Speta Legea 10/2001. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/A/2010
Ședința publică din: 20.01.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 128 din 18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta apelantei, avocat, cu delegația la dosar și reprezentantul pârâtului intimat SC, avocat, lipsă fiind apelanta - și pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la dosar, s-a depus, prin registratura instanței, un memoriu formulat de apelanta - prin avocat, comunicându-se la acest termen un exemplar reprezentantului pârâtei intimate avocat.
La fila 11, s-a mai înregistrat, la data de 19.01.2010, întâmpinare formulată de pârâtul intimat SC, prin avocat.
Instanța pune în vedere reprezentanților părților, să pronunțe, dacă instanța de apel este abilitată să se pronunțe, conform deciziei de casare menționată în memoriu depus de apelantă prin reprezentanta acesteia, doar cu privire la valabilitatea titlului și, în funcție de aceasta, urmând a stabili calitatea procesuală pasivă, fără ca părțile să fie private de vreun grad de jurisdicție, adică prin trimitere la prima instanță, în funcție de soluția dată asupra problemei privind valabilitatea titlului de preluare, ori instanța de apel trebuie să se pronunțe și asupra calității procesuale pasive, sens în care lasă cauza la a doua strigare.
După reluarea dezbaterilor, instanța reiterează cele puse în discuție la acest termen, iar reprezentanta apelantei arată că instanța de apel trebuie să soluționeze doar aspectele referitoare la valabilitatea titlului de preluare.
Reprezentantul pârâtei intimată arată că nu mai are alte cereri, precizând că, în motivarea deciziei, se menționează o altă descriere a acestui imobil, acesta nefiind identificat clar.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, desființarea sentinței criticate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului formulat cu consecința respingerii acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Solicită cheltuieli de judecată, conform celor două note de cheltuieli depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 128 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și SC și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că plângerea a fost îndreptată în mod greșit împotriva pârâților.
Conform art.29 din Legea nr. 10/2001, în situația în care imobilul solicitat se află în patrimoniul unei societăți privatizate, în cadrul procesului de privatizare, aspectele ce țin de actul normativ menționat sunt soluționate de către autoritatea care a efectuat privatizarea.
În speță, această instituție este Fondul Proprietății de Stat, respectiv (succesoarea fostului ).
De altfel, către această instituție a fost îndreptată și notificarea reclamantei, după cum rezultă din adresa nr.14290/2002/24.02.2003, emisă de Prefectul județului
Ca atare, este abilitată să soluționeze cererea reclamantei și tot această instituție are calitate procesuală pasivă în cererile în justiție, întemeiate pe dispozițiile Legii nr.1 0/2001.
Deși reclamanta a cunoscut împrejurarea că societățile deținătoare ale imobilelor solicitate au fost privatizate, astfel cum aceasta a menționat în cererea de chemare în judecată și, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile art.29 din Legea nr.10/2001, totuși, în mod greșit, plângerea a fost îndreptată împotriva unei persoane juridice lipsite de atribuții în procedura acestei legi.
Față de modalitatea de soluționare a acțiunii, Tribunalul a considerat că nu se mai impune analizarea excepției prematurității.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, care a fost respins conform deciziei civile nr.293 A/10.11.2008 a Curții de Apel Cluj- Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie; a fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerente, se reține că, prin notificarea expediată sub nr.1049/10.08.2001, prin, Prefecturii județului C, reclamanta, în calitate de moștenitoare legală a numitului, a solicitat, în baza Legii nr.l0/2001, restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor pentru terenul situat în intravilanul comunei, județul C, în suprafață de 1,20 ha, pe care s-au aflat case, grajduri, magazii și alte construcții, în prezent demolate, sau pe care se află alte construcții edificate de fostul.
Anterior acestei notificări, reclamanta a depus la Comisia locală de împroprietărire din comuna, o cerere de restituire a terenurilor intravilane, care au aparținut părinților săi, înscrise în nr.206, 862, 35, 815.
Din copia de pe nr.206 de, rezultă că terenurile cu construcții, înscrise sub -6 au fost intabulate la data de 28.12.1934, în favoarea antecesorului reclamantei, iar, ulterior, în baza sentinței civile nr.2521/1960 a Tribunalului Popular al Raionului C și a Decretului nr.111/1951, imobilele de sub -6 s-au înscris în nr.1137, în favoarea Statului Român.
