Speta Legea 10/2001. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
1) apelantul reclamant, domiciliat în C,- A,
2) apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- și,
3) apelanta pârâtă EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -. 18, parter,
în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1576 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la data de 18 ianuarie 2010, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri, constată:
Prin sentința civilă nr. 1576/10.12.2008 a Tribunalului Constanțaa fost
admisă acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C prin Primar și C, pârâții fiind obligați la restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în mun. C,- - 28A, compus din teren în suprafață de 575,39 mp și cinci construcții, dintre care două cu destinația de locuință și trei dependințe, precum și anexe.
Pârâtul Primarul Mun. Caf ost obligat să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația aferentă plății în echivalent bănesc pentru imobilul înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
A fost respinsă cererea sub aspectul solicitării de restituire în natură a suprafeței de teren de 131,16 mp aferent construcției înstrăinate conform Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 27365/30.10.1996, precum și cea privitoare la compensarea în natură a acestuia.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN. C, reclamantul a fost obligat la plata către această entitate la 198 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în baza probelor administrate, că moștenitorul autorului deposedat, a urmat procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/ 2001, în urma căreia nu a fost însă emisă o dispoziție de către unitatea deținătoare.
În aceste condiții, cumpărătorul de drepturi litigioase s-a adresat instanței de judecată în vederea valorificării dreptului patrimonial ce decurge din conținutul actului juridic civil întocmit cu vânzătorul, așa încât excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâta C nu este întemeiată.
S-a reținut că titularul acțiunii a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în C, str. G-ral - nr. 28 (fost 32), județul C, compus din casă de locuit cu cinci camere și dependințe și teren în suprafață de 740 mp, în calitate de moștenitor al autoarei sale, care la rândul său l-a dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 03.10.1942, de la numita, aceasta înstrăinând dreptul său de proprietate asupra imobilului către cumpărătorul.
Prin declarația întocmită la 21.12.1942 proprietarul a recunoscut dreptul de proprietate și folosința veșnică asupra imobilului în favoarea soției sale, sens în care a fost întocmit procesul verbal nr. 429/21.12.1942 de către judecătorul Judecătoriei Regionale a comunei, județul
Imobilul mai sus menționat a format obiectul decretului de naționalizare nr. 92/1950, fiind menționați ca titulari ai dreptului de proprietate la poziția nr. 92 din Anexă, numiții și - fila 43 dosar fond.
S-a constatat că potrivit datelor comunicate de autoritățile locale, imobilul notificat se află în domeniul privat al municipiului C, potrivit nr. 296/2001, fosta adresă din C, str. G-ral - nr. 32 devenind actuala str. G-ral - nr.28-28A; că o parte din imobilul notificat a format obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.27365/30.10.1996, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Cu ocazia judecății în fond a fost identificat imobilul situat în C, str. G-ral - nr.28 - 28A.
Asupra situației juridice a imobilului și încadrării lui în prevederile Legii nr. 10/2001, judecătorul fondului a apreciat că în legătură cu acesta a avut loc o preluare abuzivă în proprietatea statului, printr-un decret de naționalizare, statul neputându-și legitima drepturile asupra bunului printr-un titlu valabil. Trecerea abuzivă a imobilului în patrimoniul statului s-a făcut pe de altă parte fără o justă despăgubire a persoanelor îndreptățite, iar consecința ce a decurs din această preluare fără titlu a fost lipsirea proprietarului de posesia asupra bunului său, fapt ce aduce atingere dispozițiilor art.1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, iar nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
S-a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, modificată, trebuie să se acorde prevalență restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidența acestui act normativ special de reparație, iar în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, se procedează la acordarea celorlalte măsuri reparatorii. În speță, potrivit identificării efectuate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară, restituirea în natură este posibilă numai în parte, respectiv în ceea ce privește terenul în suprafață de 575,39 mp și cele 5 construcții, din care două au destinația de locuință, iar trei dintre ele sunt folosite ca dependințe și anexe, dar care nu au fost înstrăinate, conform dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Pentru partea din imobil ce a format obiectul vânzării prin contractul de vânzare cumpărare nr. 27365/30.10.1996, precum și pentru suprafața de teren aferent construcției și care este necesar folosinței normale a locuinței, reclamantul este îndreptățit însă doar la acordarea de despăgubiri, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, sens în care pârâtul Primarul Municipiului C va înainta documentația către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor B, în vederea calculării acestora.
