Speta Legea 10/2001. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2603/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.50
Ședința publică de la 28 ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-contestator C, împotriva sentinței civile nr.1399 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - Legea nr.10/2001 (contestație).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelantului-contestator C, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, aflată la fila 10 dosar și consilier juridic, în calitate de reprezentant al intimatului MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelantului-contestator, susținând oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate, admiterea contestației, anularea Dispoziției atacate și obligarea intimatului MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL la propunerea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Arată că Municipiul Bar espins notificarea contestatorului pentru faptul că nu este o persoană îndreptățită și că nu face obiectul Legii nr.10/2001, deși nu i s-a respins contestația; contestatorul este un succesibil acceptant conform art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, acesta fiind repus în drepturi în urma acceptării succesiunii, în timp util.
În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, art.18 lit.c și potrivit art.26 intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, în calitate de entitate investită cu soluționarea notificărilor este obligată ca, prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art.25 alin.1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Mai arată că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul aceste legi, iar defunctul contestator avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001. Este evident, în speță, restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, astfel încât, sunt aplicabile prevederile art.1 alin.2 din Legea 10/2001, prin care statuează că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr.10/2001; consideră că nu ne aflăm în situația prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005, astfel că nu se pot acorda măsuri reparatorii în echivalent; imobilul în cauză nu a fost înstrăinat de către Municipiul B, deși a fost restituit prin hotărâre; de asemenea, consideră că, astăzi succesorul nu avea dreptul să solicite acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 17.04.2008, contestatorul Gaf ormulat, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primarul General, contestație împotriva Dispoziției nr.9905/18.03.2008, a Primarului General al Municipiului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea dispoziției atacate și obligarea intimatului la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru cota de din imobilul construcție și teren aferent notificat, situat în B, str. -. - nr.69, sector 1, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin dispoziția sus menționată, intimatul Municipiul B prin Primarul General, a dispus respingerea notificării pe care a formulat-o, pe motiv că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
Prin sentința civilă nr.1399/17.09.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul G, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Bunul notificat nu face obiectul Legii nr.10/2001, atâta timp cât, prin sentința civilă nr.3833/04.04.1994, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B - fila 26 dosar, definitivă și irevocabilă, anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, a fost admisă cererea de revendicare formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului B și Herăstrău Nord, care au fost obligate să lase reclamantei imobilul în litigiu în deplină proprietate și liniștită posesie.
La data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, imobilul notificat nu se mai afla în deținerea Municipiului B, care nu poate fi calificat ca unitate deținătoare, întrucât nici nu mai exercita, la momentul intrării în vigoare a legii, în numele statului, dreptul de proprietate asupra imobilului notificat, nici nu avea înregistrat în patrimoniul său bunul notificat, acesta din urmă fiind restituit în patrimoniul lui - încă din anul 1994.
Ca atare, Tribunalul a constatat că Legea nr.10/2001, nu este aplicabilă, dispozițiile art. 4 alin. 3 din acest act normativ, invocate de către contestator, nu sunt aplicabile, iar pe de altă parte nu se mai impune luarea în discuție în mod distinct a criticilor contestatorului legate de individualizarea imobilului, în sensul că în mod greșit dispoziția atacată se referă la imobilul - teren situat în str. -. -. nr.69, și nu la imobilul constând în construcție compusă din demisol, parter, etaj și pod și teren aferent.
Împotriva sentinței civile nr.1399/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a declarat apel C, în calitate de unică moștenitoare a contestatorului Gh. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației, anularea Dispoziției atacate și obligarea intimatului la propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, pentru din imobilul construcție și teren aferent notificat, situat în B, str. -. - nr.69, sector 1, potrivit titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, apelanta-contestatoare C, și-a întemeiat apelul în baza dispozițiilor art.282 și urm. Cod procedură civilă, Legii nr.10/2001, nr.HG250/2007, Constituției României și Convenției europene pentru drepturile omului.
Prin motivele de apel se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține apelanta-contestatoare că tribunalul a ignorat cu desăvârșire prevederile legale și normele de aplicare incidente în speță, preferând soluționarea cauzei pe baza unor reglementări raportate la situația în care s-a aflat notificatorul G la data intrării în vigoare a Legii nr.l0/2001.
Potrivit art.18 lit.c din Legea nr.10/2001:,Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri:. c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.",iar potrivit art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001:,(1)Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art.25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
(2) Dispozițiile alin.1 sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art.21 alin1, 2 și 4."
Totodată, potrivit aceluiași preambul al Cap.II din nr.HG250/2007 privind Norme metodologice la Legea nr.10/2001"entitate investită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor Publice), alte autorități publice centrale sau locale implicate."
De asemenea, apelanta-contestatoare arată că, imobilul notificat a fost retrocedat în baza unei hotărâri judecătorești unui comoștenitor, această situație fiind perfect echivalentă cu "înstrăinarea cu respectarea dispozițiilor legale", iar, pe de altă parte, intimatul Municipiul B prin Primarul General are calitatea de "entitate învestită cu soluționarea notificării", astfel că imobilul notificat face obiectul Legii nr.10/2001.
Potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată: "care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. "
Întrucât restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, apelanta-contestatoare solicită, conform dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 10/2001, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În finalul motivării, apelanta-contestatoare susține că prin hotărârea apelată s-a favorizat numai o categorie de moștenitori, iar cealaltă, în loc să se bucure și aceasta de prevederile Legii nr.10/2001, a fost defavorizată, astfel încât, conform Convenției Europene a Drepturilor Omului, Protocolului 1, art.1, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea, examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, reține caracterul nefondat al apelului, pentru următoarele considerente:
Imobilul, situat în B, str. -. - nr.69, sector 1, fost proprietatea defunctului și a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950
Judecătoria Sectorului 1 B, prin sentința civilă nr.3833/14.04.1994, a admis acțiunea în revendicare, formulată de reclamanta -, în calitate de moștenitoare a defunctului, și a obligat pârâtele Consiliul General al Municipiului B și Herăstrău Nord, să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei, acest imobil (fila 26 - dosar fond).
În baza acestei sentințe, Primarul General al Municipiului a emis dispoziția de restituire a imobilului cu nr. 30/11.01.1995 (fila 27 dosar fond).
Contestatorul apelant, în calitate de moștenitor al aceluiași defunct, a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001, acordarea de despăgubiri pentru același imobil, susținând atât prin contestația formulată, cât și prin motivele de apel, că îi sunt aplicabile dispozițiile acestei legi întrucât:
- imobilul a fost "înstrăinat" unui moștenitor, cu respectarea dispozițiilor legale;
- intimata-pârâtă are calitatea de "entitate investită cu soluționarea notificării";
- apelantul se încadrează în dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Nici una dintre aceste afirmații nu este însă întemeiată.
Astfel, potrivit art.18 lit. "c" așa cum era în vigoare la data formulării contestației, "măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fostînstrăinatcu respectarea dispozițiilor legale".
Din scurta prezentare a situației de fapt se constată că nu suntem în prezența unei înstrăinări, în sensul acestor dispoziții.
Intimata a fost obligată, la data de 14.04.1994, în cadrul unei acțiuni în revendicare (acțiune prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar) sărestituieimobilul unuia dintre moștenitorii fostului proprietar, conform actelor doveditoare din acel dosar.
Diferența dintre cele două noțiuni "a înstrăina" (operațiune juridică prin care se strămută proprietatea unui bun de la un proprietar la altul) și "a restitui" (operațiune juridică prin care bunul reintră în patrimoniul adevăratului proprietar) este evidentă.
De altfel, Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 1/2009 prevede în mod expres la art. 18 lit. c că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă "imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Prin urmare, în mod corect a apreciat instanța de fond că la data apariției Legii nr.10/2001, imobilul nu se mai afla în posesia pârâtei, care în aceste condiții nici nu avea calitatea de unitate deținătoare.
Faptul că și contestatorul apelant este moștenitor al defunctului, alături de numita -, este un aspect ce excede Legii nr.10/2001, iar diferențele dintre cei doi moștenitori pot fi soluționate pe calea dreptului comun.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-contestator C, cu domiciliul ales la av., în B,-,.2 C,.10,.77, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1399/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primar General, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunța în ședință publică azi 28.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
Red.
Tehnodact.
4 ex./2.03.2009
- Secția a IV-a Civilă -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
