Speta Legea 10/2001. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/A/2009
Ședința publică din 13 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B-PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 161 din 26 martie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr- privind și pe intimatele și, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâților apelanți Primarul B și Municipiul B-prin Primar, consilier juridic -, cu delegație la dosar-fila 52 și reprezentanta reclamantelor intimate și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar- fila 53, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 4 februarie 2009 s-a depus la dosar, prin registratura instanței, raportul de expertiză efectuat în cauză, un exemplar comunicându-se cu părțile prezente.
Curtea, în urma deliberării, încuviințează decontul final al raportului de expertiză în sumă de 500 lei, achitat integral.
Reprezentantele părților prezente arată că au studiat raportul de expertiză efectuat în cauză, nu au de formulat obiecțiuni cu privire la acesta și nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta pârâților apelanți solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței nr. 161/2008 a Tribunalului Bistrița -N, în sensul de a respinge plângerea formulată împotriva dispoziției nr. 1972/2007 emisă de Primarul municipiului B, fără cheltuieli de judecată. Susține pe scurt motivele de apel.
Reprezentanta reclamantelor intimate solicită admiterea în parte a apelului declarat și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul de a se modifica datele de identificare ale imobilului, conform raportului de expertiză efectuat în cauză și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru motivele invocate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar. Solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată conform notei pe care o depune la dosar.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.161 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis contestația formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI B și în consecință: S-a anulat Dispoziția nr. 1972 din 18.10.2007 emisă de Primarul municipiului B. S-a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor, la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri.
Totodată, s-a stabilit în favoarea reclamantelor, dreptul la despăgubiri pentru casa demolată și terenul ocupat fost situată respectiv situat în municipiul B- înscris sub nr. top 3111/23/2 calculat conform valorii de piață de la data soluționării notificării stabilite potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații pus la dispoziția evaluatorului.
Primarul municipiului Baf ost obligat să înainteze documentația necesară în condițiile art. 16 al.2 din Titlul VII art. 16 al. 2 Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din actele dosarului respectiv dispoziția atacată, decretul de expropriere și anexa, declarațiile antecesorului contestatoarei, Certificatul Institutului Creditului Agricol, coala de CF, extrasul de CF, cererile, adresele, actele de stare civilă, Sentința civilă nr. 476/1972, documentație care a stat la baza emiterii dispoziției atacate, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 1972/18.10.2007 a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de contestatoare privind imobilul teren și construcție situat în B- înscris sub nr. top. 3111/23/2, nefiind dovedită calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 republicată.
Tribunalul a reținut că prin dispoziție s-a reținut că pentru dovada dreptului de proprietate, care justifică măsurile reparatorii potrivit Legii nr.10/2001 republicată, o constituie doar înscrisurile de carte funciară, fiind fără semnificație probatorie certificatul depus de contestatoare și decretul de expropriere.
Din prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu rezultă nici caracterul exclusiv al unor acte doveditoare ale dreptului de proprietate și nici stabilirea unei ierarhii a actelor doveditoare ale proprietății în aplicarea Legii nr. 10/2001 urmând a se avea în vedere transmisiunile între vii și pentru cauză de moarte neoperate în cartea funciară cel puțin din motive neimputabile cum ar fi, situațiile generate de al doilea război mondial.
În speță certificatul, tradus autorizat de notarul public evidențiază pe de o parte actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1941 prin care Institutul Creditului Agrar Budapesta cumpără de la proprietarii tabulari și ceilalți coproprietari cota 252/360 părți din imobilele înscrise în CF 3110, B top: 3109, 3110, 3111, 3112/1, 3112/2, 3112/3 și 2770/1 și pe de altă parte scopul acestei cumpărări parcelate și înstrăinare, precum și actul de vânzare-cumpărare încheiat de Institut cu antecesorul contestatoarelor asupra unei părți din imobilele cumpărate de la proprietari tabulari.
Urmare acestei cumpărări și în baza ei antecesorul contestatoarelor a făcut declarația de impozit al imobilelor cumpărate și declarația în calitate de proprietar a imobilelor cu ocazia exproprierii.
Prin decretul nr. 422/7.12.1979 antecesorului contestatoarelor i-au fost expropriate terenul în suprafață de 250 mp și imobilul casă cu suprafața desfășurată de 256 mp, imobilele fiind situate în municipiul B- și înscrise sub nr. top 3110/22-30. În urma exproprierii antecesorul contestatorilor a fost despăgubit cu suma de 70.272 lei.