Prin adresa nr.14290/24.02.2003, Prefectura județului Caî nștiințat-o pe reclamantă că imobilul care face obiectul notificării este deținut de, iar notificarea a fost expediată instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv - Sucursala
Prin certificatul de atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M 07 nr.1714, eliberat la data de 15.11.1996, de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în baza Legii nr.15/1990 și a nr.834/1991, s-a atribuit în proprietate exclusivă, către, suprafața de 71.306. teren din care face parte și terenul din prezentul litigiu.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.440/31.03.1997, Fondul Proprietății de Stat, în calitate de vânzător, a înstrăinat Asociației Salariaților și Conducerii, în calitate de cumpărător, 16.826 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei, fiecare reprezentând 40% din capitalul
În urma procesului de divizare a, terenul în suprafață de 4.545. situat în intravilanul comunei, a fost atribuit, rezultat din divizarea primei societăți.
În conformitate cu evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, structura de acționariat a este: - 0,01 % - 39,99 % și acționari persoane fizice - 60%.
Contrar susținerilor reclamantei, Prefectura județului C, căreia i-a fost adresată inițial notificarea, și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr. l0/2001, în sensul că a înștiințat-o pe aceasta că imobilul solicitat prin cerere este deținut de, motiv pentru care notificarea a fost expediată instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv
Ca atare, încă din februarie 2003, reclamanta a cunoscut că această instituție publică are competența de a-i soluționa cererea în temeiul Legii nr.l 0/2001.
Reclamanta a susținut că nu este incident art. 29 din legea sus menționată, deoarece acesta se referă la despăgubiri, iar partea a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Critica respectivă a fost apreciată ca fiind nefondată de către C, deoarece imobilul în litigiu face parte din patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, alta decât cele prevăzute de art. 21 alin. l și 2 din Legea nr. 10/2001, iar prima instanță a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. 1-3 din aceeași lege, măsurile reparatorii prin echivalent urmând a fi propuse de către instituția publică care a efectuat privatizarea, art. 26 alin. 1 fiind aplicabil în mod corespunzător.
În speță, tribunalul a admis, în mod legal, excepția lipsei calități procesuale pasive a celor trei pârâți, întrucât nici unul dintre aceștia nu are, potrivit Legii nr.l0/2001, obligația legală de a soluționa notificarea reclamantei, obligație care revine
Adeverințele nr. 1493/29.10.2004 și nr. 758/20.06.2005, emise de Primăria comunei, prin care reclamantei i s-a adus la cunoștință faptul că dosarul a fost trimis spre rezolvare la, sunt neconcludente, deoarece, pe de o parte, reclamanta a cunoscut împrejurarea că notificarea a fost trimisă la C, iar, pe de altă parte, aceasta nu poate să-și invoce în apărare propria culpă, constând în necunoașterea prevederilor legale, cu atât mai mult cu cât a fost reprezentată la instanța de fond de un avocat, care i-a redactat și cererea de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 7009 din 26 iunie 2009 ÎCCJ, recursul reclamantei a fost admis, decizia civilă nr. 293/10.11.2008 a Curții de Apel Cluj fiind casată și apelul trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
Înalta Curtea pus în discuție, cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, ca motiv de ordine publică, declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art.I pct.60 din Titlul 1 al Legii nr.247/2005, prin decizia nr.830/8.07.2008 a Curții Constituționale, în raport de care a admis recursul, pentru următoarele considerente:
În esență, Curtea de Apel a confirmat soluția primei instanțe, considerând că acordarea măsuri reparatorii solicitate de reclamantă se dispune, în condițiile art.29 alin.3 din Legea nr.1 0/2001, de instituția publică implicată în privatizarea societății deținătoare a imobilului, în speță, fostul C, în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (), ceea ce exclude calitatea procesuală a pârâților chemați în judecată, prin acțiunea introductivă.
Curtea nu a avut, însă, în vedere decizia Curții Constituționale sus-menționată, publicată în Monitorul Oficial anterior pronunțării hotărârii acestei instanțe, respectiv la 24.07.2008, prin urmare, aplicabilă, în mod obligatoriu în cauză, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Conform acestei decizii, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor a art. I pct. 60 din Titlul 1 al Legii nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, și s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. l din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. l din Constituția României.
În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a reținut, printre altele, că toate persoanele care au depus notificări în termenul legal se află într-o situație juridică identică, și anume au dobândit vocația la măsuri reparatorii, cu precizarea că, în cazul bunurilor preluate fără titlu valabil, persoanele îndreptățite vor beneficia de restituirea în natură a respectivelor bunuri.
Or, legea nouă operează o modificare sub aspectul măsurilor reparatorii în ceea ce privește imobilele preluate de stat fără titlu valabil, dar nu instituie și un nou termen pentru depunerea notificărilor, unica ipoteză în care ar fi fast susceptibilă de a se aplica pentru viitor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor restrânge, după intrarea ei în vigoare.