Instanța de fond a reținut deopotrivă că pârâtul Consiliul Local C nu are calitate de persoană deținătoare a imobilului în litigiu, în înțelesul Legii 10/2001, motiv pentru care acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acesta urmează a fi respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, care a criticat soluția, conform motivelor de apel depuse la termenul din 11.03.2009, pe considerentul greșitei dezlegări în fapt date speței.
Apelantul reclamant a arătat că judecătorul fondului a stabilit în mod eronat situația de fapt pentru părțile componente ale imobilului litigios, poziționând greșit apartamentul înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 în ansamblul imobilului din C,-.
astfel partea de imobil înstrăinată, în mod implicit s-a dat o soluție greșită și cererii de restituire a imobilului-construcție din-. Nu s-a avut în vedere, în legătură cu această parte a proprietății, că acest edificiu ( de la nr. 28A ) este unul și același cu cel care a existat încă din anul 1936, fiind pe același amplasament, având aceleași dimensiuni în plan și caracteristici tehnice cu cel ridicat de autorii notificantului. Împrejurarea că la imobilul inițial au fost adăugate, de-a lungul timpului, lucrări de îmbunătățire și extindere executate abuziv și fără autorizație nu este de natură a schimba regimul juridic al construcției și a împiedica soluția de restituire în natură statuată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Apelantul reclamant a criticat sentința tribunalului și sub aspectul soluției date cererii de restituire în natură a terenului de 706,55 mp, soluția fondându-se pe o premisă falsă, anume, că suprafața de 131,16 mp este aferentă construcției înstrăinate conform Legii nr. 112/1995. S-a solicitat să se constate că această suprafață este aferentă construcției situate la nr. 28A și nu are nici o legătură cu cea aflată la nr. 28. Pentru locuința vândută conform Legii nr. 112/1995 s-a atribuit în folosință, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 27365/30.10.1996, o suprafață de 74,57 mp.
S-a solicitat, în consecință, admiterea căii de atac și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu consecința restituirii în natură a suprafeței de 706,55 mp, precum și a tuturor construcțiilor existente pe acest teren, atât cele de la nr. 28, cât și de la 28A, cu excepția apartamentului înstrăinat conform Legii nr. 112/1995 ( situat în corpul de construcție de la nr. 28 ); cu obligarea intimaților la cheltuielile de judecată.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat apel comun MUNICIPIUL C prin Primar și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, care au apreciat ca fiind eronată soluția primei instanțe câtă vreme s-a acordat reclamantului mai mult decât s-a cerut (extra petita), întrucât nu a existat un capăt de cerere prin care să se solicite plata de despăgubiri bănești.
Apelanții pârâți au solicitat, totodată, să se constate că judecătorul fondului a pronunțat o soluție netemeinică în raport de lipsa dovezilor privitoare la dreptul de proprietate pentru imobilul revendicat; nu s-a făcut astfel nici o dovadă privitoare la evoluția numerelor stradale pentru această proprietate pretinsă de pe urma lui în sensul că ar exista o identitate între fostul nr. 32 și actualul 28.
S-a susținut că imobilul ce figurează în titlul de proprietate cuprinde un singur corp de construcție format din cinci camere ( actual- ), în timp ce la nr. stradal 28A exista o construcție pe amplasamentul unde o asemenea construcție este menționată și în schițele din anul 1936; s-a arătat că acest ultim corp este unul nou, ce nu se identifică defel cu imobilul vechi ce a aparținut autorului reclamantului.