În conformitate cu art. 24 al. 1 și 23 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe concrete, persoana individualizată în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
S-a reținut că în speță persoana nominalizată în decretul de expropriere este antecesorul contestatoarelor, ceea ce evidențiază calitatea acestuia de proprietar la momentul exproprierii potrivit textului legal menționat. Această calitate este confirmată și de certificatul mai sus amintit, cumpărarea antecesorului contestatoarelor privind imobilele din litigiu evidențiată în respectivul certificat fiind un titlu de proprietate în sensul Legii nr.10/2001. Din cuprinsul încheierii de autentificare a certificatului rezultă că acesta are caracterul autenticității, contrar celor reținute de dispoziția atacată.
Tribunalul a apreciat că reînscrierea în cartea funciară a vechilor proprietari, vânzători ai Institutului Agrar privind imobilele litigioase este fără relevanță întrucât această reînscriere este una greșită întrucât Legea nr.260/1945, în baza căreia s-a făcut, a fost o lege de reparație pentru îndreptarea abuzurilor făcute în perioada de ocupație maghiară, neaplicabilă în speță, ieșirea din proprietatea proprietarilor de carte funciară, fiind una benevolă. Aceasta întrucât așa cum a rezultat din certificatul de vânzare-cumpărare s-a efectuat " fără nici un îndemn străin" ci benevol, vânzarea-cumpărarea, fiind una care se baza pe un consimțământ valabil, neviciat. Neînscrierea în cartea funciară a institutului și antecesorului contestatoarelor a fost consecința împrejurărilor determinate de război.
Totodată, o dovadă a calității de proprietar s-a reținut a fi și faptul că antecesorul contestatoarelor a încasat în această calitate despăgubirea de expropriere, el neputând să o încaseze decât în această calitate potrivit actelor normative în materia exproprierii de la acea dată.
În raport de cele arătate s-a reținut calitatea de proprietar al antecesorului contestatoarelor asupra imobilelor teren și construcții situate în municipiul B-.
În baza art. 23 al. 1 și art. 4 al 2 din Legea nr. 10/2001 s-a constatat calitatea de persoană îndreptățite la măsuri reparatorii a contestatoarelor în calitate de moștenitori ai proprietarului expropriat așa cum rezultă din actele de stare civilă depuse de la dosar.
Constatând calitatea de persoane îndreptățite a contestatoarelor instanța a stabilit dreptul acestora la despăgubiri în condițiile art. 11 al. 5 din Legea nr. 10/2001 și, având în vedere dispozițiile art. 16 al. 2 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, a obligat Primarul municipiul B să înainteze Secretariatului Comisiei Centrele pentru stabilirea despăgubirilor, pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B ȘI MUNICIPIUL B - prin Primar, solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii plângerii formulată de intimate.
În motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a apreciat că imobilul situat în B,-, înscris sub nr. top. 3111/23/2, expropriat în temeiul Decretului nr. 422/1979, a aparținut antecesorului reclamantelor, dreptul său de proprietate fiind dovedit, în absența unor probe contrare, cu certificatul Institutului Creditului Agrar Budapesta care menționează încheierea unui act de vânzare - cumpărare în anul 1941 între acest institut și și având ca obiect și imobilul revendicat, dar și cu decretul de expropriere, declarația de impozit, cât și prin faptul că antecesorul contestatoarelor a încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Consideră că în mod greșit au fost reținute aspectele mai sus menționate, apreciindu-se, raportat la prevederile art. 24(1) din legea specială, că nu există probe contrare care să ateste o altă situație juridică a imobilului revendicat. Or, susțin că există probe contrare care vin să contrazică cele reținute de prima instanță și care atestă o altă situație juridică a imobilului.
În primul rând,în mod greșit instanța de fond a apreciat că "certificatul" Institutului Creditului Agrar Budapesta prin care această instituție cumpără de la și imobilele înscrise în 3545,. 2962 B și 2963 B, pentru ca ulterior să fie vândute altor persoane, între care și antecesorul reclamantelor, este un act valabil încheiat.
Susține că acest înscris nu poate fi considerat un înscris doveditor al dreptului de proprietate, pe de o parte întrucât este o copie tradusă nelegalizată, care nu conține elementele formale de validitate, respectiv semnătura și parafa notarului autorizat în traduceri, fiind menționat doar numele, iar pe de altă parte, așa cum corect s-a reținut în dispoziția atacată, potrivit înscrierilor de sub 12 din 3310 B (unde au fost transcrise imobilele din 2962 ), în temeiul Legii nr. 260/1945, în anul 1953 - ulterior eliberării certificatului din 1947, se radiază inscripțiunile de sub 6 - 10 și se restabilește starea tabulară anterioară de sub 1 - 5, unde proprietari tabulari erau vânzătorii,.
În al doilea rând, s-a mai reținut că această reînscriere în cartea funciară a vechilor proprietari asupra imobilelor litigioase este fără relevanță, motivat de faptul că această înscriere este una greșită întrucât Legea 260/1945 în baza căreia s-a operat reînscrierea a fost o lege de reparație pentru îndreptarea abuzurilor făcute în perioada de ocupație maghiară, care este neaplicabilă în speță, având în vedere că înstrăinarea s-a făcut" fără îndemn străin, benevol".
A reține că o reînscriere în cartea funciară a unei stări tabulare este fără relevanță într-o regiune a țării unde publicitatea imobiliară se realiza și se realizează în sistem de carte funciară și unde singurul mijloc de probă admisibil este extrasul de carte funciară care relevă titularul dreptului de proprietate la momentul preluării, reprezintă o apreciere care golește de conținut rolul publicității imobiliare în sistem de carte funciară. Este mai mult decât evident că înstrăinarea din 1941 este una nevalabilă, fără consimțământ valabil exprimat, mascată sub forma unui act de vânzare - cumpărare, încheiată, de fapt, în baza unor legi hortiste de deposedare a evreilor. Însă, după terminarea războiului mondial și revenirea teritoriilor ocupate la România, s-a restabilit starea tabulară inițială. Mai mult, niciunul dintre actele normative la care se referă Legea nr. 10/2001 nu au fost recunoscute ca abuzive decât ulterior ca urmare a apariției acestei legi speciale.
Din cuprinsul colii evolutive 3310 B, rezultă că ulterior acestei restabiliri a situației inițiale, a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor fie în favoarea Statului Român, fie în favoarea CAP B ( 20 - 83 ). De altfel, moștenitoarea lui și, numita a formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001,.otificarea înregistrată la Primăria municipiului B sub nr. 18504/2001 prin care a solicitat restituirea imobilelor înscrise în 3310 Cererea a fost soluționată prin emiterea dispoziției nr. 650/02.04.2007, împotriva căreia a formulat plângere, obiect al dosarului nr- al Tribunalului Bistrița - N, în prezent suspendat în temeiul art. 242 al. 1 pct. 1.pr.civ..
Mai arată că faptul că antecesorul reclamantelor este menționat în anexa la decretul de expropriere și că a încasat suma de 70.272 lei cu titlu de despăgubiri nu este o dovadă a calității de fost proprietar deposedat îndreptățit la restituire. De asemenea, instanța în mod eronat a dispus stabilirea calității de persoane îndreptățite la restituire a reclamantelor asupra imobilului înscris sub nr. top. 3111/23/2. Însă imobilul de sub nr. top. 3111/23/2 este înscris în 5025 B sub nr. de ordine având suprafața de 800 mp ca proprietatea altor persoane și nu a antecesorului reclamantelor. Așadar, calitatea de persoane îndreptățite a fost stabilită asupra unui teren care nu a fost niciodată proprietatea antecesorului reclamantelor.
Mai mult, prin notificarea formulată s-a solicitat imobilul înscris în 5025 B, nr. top. 3111/23/2, iar ulterior prin adresa din 14.06.2007 a depus o altă coală evolutivă, respectiv 3310 B, solicitând alte imobile: nr. top. 3204, 3206, 3207, 3209, 3210, 3211, 3212, respectiv nr. top. 3109, 3110, 3111, 3112/1, 3112/2, 3112/3.
Or, prevederile legii speciale din art. 22 statuează că notificarea se va depune până la data de 14.02.2002 și va cuprinde, între altele, elementele de identificare a bunului imobil solicitat. Legea 10/2001 și 250/2007 dau posibilitatea notificatorilor de a completa cererea depusă inițial cu acte doveditoare ale dreptului de proprietate sau ale calității de moștenitor, cu înscrisuri care descriu construcția demolată și orice înscrisuri necesare evaluării pretențiilor, iar prin adresa menționată și prin depunerea extrasului 3310 B, reclamantele solicită cu totul alte imobile, înscrise în 3310 B, și nu completează cererea din 2001 în sensul prevederilor art. 23 din lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosar( fila 47-50 ), reclamantele intimate au solicitat respingerea apelului, însă prin concluziile scrise înregistrate la termenul din 13 februarie 2009 reclamantele au fost de acord cu admiterea în parte a apelului în sensul modificării sentinței și în consecință modificarea datelor de identificare ale imobilului, solicitând a se reține că imobilul se identifică în CF nr.3310 B nr.top.3110/23-30.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.1972 din 18.10.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului B s-a respins cererea de restituire formulată de reclamante privind imobilul teren și construcție situat în B- nr.top.3111/23/2, reținând că nu s-a dovedit calitatea de persoane îndreptățite în sensul prevederilor Legii nr.10/2001, republicată.