Mai mult, Curtea Constituțională a constatat că noua reglementare tinde să genereze discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor prin simpla împrejurare de fapt a soluționării cu întârziere a notificărilor de către societățile comerciale integral privatizate, iar această împrejurare nu poate fi calificată ca fiind un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, care să justifice pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor anterior menționate.
Față de cele arătate, curtea constatat că, în speță, se pune problema aplicabilității disp. art. 27 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare de la data formulării notificării,și nu a dispozițiilor art. 29 din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate aplica dispozițiile legale anterior menționate la o situație de fapt care nu a fost pe deplin stabilită.
Astfel, textul indicat din legea în forma inițială vizează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent persoanelor îndreptățite, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil,evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, stabilind, totodată, pentru ipoteza respectivă, competența instituției publice care a efectuat privatizarea în soluționarea notificării prin care s-a solicitat restituirea în condițiile art. 27 alin. l din Legea nr. l0/2001, conform alin. 2 din același text.
Din interpretareaper a contrario (prin opoziție)a art. 27 alin. l și 2 din actul normativ, în forma de la data intrării sale în vigoare, în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil, asupra măsurilor reparatorii cuvenite, în temeiul Legii nr.10/2001, se va pronunța unitatea deținătoare a imobilului.
În speță, niciuna dintre instanțele anterioare nu a stabilit natura preluării imobilului de către stat,cu sau fără titlu valabil, în raport de care să procedeze, ulterior, la verificarea legitimării procesuale pasive a pârâților chemați în judecată.
Cu alte cuvinte, în ipoteza preluării bunului de către stat, fără titlu valabil, soluționarea notificării cadeîncompetența unității deținătoare imobilului, iar în cazul preluării bunului cu titlu valabil, rezolvarea cererii formulate de reclamantă revine entității prevăzute de lege să soluționeze notificarea, în speță,
Ca atare, calitatea procesuală pasivă a pârâților depinde de stabilirea în prealabil, a modalității de preluare a bunului, ca, de altfel, și forma de reparație cuvenită persoanei îndreptățite.
În concluzie, criticile recurentei privind competența soluționării notificării de către unitatea deținătoare sunt corecte pentru cazul în care preluarea bunului în litigiu a operat fără titlu valabil, chestiune care trebuie stabilită de instanța de apel pentru ca, ulterior aceasta să poată examina legalitatea sentinței apelate din perspectiva calității procesuale pasive a pârâților și să soluționeze apelul declarat de reclamantă în concordanță cu această chestiune juridică.
Rejudecând apelul în limitele stabilite prin decizia de casare, raportat la disp. art. 315 alin. 1 Cod proc.civ.curtea apreciază că apelul este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelului pentru a se stabili dacă preluarea imobilului a fost realizată cu sau fără titlu valabil, în funcție de aceasta urmând a se stabili calitatea procesuală pasivă a pârâților.
În ceea ce privește caracterul preluării, așa cum rezultă din cuprinsul cărții funciare vechi nr. 206 de, înscrierea de sub B 5, preluarea imobilului s-a făcut în baza sentinței civile nr. 2521/15 iunie 1960 Tribunalului Popular la Raionului C, pronunțată în dosarul nr. 2807/1960 și a Decretului nr. 111/1951, imobilul fiind considerat abandonat.
în baza Decretului nr. 111/1951 sunt preluări fără titlu valabil,raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001, întrucât decretul contravenea art. 8 in Constituția anului 1948, ce recunoștea și garanta dreptul de proprietate particulară, întrucât decretul ignora caracterul perpetuu al proprietății, prevăzând trecerea în proprietatea statului a unui bun proprietate privată pentru că nu fuseseră efectuate acte de administrare timp de 1 an, în condițiile în care termenele de prescripție achizitivă, atât cel prev. de art. 1890. civ. (de 30 de ani), cât și cel rezultând din dispozițiile art. 26 al Decretului-lege nr. 115/1938 (de 20 de ani), erau semnificativ mai lungi.
Preluarea fiind fără titlu valabil, conform dezlegării în drept dată de ÎCCJ în recurs, calitate procesuală pasivă are unitatea deținătoare.
Câtă vreme prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, raportat la textul legii în vigoare la data pronunțării sentinței, în temeiul art. 297. pr.civ. curtea va admite apelul reclamantei, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării,tribunalul va verifica calitatea procesuală pasivă a pârâtelor SC și SC, urmând a stabili, dacă este necesar, prin administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară,în patrimoniul căreia dintre cele două pârâte se află imobilul obiect al litigiului în urma reorganizării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 128 din 18 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/17.02.2010
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