Apelanții pârâți au menționat aspectele relevante referitoare la situația juridică actuală și la situația locativă a spațiilor din aceste construcții, solicitând în concluzie admiterea propriului apel și schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Apelul declarat de apelanta pârâtă REGIA AUTONOMĂ EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT Cav izat, la rândul său, soluția dată de instanța de fond excepției de prematuritate a acțiunii evocate de această parte, în măsura în care procedura administrativă de retrocedare a proprietății inițiate pe temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizată.
S-a susținut deopotrivă că deși în speță s-a efectuat un raport de expertiză pentru identificarea imobilelor solicitate a fi restituite în natură, dispozitivul hotărârii nu le menționează explicit pentru a se putea pune în executare dispoziția instanței, cu atât mai mult cu cât C nu are decât calitatea de administrator al clădirilor aflate în proprietatea Municipiului.
S-a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestei regii autonome față de cererea având ca obiect terenul în suprafață de 575,39 mp situat în C,--28A.
Asupra chestiunilor legate de fondul raportului litigios, apelanta a arătat că în actul de vânzare-cumpărare datat 03.10.1942 se face vorbire de un imobil compus din 5 camere și antreu și terenul construit și împrejmuitor, fără a se menționa vreo suprafață vândută; singurul act în care se amintește de o suprafață de 700 mp este declarațiunea recognitivă ce aparține lui și în care se recunoaște proprietatea exclusivă a soției sale. S-a evocat și împrejurarea consemnării în titlurile prezentate, a adresei imobilelor ca fiind în C,-, în timp ce prin acțiune s-a pretins proprietatea situată la nr. stradale 28 și 28A, bunul revendicat nefiind sub acest aspect bine identificat.
În raport de dispozițiile art. 295 al. 2 cod proc. civilă, în vederea clarificării situației juridice a imobilului situat în-, au fost solicitate Serviciului Public de Impozite și Taxe (SPIT V-onstanța) datele cuprinse în evidența proprie referitoare la aceste două imobile, fiind comunicată adresa nr. 57960/15.04.2009.
S-a solicitat totodată Instituției Prefectului să comunice în copie certificată decizia nr. 6/29.01.1993 a Consiliului Județean C, iar prin adresa nr. 7752/05.09.2009 a fost înaintată documentația prin care s-a dispus atribuirea în proprietate a terenurilor aferente construcțiilor din- (filele 49-63).
Constatând că datele din evidența fiscală atestă alte persoane ce se pretind titularele dreptului de proprietate asupra imobilului situat în-, în temeiul art. 175 al. 1 cod proc. civilă s-a dispus solicitarea acestora a actelor de proprietate, în copie, înscrisurile fiind prezentate la termenul din 30.11.2009 ( filele 78-155).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma probelor administrate în fond și apel, vor fi avute în vedere următoarele considerente:
1. Principalele critici formulate de apelanții pârâți au vizat greșita determinare, în raport de elementele de identificare și de înscrisurile depuse, a imobilelor ce fac obiectul prezentei acțiuni.
Aceste susțineri se dovedesc, însă, a fi nefondate, întrucât în speță obiect al cererii de restituire în natură potrivit Legii nr. 10/2001 l-a constituit imobilul ce a aparținut lui ( respectiv, soției acestuia, conform declarațiunii recognitive din 21.12.1942 ) și care a fost prevăzut în actul de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul Constanța la 3.10.1942, respectiv, cel situat în C,-,imobil compus din 5 camere și antreu, atenanse, magazii,precum și terenul pe care este construit și împrejmuitorși pentru care fostul proprietar a atestat în declarația sa că suprafața ocupată este de700 mp.
În aceste condiții se va reține că intimatul reclamant a făcut dovada, potrivit art. 22 al. 2 din Legea nr. 10/2001, a elementelor de identificare a bunului imobil solicitat, câtă vreme nu s-a probat că în realitate terenul aferent construcției cumpărate în anul 1942 - și care a fost determinat în urma efectuării expertizei între notațiile A-B-C-D-E-F-G-H-A, ca având suprafața totală de 706,55 mp - a aparținut unei terțe persoane ori nu a fost integral aferent construcției vândute lui.
Prin urmare, critica privitoare la lipsa clarificării întinderii reale a terenului pentru care s-a formulat notificarea este nefondată, înscrisurile depuse atestând fără putință de tăgadă că locuința și dependințele cumpărate prin actul menționat se aflau pe o suprafață de cca. 700 mp, ce a putut fi determinată și în prezent în limitele inițiale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de critică, referitor la greșita determinare a imobilului ca urmare a diferențelor existente între actualele numere stradale și cel consemnat în actul de vânzare-cumpărare din 1942, Curtea va reține că însăși autoritățile publice locale au confirmat faptul că imobilul menționat în evidențele proprii ca fiind în-
( evidențiat în Planul cadastral al orașului C întocmit în anii 1936-1938, vol. I, pg. 153, nr. crt. 1526, ca proprietate a numitului - a cărui soție, a înstrăinat imobilul către ) este identic cu cel aflat în prezent la numerele stradale 28 și 28A, autorul intimatului reclamant figurând de altfel cu noua adresă în Anexa pe Jud. Ca D ecretului nr. 92/1950.
Aceste date rezultă atât din adresa nr. 49923/10.- a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun. C ( filele 29-34 fond ), cât și din adresa SPIT C nr. /27.03.2008 care confirmă împrejurarea că în registrul matricol manual din perioada 1942-1950 figura la matricola 358 imobilul din C,-, cu proprietar, iar ulterior pentru același imobil, în registrul matricol manual din perioada 1952 - 1954 figurează la matricolele 399 și 400 proprietar pentru locuința din- și 28, devenite ulterior conform renumerotării nr. 28 și 28A ( filele 38-40 fond ).
La rândul său, C confirmă prin adresa nr. 544/25.03.2008 că imobilul situat în mun. C,--28A figurează în evidențele sale ca fiind preluat de stat conform Decretului nr. 92/1950, la poziția 92, fiind în inventarul său cu nr. 10492 și 10491 ( filele 42-44 fond ).
Față de toate aceste aspecte, constatând că apelanții pârâți nu au înțeles să formuleze în condițiile art. 212 cod proc. civilă obiecțiuni asupra raportului de expertiză efectuat cu ocazia judecății în fond pe această chestiune, a greșitei identificări a bunului și că, în final, sarcina probei în contestarea identității de numere stradale reținută în cauză, ca urmare a renumerotării imobilelor, revine autorității locale, iar o astfel de probă nu s-a produs, se va înlătura critica formulată în acest sens, apreciindu-se că toate probele administrate converg spre soluția corectei determinări (din punctul de vedere al actualului amplasament) a imobilului ce a făcut obiectul notificării.
2. Apelurile formulate de apelanții pârâți Municipiul C și Primarul Mun. C, cât și de apelantul reclamant se dovedesc însă a fi parțial fondate sub aspectul incorectei interpretări date de către judecătorul fondului a componenței imobilului solicitat a fi restituit în natură și la greșita dezlegare dată apartenenței spațiului locativ înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 față de cele două imobile identificate prin expertiză.
Astfel, prin însăși notificarea înaintată autorității locale la 18.04.2001, - a arătat că pe terenul de cca. 740 mp ce a aparținut mamei sale s-a aflat o locuință cu cinci camere, antreu și dependințe, precum și faptul că în prezent, în curtea imobilului terțe persoane au construit o casă cu etaj, în condiții necunoscute notificantului.
Această susținere este conformă actelor exhibate în dovedirea dreptului de proprietate al autoarei, în sensul că, a format obiectul vânzării-cumpărării prin actul din 3 octombrie 1942 (prin coroborarea înscrisului cu declarația recognitivă) terenul de cca. 700 mp pe care se afla o singură construcție cu destinația de locuință, restul edificatelor având funcția de spații anexe (atenanse și magazii).
Astfel, corpul vechi de imobil a fost identificat de către expert ca fiind cel situat la nr. stradal 28, în timp ce construcția vecină, tip, de la nr. 28A, a fost edificată după anul 1955, astfel cum reiese din actele depuse la termenul din 30.11.2009. Chiar dacă expertul a opinat că noua construcție identificată pe- a fost ridicată probabil pe fosta locație a unei magazii aparținând vechii proprietăți întregite, este neechivoc faptul că această nouă construcție s-a ridicat de Regional C, pe terenul atribuit de municipalitate conform 4015/1953, pentru construcții de locuințe necesare personalului propriu ( fila 80-82 apel ).
Potrivit deciziei nr. 1000/17.11.1959 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular C, depuse la dosar, ui amintit îi fusese transmisă suprafața de 346 mp din mun. C,- (actual 28A) care a edificat locuințele în blocul atribuite salariaților, și, care au devenit proprietari ai acestor locuințe și cărora li s-a atribuit în folosință perpetuă terenul aferent imobilului. O parte dintre aceste persoane fizice au încheiat ulterior acte de înstrăinare pentru locuințele construite prin creditare, iar după aplicarea art. 35 al. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991 le-a fost trecut în proprietate indiviză actualilor deținători terenul aferent imobilului de la nr. 28A ( decizia Consiliului Județean C nr. 6/1993 - filele 55-56 apel ).
Față de toate aceste considerente se constată că în mod greșit judecătorul fondului a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de 575,39 mp corespunzătoare ambelor corpuri de clădire, câtă vreme - deși preluat abuziv - terenul aferent imobilului din- intră sub incidența disp. art. 10 al. 2 teza ultimă din Legea nr. 10/2001 și a celor cuprinse în pct. 10.1. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii, aprobate prin nr.HG 250/2007.
Așadar, terenul aferent construcției de la nr. 28A nu se subsumează sintagmei,teren liber, restituibil în natură în condițiile în care este afectat în integralitate folosinței normale a construcției de către toți proprietarii spațiilor locative componente, inclusiv cât privește asigurarea unicei căi de acces către calea publică ( str. - - ), pe o deschidere de doar 2,55 - astfel cum reiese din raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond.
Conchizând, terenul ce urma a fi restituit în natură cu respectarea principiului prevalenței acestei măsuri reparatorii, dar și al celui referitor la securitatea raporturilor juridice, îl constituia doar cel aferent imobilului situat în mun. C,-, identificat de expertul în notațiile 1-B-C-D-E-3-2-1 în suprafață de 371,46 mp, pentru restul apelantul reclamant fiind îndreptățit să primească măsuri reparatorii în echivalent prin plata de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Cât privește dezlegarea dată de judecătorul fondului apartenenței spațiului locativ înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 față de cele două imobile identificate prin expertiză, se va reține că apelul reclamantului este fondat.
Astfel, cu ocazia administrării probei cu înscrisuri în fața instanței de fond s-a depus de către C contractul de vânzare-cumpărare 27365/30.10.1996 încheiat pe numele proprietarului, pentru o suprafață locativă de 74,87 mp ( filele 46, 62-64 fond ). S-a menționat că spațiul locativ menționat a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 și că face parte integrantă din corpul de clădire de la nr. 28, restul locuințelor fiind ocupate în baza unor contracte de închiriere.
În consecință, instanța de fond urma să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 al. 2 din Legea nr. 10/2001 ( în forma existentă la data pronunțării soluției ) și să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru acest spațiu înstrăinat și pentru terenul aferent, cu deducerea corespunzătoare a acestei suprafețe din totalul celei aferente imobilului din str. - - 28 - soluție care în prezent își găsește reglementarea juridică în modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin legea nr. 1/2009.
Prin urmare, apelantul reclamant era îndreptățit să primească în natură imobilul menționat, compus din teren în suprafață de 371,46 mp identificat de expertul în limitele notațiilor 1-B-C-D-3-2-1 și construcțiile aflate pe acest teren, cu excepția locuinței înstrăinate conform Legii nr. 112/1995 și a terenului aferent locuinței, cu suprafața de 74,87 mp menționată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 27365/30.10.1996.