Tribunalul, prin sentința apelată a anulat dispoziția, a stabilit calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri, stabilind dreptul acestora la despăgubiri pentru casa demolată și terenul ocupat, situat în mun. B,-, cu nr.top.3111/23/2, pârâtul fiind obligat să înainteze documentația în condițiile art.16 alin.2 din Titlul VII, Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.
Prin apelul declarat se susține că înscrisurile depuse la dosar nu pot fi considerate înscrisuri doveditoare, certificatul Institutului Creditului Agrar Budapesta fiind o copie tradusă, nelegalizată, care nu conține elementele formale de validitate. Pe de altă parte, în anul 1953, în baza Legii nr.260/1945 s-au radiat înscripțiunile de sub 6-10 și s-a restabilit situația tabulară anterioară de sub 1-5, unde proprietari tabulari erau vânzătorii, și. Prin urmare, consideră că înstrăinarea din 1941 este una nevalabilă. În sfârșit, se susține că în mod eronat s-a dispus stabilirea calității de persoane îndreptățite la restituire a reclamantelor asupra imobilului cu nr.top.3111/23/2, acest imobil fiind înscris în CF 5025 B și aparține altor persoane, iar reclamantele au solicitat alte imobile.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că antecesorul reclamantelor, a fost proprietarul casei și al terenului din B-, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr.422/1979 conform anexei la decret (fila 9 - 11 fond).
Art.23 din Legea nr.10/2001 stabilește în sarcina persoanelor îndreptățite obligația de a face dovada dreptului de proprietate pretins, precum și a calității de moștenitor, prin acte doveditoare a proprietății, după caz, prin înscrisuri care descriu construcția demolată și permit evaluarea pretențiilor.
În conformitate cu disp.art.24 alin.1 și 2 din legea specială reparatorie, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare această măsură; în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus ori s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Aplicând aceste texte normative la situația de fapt stabilită în cauză, astfel cum ea rezultă din probele dosarului, Curtea constată că reclamantele au făcut dovada deplină a calității de moștenitoare legale după, precum și dovada existenței și întinderii dreptului de proprietate pretins, fiind persoană individualizată la poziția 165 în anexa la Decretul de expropriere, precum și în procesul verbal de preluare și cuantificare a despăgubirilor, ca fiind deținătorul imobilului expropriat sub nume de proprietar.
În apel s-a efectuat o nouă expertiză având ca obiectiv identificarea cu date de carte funciară a imobilului ce a făcut obiectul notificării înregistrată la nr.18504 din 13.08.2001, formulată de reclamante în baza Legii nr.10/2001.
Din lucrarea întocmită în apel rezultă că imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii se identifică în CF 3310 B, cu nr.top.3110/23-30 cu suprafața de 250 mp/544 mp, proprietar tabular fiind Institutul Creditului Agrar Budapesta, care a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din 01.12.1941 unui număr de 16 persoane terenul din CF, între care se regăsește în calitate de cumpărător și, antecesorul reclamantelor.
Față de cele expuse, având în vedere că tribunalul a identificat greșit terenul ce a aparținut antecesorului reclamantelor, apelul pârâților apare întemeiat numai sub acest aspect, astfel că în temeiul art.282, 296.proc.civ. se va admite în parte apelul declarat împotriva sentinței, ce va fi schimbată în parte în sensul că se va stabili dreptul la despăgubiri a reclamantelor pentru imobilul ce se identifică în CF nr. 3310 B, cu top 3110/23-30.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 proc.civ. apelanții vor fi obligați să plătească intimatelor suma de 650 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial justificat cu împuternicirea avocațială, chitanța și factura depuse la dosar ( 53, 83,84 ), avându-se în vedere și limitele în care a fost modificată sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B prin Primar împotriva sentinței civile nr. 161 din 26 martie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în parte în sensul că stabilește dreptul la despăgubiri a reclamantelor pentru imobilul ce se identifică în CF nr. 3310 B, cu top 3110/23-30.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe apelanți să plătească intimatelor și suma de 650 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.AR
Dact./3ex.
09.03.2009
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
