Speta Legea 10/2001. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 22.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru TINERET (actual MINISTERUL T ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr. 481/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați lipsă, domnul avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen legal și este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar extras CF in extenso privind imobilul în litigiu și arată că se opune încuviințării efectuării în cauză a expertizei solicitate de apelantă prin motivele de apel, această probă fiind neconcludentă în soluționarea cauzei.
Curtea, în deliberare asupra cererii de probațiune, respinge cererea pârâtei apelante privind încuviințarea efectuării expertizei, având în vedere, pe de o parte, că această cerere de probațiune este nemotivată, iar, pe de altă parte, că este neconcludentă în raport cu probele administrate.
Reprezentantul reclamanților arată că nu mai are alte cereri.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 481/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru TINERET (actual MINISTERUL T ȘI SPORTULUI), CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
În consecință, pârâții au fost obligați să restituie reclamanților în natură imobilul înscris în CF 5806, nr.top 972/3 casa nr. 624/b cu curte în, în suprafață de 447 mp.
Pentru a dispune astfel, față de probele administrate, instanța a avut în vedere că reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului, invocând calitatea lor de succesori ai foștilor proprietari tabulari, nevalabilitatea preluării de către stat și refuzul persoanei notificate de a soluționa notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, toate aceste aspecte fiind dovedite în condițiile legii.
A mai avut în vedere instanța că, la data formulării cererii, imobilul- bază de agrement nu fusese cuprins în domeniul public al statului, o eventuală inducere anterioară formulării cererii neatrăgând posibilitatea restituirii în natură a bunului.
În fine, instanța a reținut că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 impun anumite obligații proprietarilor cărora li se restituie imobile enumerate în anexa nr. 2 lit. "a" a legii.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru TINERET (actual MINISTERUL T ȘI SPORTULUI (filele 3, 16-35 dosar).
Hotărârea a fost criticată pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitându-se schimbarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal ca prematură și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivare a invocat greșita reținere a situației de fapt și juridice a imobilului, câtă vreme antecesorii reclamanților l-au dobândit cu titlu de vânzare-cumpărare după ce fusese preluat de Statul Român, iar trecerea bunului în patrimoniul Administrației s-a produs în anul 1988 și nu imediat după preluarea de către stat, cum a reținut prima instanță.
A mai invocat greșita restituire a terenului aferent imobilului, acesta fiind preluat de stat anterior titlului antecesorilor reclamanților.
În fine, au invocat prematuritatea și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001 nefiind urmată de reclamanți cu respectarea dispozițiilor legale.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în baza art. 295 al. 1 Cod procedură civilă și în limitele caracterului devolutiv al acestei căi de atac, instanța reține următoarele:
În calitate de moștenitor al defuncților și reclamantul a notificat sub număr dosar execuțional 118/30.07.2001 Primăria, solicitând în baza Legii nr.10/2001, restituirea imobilului înscris în CF 5806 (fila 70 dosar fond).
Din corespondența purtată între apelantă și diverse instituții (filele 68,69, 78, 82-87 dosar fond), rezultă că notificarea i-a fost înmânată acesteia (aspect însușit, de altfel, de pârâtă- fila 45 dosar fond) care și-a asumat expres calitatea de persoană deținătoare a imobilului în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 (fila 84 dosar fond).
Astfel investită, pârâta apelantă (pârât apelant după reorganizare) nu a soluționat notificarea, iar reclamanții s-au adresat instanței de judecată.
Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 24.08.2007 (data poștei- fila 9 dosar fond), termenul în care notificarea trebuia soluționată conform dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001 fusese depășit de persoana notificată, astfel că sunt neîntemeiate susținerile apelantei (apelantului) privind prematuritatea formulării prezentei cereri.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 20/1997 dată asupra unui recurs în interesul legii, ÎCCJ a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Cum pârâta apelantă nu a făcut dovada faptului că neemiterea deciziei/ dispoziției s-ar fi datorat atitudinii culpabile a reclamanților, văzând că un eventual refuz al acestora de a comunica actele doveditoare solicitate ar fi putut fi sancționat prin emiterea unei decizii sau dispoziții de respingere a cererii motivate, în acest sens, instanța va respinge și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apelantă.
În ceea ce privește fondul pretențiilor reclamanților, instanța reține că, imobilul înscris în CF 5806, nr.top 972 de 350 stp a fost inițial în proprietatea soților.
Ulterior, imobilul fost dezmembrat la 4 martie 1973 în trei parcele noi, una dintre ele fiind cea relevantă în cauză, respectiv cea cu nr. top 972/3, casa nr. 624/b și curte de 447 mp (CF 5806, B6).
Se observă astfel căîntreg imobilul(construcții și teren) a suferit aceste operațiuni, astfel că asupra parcelei în litigiu (casă, curte șiteren) este înscris dreptul de proprietate al numitei sub B9.
La rândul său, aceasta încheie la 4 decembrie 1975, în calitate de vânzător, contractul de vânzare-cumpărare autentic, contract în baza căruia antecesorii reclamanților dobândesc în proprietate imobilul în litigiu (fila 79 dosar fond).
Acesta este momentul în care terenul este preluat de către stat în baza Lg.58, 59/1974 (înscris sub în cartea funciară), antecesorii reclamanților înscriindu-și dreptul de proprietate asupra construcției sub, 12 și fiindu-le recunoscut un drept de folosință asupra 100/447 mp teren ( CF 5806, C1,2).
În anul 1987 imobilul construcție este preluat de către Statul Român în baza 223/1974, iar în anul 1988 întregul imobil (construcție și teren) este dat în administrare operativă directă Administraței Județene a (CF 5806, 5313, C3).
În consecință, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilul a fost abuziv preluat de stat (contrar dispozițiilor din apel), iar momentul în care acesta a trecut în administrarea operativă a Administrației Județene a este nerelevant din punct de vedere al caracterului abuziv al preluării și al posibilității de a fi restituit în natură.
Chiar dacă terenul de 447 mp a fost preluat de stat în momentul înstrăinării construcției, hotărârea de restituire în natură dată de prima instanță este legală și va fi păstrată ca atare, câtă vreme terenul a fost preluat în baza art. 30 al. 2 din Legea nr. 58/1974.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c din HG 250/2007, terenul aferent construcțiilor se cuvine dobânditorilor acestora (în speță, reclamanților), astfel că persoanelor îndreptățite li se cuvine a li se restitui în natură acest teren, în acest sens fiind împrocesuați CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 al. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru TINERET (actual MINISTERUL T ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr. 481/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru TINERET (actual MINISTERUL T ȘI SPORTULUI) împotriva sentinței civile nr. 481/9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamanților intimați:
- - O, Bd. 1 - 2. nr. 34, jud.
- - T,-/C,. 12, jud.
- - T, str.-,.2.. 1,.10, jud.
- - D, str. -, nr.10, -.2,.24, jud.
- Mediaș, str. -. -, nr. 4,.15,.A,. 1,. 3, jud.
- pârâtei apelante AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru TINERET (actual MINISTERUL T ȘI SPORTULUI)- B,-, sector 2
- pârâților intimați:
- CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI
- str. -, nr.10, jud. C- S
- PRIMĂRIA ORAȘULUI - idem
- PRIMARUL ORAȘULUI - idem
Red. - 16.03.2009
Tehnored. - 20.03.2009; 11 ex.
Emis 9 com.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător: -
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu
