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul actualizării cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent, ca urmare a aplicării indicelui de inflație la suma prevăzută în oferta Primăriei.
Prin soluția pronunțată nu au fost admise alte cereri ale reclamantului, așadar nu se poate reține culpa procesuală a pârâtei, pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele arătate, apelul nu este fondat și urmează să fie respins conform art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în Dr. Tr. S,- A, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 486 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- (nr. în format vechi 3743/2005), în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI VÎNĂTORI.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.4 ex
19.02.2008
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