3. Vor fi apreciate ca neîntemeiate, însă, celelalte critici formulate de apelanții pârâți în legătură cu soluționarea cu acordareaextra petitaa pretențiilor reclamantului. În mod evident rolul reparator al normelor cuprinse în Legea nr. 10/2001 exclud opinia exprimată potrivit cu care, în absența unei cereri explicite în cadrul notificării ori în fața instanțelor de judecată de acordare a unor despăgubiri, nu se vor putea dispune măsuri reparatorii alternative cererii de restituire în natură, voința legiuitorului fiind în sensul asigurării unei depline și echitabile reparații pentru prejudiciul produs prin actul abuziv de preluare a bunului.
Ca nefondate vor fi apreciate, prin prisma considerentelor enunțate la pct. 2, motivele de critică evocate de apelantul reclamant în legătură cu nerestituirea în natură a întregului imobil situat la nr. 28A, neputându-se reține susținerile conform cu care construcția aflată în prezent la această adresă este în fapt o veche clădire renovată și extinsă - probele administrate atestând indubitabil că această construcție este una ridicată ulterior preluării terenului de stat, pe baza creditelor foștilor salariați, pe un teren viran.
În fine, vor fi respinse ca nefondate toate criticile de nelegalitate și de netemeinicie invocate de apelanta pârâtă C, fiind corect statuat de către instanța de fond că acțiunea reclamantului nu poate fi respinsă pe excepția prematurității prin simplul fapt al inexistenței unei soluții administrative date pentru notificare ( decizia XX din 19.03.2007 a -Secțiile Unite fiind pe deplin aplicabilă speței ). Nu va putea fi reținută nici apărarea potrivit căreia regia autonomă care administrează spațiile locative din patrimoniul privat al municipalității nu ar avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, câtă vreme s-a dispus restituirea în natură, către reclamant, a unui imobil afectat de contracte de închiriere încheiate între persoane fizice - chiriași și acest apelant. Apelul regiei este nefondat și sub aspectul criticilor legate de lipsa dovezilor referitoare la întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamantului, aspect dezvoltat în pct. 1 al considerentelor soluției.
Pentru toate aceste considerente, constatând că în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă se impune reformarea soluției primei instanțe, se vor admite apelurile declarate de reclamantul și de pârâții MUNICIPIUL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate, în sensul că:
Obligă pârâții să restituie în natură reclamantului imobilul situat în C, str. G-ral - nr. 28, compus din teren în suprafață de 371,46. identificat de expert în notațiile 1-B-C-D-3-2-1 și din construcțiile situate pe acest teren, cu excepția părții de construcție înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare 27365/30.10.1996 și a terenului aferent locuinței vândute, de 74,87.
Respinge cererea reclamantului de restituire în natură a terenului de 335,09. și a construcției situate în C, str. G-ral - nr. 28A.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului C să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația aferentă plății în echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 335,09. imposibil de restituit în natură din str. G-ral - nr. 28 și pentru locuința cu teren aferent înstrăinată conform Legii 112/1995.
Se va respinge apelul formulat de EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, ca nefondat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamantul, domiciliat în C,- A și pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- împotriva sentinței civile nr. 1576 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâții să restituie în natură reclamantului imobilul situat în C, str. G-ral - nr. 28, compus din teren în suprafață de 371,46. identificat de expert în notațiile 1-B-C-D-3-2-1 și din construcțiile situate pe acest teren, cu excepția părții de construcție înstrăinate conform contractului de vânzare-cumpărare 27365/30.10.1996 și a terenului aferent locuinței vândute, de 74,87.
Respinge cererea reclamantului de restituire în natură a terenului de 335,09. și a construcției situate în C, str. G-ral - nr. 28A.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului C să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor documentația aferentă plății în echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 335,09. imposibil de restituit în natură din str. G-ral - nr. 28 și pentru locuința cu teren aferent înstrăinată conform Legii 112/1995.
Respinge apelul formulat de EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -. 18, parter, împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
4.02.2010
Dact.disp.gref.
7 ex./10.02.2010
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
